NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ETICA, MORALITATEA ȘI

LEGEA

1. Ce este etica?

1. Etimologia cuvântului „etică”-

Termenul „etică” provine din limba greacă. Cuvântul „ethos” se traduce prin „felul sau
maniera de a fi”. Etica și morala sunt sinonime în conținut. Ceea ce în limba greacă
este „ethos”, în limba latină înseamnă „mores” (morală). Dar și unul și celălalt termen
înseamnă „moravuri”.
2. Valențe lexicale ale conceptului „etică”
Etica este, în viziunea Dicționarului Explicativ al Limbii române, ca fiind „știința care
se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu
conținutul lor de clasă și cu rolul lor în viața socială”.
În dicționarul Webster, etica este definită ca o disciplină care ne pune față în
față cu ceea ce este bun și rău și cu datoria și obligația morală. Etica este un set de
principii și valori morale care guvernează comportamentul unui individ sau al unui
grup. Nu este mai puțin adevărat că etica are și o semantică filozofică care se ocupă de
cercetarea problemelor de natură morală pentru a găsi răspunsuri la ce este bine sau rău
ori cum trebuie să ne comportăm.
3. Conținutul conceptului „etică”
Etica are indiferent de valențele sale etimologice, lexicale ori de altă natură
conținutul de normă morală cu un pronunțat caracter social și în conexiune cu educația,
justitția și democrația. Norma eticii are ipoteză și dispoziție, dar nu are sancțiuni.
Cu toate acestea, ea constituie suportul unor comportamente umane în
diversitatea relațiilor în care intră oamenii în activitățile sociale, politice, profesionale
în mod individual sau de grup.
4. Știința eticii
Etica este și poate fi privită și ca știință. Ea are ca obiect studiul moravurilor
pentru construcția argitecturii caracterului.
Etica poate fi denumită și știința realității morale și care se ocupă cu cercetarea
problemelor de ordin moral, Deci etica este știința1 care are ca obiect cercetarea
problemelor de ordin moral în căutarea unor răspunsuri la ce este bine și ce este rău ori
la cum trebuie să ne comportăm în arhitectura formării noastre caracteriale.
5. Ce este totuși etica (definiții)?
Etica este un ansamblu de norme, de judecăți despre bine și rău, care
călăuzesc comportamentul uman în căutarea și împlinirea binelui, precum și știința
care are ca obiect de cercetare a problemelor de ordin moral pentru arhitectura
caracterului uman.
1
C.Ghigheci, „Etica profesiilor juridice”, Ed.Hamangiu, București, 2017, p.9 și următoarele

1
 2. Ce este moralitatea?

1. De ce trebuie să fim morali?

Moralitatea este o componentă frecventă în comportamentul nostru zilnic. Dar,
întrebarea care se pune este de ce trebuie să avem un asemenea comportament? Ne este
teamă de lege, avem respect și afecțiune față de ceilalți; suntem dominați de milă ori
rațiunea ne dictează așa ceva? În fiecare zi luăm decizii cu încărcătură morală. De ce
totuși o facem? Vrem să avem principii pe care să le aplicăm. Vrem să facem cât mai
mult bine celor din jur sau vrem să ne construim frumos caracterul ca persoane morale
ori să ne dezvoltăm capacitatea privind sentimentele morale ale compasiunii ori
generozității. Există totuși o moralitate comună formată din ansamblul tuturor
elementelor cotidiene de morală.
Dezvoltarea teoretică a instituțiilor de bază ale moralei au fost făcute în cadrul
marilor teorii precum deontologismul (I. Kant), utilitarismul (John Stuart Mill) și etica
virtuții (Aristotel).
Kant consideră moralitatea ca pe o „voință bună” adică dispoziția unei ființe
umane raționale imperfecte de a acționa din datorie. O acțiune este morală prin ea
însăși, deoarece corespunde celor mai înalte exigențe ale rațiunii. O persoană morală
are conțtiința și este supusă rațiunii sale fără excepție.
Un alt concept al etici Kantiene este „demnitatea umană” conform căreia
orice ființă rațională are o valoare intrinsecă dincolo de orice preț. Această valoare
presupune obligația de a nu trata ființele umane ca simple mijloace în alte scopuri.
Ființa umană trebuie respectată în privința demnității sale ca scop și nu ca
mijloc.
O acțiune morală este o acțiune fără răsplată. Există moralitate acolo unde
există dreptate, corectitudine, gratuitate și nu răsplată. Noi suntem produsul libertății
noastre, dar a fi moral nu înseamnă să faci ce simți, ci ceea ce trebuie sau ceea ce îți
dictează conștiința. Dacă ne urmăm conștiința înseamnă că suntem prudenți și putem
să înlăturăm toate îndoielile cu privire la bine și la rău. Dacă suntem corecți, drepturile
noastre sunt respectate și putem trăi în armonie.
Moralitatea este o responsabilitate pe care o avem în primul rând față de noi
înșine.
2. Ce este moralitatea?
Moralitatea este însușirea a ceea ce este moral, adică o conduită în conformitate cu
principiile morale a unei persoane sau a unei colectivități. Moralitatea este
calitatea de a avea o bună conduită sau un sistem de idei bazate pe standardele de
dreptate și corectitudine. Moralitatea este o manifestare efectivă a moralei, prin
atitudine și conștiință fiind susținută de principii morale. Ea cuprinde chiar și
fenomenele care țin de conștiința morală, de calitățile și defectele morale, judecățile și
sentimentele morale.
3. Diferența dintre morală și moralitate

2
Morala este un ansamblu de norme de conviețuire de comportare a oamenilor, unii față
de alții și față de colectivtate și a căror încălcare nu este sancționată de lege în timp ce
moralitatea este manifestarea efectivă a moralei prin atitudini și conștiință.
Morala are caracter proiectiv, programator, iar moralitatea are caracter real,
practic.

3. DEONTOLOGIA SAU ETICA PROFESIONALĂ

1. Valenţele semnatice ale termenului „deontologie” şi normele deontologice

Termenul „deonto” provine din limba greacă, „deon, ontos” care înseamnă datorie,
obligaţie, iar „logia”, înseamnă normele şi obligaţiile etice ale unei profesiuni.
Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii române, termenul „deontologie”
înseamnă totalitatea normelor de conduită şi obligaţiile etice ale unei profesiuni (DEX
2009).
Termenul „deontologie” este în esenţa sa explicat printr-un sistem de norme, de
conduită etică, în exercitarea unei profesii.Normele deontologice reprezintă un
segment important al normelor de convieţuire socială.Aceste norme s-au format
treptat, spontan şi au depins mai mult de uzaje decât de morală sau drept2. Ele pot fi
însuşite colectiv şi înscrise într-un statut, regulament, cod deontologic.
2. De ce este nevoie de etică profesională?
Profesionistul trebuie ca în cadrul comportamentului său profesional să urmărească
realizarea binelui.Scopul oricărei persoane este atingerea fericirii, iar activitatea
profesională constituie un mijloc de realizare în acest sens.
Gândirea şi faptele omului în activitatea profesională trebuie să urmărească
înfăptuirea binelui.Există în cadrul diferitelor profesii elaborate coduri deontologice în
care sunt prevăzute noţiuni, principii şietaloane privind comportamentul persoanelor în
cadrul profesiilor respective, precum şi care facpte sunt incompatibile cu deontologia
şi pasibile de sancţiuni.
3. Ce este deontologia?
Deontologia mai este denumită şi etica profesională şi este acea parte a eticii care
studiază normele şi obligaţiile specifice exercitării unei activităţi profesionale.
În raport de specificul profesiilor există „deontologie medială”, „deontologie juridică”,
„deontologia cercetării” şi altele.

4.RAPORTUL DINTRE MORALĂ ŞI LEGE

4.1.Ce este legea?

a) Norma juridică

2I.Ceterchi, I.Craiovan „Introducere în teoria generală a dreptului”, Ed.ALL, Bucureşti, 1993, p.31, N.Popa, „Teoria
generală a dreptului”, Ed.Actami, Bucureşti, 1994, p.137

3
 Norma juridică este o regulă de conduită generală şi obligatorie care are ca scop
asigurarea ordinii sociale şi care poate fi adusă la îndeplinire la nevoie prin
constrângere statală.
Structura normei juridice cuprinde ipoteza, dispoziţia şi sancţiune.
Ipoteza descrie împrejurările în care intră în acţiune dispoziţia sau sancţiunea
normei juridice.
În dispoziţie sunt cuprinse drepturile şi obligaţiile subiectelor participante la
raporturile sociale şi conduita acestora.
Sancţiunea este cel de-al treilea element al normei juridice şi cuprinde urmările
nefavorabile care intervin atunci când nu este respectată dispoziţia sau ipoteza.
Normele juridice sunt cuprinse în acte normative (legi, Ordonanţe de Guvern,
Hotărâri de Guvern, etc.) care reprezintă voinţa statală.
b) Raportul juridic
Raportul juridic este o relaţie socială reglementată de norma juridică.
Permisele raportului juridic sunt: existenţa normei juridice; subiectele de drept;
faptele juridice.
Subiectele raportului juridic sunt oamenii, individual sau colectiv.
Conţinutul raportului juridic cuprinde drepturile şi obligaţiile subiectelor
raportului juridic.
Obiectul raportului juridic constă în conduita subiectelor acestuia în exercitarea
drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor (acţiunile ori inacţiunile).
Faptele juridice sunt împrejurări care potrivit normelor juridice atrag apariţia,
modificarea sau stingerea de raporturi juridice şi provoacă anumite consecinţe
(ex:naşterea, moarte, căsătoria).

4.2.Conexiunea drept-morală
Normele morale, spre deosebire de normele juridice, sunt concepute de societate
sau de mediul profesional.Ele au caracter opţional iar încălcarea lor are ca sancţiune
oprobiul public sau al membrilor profesiei.Dar întotdeauna morală precede dreptul.
Romanii au definit dreptul ca „ars boni et aequi” (arte binelui şi a echităţii).Între
principiile dreptului există şi principii morale.Legea îşi are izvorul în morală prin
preluarea normelor morale de către legiuitor.
Atunci când există contradicţie între lege şi morală, se poate aplica strict legea, iar nu
morala.

5.VALORI ETICE – CODUL DE ETICĂ

Principiile şi valorile etice
Prin prisma noţiunilor examinate - etica şi deontologia profesională, putem reţine
că următoarele valori etice universitare vizează atât activitatea din domeniul
instituţiilor de învăţământ superior, cât şi al comunităţii universitare, relaţiile moral
profesionale dintre membrii acestora sau dintre aceştia şi colaboratorii externi.
Aceste valori sunt:

4
 - libertatea academică – în afara oricăror constrângeri, exceptând activitatea de
natura ştiinţifică, legală, etică
- autonomia personală – opţiune asupra programelor, cursurilor, studii şi
cercetări
- transparenţa – asigurarea accesului public la activităţi, date, informaţii
- etica relaţiilor dintre membrii comunităţii academice - eliminarea
conflictelor de interese, incompatibilităţile, evaluări obiective care să nu permită
favoritismul, nepotismul, aplicarea standardelor duble în aprecierea actelor de
persecuţie sau răzbunare
- respectul, grija şi toleranţa – are în vedere acceptul demnităţii fiecărui
membru al comunităţii, climatului liber fără discriminare, fără umilire, dispreţ,
ameninţare, intimidare, rezolvarea disputelor prin argumente, un limbaj sau
atitudini inadmisibile mediului academic (cuvinte, etichetări, .....) bazate pe
politeţe, curaj, respect, apreciere, solicitudine, mândrie, alturism, empatie,
solidaritate, optimism, promptitudine
- dreptatea şi echitatea – au efecte asupra atitudinii corecte şi respingerea
discriminării inegalităţii de şanse şi exploatării
- profesionalism – competenţa în exercitarea profesiei – înlăturarea
amatorismului, diletantismului, impostura, promovarea ataşamentului faţă de
cariera academică, evitarea arbitrariului şi a tratamentului preferenţial,
menţinerea standardelor profesionale, competiţia loială
- prioritatea meritocraţiei – recunoaşterea, recompensarea realizărilor, valorii,
competenţele profesionale, încurajarea , dedicarea faţă de profesie şi studiu,
promovarea talentului şi creativităţii, loialitate faţă de instituţie şi comunitatea
academică.

6. METODOLOGIA DE ETICĂ ŞI INTEGRITATE ÎN PROCESUL DE

EVALUARE INSTITUŢIONALĂ A UNIVERSITĂŢILOR DIN
ROMÂNIA
Programul Naţional cu privire la diversitatea şi calitatea universităţilor din
România prevede pentru învăţământul superior următoarele:
- promovarea eticii şi integrităţii în invăţământul superior;
- elaborarea Metodologiei de etică şi integritate în procesul de evaluare
instituţională a universităţilor din România, aplicabilă structurilor Ministerului
Educaţiei Naţionale;
- standardul aplicabil de către structurile Ministerului Educaţiei Naţionale cu
atribuţii în acest domeniu, echipele de evaluare, universităţile evaluate şi
membrii comunităţilor academice;
- creşterea transparenţei, dezvoltarea managementului strategic în învăţământul
superior.
Potrivit Legii nr. 1/2011 a educaţiei – două principii guvernează învăţământul
preuniversitar şi superior, etica şi integritatea, iar legea introduce şi conceptul

5
„răspundere publică”, universităţile având obligaţia de a „respecta politicile de echitate
şi etică universitară cuprinse în codul de etică şi deontologie profesională, aprobate de
Senatul universitar.
Legea nr.1/2011 a educaţiei prevede că în codul de etică şi deontologie
profesională universitară să fie incluse obligatoriu:
- stabilirea situaţiilor de conflict de interese şi incompatibilităţi;
- prevederea ca persoanele care se află în relaţie de soţi, afini, rude până la gr. al
III lea, verişori, nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se
află faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, control, autoritate
sau evaluare instituţională la orice nivel în această universitate şi nu pot fi
numite în comisiile de doctorat de evaluare sau concurs ale căror dispoziţii
afectează – soţii, rudele sau afinii până la gradul al III lea;
- măsurile educaţionale, administrative, hotărârile care se iau pentru a garanta
originalitatea lucrărilor de licenţă, master, doctorat, articolele ştiinţifice şi alte
asemenea lucrări şi sancţiunile aferente;
Totodată, rectorul are obligaţia de a prezenta anual Raportul privind starea
universităţilor, documentaţie care include şi situaţia respectării eticii universitare şi a
eticii activităţilor de cercetare.
Această metodologie este de aplicare generală la universităţile naţionale privind
aspectele de etică şi integritate a evaluării.
- responsabilitatea profesională şi socială – implicarea în activitatea profesională,
publică, colegială, garantarea dreptului de a critica public argumentat încălcările
de calitate şi standardele profesionale, interzicerea dezinformării, calomnierii,
denigrării publice a persoanelor din instituţii, responsabilitatea faţă de studenţi,
subordonaţi şi angajaţi.

Faţă de valorile etice de mai sus, sunt considerate abateri următoarele fapte:
- obstrucţionarea activităţii didactice de cercetare ştiinţifică, administrativă sau a
oricărei funcţii a universităţii;
- frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, cercetarea ştiinţifică şi alte
activităţi din universitate;
- acceptarea/lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea acesteia, obţinerea,
pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
- inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
- agresarea fizică sau morală sub orice formă a membrilor comunităţii
universităţii sau în legătură cu activitatea academică;
- discriminarea sub orice formă;
- favoritismul sub orice formă;
- participarea la activităţile din cadrul universităţii, prin încălcarea prevederilor
legale şi universitare privind consumul de alcool, droguri, alte substanţe
interzise;
- practicarea unor atitudini comportamentale indecente, înjositoare, obscene şi
folosirea unui limbaj neconform spiritului academic;

6
 - denigrarea publică a personalului, instituţiei de către membrii comunităţii
academice;
- folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice;
- organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise în universitate, folosirea
membrilor, resurselor umane, financiare, materiale ale acesteia in scopuri
nelegale/contrare acestora;
- distrugerea, alterarea/falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale
universităţii şi utilizarea acestora în scopuri ilicite;
- pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin măsuri
speciale;
- utilizarea monitorizată şi convocarea cu vinovaţii de prejudicii în dauna
patrimoniului.
Principiile care guvernează Codul de etică şi deontologie al Universităţii din
Craiova sunt: libertatea academică, autonomia personală, meritul, profesionalismul,
dreptatea şi echitatea, onestitatea şi corectitudinea intelectuală, transparenţa,
responsabilitatea, respectul şi toleranţa, bunăvoinţa şi grija.
Realizarea principiilor şi valorilor codului se face prin acţiuni specifice
(realizarea libertăţii academice, exercitarea autonomiei, aprecierea meritului, studii de
calitate, nediscriminare şi egalitate de şanse, prevenire şi eliminare conflict de interese,
incompatibilităţi, prevenire şi combatere corupţie, corectitudine intelectuală,
transparenţă, confidenţialitate, respect şi toleranţă, bunăvoinţă şi grijă.

Sancţiuni
Pentru abaterile de la normele din Codul deontologic se pot aplica sancţiuni
precum:avertisment, diminuare salariu de bază, suspendare înscriere la concurs pe o
perioadă, destituire din funcţie, desfacere contract de muncă.
Sancţiunile se aplică, la recomandarea comisiei de etică şi deontologie şi
studenţilor sau doctoranzilor pentru încălcarea normelor de etică şi pot fi:avertisment
scris, exmatriculare.