Sunteți pe pagina 1din 4

EMULSIILE

Emulsionarea este determinata de necesitatea realizarii unui amestec intim


al componentelor nemiscibile (asocieri de uleiuri cu apa sau solutii apoase).

Prin emulsionare se asigura admin.mai usoara, absorbtia directa a uleiurilor


sau grasimilor, mascarea gustului neplacut al unor lichide sau
subst.medicam.insolubile in apa, dar solubile in ulei.

Clasificarea emulsiilor:

I. O clasificare traditionala imparte emulsiile dupa provenienta, in emulsii


naturale si emulsii artificiale. Emulsiile naturale sunt laptele, sucuri sau
exsudate ale unor plante. Emulsii naturale, sunt denumite de obicei cele
obtinute din seminte care contin uleiuri, de unde si denumirea emulsii de
seminte.

Emulsiile artificiale sunt obtinute prin adaugarea unor emulgatori si sunt


denumite si emulsii uleioase sau false.

II. Dupa modul de intrebuintare emulsiile se pot clasifica in emulsii pentru uz


intern, emulsii pentru uz extern si emulsii parenterale.

III. Dupa structura dispersiei se deosebesc emulsii de tipul ulei in apa si apa
in ulei care se caracteriz.dupa cum urmeaza:

tipul I: U/A, emulsie ulei in apa;

tipul II: A/U, emulsie apa in ulei.

Primele se folosesc mai ales pentru uz intern, iar celelalte pentru uz extern.

Compozitia unei emulsii

Emulsiile sunt formate din 2 faze lichide care nu se amesteca una cu alta.
Particulele de lichid divizate fin si repartizate uniform in cealalta faza
constituie faza dispersata, denumita si faza discontinua sau faza interna.
Lichidul in care faza interna este dispersata reprezinta mediul de dispersie
(faza continua, externa sau faza de legatura)

Primele emulsii fiind constituite din apa si ulei s-au mentinut expresiile: „faza
apoasa” si „faza uleioasa”.

Faza apoasa poate fi constituita din apa sau din lichide miscibile cu apa
(alcool, glicerol), ca si din amestecul acestora. Faza apoasa poate contine
subst.medicam.solide dizolvate in apa, conservanti, aromatizanti,
edulcoranti.

Faza uleioasa consta din uleiuri fixe sau volatile. Poate contine de asemenea
medicam.dizolvate in ulei (fenol, camfor, timol, vit.liposolubile, antiseptici si
antioxidanti).

PROPRIET.FIZICE ALE EMULSIILOR

Marimea particulelor

Caracterele unei emulsii depind de gradul de dispersie (marimea


particulelor). Marimea obisnuita a particul.la emulsile stabile este de 0,2-5
microni. Cu cat nr.particul.mici este mai mare, cu atat mai stabile vor fi
emulsiile. O emulsie este fina cand particul.dispersate au dimens.cuprinse
intre 0,25-5 microni si grosiera daca particul.sunt cupr.intre 5-10 microni.

Proprietati optice

Aspectul opac al unei emulsii provine din indicii de refractie diferiti ai celor 2
faze si este dependent de conc.fazei dispersate. Indiferent de indicii de
refractie, cand marimea picaturilor este sub 0,5 microni se obtin sisteme
transparente.

Vascozitatea: vascoz.emulsiilor este determinata de vascoz.fazei externe,


vascoz.fazei interne, conc.si marimea particul.fazei disperse, natura
emulgatorului. Vascozit. unei emulsii este determin.de vascoz.fazei extene,
deoarece exista o relatie directa intre vascoz.unei emulsii si aceea a fazei
externe. Vascoz.fazei externe este conditionata de vascoz.lichidului ca atare,
de emulgatori, preudoemulgat.si alte subst.dizolvate in ea.

In raport cu vascoz.fazei externe, vascoz.fazei interne are un rol relativ


redus, mai ales la emulsiile diluate. Vascoz.emulsiilor este infl.in masura mai
mare de conc.fazei interne; creste cu conc.fazei disperse mai incet la
inceput, apoi se mareste treptat pana la o valoare max, dupa care apare in
mod obisnuit fenomenul de inversiune a fazelor. Cat priveste influenta
marimii particul, emulsiile cu aceeasi conc.a fazei interne, dar cu grade
diferite de dispersie, sunt cu atat mai vascoase cu cat finetea dispersiei este
mai mare.

FORMAREA SI STABILIZAREA EMULSIILOR

Daca se amesteca prin agitare ulei cu apa se observa ca dispersia care se


formeaza nu este stabila. Particul.formate prin divizarea masei uleioase se
reunesc rapid si se reconstituie cele 2 straturi initiale.

Lucrul mecanic efectuat pt.formarea emulsiei provoaca o crestere mare a


suprafetei de separatie dintre cele 2 lichide si sistemul capata o rezerva
mare de energie superficiala libera si devine termodinamic nestabil. Sistemul
tinde sa treaca la forma stabila prin micsorarea rezervei de energie libera,
care se poate realiza, fie prin micsorarea tensiunii superficiale, fie prin
micsorarea supraf.de separatie.

Daca nu se intervine cu un emulgator care sa micsoreze tensiunea


superficiala, atunci in repaus se produce procesul spontan de separare al
fazelor. Asa se explica actiunea unor subst.tensioactive naturale sau
sintetice care prezinta o structura speciala. Moleculele acestora au un
caracter amfipatic, adica sunt constituite din 2 feluri de grupari: hidrofile (-
OH, -COO- -NH2-O- etc) solubile in apa si grupe hidrofobe, care nu au
afinitate fata de apa, dar se solvateaza in ulei (lanturi hidrocarbonate)
formate din grupe ca: -CH3-CH2= CH2=CH-, -C6H5. O asemenea
subst.introdusa intr-un sistem de 2 faze tip apa si ulei se va orienta la
interfata dintre faze astfel incat gruparile hidrofile se solvateaza in faza
apoasa iar cele lipofile se solvateaza in faza apoasa iar cele lipofile se
solvateaza in faza uleioasa. In consecinta, pe supraf.picaturilor de ulei
tensiunea dintre faze se micsoreaza, fapt care asigura procesul de
emulsionare a uleiului. Emulgatorul se adsoarbe deci la interfata si formeaza
un film, conditie prealabila scaderii tensiunii superficiale. Acest film orientat
la interfata este ca o punte de legatura intre cele doua faze si prezinta 2
tensiuni interfaciale, una fata de faza apoasa, cealalta fata de fata uleioasa.

Daca emulgatorul este totodata si un electrolit, actiunea sa stabilizanta se


intensifica datorita adsorbtiei ionice selective si prin formarea unor straturi
electrice duble in jurul particulelor. De exemplu, intr-o emulsie U-A
stabilizata cu sapun, particulele vor fi in mod efectiv acoperite cu o manta cu
sarcini negative datorita ionilor –CCO-. In emulsiile stabilite cu agenti
cationici va fi prezenta o sarcina pozitiva. In cazul emulsiilor A/U, stabilizate
cu agenti tensioactivi neionici, sarcina picaturilor poate fi atribuita diferentei
de polaritate intre ionii de H+ si OH- ai apei. Ionii OH-, mai puternic polarizati,
se fixeaza la suprafata uleiului, in timp ce ionii de hidrogen furnizeaza
sarcina pozitiva apei.

Alte subst. (coloizii hidrofili) actioneaza prin capacit.de a mari vascozit.fazei


externe. Aceste subst.actioneaza mai mult ca stabilizanti si sunt denumite si
pseudoemulgatori. Prin diluare emulsia se separa datorita scaderii vascozit.
mediului de dispersie.

Stabilitatea fizica a emulsiilor (ecremare, dezemulsionare,


inversare)

O emulsie este stabila daca isi mentine nemodificata starea initiala. In timp
insa pot sa apara fenomene de instabilitate datorita aglomerarii particulelor
fazei disperse. Instabilit.emulsiilor se poate manifesta prin ecremare,
inversiune si rupere (dezemulsionare).

Ecremarea –sau cremarea consta in separarea emulsiei in 2 emulsii, in care


una este mult mai bogata decat cealalta in particule dispersate. In mod
obisnuit emulsia mai bogata (crema) se ridica la suprafata (smantanire),
exista insa si posibilitatea ca faza mai bogata sa se lase la fund. In ambele
cazuri fenomenul este reversibil, emulsia originara putand fi restabilita prin
agitare.

Inversarea fazelor: -este o forma speciala de instabilitate in care se schimba


tipul de emulsie din tipul U/A in tipul A/U sau viceversa. Daca la o emulsue
U/A stabilizata cu un sapun de sodiu se adauga un exces de ioni de calciu,
emulsia ulei.apa se transforma in emulsie A/U. Prin adaosul unui nou exces
de ioni de sodiu se poate reveni la sistemul U/A.