Sunteți pe pagina 1din 4

Frecventa joaca un rol extrem de important in crearea realitatii fizice,

deoarece frecventa este cea care permite energiei sa se exprime intr-o anumita forma. Pentru
a fi mai specifici, fiecare lucru biologic sau non-biologic poarta o semnatura unica de energie
care vibreaza la anumite frecvente. In teorie, daca noi am fi capabili sa ne mentinem
frecventele de energie mai sus de 62 MHz, nu ar trebui sa ne face griji in legatura cu aparitia
afectiunilor.
Rata de frecventa energetica joaca un rol
important in longevitate. Atunci cand frecventa energetica
este mare, imbatranim mult mai lent....... Pentru a preveni
scaderea frecventei energetice, este necesar sa evitam
mancarea de tip junk-food, fumatul, alcoolul, conservele si
alimentele procesate si sa consumam cat mai multe fructe si
legume in varianta lor cruda. De asemenea, practicarea
meditatiei in mod regulat poate creste considerabil
frecventa energetica. Atunci cand cele 90 de procente din ADN-ul uman sunt
activate, energiile de inalta frecvente se pot manifesta in organismul uman, energii care au
proprietati incredibile de vindecare. Aceste tipuri de energii pot vindeca boli, pot extinde cu
mult durata de viata si pot activa anumite abilitati ascunse in noi, cum ar fi telepatia si
clarviziunea........
Dintr_o perspectivă metafizică _ atât cât putem intui şi pune în cuvinte _ Spaţiul este
creat prin deplasarea vibraţiei primordiale AUM fără oprire. Tot ce este atins de această
vibraţie devine Spaţiu, durata acestei vibraţii devenind Timp. Tot Vibraţia creează iluzia
atomului –particulele elementare sunt o vibraţie de un anumit tip, menţinută constantă.
Creaţia se mai numeşte şi MAYA (iluzia cosmică), în sensul în care toate fiinţele resimt
ruperea, separarea lor de Tatăl Ceresc. Când se referă la un individ, iluzia se numeşte
AVIDYA.
Purusha (sau Atman) este Sinele separat de Dumnezeu, conştiinţa pură individualizată.
În sus, îl aşteaptă unirea cu Tatăl într_o unică fiinţă. În jos, el este aruncat în manifestare ca
spirit liber. Pentru a se manifesta, spiritul se înconjoară cu primul înveliş protector din
perispirit. Încarnarea spiritului liber într_un trup de om se face la nivelul lui planului
mentalo_cauzal. De la acest nivel în jos începe alcătuirea organismului uman. Aici găsim şi
principiul intelectual, Buddhi, care ajută omul să discrimineze între bine şi rău, să scape de
Avidya (ignoranţa spirituală) şi îl sprijină în eforturile sale de rafinare a vibraţiei
conştiinţei. In urmatoarea structura astrală, originează senzaţia şi dorinţa. Aici se află cele 5
Jnanedriyas (organe subtile de simţ) corespunzătoare văzului, auzului, mirosului, gustului şi
atingerii tactile. Numele acestui nivel provine de la Manas, care este principiul mental,
orientat spre obiectele simţurilor şi a naturii exterioare.
.Omul aspiră spre Ananda (fericirea netulburată de nimic), dar este captat de aceste
dorinţe care îi promit Fericirea, nereuşind decât o satisfacţie scurtă şi superficială, mai apoi el
pornind iarăşi în căutarea fericirii pierdute. Din punctul de vedere al căutătorului Adevărului,
Buddhi este polul evoluţiei, al revelaţiei spirituale, iar Manas este polul cufundării în iluzia
spirituală (Avidya). Desigur, rolul pragmatic al minţii (Manas) omului prins în vârtejul lumii
nu este pus la îndoială nici un moment, ci doar supremaţia absolută pe care şi_o arogă.

Acţiunea organelor fizice (gura, mâinile, picioarele, organul genital, organul de


excreţie) originează din Pranamayakosha, adică planul eteric.
Animalul are caracteristică esenţială simţirea şi dorinţa (nivelul astral), iar acţiunea sa
asupra mediului este şi mai pregnantă. Filosoful danez Martinus spune că suferinţa atinge
apogeul la …….nivelul regnului animal. Aici apare Manas, o conştiinţă egotică absolută
care amplifică durerile fizice şi le dublează cu cele psihologice. Regnul uman este
caracterizat de o dezvoltare fulminantă a nivelului mentalo_cauzal, al raţiunii,
sentimentelor nobile şi este începutul vieţii spirituale (tendinţa buddhică). Nu toţi oamenii
pot fi plasaţi pe de_a_ntregul în regnul uman, unii atârnând încă pe muchia ….dintre animal şi
om. Anumiţi oameni dobândesc puteri supranaturale (siddhis), şi sunt numiţi de ceilalţi
„supraoameni, zei sau îngeri”.
Alcătuind un sui_generis regn angelic, supraomul are acces la lumea spiritelor
libere, devenind un fel de egal al lor. Totuşi, evoluţia sa nu a luat sfârşit. Aceste „excepţii”,
mari exemple de vieţuire duhovnicească, sunt necesare treptelor inferioare de evoluţie pentru
a le arăta drumul fiinţelor umane ce aspiră spre înalt, dar care nu ştiu unde şi cum să caute. Ei
sunt maeştrii spirituali, guru, învăţaţi desăvârşiţi, mântuitori ai sufletelor însetate de lumină şi
adevăr... Pentru a lupta împotriva suferinţei personale, omul înţelept caută să alunge Ignoranţa
spirituală – mama tuturor relelor. Desigur că aceasta nu elimină durerile celorlalţi, dar Yoga
este o cale de mântuire individuală, nu în grup. De altfel, nu există nicăieri o„metodă de
mântuire colectivă”!
Lumea în care trăim este ireală nu pentru că nu există în sensul propriu al cuvântului,
în sensul că ar fi o iluzie a simturilor noastre; sub acest aspect ea nu este o iluzie, fiindcă în
acest moment precis ea există, fiintează; rămâne însă ireală şi iluzorie tocmai pentru faptul că
nu va mai fi peste zece mii sau sute de mii de ani. Cuvintele sunt inutile atunci când este
vorba de ceea ce este incognoscibil şi inexprimabil. Ele devin inteligibile abia în momentul în
care s-a realizat experienta directă şi personală. După aceea, devin din nou inutile. Tocmai de
aceea nu se recomandă speculatiile, rod al gândirii discursive, ci meditatia contemplativă.
Cu atât mai puţin ar putea un om (chiar cu un spirit evoluat) să trăiască „non_dual”, după cum
propovăduiesc adepţii Vedantei. Un om superior poate scăpa de anumite ataşamente
grosiere, dar va rămâne cu dorinţe spiritualizate. În momentul morţii, apropiindu_se de
Spiritul său printr_un tunnel întunecat, sufletul îl vede ca o mare lumină strălucitoare, plină de
iubire, cu care fuzionează în cele din urmă. În acest fel, conştiinţa umană efemeră redevine
una cu conştiinţa spirituală eternă. Înainte de fuziune, sufletului i se prezintă filmul faptelor şi
evenimentelor din viaţa ce tocmai s_a încheiat. Omul caută mereu fericirea, dar o înţelege
într_un mod limitat şi dual, ceea ce nu îi poate aduce o împlinire stabilă. Odată cu
împlinirea unei dorinţe, satisfacţia este de scurtă durată, după care o altă dorinţă prinde aripi şi
astfel niciodată omul nu va fi cu adevărat fericit.
Ananda (preafericirea divină) conţine toate posibilele fericiri, care sunt
experimentate simultan de yoghin. În lumea dualităţii, Ananda ia forma diverselor fericiri
parţiale, emoţii plăcute, bucurii cu diverse arome. Deci orice bucurie, oricât de mică, este un
ecou, o rămăşiţă a preafericirii divine...
Te poţi ridica la nivelul Cunoaşterii non_duale (divine) sau a Fericirii absolute doar
prin Graţia lui Dumnezeu. Tu poţi doar să te pregăteşti asiduu pentru acel moment unic.
Iluminarea nu înseamnă să dobândeşti ceva, nu înseamnă ca ego_ul tău să realizeze o
stare „supraomenească” etc. Iluminarea înseamnă să pierzi ceva…... Să pierzi iluziile
tale despre ceea ce părea a fi real. Iluminarea supremă nu va aduce niciun beneficiu
situaţiei tale materiale, sociale etc. (acestea sunt aparenţe care nu se hrănesc din adevărul
transcendent şi nu_l agreează)……………..
Egoului îi vine foarte, foarte greu să renunţe la a lupta pentru sau contra ceva. Atunci
când reuşeşti să te dedublezi în lumea astrală, vezi că ea este cu totul altfel decât lumea fizică,
având mai multă libertate de exprimare personală. Cu cât vibraţia este mai înaltă, cu atât
nivelul de manifestare este mai rafinat, mai liber, mai aproape de Dumnezeu, dar la fel de
iluzoriu.
MARELE iluminat, maestru sau sfânt este acela care nu pierde NICIO CLIPĂ din
vedere că lumea este o frumoasă stare de hipnoză. El primeşte şi unele daruri divine sau
puteri paranormale, ca să poată controla mai bine această iluzie cosmică. Dar nu este prea
interesat să folosească aceste puteri mistice, din motivul că acestea doar adâncesc iluzia _ nu
ndepărtează vălul ignoranţei (avidya, în sanscrită) de pe ochii semenilor săi, iar pe el însuşi îl
ţine despărţit de Realitatea Pură, non_iluzorie. …..
Divinitatea este acea stare de dincolo de creaţie, din care poţi vedea că lumea este
un joc, o iluzie, iar creaturile sunt hipnotizate să o vadă într_un anumit fel, specific
planului în care se află. Iluminarea este o translaţie individuală în planul suprem al
Divinităţii.Idealul eliberării aparţine spiritului, dar el are nenumărate grade de realizare, pe
măsură ce spiritul se apropie de desăvârşirea divină. Însă pentru om acest ideal este abstract,
neverificabil şi ulterior morţii. De aceea, o motivaţie spirituală mult mai puternică pentru
suflet este ILUMINAREA, ea este disponibilă acum şi aici, nu trebuie să aşteptăm moartea
pentru a o obţine………… MEDITAŢIA este metoda regală recomandată de maeştrii
tradiţiei indiene pentru a scăpa de suferinţă, în toate formele ei. Desigur, trăirea extazului
mistic nu rezolvă problema suferinţei în lume, ci doar te scoate – individual şi, de obicei,
temporar – de sub teroarea ei omniprezentă………………Tocmai de aceea, criticii metodei
spun că e o păcăleală şi o fugă din faţa realităţii. Este o „evadare” dintr_o realitate efemeră,
deci iluzorie, în favoarea cunoaşterii Realităţii eterne…. Deci cine este cel păcălit?!

Atunci când îţi accepţi o anumită trăsătură ce se află în


tine, alţi oameni care au aceeaşi caracteristică nu se mai pot
branşa la tine…….iar si iar ca sa-ti arate acea trasatura!
Gândiţi în felul acesta: dacă cineva trece pe lângă voi şi scuipă pe trotuar - iar voi observaţi, dar nu
reacţionaţi - probabil că nu e nevoie să lucraţi asupra acestui aspect. Dar dacă vă deranjează şi gândiţi: cum
e cu putinţă ca cineva să fie atât de grosolan şi dezgustător? - atunci faceţi o proiecţie. E posibil să fiţi
implicaţi într-un comportament dezgustător în acel moment, sau să fi dat dovadă de comportamente
dezgustătoare în trecut…..Dintr-un motiv sau altul, nu sunteţi de acord cu comportamentul dezgustător,
prin urmare sunteţi afectaţi de comportamentul celui care scuipă, care se branseaza la voi….
Toate acestea s-ar putea să-şi aibă începutul în copilărie. Dacă
persoana care scuipă vă
afectează, acest lucru ar trebui să vă tragă alarma interioară. Aceste
alarme sunt indicii că trebuie să vă scoateţi la lumină partea întunecată. Având acest lucru în minte, puteţi
să priviţi ceea ce vă afectează emoţional ca pe un factor pentru propria voastră evoluţie, care
vă dă ocazia de a recupera un aspect ascuns din voi înşivă. Indignarea
noastră
referitoare la comportamentul celorlalţi este legată, de obicei, de
un aspect nerezolvat din noi înşine. Când avem o trăsătură care
nu este rezolvată, atragem în viaţa noastră incidente care ne ajută
să ne asumăm şi să acceptăm ca am avut si noi candva acel aspect
pe care-l negăm…….Ne proiectăm asupra altora propriile defecte pe care le percepem.
Spunem altora ceea ce ar trebui să ne spunem nouă înşine. Când îi judecăm pe alţii, de fapt ne judecăm pe
noi înşine.. În această lume holografică, toţi ceilalţi sunt tu şi tu întotdeauna vorbeşti cu tine însuţi. Dacă
eşti în permanenţă deranjat de un anumit grup de oameni, descoperă unde sau cand te asemeni lor……..
Când vei începe să-ţi duci la îndeplinire propriile tale vise şi idealuri, vei fi mai puţin interesat de ceea ce
fac alţi oameni. Acolo unde vezi măreţie, vezi de fapt propria ta măreţie. Închide ochii şi gândeşte-te la
asta. Dacă admiri măreţia într-o altă fiinţă umană, ceea ce vezi acolo este propria ta măreţie. E posibil să
o manifeşti într-un mod diferit, dar dacă măreţia n-ar exista înăuntrul tău, n-ai fi în stare să recunoşti
această calitate la altcineva. Dacă nu ai poseda această calitate, nu ai fi atras de ea. Fiecare dintre noi vede
oamenii în mod diferit, deoarece fiecare proiectează asupra lor aspecte din el însuşi. Orice vă inspiră este
un aspect din voi înşivă. Străduiţi-vă să ştiţi foarte clar ce anume admiraţi la cineva şi găsiţi acea parte în
voi înşivă. Vedem în alţii ceea ce ne place şi ceea ce nu ne place în noi înşine.
Învelişul vostru exterior sunteţi voi care staţi faţă în faţă cu lumea. El ascunde caracteristicile care vă
formează umbra. Umbrele noastre sunt atât de bine deghizate, încât adesea arătăm lumii o faţă - când, de
fapt, înăuntrul nostru se află exact opusul. Oamenii care arată că ştiu tot, de obicei acoperă sentimentul că
sunt ignoranti - iar cei care se comportă cu aroganţă trebuie să-şi scoată la iveală nesiguranţa. Oamenii
stăpâni pe sine, ascund în ei un aiurit extravagant, iar o faţă zâmbitoare ascunde un om furios. Pentru a ne
descoperi sinele nostru autentic, trebuie să ne privim dincolo de măştile noastre sociale.
Suntem maeştri în deghizare, păcălindu-i pe alţii, dar păcălindu-ne, în acelaşi timp, şi pe noi înşine. Trebuie
să descifrăm minciunile pe care ni le spunem nouă înşine.
Atunci când nu suntem pe deplin satisfăcuţi, fericiţi,sănătoşi, sau nu ne împlinim visele, ştim că aceste
minciuni ne stau în cale….în felul acesta recunoaştem lucrarea umbrei. Indiferent de cât de dureros ar putea
fi trecutul sau prezentul vostru, dacă vă uitaţi la voi înşivă în mod cinstit şi folosiţi informaţia
înmagazinată în stratul vostru exterior ca pe un ghid, el vă va conduce în călătoria voastră spre iluminare.
Când ajungeţi să vă cunoaşteţi sinele întreg, nu mai aveţi nevoie de un înveliş care să-l protejeze. Veţi lăsa
în mod natural să vă cadă măştile, arătând lumii sinele vostru autentic. Majoritatea oamenilor nu ajung
prea departe în dezvăluirea umbrei, deoarece nu vor să fie cinstiţi cu ei înşişi.
A-i folosi pe alţii ca oglindă vă ajută pentru a vă descifra propria mască
. Atunci când veţi cădea la pace cu voi înşivă, lumea vă va trimite înapoi, ca o oglindă, acelaşi
nivel de pace. …Când veţi fi în armonie cu voi înşivă, veţi fi în armonie cu toţi ceilalţi. Un alt mod de a
scoate la lumină aspectele ascunse din voi este prin a face o listă cu trei oameni pe care-i urâţi. Aceste liste
sunt bune pentru a descoperi aspectele din voi înşivă pe care nu vi le asumaţi.

S-ar putea să vă placă și