„DREPTUL PROPRIETĂłII INTELECTUALE”

A. DREPTUL DE AUTOR
Capitolul I: Institutia dreptului proprietătii intelectuale. Izvoarele dreptului
proprietătii intelectuale.
Capitolul II: Subiectul dreptului de autor.
Capitolul III: Obiectul protectiei dreptului de autor.
Capitolul IV: Continutul dreptului de autor.
Capitolul V: Durata protectiei si cesiunea drepturilor de autor.
Capitolul VI: Gestiunea si apărarea dreptului de autor si a drepturilor
conexe.
B. DREPTUL PROPRIETĂłII INDUSTRIALE
Capitolul VII: Subiectele, obiectul si continutul dreptului de inventator.
Capitolul VIII: Conditiile si procedura de brevetare a inventiilor.
Capitolul IX: Transmiterea, durata si apărarea drepturilor privind inventia.
Capitolul X: Protectia juridică a mărcilor.
Capitolul XI: Protectia juridică a indicatiilor geografice.
Capitolul XII: Subiectele, obiectul si continutul raportului juridic nascut
prin realizarea unui desen sau model
Capitolul XIII: Transmiterea, pierderea si apararea drepturilor privind
desenele si modelele

SINTEZA CURSULUI
DREPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
A. DREPTUL DE AUTOR
Capitolul I: Institutia dreptului proprietătii intelectuale.
Izvoarele dreptului proprietătii intelectuale.
Obiectul dreptului proprietătii intelectuale
Dreptul proprietătii intelectuale reprezintă acea ramură de drept al cărei
obiect îl constituie normele juridice care reglementează creatiile intelectuale cu
caracter literar, artistic sau stiintific, creatiile intelectuale aplicabile în industrie
precum si semnele distinctive ale activitătii de comert.
Disciplina dreptului proprietătii intelectuale cuprinde două subramuri:
a) dreptul de autor – totalitatea normelor juridice care reglementează
raporturile referitoare la realizarea si protectia operelor literare, artistice
sau stiintifice;
b) dreptul proprietătii industriale – totalitatea normelor juridice care
reglementează raporturile referitoare la creatiile intelectuale aplicabile în
industrie si semnele distinctive ale activitătii de comert.
Principiile dreptului proprietătii intelectuale sunt: tratamentul, dreptul de
prioritate, independenta brevetelor si independenta mărcilor.
Izvoarele dreptului proprietătii intelectuale
a) Izvoarele interne
- Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe;
- Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie;
- Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicatiile geografice;
- Legea nr. 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor;
- Legea nr. 16/1995 privind protectia topografiilor de circuite integrate.
b) Izvoarele internationale
- Conventia de la Paris din 1883 pentru protectria proprietătii industriale;
- Conventia de la Berna din 1886 pentru protectia operelor literare si
1
artistice;
- Conventia de la Stockholm din 1967 pentru înfiintarea Organizatiei
Mondiale a Proprietătii Intelectuale;
- Directivele Consiliului Comunitătti Europene.
Capitolul II: Subiectul dreptului de autor.
Dreptul de autor vizează anumite forme ale creativitătii care tin, în
principal, de comunicarea în masă. Totodată, aceste forme sunt legate de
cvasitotalitatea metodelor de comunicare publică, nu numai de publicatiile tipărite,
ci
si de difuzarea prin organisme de radio si televiziune, de reprezentare publică a

filmelor în sălile de cinema etc. si chiar de sistemele computerizate pentru

stocarea si
regăsirea informatiilor.
Principiile adevăratului autor al operei.
Exceptii de la principiul adevăratului autor.
Calitatea de autor al unei opere nu o poate avea, potrivit legii române, decât
persoana fizică sau persoanele fizice, singurele susceptibile să realizeze o
activitate
intelectuală, creativă, care presupune personalitate, inteligentă, simt estetic,
fortă
creatoare, facultatea de a gândi si formula idei si a le expune într-o formă
personală,
autentică.
Potrivit Legii în cazurile expres prevăzute pot beneficia de protectia
acordată autorului persoanele fizice si persoanele juridice, altele decât autorul.
Acestia pot exercita acele prerogative ale dreptului de autor, constituind exceptii de la
principiul adevăratului autor al operei, pe care le consemnăm în următoarele cazuri:
a) succesorii în drepturi ai autorilor – pot exercita unele drepturi morale
de autor, drepturile patrimoniale fiind exercitate pe o durată limitată;
b) cesionarii legali ai drepturilor de autor – unitatea angajatoare exercită
drepturile patrimoniale de autor si nu autorii adevărati ai acestor opere;
c) cesionarii conventionali ai drepturilor patrimoniale;
d) organismele de gestionare colectivă a drepturilor de autor – alături de
gestionarea drepturilor patrimoniale de autor, aceste organisme pot
exercita si unele drepturi morale;
e) persoana fizică sau juridică din initiativa, sub responsabilitatea si
sub numele căreia a fost creată opera. Este cazul operelor colective;
f) persoana fizică sau juridică ce face publică opera.
Calitatea de autor al operei
Calitatea de autor izvorăste din activitatea de creatie a unei sau a unor
persoane fizice. Numai o persoană umană poate avea calitatea de autor al unei
opere,
pentru că numai ea dispune de capacitatea de a crea.
Odată opera creată, apreciată de autor ca făcând parte din domeniul literar,
artistic sau stiintific, nu trebuie să îndeplinească alte conditii prealabile pentru a
avea
vocatie la protectie.
Calitatea de subiect al dreptului de autor
Este o calitate juridică, născută din calitatea de autor al operei, fiind

2
recunoscută ca atare de lege tuturor creatorilor. Ea rezultă din dispozitiile art. 1
alin. 1
din Lege: dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice, precum
si asupra altor opere de creatie intelectuală, este recunoscut si garantat.
Doctrina juridică a subliniat că de îndată ce opera de creatie a luat o formă
concretă, chiar dacă nu e terminată, autorul dobândeste dreptul de autor si deci,
de
fapt, calitatea de subiect al dreptului de autor.
Deosebirea dintre calitatea naturală de autor al unei opere, pe de o parte, si
calitatea de subiect al dreptului de autor, pe de altă parte, constă în faptul că,
desi, ca

regulă generală, cele două calităŃi sunt reunite în una si aceeasi persoană, sunt
si
cazuri când calitatea de subiect al dreptului de autor poate aparŃine si altor
persoane fizice necreatoare sau chiar unor persoane juridice.
Opera comună
Opera comună este opera creată de două sau mai multe persoane în
colaborare.
Calitatea de subiect al dreptului de autor a unei opere comune o au în mod
firesc toti realizatorii acesteia.
Opera comună este o operă unitară a cărei caracteristică decurge din
pluralitatea de autori si de subiecte ale dreptului de autor, activitatea creatoare fiind
desfăsurată în aceeasi unitate de timp.
Caracterul unitar al operei comune nu înseamnă în mod necesar si
indivizibilitatea acesteia. În functie de posibilitatea sau imposibilitatea
determinării
contributiei fiecărui coautor, opera comună poate fi divizibilă sau indivizibilă.
Indivizibilitatea reprezintă regula, iar divizibilitatea exceptia.
Exploatarea operei comune este guvernată de principiul acordului comun
al coautorilor, numită si regula unanimitătii.
Remuneratia pentru exploatarea operei comune se cuvine coautorilor
conform convenŃiei acestora. În lipsa unei conventii, remuneraŃia se împarte
proportional cu părtile din contributie ale autorilor sau în mod egal, dacă aceste
părti
nu pot fi determinate.
Opera colectivă
Opera colectivă este acea operă în care contributiile personale ale
autorilor
formează un tot, fără a fi posibil din cauza naturii operei să se atribuie vreun
drept
distinctiv vreunuia dintre autori asupra ansamblului operei create.
Opera colectivă este realizată din initiativa, sub responsabilitatea si sub
numele unei persoane fizice sau juridice care are rol coordonator, dar nu si calitatea
de creator.
Se aseamănă cu opera comună având, de asemenea, caracter unitar, o
pluralitatea de contributii ale coautorilor, fiind rezultatul unei activităti de creatie
desfăsurată în aceeasi unitate de timp.
În schimb, opera colectivă se deosebeste fundamental de opera comună prin
imposibilitatea atribuirii de drepturi distincte autorilor asupra ansamblului operei
create.
3
Raporturile dintre creatorii operei colective si persoana din initiativa căreia
s-a realizat opera sunt stabilite prin contractul încheiat între aceste părti. De
asemenea, atât modalitatea de exercitare a dreptului de autor, cât si remuneratia
cuvenită autorilor sunt supuse conventiei părtilor. În lipsa unei conventii contrare,
drepturile patrimoniale asupra întregului apartin persoanei organizatoare.
Regimul operelor postume

Operele postume sunt acele opere pentru care autorul nu si-a manifestat în
nici un fel vointa cu privire la aducerea la cunostintă publică a operei sale.
Nu se pune problema regimului operelor postume în cazul autorului salariat
care realizează opere în cadrul executării contractului individual de muncă si în
cazul
operelor realizate la comandă.
Potrivit legislatiei în vigoare, regimul operelor postume se desprinde din
formularea următoarelor reguli:
1) operele pentru care autorul si-a manifestat în timpul vietii vointa de a le
aduce la cunostinŃă publică, nu sunt opere postume si, prin urmare, nu se
supun regimului acestora;
2) dovada manifestării de vointă se poate face prin orice mijloc de probă,
indiferent de forma acesteia;
3) operele pentru care autorul nu si-a manifestat în timpul vietii vointa cu
privire la divulgare nu pot fi publicate pe timpul perioadei de protectie,
nici de către mostenitori, nici de către tertii detinători ai operei;
4) după expirarea perioadei de protectie opera poate fi adusă la cunostintă
publică.
Durata drepturilor persoanei care publică o operă postumă este de 25 de ani,
din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunostintă publică, ceea
ce
înseamnă că reeditările nu prelungesc durata de protectie.
Capitolul III: Obiectul protectiei dreptului de autor.

Obiectul protectiei dreptului de autor include totalitatea operelor, creatii ale

spiritului din domeniul literar, artistic si stiintific, oricare ar fi modul sau forma de
exprimare a acestora.
Protectia unei opere este asigurată, independent de genul căruia îi apartine, de
calitatea sau valoarea ce i se atribuie în raport cu diferite sisteme de evaluare ori de
modul în care este utilizată.
Pentru a evita consecinte negative, decurgând din absolutizarea potrivit căreia
protectia se acordă independent de destinatia operei, Legea nr.8/1996 a
consacrat
expres, prin dispozitiile art.9, că anumite opere sunt excluse de la protectie în cadrul
dreptului de autor, tocmai în temeiul destinatiei acesteia. Protectia vizează
forma în
care este exprimată opera si nicidecum ideile ca atare cuprinse în continutul
acesteia.
Exceptiile de la regula generală sunt prevăzute, de asemenea, expres de lege.
Categorii de opere protejate în dreptul român
Legea noastră, corelându-se cu legislatiile adoptate în alte tări în ultimii ani,
prezintă cu caracter exemplificativ (enumerarea nefiind limitativă) categoriile de
opere originale si derivate, care constituie obiect al protectiei dreptului de autor.
Astfel, potrivit art.7 din Legea nr.8/1996, sunt recunoscute ca obiect al protectiei
4
operele originale de creatie intelectuală, cum sunt:
- scrierile literare si publicistice, conferintele, predicile, pledoariile, prelegerile si
orice alte opere ;

- operele stiintifice, operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice si

pantomimele;
- operele cinematografice, precum si orice alte opere audiovizuale;
- operele fotografice;
- operele de artă plastica ;
- operele de arhitectură;
- lucrările plastice, hârtiile si desenele din domeniul topografiei, geografiei si
stiintei în general.
De asemenea, operele derivate constituie obiect al protectiei dreptului de
autor, potrivit art. 8 din lege, cu conditia să nu prejudicieze drepturile autorilor operei
originale.
În rândul operelor derivate care se bucură de protectie, textul de lege enumeră,
cu titlu de exemplu:
- traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele
muzicale;
- culegerile de opere literare, artistice sau stiintifice.
Operele exceptate de la protectia dreptului de autor
Nu pot beneficia, potrivit legii (art. 9), de protectia dreptului de autor:
1) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile si inventiile continute într-o operă,
oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
2) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară si
traducerile oficiale ale acestora;
3) simbolurile oficiale ale statului, ale autoritătilor publice si ale organizatiilor, cum
ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si medalia;
4) mijloacele de plată;
5) stirile si informatiile de presă;
6) simple fapte si date.
Conditiile cerute pentru protectia dreptului de autor
Pentru ca o opera sa fie protejata, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- opera să îmbrace o formă concretă de exprimare, perceptibilă simturilor;
- opera să fie susceptibilă de aducere la cunostinta publicului;
- opera să fie originală, rezultat al activitătii de creatie a spiritului.
Capitolul IV: Continutul dreptului de autor.

Drepturile morale de autor

Drepturile morale de autor reprezintă expresia juridică a legăturii existente
între operă si creatorul ei.
Sediul materiei îl constituie art.10 din Legea nr.8/1996 care prevede că
autorul unei opere are următoarele drepturi morale:

a) dreptul de a decide dacă, în ce mod si când va fi adusă opera la cunostinta

publică
(dreptul de divulgare);
b) dreptul de a pretinde recunoasterea calitătii de autor al operei (dreptul la
paternitate);
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunostinta publică (dreptul la
nume);
5
d) dreptul de a pretinde respectarea integritătii operei si de a se opune oricărei
modificări, precum si a oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea
sau reputatia sa (dreptul la respectul integritptii operei sau la inviolabilitatea
operei);
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii
drepturilor de
exploatare, prejudiciati prin exercitarea retractării (dreptul la retractare).
Dreptul de divulgare
Întâlnit în doctrină si sub denumirea de dreptul la prima publicare, dreptul de
divulgare reprezintă dreptul autorului de a decide dacă, în ce mod si când va fi
adusă
opera la cunostinta publică.
Este un drept absolut si exclusiv în sensul ca apartine numai autorului operei,
singurul în măsură să aprecieze dacă opera va fi adusă sau nu la cunostinta
publicului.
Dreptul la paternitate
Dreptul la paternitatea operei, întâlnit în doctrină si sub titulatura de
dreptul de a pretinde recunoasterea calitătii de autor al operei, îsi are izvorul
în însusi actul creatiei, reprezentând o recunoastere oficială a originalitătii si a altor
merite ce apartin creatorului.
În practica, recunoasterea si respectul dreptului calitătii de autor se
materializează prin îndeplinirea obligatiei corelative a tuturor tertilor de a indica
numele, prenumele sau pseudonimul autorului în cazul citării si utilizării de
fragmente extrase din operă, atunci când acest lucru este permis fără
consimtământul autorului.
Dreptul la nume
Consacrat distinct în lege prin dreptul autorului de a decide sub ce nume
va fi adusă opera la cunostinta publică, dreptul la nume apare uneori în lucrările
de specialitate ca fiind parte componentă a dreptului la calitatea de autor.
Dreptul autorului de a decide dacă opera pe care o divulgă va apare sub
numele său, sub pseudonim sau fără indicare de nume este diferit de dreptul de
autor.
Numele sub care autorul a decis publicarea operei, fie că este al său, fie că
este un pseudonim, trebuie reprodus pe coperta operei în forma cerută de autor.
Dreptul la inviolabilitatea operei
Cunoscut în doctrină si sub numele de dreptul la respectul operei sau de
dreptul la integritatea operei, dreptul la inviolabilitatea operei vizează protejarea

creatiei si posibilitatea juridică a autorului de a se opune oricărei modificări,

“deformări sau mutilări”, precum si oricărei atingeri aduse operei care
prejudiciază
onoarea sau reputatia autorului.
Dreptul de retractare
Dreptul de a retracta opera constă în posibilitatea recunoscută de lege autorului
de a-si retrage opera publicată.
Acest drept poate fi exercitat în orice moment care survine divulgării, autorul
nefiind tinut de îndeplinirea anumitor motive care determină decizia de retragere a
operei. Altfel spus, dreptul de a retracta are caracter exclusiv si nu este supus cenzurii
instantei de judecată.
Legea recunoaste însă si tertilor care exploatează o opera, prejudiciati prin

6
exercitarea retractării, dreptul de a fi despăgubiti.
Potrivit art.77 al. (3) din Legea nr.8/1996, dreptul de retractare nu poate opera
în cazul programelor pentru calculatoare.

Drepturile patrimoniale de autor

Dreptul de valorificare a operei
Reprezintă dreptul autorului de a “folosi sau exploata opera”(art.13 din
Legea nr.8/1996).
În literatura de specialitate si în unele legislatii, acest drept este denumit fie
drept de exploatare a operei, fie dreptul autorului de a dispune de opera.
Dreptul de valorificare se poate exercita personal de autorul operei sau de
către terti, cu consimtământul autorului.
Modalităt ile de valorificare a operei sunt multiple.
Difuzarea priveste suportul material multiplicat în care este încorporată opera.
Constituind un mod distinct de utilizare a operei, difuzarea este supusa autorizării
autorului, cu exceptia cazului când odată cu cesionarea dreptului de reproducere
se
prezumă că s-a transmis si dreptul de difuzare.
Dreptul de suită
Consacrat în dreptul român prin Legea nr.8/1996, dreptul de suită denumit si
“dreptul pecuniar la un partaj echitabil”, reprezintă posibilitatea autorului de a
primi o parte din pretul revânzărilor ulterioare ale operei sale, precum si dreptul
de a
fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.
Potrivit legii, dreptul de suită se compune din doua elemente:
- dreptul autorului unei operă de artă plastică, grafică si fotografică, o cotă
procentuală din pretul vînzărilor ulterioare ale operei;
- dreptul autorului operei de a fi informat cu privire la locul unde se află
opera sa.
Drepturile conexe dreptului de autor

“Drepturile conexe” sau “drepturile vecine” cum mai sunt denumite în

doctrină si jurisprudentă, reprezintă drepturile recunoscute artistilor interpreti si
executanti, producătorilor de fonograme, precum si organismelor de radiodifuziune.
Titulari ai drepturilor conexe de autor sunt, asadar:
- artistii interpreti sau executanti, pentru propriile lor interpretări sau
executii;
- producătorii de înregistrări sonore si audio-vizuale pentru propriile
înregistrări;
- organismele de radiodifuziune si televiziune, pentru propriile emisiuni.
-
Capitolul V: Durata protectiei si cesiunea drepturilor de autor.

Durata protectiei dreptului de autor

Căderea unei opere în domeniul public
În sistemele de drept care au adoptat conceptia dualistă a dreptului de autor,
inclusiv în legislatia română, s-a impus solutia celor două principii: acela al
perpetuitătii dreptului moral de autor si acela al duratei limitate a drepturilor
patrimoniale.
\Potrivit dispozitiilor art. 25 din lege, drepturile patrimoniale de autor se transmit
mostenitorilor pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care au fost
7
aduse, în
mod legal, la cunostinta publică.
În toate cazurile însă, la împlinirea termenului de protectie, opera cade în
domeniul public. Căderea unei opere în domeniul public este un efect al expirării
duratei de protectie si nu trebuie confundat termenul cu notiunea de domeniu public
utilizată în materia dreptului administrativ. În dreptul de autor, o dată cu
căderea
operei în domeniul public, încetează si monopolul exploatării acesteia recunoscut
pe
durata limitată în favoarea titularilor dreptului.
Data de la care începe să curgă si modul de calcul
Termenul de protectie începe să curgă de la data când autorul decide să facă
publică opera sa, iar pentru mostenitori de la data mortii autorului.
Termenul de protectie se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor mortii autorului sau aducerii operei la cunostinta publică.
Când operei sau colectiei i se aduc modificări neesentiale, adăugiri, tăieturi,
adaptări în vederea selectiei ori aranjării, precum si corectarea continutului,
necesare pentru continuarea activitătii în modul în care a intentionat autorul,
termenul
de protectie a operei sau colectiei nu se va extinde.
Durata protectiei drepturilor patrimoniale de autor

Legea prevede durate diferite de protectie a drepturilor patrimoniale de autor,

după cum opera a fost publicată de autor în timpul vietii, de altă persoană după
încetarea protectiei, sub pseudonim sau anonim, precum si în functie de genul
operelor sau modul de realizare.
a) Astfel, durata protectiei drepturilor patrimoniale în cazul operelor
publicate de autor în timpul vietii sub numele său este de la data aducerii la
cunostinta publică până la moartea autorului.
După moartea autorului, drepturile patrimoniale se transmit prin mostenire,
potrivit legislatiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, indiferent de data la care
opera a
fost adusă la cunostintă publică în mod legal.
b) Potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, persoana care aduce la
cunostinta publică, după încetarea protectiei dreptului de autor, în mod legal,
pentru
prima oară, o operă nepublicată înainte, beneficiază de protectie echivalentă cu
cea a
drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protectiei acestor drepturi este de 25 de ani
din momentul aducerii operei la cunostinta publică.
c) În cazul în care opera a fost adusă la cunostinta publică sub pseudonim
sau fără indicarea autorului, durata protectiei drepturilor patrimoniale de autor
este de
70 de ani de la data aducerii la cunostinta publică.
Dacă înainte de expirarea acestui termen autorul îsi dezvăluie identitatea, atunci
durata protectiei se va calcula după regula comună, generală: restul vietii
autorului si
70 de ani de la moartea acestuia pentru mostenitori.
Durata drepturilor patrimoniale pentru artistii interpreti sau executanti este de 50
de ani, in cazul operelor de arta aplicata este de 25 de ani, iar a protectiei drepturilor
fabricantului de date este de 15 ani.
8
Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor
Reguli comune privind contractul de cesiune
a drepturilor patrimoniale de autor

Cesiunea reprezintă Conventia prin care autorul sau titularul drepturilor

patrimoniale de autor transmite drepturile sau o parte a drepturilor sale către o
altă
persoană, în schimbul unui pret.
Obiectul cesiunii îl constituie numai drepturile patrimoniale de autor,
întrucât drepturile morale de autor sunt intransmisibile prin acte între vii.
Spre deosebire de cesiunea unui drept real, situatie în care cesionarul are
deplina libertate în privinta dreptului transmis, în cazul cesiunii drepturilor
patrimoniale de autor cesionarul are, în principiu, obligatia de a exploata aceste
drepturi.
Remuneratia autorului cedent. Actiunea în anulare a contractului
de cesiune si actiunea în revizuirea contractului lezionar
Remuneratia autorului a fost reglementata cu atentie de legiuitor,
constituind un element esential al contractului de cesiune, alături de
nominalizarea
drepturilor patrimoniale transmise, modalitătile de exploatare, durata si
întinderea
cesiunii.

Potrivit art.41 din lege, absenta din continutul contractelor de valorificare a

drepturilor patrimoniale a clauzei referitoare la remuneratia cuvenita autorului,
reprezintă un motiv esential pentru nulitatea relativă a contractului.
Prin dispozitiile art.43 alin.3 teza I a fost reglementată o actiune specială
pentru revizuirea contractelor lezionare, care este o adevărată actiune în
resciziune
pentru leziune. Astfel, Legea nr.8/1996 recunoaste autorului actiunea în resciziune
pentru leziune, indiferent de vârsta autorului, în cazul unor disproportii clare
privind cota de beneficii ce revine părtilor în favoarea celui care a obtinut
cesiunea
drepturilor patrimoniale.
Legea pune la dispozitia autorului operei cedate, pentru acelasi motiv
privind disproportiile evidente între remuneratia acestuia si beneficiile cesionarului
si posibilitatea de a solicita organelor jurisdictionale competente să dispună
mărirea convenabilă a remuneratiei .
Limitele cesiunii

Potrivit legii, drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de
autor se pot transmite prin:
a) cesiune exclusivă sau totală;
b) cesiune neexclusivă sau partială.
a) Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie sa fie expres prevăzut în contract.
Cesiunea exclusivă presupune că însusi titularul dreptului de autor nu mai poate
utiliza opera în modalitătile, pe termenul si pentru teritoriul convenite cu
cesionarul si nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane.
b) În cazul cesiunii neexclusive titularul dreptului de autor poate utiliza el însusi
opera cedata si poate transmite dreptul neexclusiv si altor persoane decât
cesionarul.
9
Capitolul VI: Gestiunea si apărarea dreptului de autor si a drepturilor
conexe.

Necesitatea gestiunii colective a dreptului de autor si a drepturilor conexe.

În exercitarea drepturilor sale recunoscute de lege, autorul unei opere si alti
titulari de drepturi protejate în cadrul legii dreptului de autor, pot să aleagă între
asi
proteja cu eforturi personale drepturile ori a apela la organismele de gestiune
colectivă.
În conditiile de azi, ale aparitiei tehnologiei sofisticate de comunicare,
înregistrare, imprimare, difuzare si televizare, care au făcut posibilă pirateria pe
scenă largă, practic este imposibil ca un autor particular sau artist interpret să
controleze exploatarea operei sale.
În consecintă, autorii si titularii operelor protejate prin legea dreptului de
autor s-au constituit în asociatii profesionale al cărui obiect este apărarea
intereselor unor categorii de autori.

Organismele de gestiune colectiva.

Organismele (organizatiile) de gestiune colectivă reprezintă persoane
juridice constituite prin libera asociere a autorilor si a altor titulari ai dreptului de
autor si de drepturi conexe, al cărui scop esential este acela de a colecta
drepturi
de autor si de a le repartiza titularilor care le-au in credintat gestiunea.
În absenta unui organism de gestiune colectiva, autorul singur, nefiind
omniprezent, nu poate controla toate utilizările operelor sale în propria tară, ca
sa
nu mai vorbim de utilizările acestora în afara tării.
Organismele de gestiune colectiva pot fi create fie pentru gestionarea unor
categorii distincte de drepturi, corespunzătoare unor domenii diferite de creatie,
fie
pentru gestionarea drepturilor apartinând unor categorii distincte de titulari.
Aceste organisme actionează în limitele mandatului încredintat si pe baza
statutului adoptat conform legii.
Mandatul de gestiune colectiva
Legea reglementeaza doua modalitati ale mandatului de gestiune colectiva :
a. Mandatul de gestiune colectiva direct, acordat prin contract scris de
catre membrii unui grup muzical, ai unui cor, ai unei orchestre, ai unui
corp de balet sau a unei trupe teatrale, cu acordul majoritatii.
Fiecare titular de drepturi care a acordat mandatul are dreptul la un singur
vot in cadrul adunarii generale
b. Mandatul indirect de gestiune colectiva, acordat prin contract scris,
incheiat intre organisme de gestiune colectiva din Romania si organisme
straine care gestioneaza drepturi similare.
Acest mandat nu confera drept de vot titularilor de drepturi.
Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor.
Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor este un organ de specialitate al
administratiei publice centrale, cu autoritate unică pe teritoriul României în ceea
ce
priveste evidenta, observarea si controlul aplicării legislatiei în domeniul dreptului
10
de autor si al drepturilor conexe. Acesta are personalitate juridică si
functionează în
subordinea Guvernului.
Coordonarea Oficiului este asigurată de ministrul culturii si cultelor.
Masuri tehnice de protectie a dreptului de autor
Prin masuri tehnice de protectie se intelege utilizarea oricarei tehnologii, a
unui dispozitiv sau a unei componente care in cadrul functionarii sale normale, este
destinata sa previna, sa impiedice sau sa limiteze actele care nu sunt autorizate de
titularii drepturilor recunoscute de lege.

Diversitatea mijloacelor de apărare a drepturilor de autor si a drepturilor

conexe
Încălcarea drepturilor recunoscute si garantate prin legea dreptului de autor
si a drepturilor conexe atrage angajarea răspunderii civile, contraventionale sau
penale, după caz.
Apărarea drepturilor morale si patrimoniale ale autorilor si ale titularilor de
drepturi de autor si drepturi conexe se realizează prin actiuni civile sau penale.
Potrivit legii, titularul actiunii civile poate cere instantei de judecată
aplicarea unor masuri cum ar fi:
1) remiterea încasărilor realizate prin actul ilicit, în vederea reparării
prejudiciului sau remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită în scopul
valorificării acestora până la acoperirea integrală a daunelor produse;
2) distrugerea echipamentelor si a mijloacelor aflate în proprietatea
făptuitorului, a căror destinatie unică sau principală a fost aceea de producere a
actului ilicit;
3) scoaterea din circuitul comercial a copiilor efectuate ilegal prin
confiscarea si distrugerea acestora;
4) publicarea în mijloacele de comunicare în masa a hotărârii instantei de
judecată pe cheltuiala celui care a săvârsit fapta ilicită.
Apărarea drepturilor morale si patrimoniale de autor se poate face si prin
actiuni de răspundere civilă delictuală, actiuni în răspundere contractuală,
precum si pe actiuni întemeiate pe îmbogătirea fără justă cauză ori pe plata
lucrului nedatorat .
Dreptul de divulgare, dreptul de paternitate si dreptul la nume se bucura si
de protecŃia legii penale.
Proba drepturilor
Existenta si continutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloc de proba.
În materia dreptului de autor si a drepturilor conexe operează prezumtia
apartenentei acestor drepturi persoanelor care au îndeplinit formalitătile de
înscriere a unor mentiuni pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor.
Astfel, mentiunea de rezervare a exploatării operelor se efectuează de
autori si titularii de drepturi sau detinătorii de drepturi exclusive ale autorilor.
Mentiunea constă în înscrierea simbolului C înconjurat de un cerc, însotit de
numele lor, de locul si anul primei publicări.
La rândul lor, producătorii de înregistrări sonore, artistii interpreti sau
executanti si alti detinători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale
artistilor, pot efectua o mentiune de protectie a drepturilor ce le apartin. Mentiunea
se înscrie pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau
audiovizuale ori pe învelisul care le contine si consta în simbolul P înconjurat de
un cerc, însotit de numele lor, de locul si anul primei publicări.

11
Inregistrarea operelor realizate in Romania in Registrul National de Opere
reprezinta mijloc de proba.

B.DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA

Capitolul VII: Subiectele, obiectul si continutul dreptului de inventator

Subiectele protectiei prin brevet de inventie
Subiectele primare stricto-sensu
- sunt acele subiecte care dobândesc brevetul de inventie direct de la
stat, prin Oficiul de Stat pentru Inventii si Mărci, în urma desfăsurării
procedurii legale;
- dreptul de a solicita eliberarea brevetului de inventie apartine
următoarelor subiecte primare stricto-sensu:
a) inventatorului independent - în ipoteza în care inventia s-a
născut prin efortul creator si material propriu al unei persoane fizice;
b) inventatorului salariat - în situatia în care a realizat inventia în
cadrul unui contract individual de muncă cu misiune inventivă,
încredintată în mod explicit, iar contractul cuprinde o clauză prin care
inventatorului i se atribuie dreptul de a cere eliberarea brevetului în nume
propriu;
c) mostenitorilor inventatorului - fără a se opera nici un fel de
distinctie, după cum acestia apartin categoriei mostenitorilor legali sau
categoriei mostenitorilor testamentari;
d) cesionarilor dreptului la eliberarea brevetului;
e) unităŃii în care este angajat inventatorul, în anumite condiŃii.
Subiectele primare lato-sensu
- sunt subiecte intermediare, în sensul că obŃin brevetul de invenŃie
doar într-un mod subsidiar, după ce un subiect primar stricto-sensu, nu si-a
exercitat în termen dreptul la eliberarea brevetului;
- subiect primar stricto-sensu poate fi: inventatorul salariat, în anumite
condiŃii.
Subiecte derivate
- sunt persoanele care devin titulare de brevet numai într-un mod
subsecvent, ca urmare a dobândirii acelei calităŃi prin intermediul unei
operaŃiuni de transmitere, de la un titular anterior;
- din categoria subiectelor derivate pot face parte:
a) mostenitorii inventatorului;
b) cesionarii contractului de cesiune având ca obiect transmiterea
brevetului de invenŃie.

Obiectul protecŃiei prin brevet de invenŃie

Inventia reprezinta un ansamblu de cunostinte sistematice, organizate in
scopul obtinerii unei solutii la o problema practica din industrie, agricultura sau
comert, caracterul aplicabilitatii industriale fiind o condititie de existenta a
creatiei tehnice cu valoare de inventie.
Clasificarea invenŃiilor. Enumerare
1. După obiectul invenŃiei distingem:
a) invenŃii care au ca obiect un produs;
b) invenŃii care au ca obiect procedee sau metode;
c) invenŃii care au ca obiect aplicaŃiile într-o formă nouă a
mijloacelor cunoscute;
12
d) invenŃii care au ca obiect combinaŃia de mijloace cunoscute.
2. În raport cu criteriul complexităŃii obiectului invenŃiile se
clasifică în:
a) invenŃii simple, care au ca obiect un singur produs, mijloc sau
metodă;
b) invenŃii complexe, care reclamă folosirea conjugată a mai multor
elemente sau mijloace.
3. După gradul de independenŃă faŃă de alte invenŃii, distingem:
a) invenŃii principale, care au o existenŃă de sine stătătoare;
b) invenŃii complementare sau de perfecŃionare, care îmbunătăŃesc o
invenŃie anterioară, si fără de care nu pot exista.
InvenŃiile nebrevetabile si inovaŃiile
InvenŃiile nebrevetabile sunt, potrivit legii (art.12), acele invenŃii contrare
ordinii publice si bunelor moravuri , cele care privesc soiurile de plante si rasele
de animale , procedeele biologice pentru obŃinerea plantelor sau a animalelor ,
invenŃiile având ca obiect corpul uman .
InovaŃiile - reprezintă acele realizări cu caracter de noutate si de utilitate
la nivelul unităŃii în care au fost create.
InovaŃia mai poartă numele si de realizare tehnică cu caracter de noutate
relativă, fiind apreciată în raport cu stadiul local al tehnicii.
Drepturile morale ale inventatorilor
Dreptul la calitatea de autor al invenŃiei
- calitatea de autor al unei invenŃii diferă de calitatea de inventator;
- calitatea de autor al unei invenŃii nebrevetate conferă titularului un drept
de prioritate stiinŃifică, dar nu si dreptul exclusiv de exploatare;
. odată brevetată invenŃia, autorul devine inventator recunoscut juridic si
dobândeste calitatea de titular al dreptului exclusiv de exploatare;

- calitatea de autor si prioritatea stiinŃifică înlătură posibilitatea brevetării

ulterioare a aceleiasi soluŃii de către o altă persoană, pentru motivul
neîndeplinirii condiŃiei de noutate;
Dreptul la nume al inventatorului
- constă în posibilitatea inventatorului, conferită prin lege, de a pretinde să
fie menŃionat ca autor al invenŃiei;
- acest drept este supus principiului disponibilităŃii, autorul invenŃiei
având latitudinea de a aprecia si dispune în mod liber, potrivit voinŃei si
constiinŃei proprii asupra exercitării dreptului de a cere să fie menŃionat în
brevet;
Dreptul de a da publicităŃii invenŃia
- reprezintă posibilitatea recunoscută inventatorului, ca în limitele si
formele prescrise de lege să aducă la cunostinŃă publică invenŃia realizată;
- este o excepŃie de la principiul netransmisibilităŃii drepturilor
nepatrimoniale;
Dreptul la protecŃia calităŃii de autor
- reprezintă dreptul inventatorului de a solicita:
a) să i se menŃionaze numele, prenumele si calitatea în brevetul
eliberat, în carnetul de muncă, în orice alte acte sau publicaŃii privind
invenŃia;
b) să i se elibereze, un duplicat al brevetului de invenŃie;
Dreptul de prioritate stiinŃifică

13
- reprezintă recunoasterea faptului că autorul unei invenŃii a fost
primul care a descoperit soluŃia tehnică pe care o reprezintă invenŃia;
Drepturile patrimoniale ale inventatorilor si ale titularilor brevetelor de
invenŃie
Drepturile patrimoniale ale inventatorilor netitulari de brevet
- inventatorii netitulari de brevet pot fi independenŃi sau salariaŃi;
- au dreptul, potrivit Legii nr.64/1991:
a) să li se elibereze un duplicat al brevetului de invenŃie
b) să li se stabilească drepturile patrimoniale pe bază de contract în
sumă fixă sau proporŃional cu veniturile obŃinute din exploatarea invenŃiei
- inventatorii salariaŃi, netitulari de brevet, au dreptul la o remuneraŃie
suplimentară, stabilită independent de salariul de încadrare;

- totodată, inventatorilor salariaŃi li se cuvin drepturi bănesti rezultate din

aplicarea invenŃiei, precum si redevenŃe.
Drepturile patrimoniale ale titularilor brevetelor de invenŃie
a) Dreptul de exploatare exclusivă a invenŃiei
- reprezintă posibilitatea juridică recunoscută titularului brevetului
de a exploata în mod exclusiv invenŃia;
- se aseamănă cu un drept de monopol dar spre deosebire de acesta,
este limitat în timp si în spaŃiu;
- este un drept patrimonial, absolut, transmisibil, temporar si
teritorial;
b) Dreptul provizoriu de exploatare exclusivă
- solicitantul titlului de protecŃie, beneficiază, până la data eliberării
brevetului, de dreptul provizoriu de exploatare exclusivă a invenŃiei;
- exercitarea acestui drept este supusă unor condiŃii legale:
- cererii de brevet să i se fi acordat dată de depozit;
- cererea de brevet să fi fost publicată.
Capitolul VIII : Conditiile si procedura de brevetare a
inventiilor
CondiŃiile de brevetare a invenŃiilor
CondiŃiile de brevetare a invenŃiilor de produse, procedee sau metode
a) invenŃia să se încadreze în domeniul de aplicaŃie al obiectelor ce pot fi
brevetate:
- pentru a fi brevetată, o invenŃie trebuie să nu fie exclusă din domeniul
de aplicaŃie al obiectelor ce pot fi brevetate;
- regula generală este aceea că protecŃia prin brevet este asigurată pentru
invenŃii în cadrul tuturor domeniilor tehnologice;
- pe cale de excepŃie, unele domenii tehnologice pot fi excluse din sfera
de aplicaŃie a obiectelor ce pot fi brevetate
b) invenŃia să îndeplinească condiŃia noutăŃii
- o invenŃie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii;
- stadiul tehnicii cuprinde toate cunostinŃele care au devenit accesibile
publicului până la data înregistrării cererii de brevet sau a priorităŃii
recunoscute;
- noutatea unei invenŃii trebuie să fie absolută în timp si spaŃiu;
c) invenŃia să îndeplinească cerinŃa pasului inventiv
- o invenŃie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă
pentru o persoană care are abilităŃi obisnuite în domeniu ea nu rezultă în mod

14
evident din cunostinŃele cuprinse în stadiul tehnicii;

- o invenŃie îndeplineste condiŃia pasului inventiv numai atunci când un

specialist mediu din domeniu, având la îndemână toate documentele necesare,
nu va putea ajunge la aceeasi soluŃie tehnică ca si inventatorul decât dacă, si el
la rândul lui va depune o activitate inventivă;
d) invenŃia să îndeplinească condiŃia aplicabilităŃii industriale
- este denumită si cerinŃa caracterului industrial sau condiŃia utilităŃii;
- conŃine trei elemente: obiectul, aplicaŃia si rezultatul invenŃiei;
- obiectul invenŃiei conferă caracter industrial acesteia dacă se situează
în sfera industriei, a utilului si nu în perimetrul creaŃiei artistice;
- aplicaŃia se referă la susceptibilitatea invenŃiei de a fi realizată în
practică, ea nu poate avea caracter pur teoretic;
- rezultatul invenŃiei se măsoară prin efectele pe care le produce.
Brevetarea inventiilor secrete
Inventiilor ce contin informatii care prezinta importanta deosebita
pentru interesele economice si tehnico-stiintifice ale tarii li se poate atribui
caracterul secret de stat .
Atribuirea caracterului secret revine reprezentantilor oficiali ai
Ministerului Apararii, Ministerului Internelor si Reformei Admininstrative,
Serviciului Roman de Informatii si ai altor institutii de drept .
Instituirea caracterului secret se efectueaza in termen de 60 de zile de la
data depozitului reglementar, iar solicitantului brevetului de inventie i se acorda
o compensatie materiala echitabila, pe toata perioada de mentinere in acest
regim .
Procedura de brevetare a invenŃiilor
Cererea de brevet
- datele de identificare a solicitatorului, reproducerea marcii si indicarea
produselor sau a serviciilor pentru care este ceruta inregistrarea.
- reprezintă manifestarea unilaterala de vointa a autorului inventiei,
adresat de solicitant OSIM , care consine solicitarea expresă a
eliberării brevetului ;
- va fi însoŃită de : descrierea invenŃiei , revendicări si dacă e cazul , de
desene explicative , toate redactate în limba română ;
- cererea împreună cu actele de mai sus constituie depozitul naŃional
reglementar
- se înscrie în Registrul naŃional al cererilor de brevet depuse , cererile
nefiind publice până la publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate
Intelectuală (BOPI)

- cererea trebuie făcută în limba română sau într-o limbă străină , cu

condiŃia ca în termen de 2 luni de la înregistrarea cererii să se depună
la OSIM o traducere conformă , în limba română .
Examinarea preliminara cererii de brevet
Poate fi ceruta numai de solicitantul cererii, in termen de 30 de luni de la
data de depozit.
Examinarea preliminara a cererilor de brevet carora li s-a instituit
caracter secret de stat poate fi ceruta la data de depozit a cererii sau in termen
de 3 luni de la incetarea regimului secret de stat, dar nu mai tarziu de 30 de luni
ianinte de expirarea duratei de protectie a inventiei.
Dreptul de prioritate convenŃională
15
- denumit si prioritate convenŃională sau prioritate unionistă, reprezintă
situaŃia privilegiată recunoscută unei persoane de a beneficia de prioritatea
primului depozit efectuat într-o Ńară membră a Uniunii de la Paris ori membră a
OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC) , pentru orice altă cerere de brevet
având ca obiect aceeasi invenŃie depusă ulterior în oricare altă Ńară membră a
Uniunii;
- subiecŃii dreptului de prioritate convenŃională sunt:
- cetăŃenii aparŃinând oricărei Ńări membre a Uniunii de la Paris
sau OMC.
- succesorii în drepturi a primelor două categorii de subiecte.
Publicarea cererii de brevet
- cererile pentru care s-a constituit depozit naŃional reglementar sunt
publicate imediat după expirarea unui termen de 18 luni de la data de
depozit , sau dacă a fost recunoscută o prioritate , de la data acestei
priorităŃi.
- cererile cărora li s-a atribuit caracter secret de stat , nu se publică ,
decât dacă au fost scoase din regimul secret de stat (în 3 luni de la data
scoaterii)
Examinarea de fond a cererii de brevet
- OSIM examinează dacă cererile îndeplinesc condiŃiile legale ,
priorităŃile si dacă obiectul cererii este brevetabil în înŃelesul legii ;
- OSIM hotărăste admiterea sau respingerea cererii în condiŃiile legii ;
- menŃiunea hotărârii de admitere sau de respingere se publica în BOPI;
- procedura se întrerupe în cazul decesului părŃii interesate sau al
dizolvării persoanei juridice până la comunicarea succesorului în
drepturi ;

- procedura de brevetare se suspendă în cazul unor proceduri judiciare în

privinŃa dreptului la brevet si la acordarea brevetului , până când
hotărârea judecătorească rămâne definitivă .
Eliberarea brevetului
- se face de către directorul general al OSIM ;
- menŃiunea eliberării se publică în BOPI .
Capitolul IX : Transmiterea, durata si apararea drepturilor
privind inventia
Transmiterea drepturilor privind inventia
Pot fi transmise următoarele drepturi :
- dreptul la acordarea brevetului;
- dreptul la brevet;
- drepturile ce decurg din brevet.
Efectele transmiterii drepturilor cu privire la invenŃie se produc faŃă de terŃi
începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a
menŃiunii
transmiterii înregistrate la OSIM.
LicenŃa obligatorie sau judiciară
Legea nr. 64/1991 reglementează licenŃele obligatorii,care sunt de fapt
judiciare întrucât se acordă în baza unei hotărâri judecătoresti pronunŃată de
Tribunalul Bucuresti.
Titularul acŃiunii în instanŃă pentru acordarea licenŃei obligatorii poate fi orice
persoană interesată, interesul putând fi justificat prin posibilitatea efectivă si
serioasă
16
de exploatare a invenŃiei care face obiectul licenŃei.
Beneficiarii licenŃei obligatorii pot fi Guvernul României sau terŃii autorizaŃi de
acesta, persoane fizice ori juridice.
Cazuri de acordare a licenŃei obligatorii. Acordarea unei licenŃe obligatorii se
poate dispune:
a) pentru neutilizarea, totală sau parŃială a invenŃiei brevetate;
b) pentru situaŃii expres prevăzute de lege;
c) pentru invenŃii dependente;
Domenii în care se acordă licenŃele obligatorii. Potrivit art. 49 din Lege
licenŃele obligatorii se acordă:
- pentru aprovizionarea pieŃei, în principal;
- în cazul invenŃiilor din domeniul tehnologiei de semiconductoare, când se
acordă numai pentru scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o
practică stabilită ca fiind anticoncurenŃială, ca urmare a unei proceduri
judiciare sau administrative;
- în domeniul soiurilor de plante sau biotehnologiei, când titularul unui
brevet de invenŃie nu poate să o exploateze fără să aducă atingere unui
brevet anterior;
- pentru remedierea unei practici anticoncurenŃiale.

Durata drepturilor privind invenŃiile

ProtecŃia juridică prin brevet a invenŃiei este de 20 de ani, cu începere de la
data
de depozit.
Pentru brevetul european, durata de 20 de ani curge de la data constituirii
depozitului reglementar al cererii de brevet, conform ConvenŃiei brevetului
european.
Termenul de protecŃie de 20 de ani este termenul maxim si nu poate fi
prelungit.
Pe cale de excepŃie, pentru medicamente sau produsele fitofarmaceutice brevetate se
poate obŃine un certificat suplimentar de protecŃie, în condiŃiile legii.
Durata protecŃiei invenŃiei poate fi mai mică de 20 de ani, când drepturile
conferite de brevet pot înceta prin: revocare, hotărâri de neacordare a brevetului,
anularea brevetului de invenŃie, renunŃarea titularului la brevet si decăderea
din
drepturi a titularului de brevet.
Apărarea drepturilor privind invenŃiile
Apărarea drepturilor prin mijloace de drept civil
CompetenŃă. Potrivit legii, litigiile in materia inventiilor sunt de competenta
tribunalului.
AcŃiuni în justiŃie. Prin acŃiunea civilă exercitată se pot apăra drepturile
personale nepatrimoniale si patrimoniale asupra invenŃiilor.
Astfel, drepturile personale nepatrimoniale se apără prin acŃiuni întemeiate pe
dispoziŃiile Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice.
Totodată, pentru apărarea drepturilor patrimoniale titularul dreptului încălcat are
deschisă, după caz, fie calea acŃiunii în răspundere civilă delictuală, fie
acŃiunea de
răspundere contractuală.
Titularul acŃiunii. AcŃiunea civilă poate fi exercitată de titularul de brevet si de
licenŃiatul autorizat să utilizeze drepturile decurgând din brevetul de invenŃie.

17
Comunicarea, înscrierea si publicarea hotărârilor judecătoresti. Hotărârile
judecătoresti pronunŃate în soluŃionarea acestor litigii vor fi comunicate, în
termen de
30 de zile de către persoana interesată, la OSIM, care are obligaŃia să le înscrie
în
Registrul naŃional al brevetelor de invenŃie si să le publice în Buletinul Oficial
de
Proprietate Industrială pentru a fi opozabile terŃilor.
Apărarea drepturilor prin mijloace de drept penal
Drepturile ce decurg din realizarea unei invenŃii sunt apărate si prin
încriminarea anumitor fapte ca infracŃiuni în Legea nr. 64/1991 si anume:
a) însusirea fără drept a calităŃii de inventator;
b) contrafacerea obiectului unui brevet de invenŃie;
c) divulgarea datelor cuprinse în cererile de brevet;
d) infracŃiunea de concurenŃă neloială.
Capitolul X: Protectia juridica a marcilor
Conditiile protectiei marcilor

CondiŃiile de fond privesc:

1. condiŃia reprezentării grafice;
2. condiŃia distinctivităŃii;
3. condiŃia disponibilităŃii;
4. condiŃii determinate de convenŃii internaŃionale: liceitatea si
deceptivitatea.
CondiŃiile de formă se referă la modul de folosire a mărcii si vizează condiŃii
comerciale si publicitare.
CondiŃia reprezentării grafice
CondiŃia reprezentării grafice a semnului ales ca marcă se impune din nevoia ca
percepŃia semnului să fie obiectivă.
CondiŃia distinctivităŃii
Caracterul distinctiv rezultă din perceperea semnului de către consumatori.
Pentru a fi distinct, semnul trebuie să aibă aptitudinea de a individualiza
produsul (serviciul) în cadrul aceleiasi categorii de produse (servicii), de a-l deosebi
de produsele (serviciile) identice sau similare aparŃinând altor comercianŃi.
CondiŃia disponibilităŃii
Pentru ca un semn ales ca marcă să poată fi înregistrat, trebuie să fie disponibil,
adică să nu fi fost anterior apropriat de altă persoană sau să nu aducă atingere
drepturilor dobândite anterior de altcineva.
Disponibilitatea este o condiŃie de înregistrare a mărcii menită să evite orice
confuzie posibilă.
Liceitatea. Deceptivitatea.
a) Liceitatea si moralitatea
Potrivit legii nu pot fi înregistrate mărcile care sunt contrare ordinii publice
si bunelor moravuri.
Liceitatea reprezintă acea condiŃie de înregistrare si de protecŃie potrivit
căreia semnul ales ca marcă trebuie să fie, prin sine însusi, conform cu normele
de ordine publică, aplicabile într-un anumit timp si spaŃiu.
b) Deceptivitatea
CondiŃia onestităŃii inseamna ca nu pot fi înregistrate mărcile care sunt de
natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, natura sau

18
calitatea produsului sau a serviciului.
Deceptivitatea reprezintă asadar acea trăsătură negativă a mărcii, de natură
să inducă în eroare consumatorii cu privire la provenienŃa geografică, calitatea
produsului ori asupra situaŃiei comerciale a titularului.
Dobândirea dreptului la marcă
Reglementările si practica în materie au cunoscut următoarele moduri de
dobândire a dreptului la marcă:

a) sistemul declarativ (cunoscut si sub denumirile de sistem realist sau al

priorităŃii de folosinŃă);
b) sistemul mixt (dualist, complex sau al efectului atributiv amânat);
c) sistemul atributiv (cunoscut si sub denumirile de constitutiv, formalist sau
al priorităŃii de înregistrare).
Sistemul declarativ
Potrivit sistemului declarativ dreptul la marcă se dobândeste prin aproprierea si
folosirea în anumite condiŃii a mărcii.
Pentru a fi dobândit dreptul asupra mărcii nu trebuie ca semnul ales ca marcă să
fie supus nici unei formalităŃi, nu e necesară nici un fel de declaraŃie ori
existenŃa sau
eliberarea vreunui titlu.
Sisteme mixte
Doctrina a conturat mai multe tipuri de sisteme mixte:
- sistemul mixt atributiv amânat.
- sistemul mixt provocator.
- sistemul mixt prealabil (elveŃian).
Sistemul atributiv
În cadrul sistemului atributiv, dreptul la marcă se dobândeste prin înregistrare
si aparŃine persoanei care înregistrează prima un semn distinctiv. Dacă nu sunt
urmate
de o înregistrare, actele de folosire anterioare înregistrării nu pot fi opozabile ca
anteriorităŃi.
Procedura înregistrării
În sistemul nostru de drept, procedura înregistrării unei mărci cuprinde
următoarele etape principale:
a) constituirea depozitului naŃional reglementar;
b) examinarea preliminară a cererii de depozit;
c) examinarea de fond a cererii de înregistrare;
d) înregistrarea mărcii;
e) publicarea.
Pierderea dreptului la marcă
Cauzele de pierdere a dreptului la marcă, apreciat ca un drept de ocupaŃie,
consemnate în literatura de specialitate sunt:
1) caducitatea sau expirarea perioadei de protecŃie;
2) renunŃarea expresă a titularului la drept;
3) anularea mărcii;
4) decăderea titularului din drepturile conferite de marcă;
5) abandonul mărcii.
Caducitatea sau expirarea duratei de protecŃie a mărcii reprezintă un
mod de stingere a dreptului la marcă specifică sistemului dobândirii dreptului la

marcă prin înregistrare (atributiv). În acest sistem durata protecŃiei fiecărei

19
înregistrări poate fi nelimitată, prin înnoiri repetate.
RenunŃarea expresă a titularului la dreptul său asupra mărcii,
reprezintă o cauză de stingere comună celor două sisteme de dobândire a
dreptului
la marcă, atributiv si declarativ.
Anularea mărcii
Nulitatea nu reprezintă, în realitate, un mod de stingere a dreptului la marcă ci o
cauză de invalidare, care operează retractiv. Din acest motiv, multe legislaŃii nu
enumeră această cauză printre modurile de stingere, ci o reglementează
separat.
În legea română, anularea mărcii este enumerată printre cauzele de stingere a
dreptului la marcă.
Decăderea titularului din drepturile conferite de marcă
Decăderea reprezintă o sancŃiune civilă, aplicată pentru neexercitarea unui
drept la marcă o anumită perioadă de timp, bazată pe prezumŃia că nefolosirea
este
imputabilă titularului.
Cazuri de decădere. Potrivit legii, decăderea titularului din drepturile conferite
de marcă poate avea loc în următoarele cazuri:
a) NefolosinŃa mărcii.
b) Marca degenerată.
c) Marca deceptivă.
d) Marca a fost înregistrată pe numele unei persoane care nu are calitatea
prevăzută de lege.
Abandonul mărcii
Abandonul mărcii reprezintă o renunŃare tacită a titularului la drepturile
conferite de marcă, este o cauză de stingere a dreptului la marcă proprie
sistemului
dobândirii dreptului la marcă prin prioritate de folosire.
Subiectul dreptului la marcă
CondiŃii pe care trebuie să le îndeplinească subiectul dreptului la marcă:
a) CondiŃia folosirii efective a mărcii înregistrate
b) CondiŃia specialităŃii capacităŃii de folosinŃă
Subiectul dreptului la marca individuală
Dreptul la marcă individuală aparŃine persoanelor fizice sau juridice, române
sau străine, care desfăsoară o activitate de producŃie, un comerŃ sau prestează
un
serviciu.
Subiectul dreptului la marca colectivă

Mărcile colective pot fi deŃinute de către o asociaŃie, persoană juridică a cărei

activitate comercială sau industrială nu se exercită în mod direct, dar care
autorizează
aplicarea mărcilor colective de către alte persoane, membre ale asociaŃiei.
Subiectul dreptului la marca de certificare
Potrivit legii, mărcile de certificare pot fi înregistrate la OSIM de către
persoanele juridice abilitate să exercite controlul produselor sau al serviciilor în
privinŃa calităŃii materialului, modului de fabricaŃie al produselor sau de
prestare a
serviciilor, precizie etc.

20
ConŃinutul dreptului la marcă
Potrivit legii române, dreptul la marcă este alcătuit din:
- dreptul de prioritate si
- dreptul de folosire exclusivă a mărcii.
Capitolul XI: Protectia juridica a indicatiilor geografice
Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicaŃiile geografice defineste indicaŃia
geografică ca fiind denumirea care serveste la identificarea unui produs originar
dintr-o Ńară, regiunea sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o
reputaŃie sau alte caracteristici determinante pot fi în mod esenŃial atribuite
acelei
origini geografice.
CondiŃii necesare pentru protecŃia indicaŃiilor geografice
Potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, indicaŃiile geografice ale
produselor sunt protejate prin înregistrarea lor la OSIM, în conformitate cu
prevederile acestui act normativ sau ale convenŃiilor internaŃionale la care
România
este parte si pot fi utilizate numai de persoanele care produc sau comercializează
produsele pentru care indicaŃiile geografice au fost înregistrate.
Titularul cererii de înregistrare a unei indicaŃii geografice nu poate fi decât o
asociaŃie de producători care desfăsoară o activitate de producŃie în zona
geografică
pentru produsele menŃionate în cerere.
În vederea acordării protecŃiei trebuie să existe o legătură strânsă între
produsele pentru care se cere înregistrarea indicaŃiei geografice si locul de
origine al
acestora în ceea ce priveste calitatea, reputaŃia ori alte caracteristici.
Persoanele autorizate pot să folosească în circuitul comercial o indicaŃie
geografică pentru anumite produse numai aplicată pe aceste produse, în
documente
însoŃitoare, reclame, prospecte si pot să aplice menŃiunea „indicaŃia
geografică
înregistrată” .
Legea interzice folosirea unei indicaŃii geografice sau imitarea ei de către
persoane neautorizate, inclusiv în situaŃia în care se indică originea reală a
produselor
sau se adaugă menŃiuni, cum ar fi : de genul, de tipul, imitaŃii după etc.

IndicaŃii geografice susceptibile de înregistrare si indicaŃii geografice excluse

de la
înregistrare
În conformitate cu art. 69 din Legea nr. 84/1998, OSIM înregistrează o
indicaŃie geografică si acordă solicitantului dreptul de utilizare a acesteia numai
după
ce Ministerul Agriculturii si AlimentaŃiei, sau după caz, autoritatea competentă
din
Ńara de origine, certifică următoarele:
a) - indicaŃia geografică a produsului, care urmează a fi înregistrată;
b) - produsele ce pot fi comercializate sub această indicaŃie geografică;
c) - aria geografică de producŃie;
d) - caracteristicile si condiŃiile de obŃinere pe care trebuie să le îndeplinească

21
produsele pentru a putea fi comercializate sub denumirea indicaŃiei geografice
solicitate.
IndicaŃiile geografice care au dobândit protecŃie în Ńara noastră pe calea unor
convenŃii internaŃionale, nu sunt supuse procedurii de înregistrare.
Potrivit legii, sunt excluse de la protecŃie si nu pot fi înregistrate, indicaŃiile
geografice care:
a) nu sunt conforme cu dispoziŃiile prevăzute de lege;
b) reprezintă denumiri generale ale produselor;
c) sunt susceptibile de a induce publicul în eroare asupra naturii, originii,
modului de obŃinere si calitatea produselor;
d) contravin bunelor moravuri sau ordinii publice.
Stingerea dreptului de a folosi indicaŃia geografică
În sistemul de drept intern, perioada de protecŃie a unei indicaŃii geografice
este nelimitată.
Solicitantul, asociaŃia de producători, dobândeste dreptul de utilizare a
indicaŃiei
geografice pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reînnoire nelimitată, sub
condiŃia menŃinerii cerinŃelor în care s-a obŃinut acest drept si cu plata taxelor
legale
prevăzute de OrdonanŃa nr. 41/1998.
Dreptul de folosire a unei indicaŃii geografice poate înceta în următoarele
cazuri:
- anularea înregistrării indicaŃiei geografice;
- decăderea din dreptul conferit de indicaŃia geografică;
- expirarea perioadei de utilizare a indicaŃiei geografice, fără a se efectua
formalităŃile de reînnoire a dreptului acordat.
Capitolul XII : Subiectele, obiectul si continutul raportului juridic nascut prin
realizarea unui desen sau model
Definirea desenului si modelului
Potrivit Legii nr.129/1992 privind protecŃia desenelor si modelelor, desenul
este aspectul exterior al unui produs sau al unei părŃi a acestuia, redat în două

dimensiuni, rezultat din combinaŃia dintre principalele caracteristici, îndeosebi

linii,
contururi, culori, formă, textură si/sau ornamentaŃia produsului în sine.
În Legea nr.129/1992, modelul este definit ca fiind aspectul exterior al unui
produs sau al unei părŃi a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din
combinaŃia
dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură
si/sau materiale, si/sau ornamentaŃia produsului în sine.
Izvoarele desenelor si modelelor
Izvoare interne. După cum am arătat, regimul juridic al desenelor si modelelor
este conferit în România prin Legea nr.129/1992 privind protecŃia desenelor si
modelelor, modificată si completată prin Legea nr.280 din 17 octombrie 2007.
În temeiul art. II alin.(2) din Legea nr.585/2002, a fost elaborat Regulamentul
de aplicare a Legii nr.129/1992 privind protecŃia desenelor si modelelor, care a
fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1171 din 02 octombrie 2003.
Izvoare internaŃionale. În plan internaŃional, au fost adoptate în materie,
următoarele acte normative:
- ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 20 martie

22
1883;
- ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare si artistice din 09
septembrie 1886.
Subiectele drepturilor asupra desenului sau modelului
Autorul independent al desenului sau modelului
Potrivit legii, autorul desenului sau modelului este persoana fizică sau un grup
de persoane fizice constituit pe baza unei înŃelegeri, care a creat desenul sau
modelul.
Rezultă în mod indubitabil că autor al desenului sau modelului nu poate fi decât
o persoană fizică sau persoanele fizice, singurele care dispun de capacitate
creativă,
inteligenŃă, imaginaŃie, talent, gândite, atribute proprii fiinŃei umane.
Prin urmare, legea română consacră principiul adevăratului autor al
desenului sau modelului, potrivit căruia calitatea de autor este recunoscută
numai
persoanei fizice sau persoanelor fizice.
Autorul salariat al desenului sau modelului
Autorul poate fi angajat printr-un contract cu misiune creativă sau poate să
realizeze desenul sau modelul ca salariat în cadrul atribuŃiilor sale de serviciu
încredinŃate explicit.

Titularul certificatului de înregistrare

Titlul de protecŃie pentru desenul si modelul este certificatul de înregistrare,
acordat de OSIM.
Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului îl au
următoarele persoane:
- autorul individual,
- autorul salariat
- autorii în comun
- succesorii în drepturi ai autorului.
- cesionarii dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau
modelului;
- persoana care a comandat realizarea desenului sau modelului în baza unui
contract cu misiune inventivă, în care nu există o altă clauză contractuală;
- unitatea angajatoare, în cazul în care desenul sau modelul a fost realizat de
un salariat, în cadrul atribuŃiilor de serviciu, fără să existe o prevedere
contractuală de
atribuire către autor a dreptului la eliberarea titlului de protecŃie;
- persoanele fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în afara teritoriului
României.
Obiectul protecŃiei juridice
Legea reglementează condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească un desen
sau
un model pentru a fi înregistrat.
Aceste condiŃii sunt: condiŃii de fond si condiŃii de formă.
CondiŃii de fond
CondiŃiile de fond prevăzute de lege sunt:
- condiŃia noutăŃii;
- condiŃia caracterului industrial;
- condiŃia caracterului individual si
- condiŃia disocierii noutăŃii de utilitatea produsului.
23
CondiŃii de formă
Potrivit Legii, cererea de înregistrare trebuie să cuprindă, date cu caracter
obligatoriu si alte elemente cu caracter facultativ.
Drepturile morale ale autorului desenelor sau modelelor
Drepturile morale sunt legate de persoana autorului, ele născându-se chiar din
momentul publicării cererii de eliberare a certificatului de înregistrare a
desenului sau
a modelului si durând pe întreaga perioadă de valabilitate a certificatului.
Din examinarea dispoziŃiilor legale în materie, rezultă că autorul desenului sau
modelului beneficiază, de următoarele drepturi morale principale:
- dreptul la calitatea de autor al desenului sau modelului;
- dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare pentru desenul si modelul;
- dreptul de prioritate al autorului care a depus mai întâi cererea de înregistrare
a desenului sau modelului;

- dreptul de a cere înregistrarea desenului sau modelului;

- dreptul de a face opoziŃie la OSIM, împotriva cererilor de înregistrare care îi
lezează calitatea de autor al desenului sau modelului;
- dreptul de a contesta pe cale administrativă sau judiciară, hotărârea OSIM prin
care s-a dispus admiterea sau respingerea cererii de înregistrare a desenului sau
modelului;
- dreptul de a cere reînnoirea certificatului de înregistrare;
- dreptul de a menŃiona semnul D înscris într-un cerc, însoŃit de numele
autorului, pe produsul pentru care a fost emis certificatul de înregistrare a desenului
sau modelului;
- dreptul de a transmite dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a
desenului sau modelului;
- dreptul la nume, adică dreptul autorului de ai se menŃiona numele, prenumele
si calitatea în certificatul de înregistrare eliberat precum si în orice acte sau
publicaŃii
privind desenul sau modelul;
- dreptul de a cere anularea certificatului de înregistrare, în total sau în parte,
dacă nu erau îndeplinite condiŃiile pentru acordarea protecŃiei la data
înregistrării
cererii;
- dreptul de a se adresa instanŃei de judecată în cazul litigiilor privind calitatea
de autor al desenului sau modelului.
Drepturile patrimoniale ale titularului certificatului de înregistrare
Pe întreaga perioadă de valabilitate a certificatului de înregistrare, titularul
acestuia beneficiază de următoarele drepturi patrimoniale:
- dreptul exclusiv de exploatare a desenului sau modelului;
- dreptul de a interzice terŃilor să efectueze, fără consimŃământul său,
următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea sau oferirea spre
vânzare,
folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializării, oferirea spre vânzare sau
folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat sau la care acesta se
aplică.
ObligaŃiile titularului certificatului de înregistrare
Titularul certificatului de înregistrare a desenului sau modelului are obligaŃia de
a plăti taxele legale de menŃiunea în vigoare a titularului. Neplata acestora
atrage
24
decăderea titularului din drepturi.
Spre deosebire de alte drepturi de proprietate industrială, în cazul desenelor sau
modelelor, legiuitorul nu a prevăzut obligaŃia pentru titular de a exploata desenul sau
modelul, sub sancŃiunea decăderii din drepturi pentru neexploatare.
Capitolul XIII: Transmiterea, pierderea si apararea drepturilor privind
desenele si modelele

Conform legii, se pot transmite următoarele drepturi privind desenele si

modelele:
- dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului;
- drepturile care decurg din cererea de înregistrare a desenului sau modelului si
- drepturile născute din certificatul de înregistrare.
Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului
se transmite înainte de depunerea cererii de înregistrare, în baza unui contract de
cesiune.
Drepturile care decurg din cererea de înregistrare a desenului sau modelului
se transmit în cursul procedurii de înregistrare, dar înainte de eliberarea certificatului
de înregistrare, printr-un contract de cesiune.
Drepturile născute din certificatul de înregistrare se transmit după
eliberarea acestuia, prin contract de cesiune sau contract de licenŃă.
Transmiterea se poate face prin cesiune, pe bază de licenŃă sau pe cale
succesorală si se înregistrează în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială –
SecŃiunea Desene si Modele Industriale, pentru a fi opozabilă terŃilor.
Pierderea drepturilor privind desenele si modelele industriale
Durata drepturilor
În sistemul depozitului declarativ, specific dreptului francez, protecŃia
desenelor sau modelelor se asigură pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea
reînnoirii
pentru o perioadă de 20 de ani, iar la expirarea acestei perioade cu încă 25 de
ani.
În sistemul atributiv, durata drepturilor este de 5 ani, depozitul putând fi
reînnoit de 2 ori pentru perioade consecutive de 5 ani.
Potrivit Legii nr. 129/1992, perioada de valabilitate a unui certificat de
înregistrare a desenului sau modelului este de 10 ani, care poate fi reînnoită pe
trei
perioade succesive de câte 5 ani, durata maximă de protecŃie fiind de 25 de
ani.
În conformitate cu dispoziŃiile legale, drepturile privind desenele sau modelele
se pierd în următoarele situaŃii:
- la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de înregistrare;
- prin renunŃarea titularului la dreptul său asupra certificatului de înregistrare;
- prin anularea certificatului de înregistrare si
- prin decăderea titularului din drepturile conferite de certificatul de
înregistrare.
Apararea drepturilor privind desenele si modelele
Apărarea drepturilor prin mijloace de drept administrativ
In cadrul procedurii de înregistrare a desenului sau modelului Legea prevede
două căi de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor dispuse de OSIM si
anume
opoziŃia si contestaŃia.
Titular. Orice persoană interesată poate face opoziŃie la OSIM privind
25
înregistrarea unui desen sau model.

Titularul cererii de înregistrare a desenului sau modelului, poate formula,

personal, sau prin mandatar autorizat contestaŃiile împotriva hotărârilor de
respingere
sau de admitere parŃială a cererii de înregistrare.
Termen. Căile administrative de atac trebuie formulate în termen de 3 luni de la
data publicării desenului sau modelului, în cazul opoziŃiei si de la comunicarea
hotărârii, în cazul contestaŃiei.
CompetenŃă de soluŃionare. OpoziŃia se rezolvă de o comisie de specialisti,
formată din presedinte si 2 membri, iar contestaŃia de către o comisie de
reexaminare
compusă de asemenea din presedinte si 2 membri.
SoluŃii. OpoziŃia poate fi admisă sau respinsă de comisia de specialitate, care
întocmeste un raport pe care-l înaintează comisiei de examinare.
Căi de atac. Împotriva hotărârilor comisiei de reexaminare poate fi exercitată
calea de atac a apelului, în termen de 3 luni de la comunicare, care se judecă în
prima
instanŃă de Tribunalul Bucuresti – SecŃia contencios administrativ.
În termen de 15 zile de la comunicare, hotărârea Tribunalului Bucuresti
pronunŃată în soluŃionarea apelului, poate fi atacată cu recurs, competenŃă să-
l
soluŃioneze fiind Curtea de Apel Bucuresti – SecŃia contencios administrativ.
Publicare. Hotărârile comisiei de reexaminare rămase definitive si irevocabile
precum si hotărârile judecătoresti, se publică în Buletinul Oficial de Proprietate
Industrială, în termen de 60 de zile, calculat de la pronunŃare, pentru hotărârile
comisiei si de la comunicare către OSIM, pentru hotărârile judecătoresti.
Apărarea drepturilor prin mijloace de drept civil
AcŃiunea civilă poate fi exercitată pentru încălcarea drepturilor ce decurg din
calitatea de autor al desenului sau modelului, calitatea de titular al certificatului de
înregistrare precum si în cazul nerespectării drepturilor de ordin patrimonial
transmise prin contracte privind desenele si modelele.
InstanŃele de judecată pot să dispună: măsuri asiguratorii, măsuri de încetare a
faptelor de încălcare a drepturilor, după vămuire, să oblige reclamantul să pună
la
dispoziŃie instanŃei orice element de probă si să oblige pe autorul încălcării
drepturilor să furnizeze informaŃii privind provenienŃa si circuitele de distribuire
a
mărfurilor contrafăcute si despre identitatea fabricantului sau a comerciantului.
Apărarea drepturilor prin mijloace de drept penal
Legea nr. 129/1992 încriminează două infracŃiuni privind încălcarea drepturilor
cu privire la desenele sau modelele industriale si anume: însusirea fără drept a
calităŃii de autor si contrafacerea desenului sau modelului industrial.
BIBLIOGRAFIE

1. Florea Bujorel – „Dreptul Proprietatii Intelectuale – Dreptul de Autor” ,

Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006;
2. Florea Bujorel – „Dreptul Proprietatii Intelectuale – Dreptul de Proprietate
Industriala”, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007;
3. Viorel Ros – „Dreptul Proprietatii Intelectuale”, Curs universitar , Editura

26
Global LEX , 2001;
4. Ioan Macovei – „Dreptul Proprietatii Intelectuale”, Editura ALL BECK, Iasi,
Bucuresti, 2005;
5. Yolanda Eminescu – „Dreptul de Autor. Legea nr.8/1996 comentata”, Editura
Lumina LEX , 1997;
6. Teodor Bodoasca – „Dreptul Proprietatii Intelectuale”, Editura C.H. Beck,
Bucuresti, 2006;
7. Gabriel Olteanu – „Dreptul Proprietatii Intelectuale” , Editura C.H.Beck,
Bucuresti, 2007;
8. Ciprian Raul Romitan – „Drepturile Morale de Autor”, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2007;
9. Lucian Mihai – „Inventia. Conditiile de fond ale brevetarii. Drepturi”, Editura
Universul Juridic, Bucuresti, 2002
10. Yolanda Eminescu – „Regimul Juridic al Creatiei Intelectuale. Comentariul
legii brevetelor de inventie”, Editura Lumina LEX, 1997
INTREBARI PENTRU AUTOEVALUARE
LA DISCIPLINA
DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE
1. Dreptul proprietăŃii intelectuale reprezintă acea ramură de drept care
studiază normele juridice care reglementează:
a) creaŃiile intelectuale cu caracter industrial;

b) creaŃiile intelectuale originale privitoare la invenŃii si mărci;

c) operele literare, artistice sau stiinŃifice;
d) creaŃiile intelectuale din domeniul literar, artistic sau stiinŃific si creaŃiile
intelectuale cu aplicabilitate industrială.
2. Subramurile dreptului proprietăŃii intelectuale sunt:
a) dreptul de autor si drepturile conexe;
b) dreptul de autor si dreptul proprietăŃii industriale;
c) dreptul de suită si drepturile industriale.
3. Izvoarele internaŃionale prin care se realizează protecŃia proprietăŃii
intelectuale sunt:
a) ConvenŃia de la Paris din 1886 pentru proprietatea industrială si ConvenŃia
de
la Berna din 1883 pentru protecŃia dreptului de autor;
b) ConvenŃia de la Paris din 1883 pentru protecŃia dreptului de autor si
ConvenŃia
de la Berna din 1886 pentru proprietatea intelectuală;
c) ConvenŃia de la Paris din 1883 pentru protecŃia proprietăŃii industriale si
ConvenŃia de la Berna din 1886 pentru protecŃia operelor literare si artistice.
4. RealizaŃi corespondenŃa dintre creaŃiile intelectuale si actele normative care
le reglementează:
A) creaŃii intelectuale
1. operele literare, artistice sau stiinŃifice;
2. invenŃiile;
3. mărcile si indicaŃiile geografice;
4. modelele si desenele industriale.
B) Acte normative care le reglementează
1. Legea nr.129/1992;
2. Legea nr.64/1991;
3. Legea nr.84/1998;
27
4. Legea nr.8/1996.
AlegeŃi răspunsul corect:
a) A1 - B 2; A2 - B1; A3 - B4; A4 -B 3
b) A1 - B2; A2 - B3; A3 - B3; A4 - B4
c) A1 - B4; A2 - B2; A3 - B3; A4 – B1
5. Calitatea de autor al unei opere o poate avea:
a) numai o persoană juridică;
b) numai o persoană fizică sau numai persoanele fizice;

c) fie o persoană fizică, fie o persoană juridică;

d) persoana care are capacitate de folosinŃă si capacitate de
exerciŃiu deplină.
6. ExcepŃii de la principiul adevăratului autor al operei pot fi:
A) succesorii în drepturi ai autorilor;
B) cesionarii legali si convenŃionali;
C) organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor.
Răspunsuri: a) A + B;
b) B + C;
c) A + B + C.
7. Potrivit legii, calitatea de subiect al dreptului de autor poate
aparŃine:
a) numai autorului operei;
b) numai persoanei fizice sau juridice care a creat opera;
c) persoana fizică sau juridică prin a cărei contribuŃie opera a
fost adusă la cunostinŃă publică sub formă anonimă sau sub
pseudonim care nu permit identificarea autorului;
d) în exclusivitate, succesorilor în drepturi ale autorilor.
8. Opera comună se deosebeste de opera colectivă prin:
a) opera comună are caracter unitar, în timp ce opera colectivă
nu prezintă acest caracter;
b) în cazul operei colective este imposibil să se atribuie vreun
drept distinctiv vreunuia dintre autori asupra ansamblului
operei create;
c) opera comună are un singur autor, în vreme ce opera
colectivă are o pluralitate de autori;
9. Sunt opere postume, potrivit legislaŃiei în vigoare:
a) operele pentru care autorul nu si-a manifestat în timpul
vieŃii voinŃa cu privire la divulgarea operei sale;
b) operele pentru care autorul a decis în timpul vieŃii
aducerea lor la cunostinŃă, dar a căror publicare are loc
după decesul autorului;
c) operele pentru care autorul a decis în timpul vieŃii să nu
fie publicate.
10. Potrivit legii, sunt recunoscute ca obiect al protecŃiei dreptului de
autor:
A) ideile teoriile, conceptele, descoperirile si invenŃiile conŃinute într-o
operă, ori care ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
B) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară
si traducerile oficiale ale acestora;
C) scrierile literare si publicistice si programele pe calculator;

28
D) operele stiinŃifice, compoziŃiile muzicale, operele dramatice,
cinematografice, de artă plastică si de arhitectură;
E) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităŃilor publice si ale o
rganizaŃiilor, mijloacele de plată, stirile si informaŃiile de presă.
Răspunsuri: a) A + B;
b) C + D;
c) C + D + E.
11. ObligaŃia corelativă dreptului la paternitatea operei constă în:
a) îndatorirea terŃilor de a indica numele, prenumele sau pseudonimul
autorului în cazul citării si utilizării de fragmente extrase din operă, când
acest lucru este permis fără consimŃământul autorului;
b) îndatorirea celui care publică o operă anonimă de a indica numele
mostenitorilor legali sau testamentari ai operei;
c) posibilitatea autorului operei de a pretinde restabilirea dreptului său ori
de câte ori acesta ar fi încălcat.
12. Dreptul la nume al autorului unei opere înseamnă:
A) dreptul autorului de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunostinŃă
publică;
B) reproducerea numelui autorului în cazul publicării operei sub altă formă decât
cea în care autorul a cerut să fie reprodus;
C) dreptul autorului de a decide dacă opera pe care o divulgă va apare sub
numele
său, sub pseudonim sau fără indicare de nume.
Răspunsuri: a) A + B
b) B + C
c) A + C
d) B + C
13. Dreptul la inviolabilitatea operei, constând în posibilitatea juridică a
autorului de a se opune oricărei modificări, suprimări sau completări precum si
oricărei atingeri aduse operei care prejudiciază onorea sau reputaŃia autorului,
mai
este cunoscut în doctrină si sub numele de :
a) dreptul la interzicerea modificarii operei;
b) dreptul la retractarea operei;
c) dreptul la integritatea operei.
14. Dreptul de retractare a operei:
a) nu poate fi exercitat în orice moment care survine divulgării, având
caracter exclusiv;

b) nu oferă posibilitatea terŃilor care exploatează opera retractată de a fi

despăgubiŃi, în cazul în care au fost prejudiciaŃi;
c) nu poate opera în cazul programelor pentru calculatoare.
15. Dreptul de suită reprezintă:
A) drepturile recunoscute artistilor interpreŃi si executanŃi;
B) posibilitatea autorului de a primi o parte din preŃul vânzărilor ulterioare ale
operei sale;
C) dreptul artistilor interpreŃi si executanŃi de a pretinde ca numele să fie
indicat
ori comunicat la fiecare spectacol;
D) dreptul autorului de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.

29
Răspuns: a) A + B;
b) A + C;
c) B + C;
d) A + D;
e) B + D.
16. Titularii drepturilor conexe de autor pot fi:
a) artistii interpreŃi sau executanŃi pentru propriile lor interpretări sau
execuŃii;
b) organismele de gestiune colectivă pentru propriile înregistrări;
c) succesorii convenŃionali ai autorului pentru propriile emisiuni.
17. Căderea unei opere în domeniul public:
A) este un efect al expirării duratei de protecŃie a operei;
B) înseamnă că opera a devenit inalienabilă si insesizabilă;
C) poate conduce la exploatarea ei liberă de către terŃi, constituind o parte
componenetă a patrimoniului comun al umanităŃii.
Răspunsuri: a) A + B;
b) B + C;
c) A + C.
18. Principiile care guvernează durata protecŃiei drepturilor de autor sunt:
A) principiul perpetuităŃii drepturilor morale de autor;
B) principiul protecŃiei limitate a drepturilor patrimoniale de autor;
C) principiul perpetuităŃii drepturilor de utilzare a operei.

Răspunsuri: a) A + B;
b) B + C;
c) A + C.
19. Potrivit principiului protecŃiei limitate a drepturilor patrimoniale de
autor:
a) drepturile sunt recunoscute pentru eternitate;
b) drepturile sunt recunoscute în favoarea autorului pe tot timpul vieŃii
acestuia si în favoarea mostenitorilor pe o durată limitată;
c) durata drepturilor patrimoniale de autor diferă în funcŃie de valoarea
operei.
20. Termenul de protecŃie a drepturilor patrimoniale de autor începe să curgă;
a) de la data exercitării dreptului la retractare;
b) de la data căderii operei în domeniul public;
c) de la data de 01 ianuarie a anului următor publicării operei pentru autor
si al mortii autorului pentru mostenitori.
21. Obiectul cesiuni îl reprezintă:
a) drepturile morale de autor prin acte între vii (inter vivos);
b) operele pentru care autorul nu si-a manifestat voinŃa de a le
da publicităŃii;
c) operele care au caracter contrar ordinii publice si bunelor
moravuri, dacă autorul si-a exercitat dreptul de retractare;
d) drepturile patrimoniale de autor.
22. În cazul existenŃei unor disproporŃii clare privind cota de beneficii ce
revine părŃilor contractului de cesiune, în favoarea cesionarului, autorul operei
cedate, poate:
a) solicita constatarea nulităŃii contractului de cesiune;
b) formula acŃiune pentru revizuirea contractului lezionar si
solicita organelor jurisdicŃionale competente să dispună
30
mărirea convenabilă a remuneraŃiei;
c) solicita desfiinŃarea contractului de cesiune, chiar dacă
motivele de neutilizare a operei de către cesionar se datorează
faptei unui terŃ.
23. Din conŃinutul contractului de editare pot să lipsească, fără ca partea
interesată să aibă dreptul de a cere anularea contractului:
A) durata, natura exclusivă sau neexclusivă a cesiunii;
B) termenul de predare a originalului operei către autor;
C) remuneraŃia autorului;
D) numărul maxim sau minim al exemplarelor.
Răspunsuri:

a) A + B;
b) B + C;
c) B + D;
d) A + C.
24. Cesiunea exclusivă a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:
a) titularul drepturilor cedate nu mai poate utiliza opere si nici să o
transmită altei persoane;
b) nu trebuie prevăzută expres în contractul de cesiune;
c) titularul drepturilor cedate poate să utilizeze opera pe un anumit
teritoriu.
25. Organismul de gestiune colectivă:
A) reprezintă persoane juridice constituite prin libera asociere a
autorilor si a altor titulari de drepturi de autor si de drepturi conexe;
B) pot fi create fie pentru gestionarea unor categorii distincte de
drepturi, corespunzătoare unor domenii diferite de creaŃie, fie pentru
gestionarea
drepturilor aparŃinând unor categorii distincte de titulari;
C) cu cel mai mic număr al membrilor în domeniu are competenŃa
gestiunii colective, dacă un titular nu este asociat la nici un organism.
Răspunsuri: a) A + B;
b) B + C;
c) A + C;
d) A + B + C.
26. Mandatul de gestiune colectivă direct al drepturilor de autor si conexe:
a) se acordă în scris de către regizorul, dirijorul si solistii unui grup
muzical, cor, orchestre, etc.;
b) dă dreptul la un singur vot în cadrul adunării generale, artistilor
interpreŃi sau executanŃi care au participat la o execuŃie sau o
interpretare colectivă a unei opere;
c) nu conferă drept de vot titularilor de drepturi de autor sau conexe.
27. Mandatul indirect de gestiune colectivă a drepturilor de autor si
conexe:
a) se dă pentru încheierea unor contracte scrise între organisme de
gestiune colectivă din România si organisme străine care gestionează
drepturi similare;
b) conferă drept de vot titularului în cadrul adunării generale;
c) are ca obiect utilizarea de către mandatar a repertoriului protejat
pentru care a primit mandat de gestiune.

31
28. Măsurile tehnice de protecŃie a drepturilor de autor:
a) sunt recunoscute prin lege autorului unei opere, artistului interpret sau
executant, producătorului de fonograme ori de înregistrări audiovizuale,
organismului de radiodifuziune sau de televiziune si fabricantului de baze de
date;
b) interzic aplicarea unui cod de acces sau a unui procedeu de protecŃie a
operei
cum ar fi criptarea, codarea sau bruierea;
c) sunt destinate să asigure accesul terŃilor la exploatarea operelor.
Răspunsuri: a) A + B + C;
b) B + C + D;
c) C + D + E;
d) A + B + C + D + E.
29. NotaŃi care definiŃii sunt corecte :
A) acele subiecte intermediare care obŃin brevetul de invenŃie în mod subsidiar
sunt subiecte primare lato-sensu;
B) acele subiecte care dobândesc brevetul de invenŃie direct de la stat prin
Oficiul de Stat pentru InvenŃii si Mărci, în urma desfăsurării procedurii legale
sunt
subiectele primare stricto-sensu;
C) persoanele care devin titulare de brevet numai în mod subsecvent ca
urmare a dobândirii acelei calităŃi prin intermediul unei operaŃiuni de transmitere, de
la un titular anterior sunt subiecte derivate.
Răspunsuri: a) A + B;
b) B + C;
c) A + C;
d) A + B + C.
30. InvenŃiile nebrevetabile sunt:
A) invenŃiile care nu sunt contrare ordinii publice si bunelor
moravuri;
B) invenŃiile declarate secrete de stat;
C) invenŃiile care privesc soiurile de plante si rasele de animale,
procedeele biologice pentru obŃinerea plantelor sau animalelor;
D) acele realizări cu caracter de noutate si de utilitate la nivelul
unităŃii în care au fost create;
E) invenŃiile având ca obiect corpul uman.
Răspunsuri: a) A + B + C;
b) A + D + E;
c) A + C + E;
d) C + D + E.

31. Dreptul de prioritate stiinŃifică:

A) reprezintă recunoasterea faptului că autorul unei invenŃii a
fost primul care a descoperit soluŃia tehnică pe care o
reprezintă invenŃia;
B) devine opozabil în momentul realizării creaŃiei;
C) devine opozabil numai în măsura în care soluŃia care
constituie invenŃie este adusă la cunostinŃă publică.
Răspunsuri: a) A + B;
b) B + C;
c) A + C;
32
32. CondiŃiile de brevetare a invenŃiilor de produse, procedee si metode sunt:
A) condiŃia noutăŃii;
B) cerinŃa pasului inventiv;
C) condiŃia caracterului industrial, a utilităŃii sau a aplicabilităŃii
industriale;
D) să se încadreze în domeniul de aplicaŃie al obiectelor ce pot fi
brevetate.
Răspunsuri: a) A + B + C;
b) B + C + D;
c) A + B + C + D.
33. Dreptul de exploatare exclusivă a invenŃiei este:
a) dreptul de care beneficiază o persoană română sau străină în folosirea
invenŃiilor românesti pentru construcŃia si funcŃionarea vehiculelor terestre si
aeriene;
b) dreptul terŃilor de a exploata invenŃia la a cărei protecŃie s-a renunŃat;
c) posibilitatea terŃei personae de a folosi, aplica ori lua măsuri efective si
serioase, în vederea folosirii unei invenŃii în perioada de la data decăderii
din drepturi a titularului de brevet până la data revalidării brevetului;
d) posibilitatea juridică recunoscută titularului brevetului de a exploata în
mod exclusiv invenŃia sa.
34. CondiŃia protecŃiei mărcilor care desemnează calitatea semnului ales ca
marcă de a fi deosebit, diferit de alte lucruri de acelasi fel, având capacitatea de
a
identifica un obiect, cu scopul de a permite consumatorilor să-l recunoască,
poartă
denumirea de condiŃia :
a) reprezentării grafice ;
b) distinctivităŃii ;
c) noutăŃii.

35. CondiŃia ca semnul ales ca marcă să fie disponibil, adică să nu fi fost

anterior apropriat de altă persoană, se numeste condiŃia:
a) aplicabilităŃii industriale ;
b) distinctivităŃii ;
c) disponibilităŃii.
36. Titularul dreptului de prioritate unionistă care a depus o
cerere de înregistrare a mărcii:
a) poate revendica data primului depozit prin cerere de înregistrare a celeeasi
mărci în România;
b) trebuie să depună cererea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în
termen de 6 luni de la data constituirii primului depozi;
c) nu trebuie să depună actele de prioritate (dovezile) si taxa legală în
maximum 3 luni de la data cererii de înregistrare a mărcii.
37. Titularul dreptului la marcă:
a) pot fi numai persoanele fizice care exercită o investiŃie, o
activitate de comerŃ sau prestează un serviciu;
b) trebuie să îndeplinească condiŃia specialităŃii capacităŃii de
folosinŃă în cazul persoanei juridice;
c) pot fi numai asociaŃiile de comercianŃi, pentru marca de certificare.
38. Transmiterea drepturilor cu privire la marcă se poate face:

33
a) asupra tuturor produselor sau serviciilor pentru care marca este
înregistrată, adică prin cesiune (licenŃă) parŃială;
b) asupra unei părŃi din produsele sau serviciile reprezentate de marcă,
adică prin cesiune (licenŃă) totală;
c) oricând în cursul perioadei de protecŃie, care este de 10 ani, de la
înregistrarea mărcii, cu posibilitatea reînoirii, la cererea titularului.
39. Drepturile asupra mărcii înregistrate se sting prin:
A) uzucapiune de lungă durată;
B) decăderea titularului din drepturile conferite de marcă;
C) anularea înregistrării mărcii, care poate fi cerută în termen de 5 ani de
la data înregistrării, inclusiv pentru motivul că înregistrarea mărcii a fost
solicitată cu rea-credinŃă:
D) expirarea duratei de valabilitate a certificatului de înregistrare.
Răspunsuri: a) A + B;
b) B + C;
c) B + D;
d) C + D;
e) A + B + C + D.

40. Durata de protecŃie a mărcilor este de:

a) 70 de ani pe timpul vieŃii titularului;
b) 10 ani fără posibilitatea reînoirii;
c) 10 ani, cu posibilitatea de reînoire nelimitată.
41. Durata de protecŃie a indicaŃiilor geografice este de:
a) 70 de ani pe timpul vieŃii titularului;
b) 10 ani fără posibilitatea reînoirii;
c) 10 ani, cu posibilitatea de reînoire nelimitată,
42. Transmiterea dreptului de folosire a indicaŃiilor geografice:
a) nu se poate face nici prin cesiune parŃială nici totală;
b) este interzisă persoanelor autorizate să folosească o indicaŃie
geografică;
c) se dispune de Tribunalul Municipiului Bucuresti, la cererea oricărei
persoane interesate.
43. Cererea de înregistrare a indicaŃiei geografice:
a) poate fi solicitată la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor de către
persoanele care produc sau comercializează produse de o anumită calitate;
b) poate fi solicitată la OSIM de către asociaŃiile de producători care
desfăsoară o activitate de producŃie în zona geografică pentru produsele
indicate în cerere;
c) nu este supusă nici unei taxe.
44. Înregistrarea indicaŃiei geografice:
a) se face în Registrul NaŃional al IndicaŃiilor Geografice;
b) nu obligă OSIM să informeze persoana care a solicitat înregistrarea
indicaŃiei geografice;
c) se poate face chiar dacă s-au făcut opoziŃii la înregistrare.
45. Cererea de înregistrare a indicaŃiei geografice:
a) nu este supusă nici unei taxe;
b) nu trebuie să fie însoŃită de nici un document;
c) se introduce direct la OSIM sau prin mandatar autorizat, cu domiciliul
sau sediul în România.

34
46. Desenele si modelele industriale:
a) sunt creaŃii cu caracter artistic;
b) sunt protejate prin legea dreptului de autor;

c) sunt protejate prin normele dreptului de proprietate industrială.

47. Sunt excluse de la protecŃie desenele si modelele industriale:
a) care cuprind denumirea unui stat, steme sau drapele oficiale sau istorice
ale unui stat, comunităŃi sau asociaŃii de stat, cu autorizaŃii din partea
autorităŃilor legale;
b) care cuprind cu autorizaŃie portrete ale personalităŃilor;
c) care sunt determinate exclusiv de o funcŃie tehnică;
d) a căror destinaŃie si al căror aspect contravin ordinii publice si bunelor
moravuri.
48. Certificatul de înregistrare a desenului sau modelul industrial:
a) poate avea ca titulari pe autorul acestora, succesorul în drepturi al
autorului sau unitatea la care autorul este angajat ;
b) este titlul de protecŃie acordat de Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor;
c) nu conferă un drept exclusive de exploatare a desenului sau modelului
industrial pe teritoriul României.
49. Drepturile patrimoniale ale titularului certificatului de înregistrare a
desenului sau modelului industrial sunt:
A) dreptul exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial;
B) dreptul de a beneficia de serviciile unui consilier de proprietate
industrială autorizat;
C) dreptul de a interzice terŃilor să efectueze fără consimŃământul
titularului, acte de exploatare a desenului sau modelului industrial.
Răspunsuri : a) A + C;
b) B + C;
c) A + B;
d) A + B + C.
50. Transmiterea drepturilor cu privire la desenele si modelele industriale se
poate face:
A. pe cale succesorală;
B. prin cesiune;
C. pe bază de licenŃă;
D. prin succesiune testamentară.
Răspunsuri : a) A + B + D;
b) B + C + D;
c) A + B + C + D.

51. Perioada de valabilitate a unui certificat de înregistrare a unui desen sau

model industrial:
A) este de 10 ani de la data constituirii depozitului reglementar;
B) poate fi reînoită pe 3 perioade succesive de 5 ani;
C) este nelimitată.
Răspunsuri : a) A + C;
b) B + C;
c) A + B.
52. Transmiterea drepturilor cu privire la desene si modele industriale:
A) este supusă înregistrării la OSIM;
35
B) nu se aplică dreptului privind calitatea de autor al desenului sau modelului
industrial;
C) se înregistrează pentru a fi opozabilă terŃilor.
Răspunsuri : a) A + C;
b) A + B + C;
c) B + C.
53. Constituie drepturi morale ale autorilor de desene si modele industriale:
a) dreptul de a exploata desenul sau modelul industrial;
b) dreptul de a beneficia de serviciile unui consilier de proprietate
industrială autorizat;
c) dreptul de suită.
54. Constituie drepturi patrimoniale ale titularului certificatului de
înregistrare a desenului sau modelului industrial:
a) dreptul exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial;
b) dreptul de a cere eliberarea certificatului de înregistrare a modelului sau
desenului industrial;
c) dreptul de a cere reînoirea certificatului de înregistrare.
55. Dreptul de protecŃia calităŃii de autor al invenŃiei:
a) este dreptul inventatorului de a solicita să i se menŃioneze numele,
prenumele si calitatea în brevetul eliberat;
b) nu este dreptul inventatorului de a cere să i se elibereze un duplicat al
brevetului;
c) nu obligă persoanele care solicită eliberarea brevetului de invenŃie, altele
decât autorul invenŃiei de a declara cine este inventatorul.
56. Dreptul la nume al inventatorului:
A) este supus principiului disponibilităŃii;
B) constă în posibilitatea inventatorului de a pretinde să fie menŃionat ca
autor al invenŃiei;

C) reprezintă posibilitatea autorului de a preciza care este numele invenŃiei

sale.
Răspunsuri : a) A + C;
b) B + C;
c) A + B.
57. Dreptul de a da publicităŃii invenŃia:
A) nu poate fi extins asupra invenŃiei calificată ca având caracter secret;
B) nu poate fi exercitat de inventatorii salariaŃi;
C) nu este o excepŃie de la principiul netransmisibilităŃii drepturilor
nepatrimoniale.
Răspunsuri : a) A + B;
b) B + C;
c) A + C.
58. InovaŃiile:
a) nu se apreciază în raport cu stadiul local al tehnicii;
b) reprezintă realizări cu caracter de noutate si de utilităŃi la nivelul unităŃii
în care au fost create;
c) sunt atestate de OSIM prin eliberarea brevetului de inventator.
59. Pentru determinarea caracterului public al unei reprezentări, legiuitorul
utilizează două criterii:
A) se are în vedere locul unde se desfăsoară reprezentarea, care
trebuie să fie deschis, accesibil publicului;
36
B) se operează cu criteriul numărului participanŃilor cărora li se
adresează reprezentarea: să depăsească cercul normal al membrilor
unei familii si al cunostinŃelor acesteia;
C) orice loc accesibil publicului dacă sunt de faŃă cel puŃin 10
persoane.
Răspuns: a) A + B
b) A + C
c) B + C
d) A + D
e) B + D
60. Durata drepturilor patrimoniale ale artistilor interpreŃi sau executanŃi
este de:
a) 50 de ani;
b) 70 de ani;
c) 25 de ani.

61. Durata drepturilor patrimoniale în cazul operelor de artă aplicată a

persoanei care aduce la cunostinŃă publică opera, după încetarea protecŃiei
dreptului
de autor este de:
a) 25 de ani;
b) 70 de ani;
c) 100 de ani.
62. Durata protecŃiei drepturilor fabricantului de date este de:
a) 50 de ani;
b) 20 de ani;
c) 15 de ani.
63. InvenŃia este definită ca fiind:
a) recunoasterea de fenomene, proprietăŃi ori legi ale
universului material, necunoscute anterior, dar apte de
verificare. Nu întotdeauna invenŃia are si aplicabilitate
industrială;
b) un ansamblu de cunostinŃe sistematice, organizate în scopul
obŃinerii unei soluŃii la o problemă practică din industrie,
agricultură sau comerŃ caracterul aplicabilităŃii industriale
fiind o condiŃie de existenŃă a creaŃiei tehnice cu valoare de
invenŃie;
c) semnul susceptibil de reprezentare grafică servind la
deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice
sau juridice de cele aparŃinând altor persoane.
64. Dreptul provizoriu de exploatare exclusivă a invenŃiei constă în:
a) posibilitatea de care beneficiază persoana care a creat aceeasi invenŃie cu
o altă persoană, dar nu si-a constituit depozit reglementar de a exploata
propria invenŃie înainte de eliberarea depozitului;
b) dreptul solicitantului titlului de protecŃie de a exploata exclusiv invenŃia
până la data eliberării brevetului;
c) producerea sau folosirea invenŃiei exclusiv în cadrul privat si în scop
necomercial.
65. Cererea de înregistrare a mărcii:
a) conŃine datele de identificare a solicitatorului, reproducerea mărcii si
indicarea produselor sau a serviciilor pentru care este cerută
37
înregistrarea;
b) se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor;
c) poate fi redactată în orice limbă de circulaŃie internaŃională.

66. Modurile de stingere a dreptului la marca sunt :

a. caducitatea, renuntarea expresa, anularea, decaderea si abandonul
marcii
b. caducitatea, opozitia si contenstatia marcii
c. anularea, abandonul si rezilierea marcii.
67. Sunt excluse de la protectie indicatiile geografice care :
a. reprezinta denumiri generale ale produselor
b. nu contravin bunelor moravuri
c. sunt conforme cu dispozitiile legale
68. Drepturile nascute din certificatul de inregistrare a modelului sau
desenului se transmit :
a.inainte de depunerea cererii de inregistrare
b.in cursul procedurii de inregistrare
c. dupa eliberarea certificatului de inregistrare.

38