Sunteți pe pagina 1din 33

DESEURI SI TEHNOLOGII DE

VALORIFICARE

ANVELOPE UZATE

3741/1
1. Descriere

Anvelopa invelis protector din cauciuc al camerei cu aer a unei roți


de vehicul
1.1 Istoric

Prima Anvelopa pneumatică a fost facută de John Boyd Dunlop, un


scoţian, în 1887, pentru bicicleta fiului său. Aceasta a fost facuta in scopul de a
preveni durerile de cap, ale băiatului în timpul echitatiilor pe drumuri
accidentate(brevetul Dunlop a fost ulterior anulat din cauza inventiei mai
timpurii a compatriotului Robert William Thomson). Dunlop a rămas insă
creditat pentru realizarea de cauciuc care putea să reziste uzurii si de a-si pastra
calitatile, având astfel capacitatea de a fi o anvelopă.

1.2 Sursa

Companiile de anvelope si-au început activitatea la începutul secolului


20, iar aceasta a crescut în paralel cu industria auto. Astăzi, peste 1 miliard de
anvelope sunt produse anual, în peste 400 de fabrici de anvelope, cu trei
producatori de top care acopera o pondere de 60% din piaţa mondială
Sursa principala a anvelopelor uzate este industria auto, implicit
autoturismele care folosesc anvelopele ca suport de rulare .
1.3 Componenta anvelopelor

Anvelopele pneumatice sunt fabricate din material elastomer flexibil,


cauciuc, structura acestora fiind consolidată cu materiale textile si metalice. O
anvelopa este compusa din cateva materiale al carui continut de cauciuc este
cuprins intre 46% - 48%, negru de fum 25% - 28%, otel intre 10% - 12%, ulei si
agenti de vulcanizare 10% - 12% si textile intre 3% - 6%. Un anumit tip de
cauciuc este folosit in carcasa si altul in suprafata de rulare.

Primul compus care intra pe masina de produs anvelope este cauciucul


interior, carcasa si breakerele (numite si centuri), fabricate din otel si poliester.
Urmeaza montarea talonului, doua inele formate din impletituri de sarma
de otel imbracate in bronz.

1.4 Incadrarea de cod

Conform HG nr. 856/2002- M.Of. nr. 659/05.09.2002 privind


evidenţa gestiunii deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile,
anvelopele uzate se încadrează la categoria 16 deşeurile nespecificate în altă
parte la subpunctul 16 01 03 anvelope uzate.
1.5 Cantitati

Industria anvelopelor (176,29 mil. t) este puternic dezvoltată în SUA


(3,32 mil. t), Japonia (11,7 mil t), Federaţia Rusă (18,8 mil t). În Europa de Vest
se remarcă Franţa, cu uzinele Michelin din Clement Ferrand (45 mil. bucăţi),
Germania (41 mil. bucăţi), Marea Britanie şi Italia. Se estimează că producţia
anuală de anvelope va creşte cu aproximativ 4% pe an, datorată creşterii
producţiei anuale de vehicule la nivel mondial.
Anual în lume se fabrică peste176,29 mil. t de anvelope. În medie, o
anvelopă se poate folosi pentru circa 80.000-100.000 km parcurşi, în funcţie
de condiţiile de exploatare, după care trebuie înlocuită. În Franţa, anual circa
45 milioane de anvelope , cântărind circa 420.000 tone ies din folosinţă. Lor
li se mai adaugă şi cele cu defecte de fabricaţie.
În România se estimează circa 40.000 tone/an anvelope uzate
disponibile pentru reciclare, cantitatea fiind în continuă creştere, la care se
adaugă stocul acumulat neevidenţiat şi nereciclat. În anul 2002, a existat o
sursă de anvelope uzate la nivel naţional de aprox. 60.000 tone, dispersate
aleator în teritoriu, din care numai aproximativ 7000 au fost colectate şi
valorificate material sau termoenergetic.
Cantitatea de anvelope uzate existente în unele ţări din lume în anul 2007
Ţara Cantitatea de anvelope uzate
[tone/an]
S.U.A. 2.000.000
Canada 860.00
Germania 600.00
Franta 362.000
Anglia 292.000
Italia 320.000
Spania 139.000
Olanda 65.000
Belgia 70.000
Evoluţia cantităţii de anvelope uzate colectate şi valorificate 2003-2007

Anvelope
uzate
2003 2004 2005 2006 2007
colectate si
valorificate
Total, din care 9.995 17.118 29.221 34.518 38.543
Reciclate 3.400 4.278 4.628 5.532 5.896
Reşapate 172 191 215
Valorificate
termoenergeti 2.582 12.000 17.728 22.117 27.248
c

2.Legislatia Nationala de incadrare a deseului

În scopul aducerii la îndeplinire a obiectivelor stabilite în Strategie de


gestionare a deşeurilor, în anul 2004 a fost elaborat Planul Naţional de
Gestionare a Deşeurilor. Conform acestui plan, precum şi pe baza Hotărârii
de Guvern nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, anvelopele uzate nu
trebuie eliminate prin depozitare controlată, nici în formă originală nici
mărunţită şi nu trebuie încinerate în instalatii de incinerare a deşeurilor.

Potrivit prevederilor HG nr.170/2004, privind gestionarea anvelopelor


uzate, persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau uzate,
destinate reutilizării sunt obligate să recicleze şi/sau să valorifce
termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate colectate.
Deorece producţia mondială de anvelope totalizează peste 800
milioane anual, potenţialul pentru reciclarea milioanelor de anvelope vechi
care sunt înlocuite este în mod clar foarte important.
Opţiunile de gestionare a deşeurilor urmăresc următoarea ordine
descrescătoare a prorităţiilor:
• prevenirea apariţiei prin aplicarea celor mai bune practici
disponibile în fiecare domeniu de activitate generator de
deşeuri;
• valorificarea prin refolosire, reciclare materială şi recuperarea
energiei;
• eliminarea prin incinerare, coincinerare şi depozitare.
De asemenea, potrivit prevederilor HG nr.170/2004, privind
gestionarea anvelopelor uzate, persoanele juridice care introduc pe piaţă
anvelope noi şi/sau uzate, destinate reutilizării sunt obligate să colecteze
anvelope uzate, în limita cantităţilor introduse de ele pe piaţă în anul
precedent şi să reutilizeze, să refolosească ca atare, să reşapeze, să recicleze
şi /sau să valorifice termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate
colectate.
Acţiunile ce urmează a fi realizate în scopul colectării şi reciclării
anvelopelor
într-un procent cât mai mare, vizează:
• diminuarea riscului de poluare prin stocare temporară a anvelopelor
uzate;
• creşterea gradului de valorificare a anvelopelor uzate;
• reducerea consumurilor de materii prime, în special a celor din surse
neregenerabile, prin utilizarea anvelopelor uzate ca materii prime
secundare.
În aceste condiţii se impune realizarea de investiţii noi în instalaţii de
reciclare în scopul creşterii gradului de valorificare a acestora ca materii
prime secundare, având ca rezultat final creşterea calităţii mediului
înconjurător şi dezvoltarea zonelor în care vor fi amplasate.
În negocierile de integrare, Uniunea Europeană interzice din 2007,
aruncarea anvelopelor uzate la gropile de gunoi, iar din 2008 arderea lor în
afara spaţiilor organizate.
Aşa cum le-am descris mai sus acumulările de anvelope au dus la
apariţia unor probleme care trebuiesc rezolvate. Se apreciază că mai puţin de 7%
din cele 300 de milioane de cauciucuri uzate iau forma unor noi produse şi
aproximativ 11% sunt sunt transformate în energie electrică. Peste 77% sau 188
milioane sunt îngropate, depozitate sau abandonate.

H.G. nr.170/2004 (MO 160/24.02.2004) privind gestionarea


anvelopelor uzate
Ordinul MMGA nr. 243/2004 (MO 712/06.08.2004) pentru aprobarea
Normelor privind procedura si criteriile de autorizare a activitatii de
gestionare a anvelopelor uzate.
Ordinul MMGA nr. 549/2006 (MO 504/12.06.2006) pentru aprobarea
modelului formularului “Declaratie privind obligatiile la Fondul pentru
Mediu’ si instructiuni de completare si depunere a acestora.
Conform prevederilor H.G.170/2004 privind gestionarea anvelopelor
uzate
Persoanele juridice care introduc pe piata nvelope noi si/sau anvelope
uzate destinate reutilizării sunt obligate:
a) sa colecteze anvelopele uzate, în limita cantitătilor introduse de ele
pe piată în anul precedent
b) Obligatiile prevăzute la pct. a) pot fi îndeplinite individual sau prin
transferarea responsabilitătii către persoane juridice legal constituite,
autorizate de Comisia Natională pentru Reciclarea Materialelor din cadrul
Ministerului Economiei si Comertului.

Persoanele fizice si persoanele juridice care detin anvelope uzate au


Obligatia să le predea persoanelor juridice care comercializează anvelope
noi si/sau anvelope uzate destinate reutilizării ori persoanelor juridice
autorizate să le colecteze si/sau să le valorifice conform legislatiei în
vigoare.
Persoanele juridice care comercializează anvelope noi si/sau
anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate :
a) să preia anvelopele uzate de acelasi tip si în aceeasi cantitate cu
cele comercializate, aduse de cumpărătorul final;
b) să asigure capacităti de depozitare corespunzătoare pentru
anvelopele uzate preluate;
c) să predea anvelopele uzate preluate, persoanelor juridice către care
acestea au transferat responsabilitatile.

Persoanele juridice care introduc pe piată anvelope noi si/sau


anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate să raporteze anual
Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile, până la data de 15 martie,
următoarele date:
a) cantitatea de anvelope introdusă pe piată în anul anterior celui
pentru care se face raportarea, conform tabelului nr. 4a) (prevăzut în anexa
nr. 4 din H.G.170/2004);
b) cantitatea de anvelope uzate colectată, predată pentru reutilizare,
refolosire ca atare, resapare, reciclare si/sau valorificare termoenergetică, în
anul precedent, conform tabelului nr. 4b) (prevăzut în anexa nr. 4 din H.G.
170/2004)
Persoanele juridice care desfăsoară una sau mai multe dintre
activitătile de colectare, resapare, reciclare si/sau valorificare
termoenergetică a anvelopelor uzate sunt obligate, sa raporteze anual datele
prevăzute la lit. a) Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile, pana la
data de 15 martie, conform tabelelor nr. 5a), 5b), 5c) şi 5d) (prevăzute în
anexa nr. 5 H.G. 170/2004)
3. Legislaţie europeană

Legislaţia românească privind anvelopele uzate este în concordanta cu


tratatul de aderare.
În tratatul de aderare Uniunea Europeană s-au impus statului roman
urmatoarele condiţii: interzicerea aruncarii anvelopelor uzate la gropile de
gunoi; incepând cu anul 2008 se interzice arderea anvelopelor uzate în afara
spaţiilor neorganizate este interzisă. În unele ţari din Europa, gestionarea
fluxului de anvelope uzate are state vechi. România a urmat exemplul lor si
l-a adaptat condiţilor specifice de la noi.
În legislaţia UE nu există o Directiva specifica care sa se refere
exclusiv la gestionarea anvelopelor uzate, care să stabileasca planurile ce
trebuie urmărite de Statele Membre si sa stabilească ţintele obligatorii
minime de gestiune de realizat.
Fiecare ţara din UE şi-a creat propria legislaţie în domeniul gestionării
anvelopelor uzate sau au stabilit acorduri voluntare şi au infiinţat societaţi
formate din producatori şi importatori de anvelope care au responsabilitatea
organizarii şi desfăşurarii activitaţii de colectare şi valorificarea anvelopelor
uzate.
3. Paralelism intre legislatia europeana si cea
nationala
Legislaţia europeană Legislaţia românească

-Legea nr. 426/20001 (MO 411/25.07.2001) pentru


aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.78/2000 (MO
283/22.06.2000) privind regimul deşeurilor

Directiva Cadru privind -Hotărârea de Guvern 1470/2004 (MO


deşeurile nr.75/442/EEC, 954/18.10.2004) privind aprobarea Strategiei naţionale
amendata de Directiva de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de
nr.91/156/EEC gestioanre a deşeurilor

-OUG 61/2006 (MO 790/19.09.20006) pentru


modificarea şi completarea OUG 78/2000 privind
Directiva 2006/12/EC regimul deşeurilor
privind deşeurile
-Legea 27/2007 (MO 38/18.01.2007) privind aprobarea
OUG 61/2006

-Hotărârea de Guvern nr.856/2002 (MO


nr.659/05.09.2002) privind evidenţa gestiunii deşeurilor
şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile inclusiv
deşeurile periculoase

-Hotărârea de Guvern nr. 349/2005 (MO


394/10.05.2005) privind depozitarea deşeurilor

-Hotărârea de Guvern 162/2002 (MO


Directiva nr.99/31/EC 164/07.03.2002.) privind depozitarea deşeurilor
privind depozitarea
deşeurilor -Ordinul Ministrului Apelor si Protectia Mediului
nr.757/2004 (MO 848/25.11.2002) privind definirea
criteriilor care trebuie îndeplinit de deşeuri pentru a se
regăsi pe lista specifică a unui depozit şi lista naţională
de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de
deşeuri 2002

-Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţia Mediului


nr.757/2004(MO 86/26.01.2004) pentru aprobarea
Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor

-Ordinul MMGA nr.1274/2005 (MO


nr.1180/28.12.2005) privind emiterea avizului de
mediu la încetarea activităţilor de eliminare a
deşeurilor (respectiv depozitarea şi incinerarea)
-Hotărârea de Guvern nr.128/2002 (MO
160/06.03.2002) privind incinerarea deşeurilor

-Hotărârea de Guvern nr.268/2005 (MO


322/20.04.2005) privind modificarea şi completarea
H.G. 128/2002
Directiva nr. 2000/76/EC
privind incinerarea -Ordinul MMGA nr.756/2004 (MO 86/26.01.2005
deşeurilor pentru aprobarea Normativului Tehnic privind
incinerarea deşeurilor)

-Ordinul MMGA nr.1274/2005 (MO


1180/28.12.2005) privind emiterea avizului de mediu la
incetarea activităţilor de eliminare a deşeurilor
(respectiv depozitareaşi incinerarea)

Decizia nr.2000/532/CE, -Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 (MO


amendata de Decizia 659/05.09.2002) privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi
nr.2001/119 privind lista aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile
deşeurilor, (ce înlocuieşte periculoase
Decizia nr. 94/3/CE
privind lista deşeurilor -Hotărârea de Guvern nr 155/2003 privind definirea
periculoase) criteriilor care trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a se
regăsi pe lista specifică unui depozit şi pe lista naţională
de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de
deşeuri

-Ordinul MMGA nr.95/2005 (MO 194/01.03.2005)


privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor
preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi
lista naţională de deşeuri acceptate

-Hotărârea de Guvern nr. 1357/2002 pentru stabilirea


autorităţilor publice responsabile de controlul şi
Regulamentul Consiliului supravegherea importului, exportului şi tranzitului de
(CEE) nr. 259/93 privind deşeuri
supravegherea şi
controlul transportului -Hotărârea de Guvern 228/20.2004 (MO
deşeurilor în, dinspre şi 189/04.03.2004) privind controlul introducerii în ţară a
înspre Comunitatea deşeurilor nepericuloase, în vederea importului,
Europeană, înlocuită din perfecţionării activităţii de tranzitului
15.iulie.2007 cu
Regulamentul -Hotărârea de Guvern 514/2005 (MO 505/14.06.2004)
1013/2006/CE pentru completarea anexei nr.1 la HG nr. 228/2004
privind controlul introducerii în ţară a deşeurilor
nepericuloase, în vederea importului, perfecţionării
active şi a tranzitului

-Ordinul MAPMA nr. 344/2004 pentru aprobarea


procedurii de reglementare şi controlul transportului
deşeurilor pe teritoriul României

4.Tehnologii de colectare, transport, procesareâ

4.1. Modalităţi de colectare-sortare-depozitare-transport

4.1.1Colectare

Acţiunile ce urmează a fi realizate în scopul colectării şi reciclării


anvelopelor într-un procent cât mai mare, vizează:
• diminuarea riscului de poluare prin stocarea temporară a anvelopelor
uzate; creşterea gradului de valorificare a anvelopelor uzate;
• reducerea consumurilor de materii prime, în special a celor din surse
neregenerabile, prin utilizarea anvelopelor uzate ca materii prime
secundare.
Activitatea de colectare şi valorificare a anvelopelor uzate nu este
nouă în România. Noutatea în acest domeniu o constituie reglementarea
activităţii prin Hotărârea de Guvern nr. 170/2004, prin care s-au stabilit atât
factorii responsabili, condiţiile în care se poate desfăşura o astfel de
activitate, cât şi măsurile administrative ce se vor lua împotriva celor care nu
respectă prevederile actului normativ.
Colectarea anvelopelor uzate atât de la persoane juridice cât şi de la
persoane fizice se poate realiza prin mai multe moduri. Persoanele fizice pot
preda anvelopele uzate la service auto, REMAT, comercianţi sau persoane
juridice care se ocupă cu colectarea acestora .

Folosită corespunzător, aceasta poate deveni o sursă de materie primă


secundară şi de energie. Dar, pentru a atinge această calitate este nevoie de
infrastructură: unităţi de reciclare, investiţii în filtre electrostatice pentru
ardere în condiţiile respectării Legii Mediului, flux tehnologic pentru
produsele obţinute din tocarea sau măcinarea anvelopei (piese turnate, roţi
pentru cărucioare, pavele, covoare, mochete, articole de uz casnic, tălpi de
pantofi etc.) şi, nu în ultimul rând, interesul consumatorilor pentru astfel de,
produse. Sistemul de management al activităţii de colectare şi valorificare
trebuie să fie o soluţie viabilă, menită să elimine inconvenientele
administrative şi financiare generate de organizarea acestei activităţi pe cont
propriu de către agenţii comerciali. De exemplu cantitatea de anvelope
colectată şi valorificată de ECO ANVELOPE este de aproximativ 3.000
tone, reprezentând un procentaj de colectare de 21 % din sarcina anuală.
Conform HG nr.170/2004:
Persoanele fizice şi persoanele juridice care deţin anvelope uzate au
următoarele obligaţii:
• să nu le abandoneze pe sol, prin îngropare, în apele de suprafaţă şi
ale mării teritoriale;
• să nu le incinereze decât în condiţiile prevăzute HG nr. 128/2002
privind incinerarea deşeurilor;
• să le predea persoanelor juridice care comercializează anvelope noi
şi/sau uzate destinate reutilizării ori persoanelor juridice autorizate să le
colecteze şi/sau să le valorifice conform legislaţiei în vigoare.
Persoanele juridice care comercializează anvelope noi şi/sau
anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate:
• să preia anvelopele uzate de acelaşi tip şi în acelaşi cantitate cu cele
comercializate, aduse de cumpărătorul final;
• să asigure capacităţi de depozitare corespunzătoare pentru anvelopele
uzate preluate;
• să predea anvelopele uzate preluate persoanelor juridice care introduc
pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării ori
persoanelor juridice către care acestea au transferat obligaţiile.
Situaţia proiectelor în curs de finanţare din Fondul pentru Mediu,
proiecte vizând colecatrea şi reciclarea anvelopelor uzate sunt în valoare de
3.742.560

Persoană fizică Persoană juridică

Anvelope uzate

Service Distribuitori Persoane


REMAT
auto (comercianţi) autorizate
Persoană fizică Persoană juridică

Anvelope uzate

Service Distribuitori Persoane


REMAT
auto (comercianţi) autorizate

Colectare şi sortare
la sursă

Extragere cord
metalic de talon

Decupare pe
ecuator

Transport

lei.
4.1.2 Sortare

Operaţia premergătoare extragerii cordului metalic de talon este


sortarea anvelopelor. Pentru a realiza un proces de reciclare şi valorificare
eficient a anvelopelor uzate este necesar ca sortarea la sursă să se facă după
două criterii de bază:
-criteriu dimensional al anvelopei
-criteriu de structură al anvelopei
Sortarea iniţială după criteriul dimensional a anvelopelor se poate face
în funcţie de notaţiile imprimate de producător, aflate pe părţile laterale ale
carcasei anvelopei.
Este un spaţiu autorizat unde se realizează regruparea anvelopelor,
sortarea lor în AUR. (anvelope uzate reutilizabile) şi în AUNR (anvelope
uzate nereutilizabile) precum şi încărcarea în vederea expedierii către
valorificatori (figura 2.7.).

Figura 2.7. Sortarea anvelopelor

Etapa primară de tratare a anvelopelor este spălarea lor. După aceea


urmează extragerea materialului feros din anvelopă. Anvelopa poate fi
tratată şi cu lianţi în funcţie de utilizarea acesteia.
4.1.3 Depozitare

Anvelopele uzate sunt depozitate stivuite în boxe dotate cu pardoseală


betonată.

4.1.4 Transport

Transportul anvelopelor uzate de la depozite la firmele de


reciclare-valorificare se poate realiza prin transport rutier, feratic sau naval.
Cel mai des e utilizat transportul rutier, cu autospeciale.
Deoarece de la majoritatea depozitelor aceste anvelope se transportă
întregi, ele ocupând un spaţiu mare, ştiind că din suprafaţa ocupată 83% este
aer şi doar 17% este anvelopă, astfel apar cheltuieli ridicate la transportul
acestora (se pot încărca puţine) aşa că aproximativ 50% din cheltuielile de
reciclare-valorificare a anvelopelor uzate reprezintă trasnportul.

Figura 2.8. Shredder mobil


Datorită acestui fapt se recomandă preprocesarea la sursă de
depozitare, care include două etape şi anume:
• extragerea cordului de metal
• decuparea pe ecuator (tăierea)
• premăcinare (figura 2.8.)
Prin relalizarea acestor două etape se vor economisii substanţial
cheltuieli de transport, deoarece anvelopele uzate tăiate vor ocupa o
suprafaţă mai mică.

4.2 Tehnici de valorificare materială a anvelopelor uzate

Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi:


• Anvelopă nouă–anvelopa nou-produsă, inclusiv anvelopa rezultată în
urma unui proces tehnologic de reşapare, aflată înainte de prima montare
după reşapare, în termen de garanţie, neexploatată.
• Anvelopă uzată-orice anvelopă, pe care deţinătorul, în urma utilizării,
are intenţia sau obligaţia de a o scoate din uz.
• Anvelopă uzată destinată reutilizării-orice anvelopă uzată care are
valoare de întrebuinţare şi este destinată utilizării ca atare în activitatea de
transport rutier sau este destinată reşapării.
• Anvelopă uzată destinată reşapării-orice anvelopă uzată care
îndeplineşte toate condiţiile tehnice necesare reşapării.
• Cumpărător final-orice persoană fizică sau juridică care cumpără sau
dobândeşte anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării, în
scopul utilizării lor, şi nu al comercializării.
• Introducere pe piaţă-acţiunea de a face disponibile pentru prima dată,
contra cost sau gratuit, anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate
reutilizării, în vederea utilizării şidistribuirii
• Refolosire ca atare
Refolosire ca atare-operaţiunea de utilizare fără reprocesare a
anvelopelor uzate nereşapabile, în scopul realizării de diguri, ţarcuri,
apărătoare pentru debarcadere, garduri de siguranţă pentru şosele, autostrăzi
etc (figura 2.9.)
Anvelopele nereutilizabile întregi pot fi utilizate în construcţii de
drumuri, acoperiri de pardoseală, terenuri sportive, diguire, paravane
antizgomot, protecţia cheiurilor, drenare, rambleu pentru şosele.
Anvelopele tăiate pot fi utilizate ca un covor suport de cale ferată
pentru tramvaie în scopul reducerii vibraţiilor şi a zgomotului.
Anvelopele tocate, datorită proprietăţilor de drenare, a
compresibilităţii , pot fi utilizate la construcţia şoselelor, sau ca un substrat
drenantal terenurilor sportive şi al altor terenuri care necesită o drenare a
apelor pluviale.

Anvelope uzate întregi

Extragere cord metalic Decupare pe ecuator

tăiate

Răzuirea căii de
rulare

tocate
Măcinarea grosieră
Schema de reutilizare a anvelopelor uzate

Domenii de utilizare:
• După extragerea cordului metalic din talon:
-deşeu metalic debitat la L=80-100 mm pentru metalurgie
• După operaţia de decupare radială:
-elemente radiale utilizabile pentru măcinarea mecanică grosieră
• După operaţia de decupare pe ecuator:
-elemente circulare, cilindrice sau liniare pentru reţele hexagonale,
rectangulare, triunghiulare şi liniare utilizate la consolidarea terenurilor în
pantă, digurilor, malurilor, etc.
-covoare şi stabilimente de diferite forme (în funcţie de geometria sculei de
răzuire) utilizabile în horticultură şi amenajări, parcuri, scuaruri etc.
• După operaţia de măcinare grosieră:
-fâşii şi bucăţi (cu cord metalic şi textil) de diferite forme la dimensiuni de
80x80~150x150 mm, livrabile pentru ardere, granulare sau piroliză.

• Reşapare
Reşapare-procesul tehnologic de recondiţionare prin care se reface
potenţialul de utilizare al anvelopei, constând în aplicarea unei benzi de
rulare noi pe anvelopa uzată reşapabilă sau pe o anvelopă uzată desitanată
reutilizării care îndeplineşte toate condiţiile tehnice pentru realizarea
acestui proces.
Reşaparea este o modalitate sigură, eficientă şi ecologică pentru a
aduce o viaţă nouă anvelopelor uzate: partea uzată a anvelopelor este
înlocuită cu o parte nouă iar acest lucru înseamnă că anvelopa poate fi
folosită din nou. Reşaparea de calitate este alternativă pentru noi anvelope
pentru vehicule comerciale, având în vedere că oferă siguranţă, performanţe
excepţionale şi o rată excelentă de beneficii în ceea ce priveşte costul.
Procesul de vulcanizare face posibilă execuţia de anvelope de înalta
calitate care sunt foarte puternice şi rezistente la uzură şi, în termeni tehnici
prin legături încrucişate ale lanţurilor de hidrocarburi care formează
cauciucul conduc la realizarea unei reţele tridimensionale elastice. Sulfurile
care rezultă din acest proces nu pot fi îndepărtate, şi încercările de a le
modifica structura prin vulcanizare s-au dovedit dificile, costisitoare, şi
mari consumatoare de energie. S-a continuat cercetarea şi dezvoltarea,
astfel încât au apărut numeroase tehnici care promit creşterea ponderii
materialului reciclabil care poate fi folosit în execuţia de noi anvelope.
Din ce în ce mai mulţi consumatori recunosc şi ajung să aprecieze
imaginea pozitivă a reşapării de calitate superioară. Beneficiile reşapării
constau în faptul că sunt ecologice şi eficiente financiar! Când partea
anvelopei ajunge pe şosea este uzată, doar 20% din anvelopa este uzată.
Carcasa care reprezintă aproximativ 80% din valoarea anvelopei poate fi re-
cauciucată pentru o ’’nouă viaţă a anvelopei’’. Pentru producerea unei
anvelope de automobil sunt necesari în jur de 28 de litri de petrol brut.
Pentru a reşapa o anvelopă de automobil, pe de altă parte, doar 5.5 litri de
petrol sunt suficienţi.
Reşaparea economiseşte peste 300.000 de tone de cauciuc şi 500.000
tone de petrol brut în UE în fiecare an, anvelopele reşapate îi economisesc
utilizatorului mai mulţi bani, având în vedere că rezistă la acelaşi număr de
kilometrii ca şi cele noi, dar costă doar 45-60% din preţul unei anvelope
noi. Pentru producerea unei anvelope de camion sau autobuz se consumă
circa 30-35 kg amestec de cauciuc. Reşaparea aceleiaşi anvelope necesită
numai 14 kg de cauciuc, ceea ce conduce la economisirea unei importante
cantităţi de materii prime.
• reşapare la cald-este caracaterizată prin acoperirea suprafeţei de
rulare şi a flancurilor anvelopei deşapate cu amestec de cauciuc
nevulcanizat. Modelarea profilului benzii de rulare are loc într-o presă de
vulcanizare la o temperatură de 150˚C. În cadrul procesului de
recondiţionare la cald, după verificarea carcasei, banda de rulare este
indepărtată prin polizare. Cauciucul proaspăt extrudat este aplicat pe
carcasa polizată. Carcasa astfel acoperită este vulcanizată la aproximativ
155-165˚C într-o formă corespunzătoare pentru profilul dorit. Banda de
rulare capată un profil nou în acelaşi mod în care se obţin şi pentru o
anvelopă nouă.
• reşapare la rece–este caracterizată prin vulcanizarea independentă
de matriţă a anvelopelor la o temperatură cuprinsă între 95-110˚C.
Anvelopele se confecţionează cu ajutorul unei benzi de rulare
prevulcanizate (’’profil nou’’) şi a unui strat de cauciuc nevulcanizat pentru
perna protectoare şi banda de rulare se realizează prin vulcanizare într-o
autoclavă.
fig.4

Verificarea anvelopelor uzate

Deşaparea anvelopelor

Repararea defectelor

Vulcanizarea în autoclavă

Inspecţia finală

Fazele mai importante al tehnologiei de reşapare la rece (fig 4.):


-verificarea anvelopelor uzate:
• inspecţia vizuală interior şi exterior la maşină de verificat;
• verificarea la presiune de 8 bari;
• verificarea nedistructivă cu ultrasunete cu ajutorul aparatului
TYRESCAN pentru depistarea defectelor de structură ce nu pot fi depistate
vizual.
-deşaparea anvelopelor:
• îndepărtarea benzii de rulare.
-repararea defectelor:
• se aplică pe carcasa deşapată o bandă de cauciuc de legătură, ce
va face legătura între carcasă şi banda de rulare nouă;
• se taie banda de rulare după circumferinţa anvelopei deşapate;
• se aplică banda de rulare pe anvelopa deşapată.
-vulcanizarea în autoclavă:
• se introduce anvelopa într-o cameră de cauciuc şi este vidată la o
presiune de 0.5-0,8 bari;
• se introduce anvelopa împreună cu acesta cămaşa în autoclavă,
unde se vulcanizează la o temperatură de aproximativ 110˚C şi o presiune
de 6 bari.
-inspecţia finală:
• se face o ultimă verificare vizuală a anvelopelor reşapate, după
care este vopsită cu o vopsea pentru anvelope şi se depozitează în magazie.
Prin reşapare nu se soluţionează definitiv problema deşeurilor
provenite din anvelope dar prin valorificarea pneurilor uzate se aduce în
mod clar o îmbunătăţire în acest sector.
Este singura metodă de tratare, după care anvelopa este refolosită în
scopul iniţial. Anvelopele de camion pot fi reşapate de câteva ori înainte de
a fi scoase din uz. Posibilitatea de reşapare depinde de starea bună a
carcasei anvelopei; doar 20-25% din anvelopele de automobile şi 60-65%
din cele de camioane îndeplinesc condiţile pentru a fi reşapate.
Anvelopele reşapate sunt în general mai ieftine, dar utilizatori le
consideră ca fiind de calitate inferioară şi potenţial periculoase, nefiind
recomandate pentru a fi montate pe roţile din faţă ale autovehiculelor.
Această imagine limitează piaţa de desfacere a anvelopelor reşapate în
sectorul privat.

4.3 Tehnici de valorificare sub forma de granule si pudrete


Reciclare-orice operaţiune de valorificare materială a anvelopelor
uzate, respectiv de tăiere, mărunţire, granulare, sau alta operaţiune care
determină schimbări asupra naturii ori compoziţiei anvelopei uzate, prin
procedee industriale, în scopul obţinerii de materii prime.
Din avelopele uzate, în urma unui proces de măcinare şi cernere se pot
obţine granule de cauciuc şi pudretă. Acestea din urmă, amestecată sau nu cu
polimeri sintetici, se pot folosi la confecţionarea de obiecte turnate, ca de
exemplu roţile cărucioarelor destinate transportului de mărfuri şi a
containerelor de deşeuri, covoarele pentru acoperirea terenurilor din sălile de
sport şi a spaţiilor de joacă, sunt rezultatul reciclării anvelopelor uzate. Ele
pot fi folosite în producerea pingelelor şi a tocurilor pentru pantofi, pentru
producerea de anvelope solide, pedale de bicilete, vârfuri de bastoane şi
cârje. O altă aplicaţie industrială este utilizarea pudretei şi a granulelor în
mixturile asfaltice. Această aplicaţie conduce la obţinerea unor rezultate
bune în reducerea zgomotului de rulare a automobilelor, în reducerea
riscului derapării şi în garantarea unei durate de viaţă mai mare a şoselelor.

De asemenea, din anvelope se realizează diferite piese pentru industria


auto, cum ar fi spoilere auto, volanul flexibil, covoraşe, garnituri pentru
frâne. Ca şi aplicaţii de material reciclat, anvelopele se mai pot folosi în
industria mobilei pentru realizarea de braţe pentru fotolii, pentru realizarea
de pervaze, bariere antifonice, semne rutiere, materiale pentru acoperiş sau
echipamente pentru camping.
Producerea de pulberi de cauciuc din anvelope uzate a dovedit în
anumite cazuri modificarea caracteristicilor vulcanizării, şi prin aceasta
lărgirea gamei de potenţiale utilizări, inclusiv compuşi pentru producerea de
noi anvelope. S-au continuat cercetările în această privinţă dar, anumiţi
producători de anvelope se împotrivesc folosirii pe scară largă a materialelor
alternative nu este suficient dezvoltată ceea ce constituie un handicap în
continuarea reciclării pe scară largă.
Anvelopele prelucrate pentru reciclarea materialelor au fost în general
procesate prin granulare. Materialele granulate au diferite aplicaţii:sunt
folosite pentru acoperirea unor suprafeţe de sport, pentru realizarea unor
cizme din cauciuc, pentru obţinerea unor mortăruri sau cimenturi şi la
construcţia unor drumuri.
Granularea anvelopelor se realizează fie prin măcinarea mecanică a
acestora, fie prin măcinarea criogenă. Anvelopele se răcesc în azot lichid,
pentru fragilizarea cauciucului înainte de măcinare, ceea ce conduce la
reducerea consumului de energie necesară în proces.
Particulele de cauciuc cu dimensiuni cuprinse între 0,15-2.36 mm
(figura 2.11.) obţinute prin măcinarea anvelopelor uzate, se pot utiliza ca
material absorbant pentru ţiţei brut, în cazul poluării accidentale a unor
terenuri. După măcinare, fazele cauciuc şi oţel sunt separate magnetic.

4.4. Tehnici de valorificare energetică a anvelopelor uzate

Valorificare termoenergetică-operaţiunea de utilizare a anvelopelor


uzate drept combustibil alternativ sau suplimentar, prin coincinerare în
cuptoare de ciment ori în alte instalaţii, care să asigure recuperarea valorii
energetice a acestora, în condiţii prevăzute de HG nr. 128/2002 privind
incinerarea deşeurilor.

Piroliza
Piroliza este o metodă chimică de descompunere termică a
anvelopelor uzate, cu formare de fracţii de gazoase, hidrocarburi lichide şi
reziduuri cocsificate.
În cadrul pirolizei, deşeurile organice se transformă prin intermediul
descompunerii termice sub reţinerea aerului în produse ce pot fi valorificate
energetic datorită conţinutului mare de energie, respectiv depozitate în
cantităţi mult mai reduse.
Anvelopele uzate pot fi tratate prin piroliză, un proces de
descompunere prin încălzire, care produce uleiuri şi alte substanţe, inclusiv
reziduuri nereciclabile. Această poate reprezenta un domeniu de activitate în
viitor, dar s-a observat un interes crescut pentru folosirea anvelopelor uzate
ca şi combustibili pentru a genera energie, datorită puterii calorice
comparabile cu cea ale petrolului şi mai mari decât cea a cărbunelui.
Volumul este redus, armăturile de oţel pot fi refolosite ca materie
primă în turnătorii, iar produsul care rămâne este steril. Emisiile de substanţe
toxice pot fi reduse la nivele foarte scăzute.
Piroliza anvelopelor a fost subiectul a numeroase studii. Este descrisă
ca fiind degradarea cauciucului, sub acţiunea căldurii, în absenţa oxigenului.
Materiile organice din anvelope (în principal cauciucul) sunt descompuse în
produse cu mase moleculare mai mici (lichide şi gazoase), compuşi
anorganici (în principal oţel şi negru de fum) rămân în reziduu şi ar putea fi
reciclate.
Compoziţia produşilor depinde de condiţiile de piroliză, ca şi de
compoziţia anvelopelor folosite. Procesul are loc de obicei în condiţii de
deficit de oxigen sau într-un gaz inert la presiunea atmosferică sau redusă, în
domenii de temperatură cuprins între 300-1000°C.
În urma procesării se obţin: gaze combustibile, produse lichide
combustibile, negru de fum impurificat şi metale în următoarele cantităţi:

-gaze combustibile → 0,15 t/t deşeu → 750 t/an;


-produse lichide combustibile → 0,4 t/t deşeu → 2000 t/an;
-negru de fum impurificat → 0,38 t/t deşeu → 1900 t/an;
-deşeuri metalice → 0,07 t/t deşeu → 350 t/an.
Pentru realizarea producţiei sunt necesare următoarele utilităţi:
-energie electrică: 44,2 kw/t materie primă;
-gaze combustibile: 128 Nmc/t materie primă;
-apă potabilă, PSI şi pentru complectarea apei de răcire:∼
10 mc/zi.
Prelucrarea deşeurilor are la bază procesul de cracare pirolitică într-un
reactor special dimensionat, la presiunea atmosferică în condiţii anaerobe şi
la temperaturi prestabilite de peste 450 oC.
Desfăşurarea procesului tehnologic are loc în şarje cu faze continue în
proces.
Materia primă este achiziţionată şi depozitată temporar pe o platformă
betonată, după care urmează faza de mărunţire a cauciucului uzat, într-un
utilaj specializat.
Tocătura obţinută este încărcată în buncărul de alimentare a instalaţiei,
de unde este preluată cu ajutorul unui elevator şi a unui şnec şi trimisă într-
un vas de dozare de unde este încărcat reactorul.
După încărcarea reactorului, începe încălzirea acestuia şi odată cu
aceasta agitarea materialului.
Încălzirea mantalei reactorului se realizează cu ajutorul gazelor arse
rezultate în urma arderii în focar a fazei gazoase care rezultă din proces,
optimizând eficient astfel bilanţul energetic al procesului.
La pornirea instalaţiei se poate folosi şi combustibil lichid din
producţia proprie sau adus din afară.
Gazele arse sunt emise în atmosferă prin intermediul unui coş având o
înălţime de 15 m, care asigură o bună dispersie a poluanţilor emişi chiar în
condiţii meteorologice defavorabile acesteia.
Concentraţiile poluanţilor din emisie: NOx, SOx, CO, COV şi
funingine sunt sub limitele impuse de Ordinul MAPPM nr. 462/1993.
Este prevăzut un punct de monitorizare a gazelor arse care se emit în
atmosferă. Sunt determinate continuu şi înregistrate într-o bancă de date,
concentraţiile poluanţilor şi ale oxigenului, rezultatele putând da şi o
imagine asupra randamentului de ardere a combustibilului în focar.
Gazele fierbinţi care ies din reactor sunt trecute printr-un anumit tip de
ciclon, unde sunt reţinute particulele antrenate, printr-o separare umedă cu
ajutorul fracţiei grele produse în instalaţie. Particulele reţinute sunt returnate
în reactor.
După ciclonare gazele sunt răcite în două trepte: o treaptă de răcire cu
aer şi una cu apă.
În această fază are loc o condensare parţială a vaporilor.
Fracţia gazoasă este trecută printr-un spălător, în care cu ajutorul unor
soluţii alcaline sunt reţinuţi compuşii nedoriţi.
După purificare, gazele sunt trecute printr-un separator de picături şi
colectate într-un vas tampon, după care sunt comprimate cu ajutorul unui
compresor şi depozitate într-un rezervor sub presiune.
Reglarea desfăşurării procesului tehnologic se poate realiza astfel
încât cantitatea de gaze care rezultă să nu depăşească necesarul pentru
încălzirea reactorului.
Procesul de condensare fracţionată generează următoarele fracţii
lichide:
• fracţia uşoară; numită combustibil pentru –65oC;
• fracţia medie, un produs asemănător motorinei;
• fracţia grea.
Fracţiile uşoară şi medie sunt colectate şi depozitate separat în vederea
valorificării. Fracţia grea se colectează într-un sistem de stocare de unde se
pompează într-un ciclon având rolul agent de spălare a gazelor, ajungând în
final din nou în reactor.
Prin modificarea unor parametri tehnologici se pot modifica
caracteristicile produselor şi raportul lor cantitativ.
În scopul eliminării degajărilor de compuşi organici volatili care pot
să apară în timpul colectării fracţiilor lichide este prevăzut un sistem prin
care aceştia sunt reintroduşi în procesul tehnologic.
Din procesul tehnologic rezultă şi negru de fum impurificat cu metale,
care se depune la fundul reactorului.
După terminarea procesului tehnologic, negrul de fum se evacuează
într-un vas de colectare. Cu ajutorul unui separator electromagnetic sunt
separate din negru de fum cea mai mare parte din fragmentele metalice
rezultate din inserţia metalică a anvelopelor, după care sunt depozitate într-
un vas de colectare metale.
Procesul tehnologic este condus cu ajutorul tehnicii de calcul printr-un
calculator de proces, care elimină orice eroare umană. Prin intermediul
acestuia sunt urmăriţi şi reglaţi toţi parametri pe tot parcursul desfăşurării
procesului tehnologic, având posibilităţi de semnalizare optică şi acustică a
situaţiilor de avarie .
Rezultatele investigaţiilor analitice efectuate au condus la o
concretizare a principalelor caracteristici ale produselor rezultate (tabelul
2.7.), astfel:
• gaze combustibile:
-2-butan, 2metil-butan → 70 %;
-propan, butan, 2, 4 - pentadiol → 20 %;
-4 – heptanol, 4 – pentenă, pentan → 3 %;
-2 – propenil – ciclohexan, 2 – 4 decadienă, nonadienă → sub 3 %.
• produse lichide combustibile: fracţia uşoară şi medie
4.4 Utilizarea anvelopelor ca sursă de energie termică la fabricarea
cimentului
Folosirea anvelopelor uzate drept combustibil pentru cuptoare de
ciment este în creştere, datorita diferitelor proiecte de testare din Marea
Britanie. Fabricile de ciment din Europa ardeau anvelope uzate incă din anii
1970, instalaţii de acest fel exista şi în America de Nord, Franţa, Japonia,
România.
Folosirea anvelopelor uzate în cuptoare pentru ciment are avantajul că
nu genereaza alte deşeuri decât cele create in mod normal de procesul de
producţie al cimentului.
Puterea calorifică a cauciucului furnizează căldura necesară
procesului, pe când oţelul din construcţia anvelopei, precum şi alte reziduri
de combustie sunt încorporate in ciment, fără a compromite semnificativ
calitatea cimentului.
Fabricile de ciment au folosit in mod tradiţional combustibili fosili, de
exemplu, cărbune, pentru a obţine energia necesară. În loc să se cheltuiască
sume importante pentru cărbune, ar putea percepe o taxă pentru a accepta
anvelopele uzate. Anvelopele sunt introduse in cuptor fie tăiate in felii
(marunţite), fie intregi, in funcţie de tipul cuptorului folosit.
Deşeurile de anvelope pot fi utilizate drept combustibil şi în fabricile
de celuloză şi hârtie.
Bibliografie :
Tiberiu Rusu, Violeta Popescu: Materiale polimerice şi mediul Editura
Mediamira Cluj-Napoca 2005
Nemeş, O., Rusu, T., Soporan, V.-Deşeuri şi tehnologii de valorificare, Editura
UTPRESS, Cluj-Napoca, 2008.
http://www.remat.ro/reciclare/colectare/cauciuc.htm
http://www.ecoanvelope.ro
http://en.wikipedia.org/wiki/Tire#History
http://www.mediu-constanta.ro/deseuri/pdf/anvelope_uzate.pdf
http://www.legestart.ro