Sunteți pe pagina 1din 9

Academia de Studii Economice din Bucuresti

Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

Etica in afaceri

Urse Lucian
Master CAIG, Seria C, Gr.666
Cuprins

1. Etica si sfera ei de cuprindere


2. Ce inseamna concret etica in afaceri?
3. La ce e buna etica in afaceri? Teorii
4. Etica in afacerile din Romania
5. Metode de imbunatatire a comportamentului etic
6. Exemple şi efecte ale aplicării principiilor morale şi etice
7. Bibliografie
1. Etica si sfera ei de cuprindere
Accentul pus in ultimii ani pe etica in afaceri se datoreaza schimbarilor rapide in domeniul fortei
de munca, ca rezultat al aparitiei noilor tehnologii, internationalizarii afacerilor, impactului
diferitilor factori economic-sociali si politici atat asupra sectorului privat cat si a celui public.
Termenul de etica provine din greaca veche (ethos-obisnuinta, moravuri, caracter) si poate fi
utilizat intr-o dubla acceptiune:
a) o disciplina stiintifica ce are ca obiect de studiu normele de comportament ce
reglementeaza relatiile interumane;
b) ansamblul normelor ce reglementeaza comportamentul oamenilor in societate si care sunt
impuse prin forta obiceiurilor si a deprinderilor consacrate in societate.
Termenul de morala provine din latina (mos, mores) fiind utilizat in sens strict de desemnare a
normelor comportamentului uman fie in sens larg, cand se identifica cu termenul de etica.
Abordata in general, etica reprezinta un cod de comportament, de valori acceptate de societate ca
fiind juste, corecte, morale.
Etica in afaceri este descrisa ca fiind un studiu sistematic al aspectelor morale cu care se
confrunta domeniul afacerilor, practicile si credintele relationate acestora. Intr-o maniera mai
concreta, etica poate fi definita ca o reflectie sistematica asupra consecintelor morale ale deciziilor
(potentiale daune pentru personalul din interiorul organizatiei cat si pentru persoanele din interiorul
acesteia).

2. Ce inseamna concret etica in afaceri?


■ Sa ai o oferta transparenta. Acest lucru inseamna a avea o oferta la vedere fara costuri
ascunse. Nimic nu va dezamagi mai mult un consumator decat sa constate ca mai are de platit, nu
stiu ce taxa, sau nu stiu ce cost de intretinere, lucruri care nu i s-au prezentat initial. In momentul de
fata se observa ca si piata din Romania tinde la o maturizare in acest sens. Ofertantii incep sa-si
prezinte reducerile precizand clar si vizibil conditiile sau sa-si prezinte preturile cu toate taxele
incluse. Acest lucru e greu de practicat insa gradul de incredere al consumatorului cu siguranta va
creste!
■ Sa te tii de cuvant! A te tine de cuvant nu este un lucru imposibil, ba din contra, te va ajuta
si pe tine. Probabil suna ciudat, insa a te tine de cuvant insemna a-ti respecta promisiunile, insemna
a avea o minte libera, insemna a fi invulnerabil. In mediul de afaceri, in cercul de prieteni, sau in
viata publica, vestile circula repede! A nu te tine de cuvant, de multe ori in psihologia
consumatorului este asociat cu inselatoria sau furtul.
■ Sa adopti o strategie de negociere Win – Win. Aceasta strategie insemna ca ambele
persoane castiga ceva. Negocierea este avantajoasa ambelor parti. Poti, intr-adevar, cu talentul tau
sa convingi pe cineva de un anumit lucru, fara sa-i oferi in realitate nimic. Acest lucru se va intoarce
insa impotriva ta. Exista un moment post cumparare in care cumparatorul reia firul discutiei si se
gandeste cat a castigat cumparand produsul sau serviciul respectiv. Statisticile au dovedit ca un
client nemultumit va spune la peste 20 de persoane de nemultumirea lui, pe cand un client multumit
va spune la maxim 3. Prin urmare nu te astepta sa fi recomandat decat daca ai avut o negociere Win-
Win.
■ Nu te eschiva atunci cand nu este cazul! A te eschiva insemna a fugi de responsabilitate, a
nu recunoaste cand ai gresit sau a incerca sa ascunzi gunoiul sub pres! Este foarte posibil ca tu sa
poti gasi chichite contractuale care sa te puna la adapost, insa partenerul sau clientul tau nu vrea
acest lucru. Clientul tau vrea rezolvarea problemei. Doar scuzele, nu ajung, cauta solutia si ajuta-l.
Este de dorit sa nu gasesti o solutie care sa mareasca din nou costurile partenerului tau si sa fie un
prilej de noi incasari pentru tine, pentru ca risti sa intorci totul impotriva ta si sa fi catalogat drept
hot!
3.La ce e buna etica in afaceri?
Teorii
În mare, putem identifica două puncte de vedere privind raportul dintre etică şi afaceri.
■ Teza incompatibilităţii dintre etică şi afaceri (Albert Carr, Is Business Bluffing Ethical?,
1968)
Teză: Nu există responsabilităţi etice în afaceri; nu există etică în afaceri. Etica ţine de viaţa
personală a indivizilor, ea nu trebuie confundată cu regulile pe care le urmează oamenii de afaceri în
domeniul lor profesional.
Argument: analogia jocului – afacerile ca joc, în speţă joc de carti; astfel, afacerea este
considerată drept joc competitiv şi drept joc de strategie.“Imaginea jocului de poker asupra eticii
este diferită de idealurile etice ale relaţiilor interumane civilizate. Jocul îndeamnă la neîncredere
faţă de ceilalţi participanţi. El ignoră ideea de prietenie. Nu amabilitatea şi sinceritatea, ci viclenia şi
ascunderea atuurilor şi intenţiilor sunt vitale în jocul de poker. Nimeni nu va considera că din acest
motiv jocul este rău. Şi nimeni nu va considera că jocul afacerilor este rău pentru faptul că
standardele sale privitoare la corect şi greşit sunt diferite faţă de tradiţiile morale dominante în
societate.” Putem vorbi de un set de reguli după care joacă participanţii într-un domeniu de afaceri;
putem numi un astfel de set de reguli “etică” a afacerilor; însă aceasta nu are nicio legătură cu etica
sau morala după care ne ghidăm în viaţa de zi cu zi, în relaţiile personale. Afacerea este o
“întreprindere competitivă”, asemănătoare mai degrabă cu jocul de poker decât cu relaţiile obişniute
dintre oameni. “Scopul jocului este de a câştiga, şi, atât timp cât cineva joacă după regulile
acceptabile ale jocului, reguli complet diferite de regulile etice ce susţin cooperarea şi grija faţă de
ceilalţi, comportamentul său este corect.”
Dacă etica relaţiilor personale ar putea fi construită pornind de la principiul „Fă celorlalţi ceea ce
ai dori ca ei să îţi facă ţie” (Regula de aur) atunci domeniul afacerilor, ca joc competitiv, ar trebui să
se bazeze pe un principiu al jocului de poker: „Fă celorlalţi ceea ce nu ai dori să îţi facă ei, înainte
ca ei să îţi facă ţie acest lucru”.
Carr extinde această analogie a jocului la nivelul întregii sfere sociale. Pentru el, jocul nu e doar o
metaforă a mediului de afaceri, ci a întregii societăţi moderne. Dacă iniţial se referă doar la mediul
de afaceri, “Oricine este de acord că, în vieţile lor private, oamenii de afaceri, în majoritate, nu sunt
indiferenţi faţă de etică. Ideea mea este că, la birou ei încetează a mai fi persoane private; ei devin
jucători care trebuie să se conducă după un set de standarde diferite… [R]egula de aur, indiferent de
valoarea ei ca ideal pentru o societate, nu este eficientă, pur şi simplu, în afaceri. Adesea, omul de
afaceri încearcă să facă celorlalţi ceea ce speră că ei nu îi vor face lui.”
În al doilea rând, putem vorbi despre teorii ce susţin compatibilitatea dintre etică şi afaceri. Aici
avem de a face fie cu teorii mai slabe din punct de vedere etic, precum teza lui Milton Friedman,
după care “singura responsabilitate a afacerii este de a face profit; într-o companie privată,
responsabilitatea socială a managerilor este de a creşte profitul, fără a utiliza în mod ilegitim
resursele companiei”; fie cu teorii mai tari, precum aşa-zisa “abordare maximalistă a
responsabilităţii sociale a afacerilor”.
■ Teze ale compatibilităţii dintre etică şi afaceri
Teză: Într-o societate liberă “există o singură responsabilitate socială în afaceri – aceea de a
utiliza resursele afacerii şi de a o angaja în activităţi desemnate să sporească profiturile atât timp cât
sunt respectate regulile jocului; adică, angajarea într-o competiţie deschisă şi liberă, lipsită de
înşelătorie şi fraudă.”
Argument: Scopul unei afaceri este de a se angaja în activităţi concepute pentru a-i spori
profiturile. Dacă acest scop al afacerii este dezirabil, atunci toţi cei care lucrează într-o afacere au
obligaţia de a contribui la îndeplinirea sa.
a) Abordări minimaliste: Milton Friedman, The Social Responsibility of Business Is to Increase
Its Profits (1970)
“Într-o întreprindere liberă, bazată pe un sistem al proprietăţii private, administratorul este un
angajat al proprietarilor afacerii. El are o responsabilitate directă faţă de angajatorii săi. Această
responsabilitate constă în conducerea afacerii conform dorinţelor angajatorilor, dorinţe care, de
regulă, vor fi acelea de a face cât mai mulţi bani posibil, în acord cu regulile de bază ale societăţii;
ambele responsabilităţi sunt cuprinse atât în lege cât şi în normele etice de comportament. Desigur,
în anumite cazuri, angajatorii pot avea un obiectiv diferit. Un grup de persoane poate constitui o
corporaţie într-un scop caritabil – de pildă, un spital sau o şcoală. Managerul unei astfel de
corporaţii nu va avea ca obiectiv obţinerea profitului financiar ci realizarea anumitor servicii.În
orice caz, ideea centrală este că, prin rolul său de administrator al companiei, managerul este
agentul persoanelor care deţin corporaţia sau instituţia caritabilă, iar principala sa responsabilitate
este faţă de aceştia.”
b)Abordări maximaliste
Este vorba de o nouă idee de companie, despre un nou concept de proprietate privat. Undeva, în
primele decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, în SUA se întâmplă ceva ce nu a fost încă
bine explicat: se schimbă conceptul de proprietate privată. Pe de o parte, apare o distanţă, o ruptură
tot mai pronunţată între proprietate şi decizie: proprietarii nu mai dispun după voinţa lor de
proprietate; desigur, ca acţionari, ei beneficiază de profiturile companiei, însă nu ei sunt cei care
decid în ceea ce priveşte acţiunile şi politicile economice ale companiei. Proprietatea se
înstrăinează, într-o anumită măsură, de proprietarul ei. Pe de altă parte, proprietatea se difuzează;
compania nu mai este atomară; din mai multe puncte de vedere, al managementului, financiar etc.,
firma nu mai are graniţe clare. Firmele nu mai sunt nişte insule despărţite net de suprafeţe de apă şi
legate între ele de linii maritime care asigură schimbul. Firma este prinsă într-o reţea. Firma e
dependentă de reţea. Firma se deschide; şi, o dată cu asta, se deschide şi proprietatea. Se trece de la
modelul shareholders sau stockholders de management si de proprietate (după care acţionarii şi
doar ei dispun de proprietatea lor) la modelul stakeholders. Conform acestuia, proprietatea nu mai
este doar a celor care o deţin la modul propriu, a celor care investesc în ea capital, ci a tuturor celor
care participă în mod esenţial la obtinerea profitului; proprietatea este a tuturor celor care investesc
în ea capital, muncă, loialitate, risc, timp, creativitate.

4. Etica in afacerile din Romania


Problematica respectarii eticii in afaceri a devenit din ce in ce mai des abordata si de managerii
din Romania, mai ales in conditiile prezente in care mediul de afaceri de la noi este din ce in ce mai
des afectat de puternice scandaluri mediatice care aduc in prim plan mari oameni de afaceri sau
directori ai unor corporatii importante din economia nationala. Fiind o notiune relativ recent
introdusa in vocabularul specialistilor, etica manageriala este privita de foarte multi ca fiind acea
ramura a eticii aplicate care se refera in special la tipul de conduita, dar si la actiunile pe care
managerii le desfasoara in cadrul organizatiilor.
Din punct de vedere demografic, respondentii sunt in proportie de 95% specialisti sau manageri
de top si 45% din acestia lucreaza in firme cu actionariat romanesc.
Conform raspunsurile primite din partea respondentilor s-a putut constata fapul ca etica in afaceri
a devenit in multe organizatii din Romania o prioritate pe lista de activitati ale CEO-eurilor. Astfel,
aproximativ 50% din cei care au acordat un punctaj in functie de gradul in care etica in afaceri este
promovata in organizatia lor, au bifat raspunsul maxim. Doar un procent mic de respondenti
(5,72%) au evidentiat fapul ca firmele in care ei activeaza nu se preocupa, promoveaza sau nu
respecta codurile etice.
Cu toate acestea, la intrebarea „Standardele morale in afaceri sunt intr-un continuu declin in
Romania?”, proportia celor care au raspuns afirmativ se apropie de 55% din raspunsuri. In aceste
conditii se poate intelege faptul ca desi multi sunt de parere ca activitatea economica ar trebui sa fie
ghidata dupa principiile moralitatii si eticii, multi sunt tentati, in unele situatii, sa uite de aceasta
mentalitate si sa desfasoare comportamente neetice.
Acest lucru poate este sustinut si de faptul ca 65,71% din respondenti sunt de parere ca scopul
principal al unei afaceri este profitul, iar calea prin care acesta este realizat poate fi aleasa tinand sau
nu cont de etica „impusa” de teorie.
Experienta acumulata in ultimul secol in domeniul afacerilor evidentiaza cu claritate faptul ca
majoritatea firmelor se regasesc in „goana dupa profit”. O astfel de viziune presupune si asumarea
consecintelor dezastruoase soldate in urma actiunilor neetice intreprinse. Acesta este motivul pentru
care numeroase firme apeleaza la codul etic menit sa asigure reglarea activitatii si
comportamentului, atat pentru grupul managerial al companiei, cat si pentru salariatii acesteia, in
vederea unei bune desfasurari a activitatii organizatiei.

5. Metode de imbunatatire a comportamentului etic


Managerii pot recurge la mai multe metode daca doresc sa elimine comportamentul neetic in
cadrul organizatiei. In acest sens, ei pot angaja persoane cu standarde etice ridicate, pot stabili
coduri de etica, pot conduce pentru a da un exemplu pozitiv subalternilor, pot contura obiectivele
unui post si pot evalua mecanismele de apreciere, pot organiza training-uri pentru imbunatatirea
comportamentului etic, pot coordona audite sociale sau pot sa ii sprijine pe angajatii care se
confrunta cu probleme etice. Luate individual probabil aceste actiuni nu vor avea un impact mare.
Dar atunci cand majoritatea vor fi implementate ca parte a unui program etic cuprinzator, angajatii
vor detine potentialul de a imbunatatii climatul organizational, din punct de vedere etic, al firmei.
Insa nu exista garantii ca un program bine gandit va avea ca efect rezultatul scontat. De exemplu,
compania Sears este cunoscuta ca o firma care incurajeaza practicile etice si, in fapt, detine un
Birou de Etica si Practica in Afaceri. Totusi, programul etic al companiei nu i-a impiedicat pe
managerii firmei sa incerce sa stranga fonduri ilegale.
Tinand cont ca oamenii sunt in stadii diferite de dezvoltare morala si poseda sisteme de valori
personale diferite, selectia facuta de angajatorii unei organizatii ar trebui sa inlature candidatii pusi
sub semnul intrebarii din punct de vedere etic.

Cauze ale comportamenului neetic in organizatie


Sondajele de opinie in randul angajatilor din firma, rezultatele studiilor de caz in cadrul training-
urilor organizate pentru instruirea in probleme de etica, raspunsurile la simularile pe calculator pe
aceste teme au selectat urmatoarele cauze generatoare de practici incorecte:
• Dorinta de castiguri imediate
• Conflictul de roluri (cazul managerului de resurse umane care este nevoit sa isi concedieze
prietenul)
• Concurenta pentru resurse deficitare
• Personalitatea indivizilor
• Cultura organizatiei si a ramurii din care face parte firma

Codurile etice
De cele mai multe ori, nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar precizate in codurile
etice. Chiar daca nu au definitivat coduri de conduita sau coduri etice, inca de acum mai bine de
doua decenii, multe din marile corporatii au instituit programe etice si au incadrat functionari care
sa monitorizeze comportamentele etice in organizatii. Initial, codurile au fost dezvoltate de grupuri
profesionale sub forma unor reguli deontologice si abia apoi s-a inregistrat o explozie a acestora in
cadrul organizatiilor.
Modelul unui cod de etică profesională.
A. Toţi membrii unei organizaţii (firme) vor acţiona cu:
− responsabilitate şi fidelitate faţă de nevoile publicului;
− corectitudine şi fidelitate faţă de asociaţii, clienţii, furnizorii şi patronii firmei unde este
angajat;
− competenţă prin devotament faţă de idealurile înalte ale onoarei personale şi integrităţii
profesionale;
B. Un membru al unei organizaţii (firme):
− va menţine oricând independente gândirea şi acţiunile sale;
− nu va exprima părerea sa asupra contractelor sau a declaraţiilor financiare ale firmei,
până nu deţine mai întâi o relaţie cu clientul său pentru a determina dacă se poate aştepta ca
opinia lui să fie considerată independentă, obiectivă şi nealeatoare de către cineva care cunoaşte
toate datele;
− când pregăteşte raporturi financiare care exprimă o opinie asupra situaţiei financiare a
firmei destinate conducerii firmei, va prezenta toate datele materiale cunoscute de el pentru a nu
omite o informaţie care ar putea să inducă în eroare; va aduna suficiente informaţii pentru
garantarea exprimării acelor opinii şi va raporta orice erori materiale de declaraţie sau devieri de
la principiile profesionale general acceptate;
C. Un membru al unei organizaţii (firme):
− nu va dezvălui sau folosi nici o informaţie confidenţială care priveşte afacerile patronului
sau clientul sau decât atunci când acţionează în sensul obligaţiilor sale sau când o asemenea
informaţie se cere dezvăluită pentru ca propria apărare sau pentru apărarea vreunui asociat sau
unui angajat în orice proces legal sau împotriva oricărei presupuse incorectitudini profesionale, la
ordinul autorităţilor legislative sau al conducerii sau al oricărui comitet al societăţii în exerciţiul
propriu al sarcinilor lor, dar numai în măsura în care este necesar în scopul respectiv;
− va informa patronul sau clientul de orice conexiuni sau interese de afaceri care i-ar putea
interesa;
− în cursul exercitării obligaţiilor sale în interesul patronului sau clientului sau, nu va păstra,
primi, negocia sau dobândi nici o taxa, remuneraţie sau beneficiu fără cunoştinţa şi
consimţământul patronului sau clientului său;
− va urma toate etapele rezolvabile în aranjarea oricărui angajament ca şi consultant, pentru
a stabili o înţelegere clară a scopului şi obiectivelor lucrării înainte de începerea ei şi va oferi
clientului un cost estimativ, profitabil înaintea angajamentului, dar în orice caz, cat mai devreme
posibil;
D. Un membru al unei organizaţii (firme):
− se va comporta faţă de ceilalţi subordonaţi cu politeţe şi bună credinţă;
− nu va comite nici un act de natura sa discrediteze firma unde este angajat şi nici profesia
sa;
− nu se va angaja sau nu va consilia nici o afacere sau ocupaţie care în opinia societăţii este
incompatibilă cu etica profesională a profesiei sale sau cu moralitatea societăţii sale;
− nu va accepta nici un angajament de verificare a unui alt subordonat angajat al aceluiaşi
patron decât cu ştiinţa acelui subordonat sau în cazul în care legătura acelui subordonat cu
lucrarea s-a încheiat. Excepţie face membrul a cărui obligaţie nominală este să verifice lucrările
altora.
− nu va încerca sa obţină vre-un avantaj asupra altor subordonaţi prin plata sau acceptarea
unui comision pentru încheierea unui contract sau realizării unui serviciu;
− va susţine principiile generale profesiei sale;
− nu va acţiona cu răutate sau în alt mod prin care sa păteze reputaţia publică sau
profesională a altui membru sau să împiedice realizările obligaţiilor acestuia;
E. Un membru al unei organizaţii (firme):
− se va menţine întodeauna la standardele de competenţă exprimate de cerinţele academice şi
de experienţa pentru admiterea în societate şi pentru continuarea activităţii ca membru al
organizaţiei din care face parte;
− va împărtăşi şi altora din cadrul firmei sau a profesiei, cunoştinţele pe care le deţine şi pe
care se întemeiază profesia sa şi va promova în general progresul organizaţiei al cărei membru este
sau a profesiei sale;
− îşi va asuma numai lucrări pentru care este abilitat prin natura pregătirii şi experienţei sale
şi atunci când este în interesul patronului sau clientului său, va angaja sau va sfătui patronul sau
clientul să angajeze alţi specialişti;
− va dezvălui tribunalelor societăţii orice practica sau acţiune incompatibila, neetică, ilegală
sau necinstită a unui subordonat, care lezează reputaţia, demnitatea sau onoarea societăţii;
− se va strădui să se asigure că orice parteneriat sau compromis cu care se asociază ca
partener, şef, director, inspector sau angajat funcţionează după codul de etică profesională şi
regulile de comportament profesional stabilite de către societate;

6. Exemple şi efecte ale aplicării principiilor morale şi etice


Din 1977, General Motors are o politică de integritate a personalului, în care regula de bază este
aceea că un angajat al său "nu ar trebui sa facă un lucru de care să se ruşineze înaintea familiei lor
sau să se teamă că l-ar putea citi pe prima pagina a ziarului local". General Motors nu este singura
firmă care promovează comportamentul etic. Aproape 1/2 din companiile mari din SUA au un "Cod
comun de comportament". Aceste coduri vin în sprijinul angajaţilor care simt presiuni în direcţia
unor decizii pe care le considera neetice. De asemenea, aceste coduri realizează un antrenament în
tipurile de comportament care se aşteaptă de la angajaţi.
Compania Johnson & Johnson are următorul "crez" etic: "credem că prima noastră
responsabilitate se îndreaptă către doctori, asistente şi pacienţi, către mamele şi taţii şi toţi ceilalţi
care folosesc produsele şi serviciile noastre. Noi suntem responsabili faţă de angajaţii, acei bărbaţi
şi femei care lucrează împreună cu noi pe toate continentele. Toţi trebuie consideraţi ca şi o
persoană individuală. Trebuie să respectăm demnitatea lor şi să le recunoaştem meritele. Noi
trebuie să le asigurăm o conducere competentă, care trebuie să fie justă şi morală. Noi suntem
responsabili faţă de comunităţile în care noi trăim şi muncim şi la fel faţă de comunitatea globală.
Trebuie să fim buni cetăţeni. Atunci când vom acţiona în concordanţă cu aceste principii, acţionarii
noştri vor realiza un profit echitabil."
Compania Chimica Eastman: "Suntem cinstiţi cu noi înşine şi cu ceilalţi. Integritatea
noastră se oglindeşte în relaţiile noastre cu angajaţii, clienţii, furnizorii şi vecinii. Scopul nostru
sunt relaţiile bazate pe adevăr."
Un alt exemplu al aplicării unor principii morale sănătoase îl da compania Services
Master Corporation, din SUA, care timp de 25 de ani a înregistrat o creştere continuă a profitului şi
care are în prezent aproximativ 200.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 4 miliarde de USD.
Această companie are inscripţionat pe frontispiciul clădirii lor, principiul central al codului etic al
companiei: "Îl slăvim pe Dumnezeu în tot ceea ce facem". Daca în 1989 doar 15% din primele 500
de companii din SUA şi Marea Britanie aveau un cod etic, în 1999 procentul lor s-a ridicat la 60%.
7. Bibliografie:

1.Doina Popescu – „Cultura organizationala si etica in afaceri” Editura Ase 2006


2.Albert Carr-„ Is Business Bluffing Ethical?”, 1968
3.Milton Friedman,-„The Social Responsibility of Business Is to Increase Its Profits”, 1970
4.Jhon R. Shermerhorn – Management and Organizational Behavior. Essentials”, Editura John
Wiley & Sons Inc., 1996
5.Emilian Văcarul – “Finanţele publice”, Editura Didactica şi Pedagogica, Bucureşti, 1999