Sunteți pe pagina 1din 7

CONTINUUMUL DEPRESIEI

Depresia variază pe un continuum: de la o intensitate ușoară – care poate fi o reacție firească de tristețe
sau doliu după pierderea unei persoane apropiate, la o intensitate medie și de durată – care poartă
denumirea de distimie, și până la o intensitate severă – care se numește depresie majoră.

Atunci când o persoană suferă de distimie și apar episoade hipomaniacale, tulburarea poartă
denumirea de ciclotimie. Mergând mai departe pe continuumul intensității depresiei, atunci când o
persoană cu depresie majoră se confruntă cu episoade maniacale, tulburarea depresivă devine
tulburare bipolară.

TRISTEȚEA

Tristețea este o emoție naturală pe care o simțim cu toții din când în când și care are un rol adaptativ: ne
ajută să recunoaștem un eșec sau o pierdere importantă și să ne detașăm de scopuri pe care nu le mai
putem atinge, ca să ne investim resursele în alte acțiuni.

Caracteristici:

o reacție naturală, normală la evenimentele stresante din viața de zi cu zi;


o stare trecătoare, realistă/proporțională cu situația;

1
DOLIUL

Doliul este un proces normal și adaptativ, acceptat cultural, ce se instalează după pierderea unei
persoane iubite. Este o experiență dureroasă, marcată de sentimente de tristețe, gol interior și amintiri
despre cel decedat, care ne ajută să ne confruntăm cu realitatea că persoana iubită a plecat definitiv și
să facem, încetul cu încetul, schimbările psihologice și sociale necesare pentru a ne acomoda sănătos
noii realități.

Caracteristici:

o stare fluctuantă de deprimare sau sentimente de gol și pierdere relaționate cu persoana


decedată;
o durerea doliului poate fi acompaniată și de emoții pozitive, plăcere sau umor (relaționate cu
persoana decedată);
o dispoziția fluctuează pe parcursul unei zile între furie, tristețe sau stare normală;
o intensitatea emoțiilor negative descrește cu trecrea timpului;
o gândurile și preocupările sunt îndreptate înspre persoana decedată;
o pot apărea sentimente de vinovăție (ex. Nu am vizitat-o suficient de des, nu i-am spus cât de
mult am iubit-o);
o acceptă și răspunde la încurajările celorlalți; meține legătura cu familia și prietenii;
o gândurile despre moarte sunt îndreptate înspre dorința de a se alătura persoanei dragi care a
decedat; gesturile suicidare sunt rare;
o de obicei reușește să îndeplinească activitățile zilnice;

DISTIMIA

Distimia sau tulburarea depresivă persistentă este o formă de depresie cronică a cărei caracteristică
esențială este dispoziția depresivă, ce apare în cea mai mare parte a zilei, în mai multe zile da decât nu,
pentru o perioadă de cel puțin doi ani. Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu distimie, pe lângă
dispoziția depresivă aceasta trebuie să manifeste cel puțin două dintre următoarele simptome: scăderi
sau creșteri ale poftei de mâncare, insomnie sau hipersomnie, lipsă de energie sau oboseală, probleme
de concentrare sau dificultăți de luare a deciziilor, stimă de sine scăzută sau lipsă de speranță. Aceste
simptome devin parte integrantă din viața de zi cu zi a celor care suferă de distimie. Adesea, aceștia
spun că dintotdeauna au fost mai triști și le se pare dificil să își mențină o dispoziție bună sau să fie
veseli chiar și atunci când au parte de întâmplări fericite.

2
Simptomele tind să atingă o intensitate mai scăzută comparativ cu cele ale depresiei majore dar sunt
mai persistente și de durată mult mai lungă. Simptomele distimiei pot deteriora serios relațiile sociale
și funcționarea de zi cu zi a celor afectați.

DEPRESIA MAJORĂ (EPISODUL DEPRESIV MAJOR)

Spre deosebire de doliu, unde ne întristează pierderea cuiva drag, în depresie propria viață ne
întristează peste măsură. Simptomele se pot instala uneori în urma unei pierderi sau a unui eșec, alteori
fără vreun motiv aparent. Trăim sentimente intense și durabile de deprimare, ne pierdem interesul
pentru activitățile care altădată ne bucurau, ne simțim epuizați și nu mai avem chef de nimeni și de
nimic. Avem gânduri negative repetitive despre noi înșine, ne simțim neînsemnați, neajutorați,
vinovați și ne pierdem speranța că vom mai reuși vreodată să depășim această stare. Nu mai reușim să
ne concentrăm și să luăm cele mai simple decizii. Ne retragem din activități și tindem să ne izolăm de
ceilalți. Astfel, depresia ne afectează serios relațiile cu familia, prietenii și performanța la locul de
muncă. Aceste simptome variază de la persoană la alta, pot apărea în combinații diferite și pot avea
intensități diferite. Pentru a putea spune că o persoană trece printr-un episod depresiv major cinci sau
mai multe dintre simptomele enumerate trebuie să persiste timp de cel puțin două săptămâni, în
majoritatea zilelor, în cea mai mare parte a zilei.

Caracteristici:

o stare persistentă de deprimare, dezădejde, lipsă de speranță;


o incapacitatea de a simți sau anticipa bucurie, fericire sau plăcere;
o dispoziția depresivă se menține pe parcursul unei zile, sentimentele de gol interior și disperare
sunt constante;
o stările sunt durabile și intensitatea lor se menține în timp;
o gândurile și preocupările sunt îndreptate înspre sine și înspre propria inadecvare; imaginea de
sine este negativă, disprețuitoare, depreciativă;
o pierderea stimei de sine și sentimentul valorii propriei persoane;
o sunt prezente sentimente de vinovăție copleșitoare și persistente;
o nu reacționează la încurajările celorlalți; tinde să se izoleze și să-i evite;
o gândurile despre moarte și dorința de a-și pune capăt vieții sunt motivate de sentimentele de
lipsă de valoare, de sentimentul că nu merită să trăiască, sau că e singura soluție pentru ieșirea
din depresie;
o capacitatea de a funcționa la muncă, acasă sau la școală este serios afectată;

3
EPISODUL HIPOMANIACAL

Episodul hipomaniacal reprezintă o perioadă de minim patru zile consecutive în care dispoziția
persoanei este anormal și persistent de euforică, expansivă, exacerbată sau iritabilă, iar nivelul său de
activitate și energie este anormal de ridicat. Aceste stări se manifestă în fiecare dintre cele patru zile, pe
tot parcursul zilei, reprezintă o schimbare față de felul în care persoana se comportă în mod normal și
nu apar ca urmare a consumului de medicamente sau droguri.

Persoanele care trec printr-un episod hipomaniacal au de regulă o stimă de sine foarte ridicată,
mergând până la grandiozitate, au o nevoie scăzută de somn - se simt odihniți cu foarte puțin somn
sau nu dorm zile întregi - și vorbesc mai mult decât de obicei, mai repede, mai tare și sunt dificil de
întrerupt. Ei par să aibă un flux continuu de idei (fugă de idei), având dificultăți să rămână pe un singur
subiect. În același timp, aceste persoane sunt foarte ușor de distras de tot felul de lucruri din exterior
care sunt neimportante sau irelevante pentru discuția sau activitatea derulată. De asemenea, sunt foarte
agitate și se angajează în planificarea și organizarea excesivă a unor activități sociale, profesionale,
religioase sau politice pentru care nu au nicio pregătire sau experiență. Datorită stimei de sine excesive,
ele au încredere că le va reuși orice își propun și încep proiecte concomitente fără pregătire prealabilă
(ex. scriu un roman, înființează peste noapte o afacere etc.). Nu în ultimul rând, în hipomanie
persoanele tind să se implice în mod excesiv în activități care pot atrage consecințe negative sau
dureroase (ex. cheltuie excesiv, fac investiții riscante, au un comportament sexual promiscuu etc.).

Deși pot duce la consecințe negative pentru individ, aceste comportamente nu afectează în mod
semnificativ activitatea socială sau profesională a persoanei, nu necesită spitalizare și nu sunt însoțite
de simptome psihotice, precum halucinațiile. Pentru că deseori apar după episoade lungi de distimie,
simptomele hipomaniacale nu sunt percepute neapărat ca fiind negative, ceea ce afectează măsura în
care persoana urmează medicația prescrisă.

Caracteristici:

o dispoziție persistent și neobișnuit de euforică, expansivă sau iritabilă;


o nivel de activitate sau energie neobișnuit și persistent de ridicat;
o stimă de sine foarte ridicată sau grandoare;
o nevoie redusă de somn;
o persoana este mai vorbăreață decât de obicei sau resimte presiunea de a vorbi;
o fugă de idei sau experiența unui flux intens al gândurilor, distractibilitate;
o creștere activității orientată spre un scop sau agitație psihomotorie;

4
o implicare excesivă în activități cu potențial ridicat de a se solda cu
consecințe grave;

EPISODUL MANIACAL

Episodul maniacal reprezintă o variantă mai severă, mai de lungă durată și care afectează mai puternic
viața și funcționarea unei persoane comparativ cu episodul hipomaniacal. Simptomele caracteristice
maniei persistă minim o săptămână și se manifestă în fiecare zi, pe parcursul întregii zile. Uneori,
simptomele pot atinge intensități atât de ridicate încât este necesară spitalizarea persoanei pentru a
preveni dăunării propriei siguranțe sau siguranței celorlalți.

Nivelul foarte crescut de activitate și dispoziția euforică și expansivă extremă caracterizează și episodul
maniacal. Stima de sine a persoanei atinge din nou niveluri maxime, ajungând până la cote delirante –
ex. persoana poate ajunge să creadă că are relații apropiate cu persoane faimoase pe care nu le-a întâlnit
vreodată. Nevoia de somn este foarte de redusă (2-3 ore pe noapte sau chiar deloc). În multe cazuri,
chiar această nevoie redusă de somn este cea care anunță instalarea episodului maniacal. La fel ca și în
cazul episodului hipomaniacal, persoanele în stare maniacală simt presiunea de a vorbi și au un debit
vocal rapid, intens și dificil de întrerupt. Datorită fluxului accelerat de gânduri care le trec prin minte
le este dificil să se oprească din vorbit și deseori devin incoerenți și sar de la un subiect la altul. Se
implică în activități numeroase, concomitente, din domenii variate, în afara pregătirii și experienței lor
și rareori le finalizează. Agitația psihomotorie, sociabilitatea crescută și activitatea fără vreun scop
anume sunt și ele caracteristice unui episod maniacal. Nu în ultimul rând, persoanele aflate într-un
episod maniacal tind să se implice în activități neobișnuit de riscante pentru ele, precum aventuri
sexuale, cheltuirea impulsivă a unor sume de bani considerabile, în ciuda consecințelor negative și a
pericolului pentru propria sănătate și siguranță. În unele cazuri, pot apărea halucinații (ex. aud muzică)
sau alte simptome psihotice.

Din cauza acestor manifestări, starea de bine a persoanei este serios afectată în urma unui episod
maniacal. Aceasta întâmpină probleme în funcționarea socială, profesională și academică, suferă
pierderi financiare, își poate distruge relațiile importante sau poate avea comportamente de auto-
vătămare.

5
CICLOTIMIE

În unele cazuri, perioadele distincte în care apar simptomele de distimie și simptomele hipomaniacale
se succed frecvent timp de doi ani sau mai mult, fără a exista o perioadă mai lungă de două luni în care
acestea să nu apară. Simptomele nu sunt destul de intense, severe sau îndelungate pentru a putea fi
catalogate ca depresie majoră, episod hipomaniacal sau tulburare bipolară, dar afectează felul în care
persoana reușește să își îndeplinească sarcinile profesionale sau personale și provoacă suferință
subiectivă semnificativă. Această combinație de simptome ciclice a fost denumită ciclotimie. Distresul
asociat ciclotimiei se datorează mai ales fluctuațiilor cronice, ciclice și neașteptate de dispoziție.

Caracteristici:

o 2+ ani de perioade caracterizate de simptome hipomaniacale și simptome depresive, care nu


îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate episoade afective majore;
o De-a lungul celor 2 ani nu există o perioadă mai lungă de 2 luni deodată fără simptome;

TULBURAREA BIPOLARĂ

Tulburarea bipolară este caracterizată de succesiunea unor episoade depresive majore și maniacale sau
hipomaniacale complete. Aceasta afectează puternic funcționarea persoanei datorită intensității pe care
o iau simptomele în ambele tipuri de episoade afective. În timp ce depresia aduce sentimente puternice
de tristețe, lipsa interesului sau plăcerii pentru oricine sau orice și retragerea din activități și relații,
mania contrastează cu activare intensă, euforie extremă, angajarea în prea multe activități concomitent
și comportamente de risc, periculoase pentru sine și pentru ceilalți. Deși episoadele afective se succed
mai rar decât în cazul ciclotimiei, afectarea funcțională este mult mai mare în cazul tulburării bipolare
datorită intensității și contrastului dintre simptomele depresive și cele maniacale.

! În cazul tulburării bipolare nu este necesar ca fiecare episod depresiv să fie urmat de unul maniacal,
ci este suficient ca o persoană să treacă printr-un singur episod maniacal pentru a-i fi atribuit
diagnosticul de tulburare bipolară, chiar dacă va trăi ulterior doar episoade depresive.

În tulurarea bipolară, managementul stilului de viață este extrem de relevant, schimbările din mediu
sau evenimentele de viață semnificative fiind asociate cu instalarea simptomelor afective, în special
cele maniacale. O problemă foarte importantă o reprezintă urmarea tratamentului. Datorită dispoziției

6
euforice din timpul maniei, persoanele afectate tind să întrerupă medicația
riscând astfel săîși intensifice simptomele.

BIBLIOGRAFIE

1. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (DSM-
5®). American Psychiatric Pub.

2. International Bipolar Foundation: http://ibpf.org/