Universitatea din Oradea

Abordarea pe baza de active in evaluarea

intreprinderi.
Metoda activului net corectat
Student:Deac Florica Carmen
Master, anul I
Specializarea:Finante Banci-Asigurari
Disciplina:Diagnostic Financiar
 Introducere
 In acesta lucrare doresc sa arat ca este fundamental sa stim
valoarea activelor din patrimoniul unei firme. Evaluatorul
scotand in evidenta valoarea reala ale acelor active.
 Cuvinte cheie:
 Activul reprezentand patrimoniul unei intreprinderi
 Activul net corectat presupune analiza critică a fiecărui element
de calcul în funcţie de realitatea concretă şi de valoarea acestuia
din chiar momentul evaluării. Acesta are drept scop eliminarea
limitelor activului net contabil şi de a da o dimensiune valorii
întreprinderii mai aproape de realitatea economică
 1.1Abordarea pe baza de active in
evaluarea intreprinderii
Abordarea pe bază de active, potrivit Standardului de evaluare SEV
5, elaborat de ANEVAR, presupune estimarea valorii unei firme
utilizând metode bazate pe valoarea de piaţă a activelor individuale
ale întreprinderii din care se scad datoriile totale ale acesteia.
Astfel prima metoda este cea a activului net corectat
 Metoda activului net corectat
În operaţiunea de evaluare economică a firmei, trebuie să se aducă
unele corecţii elementelor patrimoniale cuprinse în bilanţul contabil
(stabilit pe baza ultimei balanţe de verificare întocmite).Aceste
corecţii trebuie făcute în funcţie de valoarea la momentul evaluării
firmei a fiecărui element patrimonial şi de gradul de valorificare a
acestora.

Relaţia de calcul a activului net corectat Relaţia de calcul a

activului net corectat:
Relația de calcul a activului net corectat:
ANC = (At + A) -; (Dt + D) unde:
At = total activ din bilanțul contabil;
A = suma corecțiilor elementelor patrimoniale de activ;
Dt = datorii totale din bilanțul contabil;
D = suma corelațiilor elementelor de pasiv de natura datoriilor.
 Evaluarea activelor necorporale
Activele necorporale sunt imoblizări de tipul cheltuieli de
înfiinţare, pentru majorare a capitalului, cheltuieli cu cercetarea,
fondul de comerţ, licenţe, brevete, programe informatice etc.
Metodele de evaluare utilizate se încadrează în cele trei abordări
cunoscute:
abordarea pe bază de cost
abordarea pe bază de venit
abordarea prin comparaţia de piaţă
 Evaluarea activelor necorporale
Metodele de evaluare bazate pe costuri – abordarea prin cost:
Cost de înlocuire nou- costul curent al unui element similar nou, care are o
utilitate aproape echivalentă cu cea a elementului evaluat
Cost de reproducţie nou – costul curent al unui element identic nou.
Metode de evaluare bazate pe venit – abordări pe bază de venit
Metoda economiei de redevenţă – brevete, licenţe. Proprietarul cedează dreptul
de folosinţă unor terţi în schimbul unei redevenţe (calculată în general ca procent
din veniturile generate de proprietatea respectivă) Redevenţa reprezintă în general
2-8% din vânzări.
- metoda economiei de costuri – în cazul în care această economie poate fi
cuantificată – un contract de achiziţie a unor materiale la un preţ avantajos în
comparaţie cu preţul pieţei sau economie de timp/materiale generate de aplicarea
unei metode specifice de producţie
- metoda avantajului de profit – când se poate determina avantajul deţinerii şi
exploatării unui activ necorporal, acest avantaj reprezintă de fapt o cotă din
profitul net (ec. Rezultat al unui volum mai mare de vânzări)
 Evaluarea activelor necorporale
Metode de evaluare prin comparaţia de piaţă
Se aplică în cazul activelor care se tranzacţionează frecvent pe piaţă
(licenţe, drepturi de copyright etc).
 Evaluarea activelor corporale
Active corporale:terenuri, cladiri
Metoda costului de înlocuire
Prin această metodă se calculează costul de înlocuire sau costul de
reconstrucţie (nou) al activului şi deprecierea care afectează activul.
Costul de înlocuire (reconstrucţie) din care se deduce deprecierea
reprezintă costul de înlocuire net (valoarea actuală a clădirii estimată
prin această metodă).
Metoda comparaţiilor directe
Metoda are la bază principiul conform căruia „nici un
cumpărător prudent nu va oferi pentru o proprietate un preţ mai
mare decât cel cu care ar putea cumpăra o proprietate cu aceiaşi
utilitate, cu aceiaşi atractivitate, într-un interval de timp rezonabil”.
 Evaluarea activelor corporale
a.Evaluarea clădirilor
1 Abordarea patrimonială
- metoda costului de înlocuire – metoda preţului unitar de barem
2. Abordarea prin comparaţia vânzărilor
- metoda comparaţiei directe – permite obţinerea unei valori
credibile în măsura în care informaţiile de piaţă referitor la tranzacţii
cu active similare sunt suficiente.
Abordarea pe bază de venit
 Evaluarea activelor corporale
3.Abordarea pe bază de venit
Capitalizarea veniturilor presupune transformarea venitului anual
reprezentativ şi mentenabil pe termen lung în valoarea proprietăţii
care generează acel venit. Această transformare se realizează cu
ajutorul ratei de capitalizare.
 Evaluarea activelor corporale
Evaluarea terenurilor
-metoda comparaţiei directe – cea mai recomandată metodă
În cazul terenurilor elementele adecvate pentru întocmirea grilei de
comparaţie: localizarea, suprafaţa terenului, front la stradă, accesul
la utilităţi etc
- metoda capitalzării rentei funciare – are acelaşi principiu ca şi
metoda capitalizării directe pentru clădiri (venitul brut luat în
considerare este chiria sau renta ce se poate obţine pentru terenul
evaluat)
- metoda parcelării – se aplică în cazul terenurilor pentru care cea
mai bună utilizare o reprezinta parcelarea. Sunt necesare informaţii
referitor la costurile parcelării, la preţurile unor parcele similare cu
cele care vor rezulta şi la vandabilitatea acestora.
 Evaluarea activelor corporale
- metoda alocării – se bazează pe principiul că între valoarea
terenului şi valoarea proprietăţii (clădire şi terenul) există un raport.
Astfel un evaluator care cunoaşte valoarea proprietăţii va putea
estima valoarea terenului pe baza raportului tipic ce există între cele
două. Metoda se recomandă în cazul în care nu sunt date suficiente
privind tranzzacţii cu terenuri similare
- metoda extracţiei – variantă a metodei alocării, presupune
determinarea valorii terenului ca diferenţă între valoarea proprietăţii
şi valoarea construcţiei (CIN)
 Evaluarea activelor corporale
Evaluarea utilajelor, echipamentelor, instalaţiilor etc.
Metodele de evaluare pentru acest tip de active pot fi:
- metoda costului de înlocuire:
Costul de înlocuire poate fi:
valoarea de inventar actualizată a utilajului sau echipamentului
(actualizarea se face fie cu indicele determinat în funcţie de
evoluţia indicilor de consum inflaţionişti fie în funcţie de
evoluţia cursului leului în raport cu euro sau usd) (metoda
indexării) – soluţie recomandată în cazul în care celelalte
variante nu se pot utiliza
costul de înlocuire reprezintă suma costurilor tuturor
componentelor individuale ale unui activ de acest gen (inclusiv
cheltuieli de montaj, transport, cu forţa de muncă, utilităţi, de
proiectare, licenţe etc.) (metoda devizului)
 Evaluarea activelor financiare

Imobilizările financiare sunt:

- primare: acţiuni, obligaţiuni
- derivate: contracte futures, forward
aTitluri de participare: acţiuni sau părţi sociale deţinute la alte
societăţi, sunt investiţii efectuate pentru o perioadă mai mare de 1
an.
Metode:la întreprinderi cotate: valoarea pachetului de titluri deţinute
= cotaţia unui titlu x nr. de titluri
b. Acţiuni preferenţiale: investiţii efectuate pentru obţinerea
dividendelor preferenţiale.
- se consideră titluri cu venit anual fix
- metoda uzuală: capitalizarea venitului (respectiv a dividendelor
aferente pachetului deţinut)
 Evaluarea activelor financiare

c. Titluri de credit: investiţii constând în obligaţiuni sau certificate

de depozit
- metoda uzuală: actualizarea fluxurilor
Ex. Certificate de depozit emise de bănci comerciale, obligaţiuni
emise de instituţii ale statului
d. Creanţe imobilizate: împrumuturi acordate pe termen lung,
depozite şi garanţii
Evaluarea depinde de certitudinea încasărilor, necesitatea
actualizării valorii creanţelor în funcţie de termenul estimat de
încasare, evoluţia cursului valutei (la creanţele în valută) etc.
e. Titluri de plasament: acţiuni cumpărate pe o perioadă mai mică de
1 an (cu scop speculativ), acţiuni răscumpărate de societate cu
scopul de a fi anulate sau pentru a susţine cotaţia acţiunilor proprii la
bursă sau pentru a fi acordate conducerii, salariaţilor etc.
 Evaluarea activelor circulante 
Active circulante: stocuri, creanţe, disponibilităţi băneşti.
a. Stocuri: materii prime, produse în curs de execuţie, produse finite,
marfă
- abordarea prin cost – costul achiziţiei, prelucrării şi alte costuri
aferente (proiectare, de creditare pentru obţinerea de resurse
necesare pentru asigurarea cu materii prime etc.)
•
metoda costului mediu – costul stocului = costul mediu al
tuturor bunurilor disponibile spre vânzare
•
FIFO – costul primelor articole achiziţionate trebuie alocat
primelor articole vândute
 Evaluarea activelor circulante 
Evaluarea se face pe categorii:
- materiile prime – în funcţie de preţul pieţei
- producţia în curs – la costul de uzină sau alt cost corectat în funcţie
de stadiul de execuţie
- produse finite – la costul complet
- valoarea realizabilă netă: preţul estimat a se obţine pentru un
anumit tip de activ circulant minus costurile estimate pentru
finalizarea bunului – dacă este cazul (producţie în curs) şi costurile
aferente vânzării (în condiţii de activitate normală)
determinată pe bază de contracte ferme (preţul stabilit în contract)
– când există comenzi pentru stocurile existente,
determinată în funcţie de preţul pieţei când cantitatea de stocuri e
mai mare decât cantitatea contractată
 Evaluarea activelor circulante 
b. Creanţe: clienţi, facturi de încasat
clienţi incerţi:
nu se iau în considerare creanţele cu vechime mare sau cu debitori
aflaţi în incapacitate de plată
valoarea lor se diminuează procentual în funcţie de perioada de
întârziere

c. Disponibilităţi băneşti: corecţii la disponibilităţile în devize

(monedă străină) – evaluarea acestora se face la cursul zilei sau la un
curs mediu (pentru monede al căror curs înregistrează fluctuaţii
mari).
 Evaluarea altor active 
Evaluarea altor active 
- diferenţe de conversie activ,
- operaţiuni în curs de clarificare
- cheltuieli înregistrate în avans
 Evaluarea altor active 
Evaluarea datoriilor

Precis determinabile – credite bancare, furnizori, dividende,

impozite şi taxe etc.
Certe care trebuie estimate – impozit pe profit, impozit pe clădiri,
teren etc, datorii către salariaţi – valoarea lor se va cunoaşte doar
la o dată viitoare. Valoarea lor se determină pe baza
reglementărilor legale sau a contractelor existente.
Potenţiale (contingente - obligaţie viitoare potenţială, neprevăzută)
– plata despăgubirilor, daunelor în urma unor sentinţe
judecătoreşti, obligaţii de mediu
 Concluzi

In concluzie opţiunea pentru o metodă sau alta rămâne la latitudinea

evaluatorului, care selectează metodele utilizate în funcţie de
condiţiile concrete în care se desfăşoară evaluarea şi de
avantajele/dezavantajele prezentate.
 Bibliografie

 Evaluarea intreprinderii
Prof.univ.dr.Vasile ROBU; Lect.univ.dr.Ion ANGHEL;
Lect.univ.drd.Claudia SERBAN; Lect.univ.drd.Daniela
TUTUI, cap.4

Standardele de Evaluare ANEVAR, Bucuresti, 2014