Alfabetul magyar

ca "oa" în "foarte", în graiul maramureşean sau ca "a"

a din celebrul "na" transilvănean ablak (fereastră), nap (1.soare, 2.zi)
á ca în interjecţia "A!", pronunţată lung ház (casă), láb (picior)
b ca "b" în "băiat" baba (păpuşă), több (mai mult)
c ca "ţ" în "ţară" citrom (lămâie)
palacsinta (clătită, din cuvântul românesc
cs ca "c" în "cine" "plăcintă")
d ca "d" în "domn"
"d" şi "z" pronunţate într-una, ca "z" în cuvântul italian
madár (pasăre), addig (până atunci)
dz "zona" edző (antrenor)
dzs ca "g" în "ger"
ca primul "e" din "pere", în graiul maramureşean,
dzsungel (junglă)
pronunţat cu gura mai deschisă decât în limba română
e literară
ca "e" în "pere", în româna literară, dar lung (şi un pic reggel (dimineaţă), este (seară)
é spre "i") hét (1.şapte, 2.săptămână), Éva (numele Eva)
f ca "f" în "frig" fa (pom, copac, lemn)
g ca "g" în "gol" reggel (dimineaţă), magas (înalt)
gy ca "de" în "deal", în graiul maramureşean, muiat gyermek (copil), magyar (maghiar)
h ca "h" în "horă" hal (peşte)
i ca "i" în "idee" tinta (cerneală), finom (gustos)
í ca în interjecţia "Tii!", lung hír (ştire), íz (gust (de ex. dulce, amar))
j ca "i" în "iar" Jaj! (Au! interjecţie), vaj (unt)
k ca "k" în "kilogram" kutya (câine), kakukk (cuc)
l ca "l" în "lacrimă" ló (cal), Halló! (Alo!)
ly ca "i" în "iar" (exact ca şi maghiara j) lyuk (gaură), furulya (fluier)
m ca "m" în "mare" alma (măr), Emma (nume)
n ca "n" în "nas" nagy (mare (adjectiv))
ny ca "n" în "bine", în graiul maramureşean, muiat anya (mamă)
o ca "o" în "ocazie" kosár (coş), pont (punct)
ó ca
ca în
"ö"interjecţia "O!",
în germană, lung cu buzele ţinute ca pentru hajó (vapor), óra (ceas, oră)
pronunţat
"o", dar cu limba ţinută ca pentru "e". Un pic similar
ö cu "ă" din română. föld (pământ), könyv (carte)
ő ca "ö" în germană, dar lung felhő (nor), őz (căprioară)
p ca "p" în "pauză" piros (roşu), pap (popă)
q ca "q" în "quasar" (numai în cuvinte străine)  
r ca "r" în "roată" erre (pe aici), sárga (galben)
s ca "ş" în "şoaptă" sajt (caşcaval), eső (ploaie)
sz ca "s" în "sac" köszönöm (mulţumesc), szék (scaun)
t ca "t" în "temă" tett (faptă), ajtó (uşă)
ty ca "te" în "teacă", în graiul maramureşean, muiat tyúk (găină)
u ca "u" în "unde", scurt kutya (câine)
ú ca în interjecţia "Huu!", lung
ca "ü" în germană, pronunţat cu buzele ţinute ca pentru
húsz (duăzeci), nyúl (iepure)
"u", dar cu limba ţinută ca pentru "i". Un pic similar cu
ü "â" în română. fül (ureche), füst (fum)
ű ca "ü" în germană, dar lung tű (ac), fű (iarbă)
v ca "v" în "vară" teve (cămilă)
w ca "w" în "BMW" (numai în cuvinte străine)  
x ca "x" în "taxi" (numai în cuvinte străine)  
y ca "y" în "hobby" (numai în cuvinte străine)  
z ca "z" în "zice" ház (casă), Zoltán (nume)
zs ca "j" în "jurnal" zsák (sac), Zsuzsa (nume)

Observaţii mai puţin importante

Câteodată necesită o adevărată muncă de detectiv să găsim gruparea corectă a
literelor dintr-un cuvânt, mai ales dacă consoane duble şi compuse se află una lângă
cealaltă. În aceste cazuri înţelesul cuvintelor vine în ajutorul nostru. De exemplu cuvântul
sasszem (ochi de vultur) este compus din cuvintele sas (vultur) şi szem (ochi). Cunoscând
aceste părţi componente, pronunţăm cuvântul sasszem ca sas+szem adică la mijloc
pronunţăm un s, urmat de un sz. Astfel cuvântul se pronunţă aproximativ ca "şaşsem". Dacă
n-am fi cunoscut înţelesul cuvântului, am fi interpretat literele ssz ca un sz dublu (lung),
deci pronunţarea ar fi diferită. Aşa se întâmplă de exemplu în cuvântul sasszé (o mişcare de
dans), unde într-adevăr avem de a face cu un sz dublu, deci pronunţăm cuvântul
(aproximativ) ca "şasse". Acestea sunt cazuri rar întâlnite, de obicei găsim uşor pronunţia
corectă.

Probabil cele mai multe consoane compuse într-o singură propoziţie le găsim în popularul
"tongue-twister":
Cseresznyemag vagy, vagy meggymag vagy?

(Eşti sâmbure de cireşă sau sâmbure de vişină? )

Înţelegerea este complicată de faptul că vagy poate însemna atât conjuncţia "sau", cât şi
verbul "a fi" la persoana a II-a (eşti). Cseresznye (cireaşă) probabil că are aceeaşi origine
ca şi cuvântul românesc, conţine literele compuse cs, sz, ny. În cuvântul meggy (vişină)
observăm un gy dublu. Mag înseamnă miez, sâmbure, nucleu.

În acest singur exemplu mai putem observa două fenomene interesante. Acolo unde în
română avem un substantiv + un atribut substantival cu "de", în maghiară avem un cuvânt
compus (atribut + substantiv determinat): meggy (vişină) + mag (sâmbure) -> meggymag
(sâmbure de vişină). Observăm şi că ordinea cuvintelor este diferită faţă de limba română şi
la nivelul întregii propoziţii. Tradusă cuvânt cu cuvânt, propoziţia ar suna astfel: cireşă-
sâmbure eşti, sau vişină-sâmbure eşti? Vă daţi seama acum de ce maghiarii au dificultăţi în
găsirea ordinii corecte a cuvintelor în limba română. După acest exemplu dificil, toate
celelalte vă vor părea simple.