„Moara cu noroc “ IOAN SLAVICI

Epoca Marilor Clasici din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea, marcată de activitatea
Junimii și a revistei ”Convorbiri literare”, este o perioadă de mari transformă ri culturale .
În aceasta se întâ lnesc mai multe curente, orientă ri estetice, printre care: romantismul,
naturalismul, realismul clasic, cel obiectiv, concetrate în lirica eminesciană , narațiunea cu
accente populare a lui Creangă , comediile lui Caragiale sau proza psihologică a lui Slavici.
Realismul se naște ca o reacție la romantism, renegâ nd sentimentalismul, fuga de
realitate, caracterul excepțional al personajelor, lumile ficționale, neveridice, propunâ nd în
schimb o literatură nă scută din viață , o oglindire a realită ții în limitele adevă rului și ale
firescului.
Apariția curentului este intim legată de avâ ntul științelor pozitiviste în interiorul
că rora observația, analiza, investigația, problematizarea, sunt metode de studiu viabile
transferate acum și că tre literatură .
Reprezentant al realismului clasic , Ioan Slavici, prozator ardelean, este un autor
moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. După cum el însuşi mă rturiseşte, ca adept
înflă că rat al lui Confuciu, aplică în opera sa principalele virtuţi morale exprimate de acesta:
sinceritatea, demnitatea, buna-credinţă , francheţea, cinstea, iubirea de adevă r, chibzuinţa.
Întreaga creaţie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral, pentru fericire
prin iubirea de oameni, o operă literară bazată pe cunoaşterea sufletului omenesc, cu un
puternic caracter moralizator, concepţia literară fiind un argument pentru cumpă tare şi
pă strarea mă surii în toate.
Publicată in 1881, în volumul de debut Novele din popor , nuvela Moara cu Noroc este
reprezentativă pentru viziunea autorului asupra lumii satului. G.Că linescu o numește
„nuvelă solidă cu subiect de roman”,inspirația acesteia regă sindu-se în popor, în realită țile
timpului.
Moara cu Noroc este o creație epică în proză , cu o construcție riguroasă și un conflict
puternic și personaje relativ puține, ce pun în evidență evoluția personajului principal,
complex și puternic individualizat.
Nuvela aparține realismului care se caracterizează prin: tema, importanța acordată
banului,atitudinea critică față de aspectele societă ții, veridicitatea și verosimilitatea
întâ mplă rilor ,crearea unor tipuri de personaje. De asemenea , proza realistă prezintă un
narator obiectiv, cu o perspectivă narativă extradiegetică și se constituie cu ajutorul
anumitor tehnici , precum: contrapunctul, tehnica detaliului, anticiparea. Dimensiunea
psihologică înseamnă introspecție, analiză ce rezultă în monolog interior redat clasic sau în
stilul indirect liber.
Valorificâ nd tema influneței nocive a banului asupra omului , dar și tema familiei și a
iubirii, nuvela se proiecteză pe fundalul transformă rilor de natură socială de la sfâ rșitul sec
al 19 lea în Transilvania. Viziunea despre lume concentrează ideea devenirii umane, care,
în absența liniștii că minului, este supusă destră mă rii.Credința, devotamnetul, bună tatea și
hă rnicia sunt valori umane care pot asigura evoluția benefică a individulu.i
Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective.Din perspectivă
socială , nuvela prezintă încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul social, dar pentru asta
se confruntă cu Lică Să mă dă ul.Scriitorul consideră că goana după avere zdruncină tihna
sufletească și duce la pierzanie, de unde perspectiva moralizatoare:consecințele dramatice
ale setei de înavuțire. Din perspectivă psihologică , nuvela prezintă conflictul interior tră it
de Ghiță care este sfâ șiat de dorințe puternice și contradictorii :să ră mâ nă om cinstit pe de
o parte , și să se îmbogă țească pe de alta parte.Astfel, conflictul nuvelei este complex, de
natură socială , psihologică și morala, definit prin confruntarea dintre bine și ră u.
Titlul operei este o antifrază ce sugerează ironia amară ce guvernează destinul
protagonistului.Toposul ales, câ rciuma numită Moara cu Noroc înseamnă de fapt Moara cu
ghinion, ce aduce nenorocirea, pentru că Ghiță , că utâ ndu-și norocul în acest univers lumesc,
eșuează , că zâ nd victima a propriilor slă biciuni.
Moara, un laitmotiv al textului, are, în fapt, un sens benefic ,este simbol al vieții, al
propserită ții, însă încetâ nd să mai macine își pierde esența, devenind han , un loc al
pierzaniei , al destră mă rii interioare.Pentru că este o moară abandonată ,atrage ră ul,iar
poziționarea ei la ră scruce de drumuri sugerează dezordinea și tumultul celor ce ajung să
poposească în acest loc.
Acțiunea se organizează pe un singur fir narativ, cronologic, pe parcursul unui an ,
între doua repere temporale cu valoare religioasă :de la Sf Gheorghe pâ nă la
Paște.Încadrarea temporală cu valențe simbolice definește un anumit parcurs de la
împlinirea prin protecția divină la moarte și purificare spirituală a locului, care a adă postit
o tragedie familială .
Nuvela este structurată în șaptesprezece capitole urmâ nd logica unei construcții
arboriscente, care o apropie de roman.Relația dintre incipit și final asigură coeziunea între
etapele acțiunii și forma circulară a operei, anticiparea caracterizâ nd universul ficțional ,
devenind formă de construcție epică .
Incipitul este construit dialogic , fiind prezente două voci, cea a bă trâ nei și cea a lui
Ghiță . În teatrul operei lui Slavici, bă trâ na reprezintă un alter ego al autorului, un personaj
al că rui atuuri sunt experiența de viață , înțelepciunea, de asemenea, vocea acesteia a fost
comparată cu ecoul corului din operele dramatice antice, care câ ntă pe fundal, avertizâ nd
asupra greșelilor care se fac sau anunțâ nd schimbă ri ale acțiunii.Bă trâ na enunță principiul
considerat ideal Nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit , aflat în opoziție cu dorința
de bună stare materială a ginerelui , ce reflectă mentalitatea în contextul pă trunderii
relațiilor capitaliste în viața satului transilvă nean.
Expozițiunea completează semnificațiile primului capitol prin descrierea drumului
care ajunge la vechea moară și a împrejurimilor, realizată în maniera realista, prin tehnica
detaliului.Drumul pleacă de la Ineu ceea ce delimitează un areal geografic autohton, ceea ce
evidențiază faptul că locurile sunt reale și că moara este popasul binemeritat al
drumeților.Cele cinci cruci care stau în fața morii, ră mă șițele unei pă duri , trunchiul ars pe
jumă tate , reprezintă semne ale ră ului, ale pă ră sirii, care anticipează destinul tragic al
familiei.
Ultimul capitol este relizat în concordanță cu primul prin reluarea imaginii locurilor,
de această dată , mistuite de flă că ri în ziua de Paște.Bă trâ na și copiii supraviețiuesc , ca o
dovadă a nevinovă ției ce biruie asupra ră ului, iar vocea acesteia ră sună ca pentru a împlini
o profeție: Simțeam eu că n-are să iasă bine, dar așa le-a fos dat. Ciclul existențial își
continuă nestingherit derularea, timpul trecâ nd ireversibil peste oameni și suferințele lor,
idee motivată de plecarea după tragedie:Apoi ea luă copiii și plecă mai departe .
Subiectul nuvelei surprinde prin anticipare și contrast evoluția protagonistului din
momentul mută rii la moară și confruntarea acestuia cu antagonistul, Lică .
 Ghiță se dovedește la început harnic și priceput , iar primele semne ale bună stă rii și
ale armoniei în care tră iește familia nu întâ rzie să apară .Intriga se declanșează în
momentul apariției lui Lică Să mă dă ul la Moara cu Noroc, șeful porcarilor și al turmelor de
porci, care tulbură echilibrul familiei, influențâ nd în mod decisiv destinul
protagonistului.Reacția de supunere a lui Ghiță în fața pretențiilor lui Lică este motivată
moral și social , pe de o parte , neacceptarea propunerii să mă dă ului ar fi însemnat
întoarcerea la să ră cie, iar pe de altă parte , acest gest este rezultat al constrâ ngerii bruște.
Cu toate că -și dă seama de pericol, Ghiță nu se poate sustrage influenței malefice pe
care o exercită assupra lui , în sufletul lui declanșandu-se conflictul interior între dorința de
a ră mâ ne om cinstit și tentația de a se îmbogă ți.În acest sens, scena din capitolul al V-lea,
câ nd Lică cere cheile de la toate sertarele și dulapurile , dorind a se împrumta oricâ nd și
oricâ t, se constituie într-un moment de tensiune etică , în care Ghiță ripostează doar verbal,
anunțâ nd că și să mă dă ul ar trebui să se teamă de el
Evoluția acțiunii este una dramatică , personajul înstră inâ ndu-se de sine li de familie,
în special de Ana, care îl avertizează în nenumă rate râ nduri că Lică e un om
rău.Concomitent cu desfă șurarea acțiunii , cititorul asistă la transformarea protagonistului,
dezumanizarea sa .Naratorul obiectiv înregistrează cu acuratețe momentele declinului
psihologic:Pentru prima dată Ghiță și-ar fi dorit să nu aibe nevastă și copii pentru a putea
spune <<Prea puțin îmi pasă>>Starea materială a câ rciumarului devine din ce în ce mai
înfloritoare , dar acesta începe să -și piardă încrederea în sine.Îndră zneala lui Lică întrece
orice limită atunci câ nd acaparâ ndu-i deja viața , acesta încearcă să o seducă pe Ana, astfel,
Ghiță ajungâ nd la ultima treaptă a degradă rii morale, care , mâ nat de o gelozie pă timașă își
ucide soția pentru a nu o lă sa în brațele să mă dă ului.
Punctul culminant este constituit de uciderea cu sâ nge rece a Anei, moartea lui Ghiță
provocată de Ră uț și sinuciderea lui Lică , în încercarea de a scă pa de închisoare.
Deznodă mâ ntul este tragic, se suprapune finalului, înserâ ndu-se motivul purificator al
focului prin incendierea Morii cu Noroc , de că tre oamenii lui Lică , în opoziție cu salvarea
bă trâ nei și a copiilor.
Limbajul se caracterizează prin oralitateși valorifică registre diferite, imbinâ nd
regionalismele ardelenești („să mă dă ul”, „carmajin”, „codoriște”) cu elemente populare
(„muiere”). Stilul se caracterizează prin obiectivitate și veridicitate.Sunt utilizate și mijloace
de investigație psihologică precum: scenele dialogate, monologul interior adresat, notația
gesticii, mimicii, și a tonului vocii.
În concluzie , opera Moara cu Noroc de Ioan Slavici este o nuvelă realistă prin
oglinidirea vieții sociale și a vieții de familie în satul transilvă nean de la sfâ rșitul secolului
al 19-lea , efectele, în plan moral, ale pă trunderii relațiilor capitaliste în mediul rural,
importanța acordată banului, creare de personaje tipice epocii evocate, precum și prin
accentuarea complexită ții acestora, cu prezentarea „acelui amestec de bine și de ră u ce se
află la oamenii adevă rați” (G. Că linescu)
 CARACTERIZARE GHIȚ Ă
Epoca Marilor Clasici din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea, marcată de activitatea
Junimii și a revistei ”Convorbiri literare”, este o perioadă de mari transformă ri culturale .
În aceasta se întâ lnesc mai multe curente, orientă ri estetice, printre care: romantismul,
naturalismul, realismul clasic, cel obiectiv, concetrate în lirica eminesciană , narațiunea cu
accente populare a lui Creangă , comediile lui Caragiale sau proza psihologică a lui Slavici.
Realismul se naște ca o reacție la romantism, renegâ nd sentimentalismul, fuga de
realitate, caracterul excepțional al personajelor, lumile ficționale, neveridice, propunâ nd în
schimb o literatură nă scută din viață , o oglindire a realită ții în limitele adevă rului și ale
firescului.
Reprezentant al realismului clasic , Ioan Slavici, prozator ardelean, este un autor
moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii.Slavici este un observator imparțial ,
înzestrat cu un spirit realist desă vâ rșit. Publicată in 1881, în volumul de debut al acestuia,
Novele din popor , nuvela Moara cu Noroc este reprezentativă pentru viziunea autorului
asupra lumii satului. G.Că linescu o numește „nuvelă solidă cu subiect de roman”,inspirația
acesteia regă sindu-se în popor, în realită țile timpului.
Titlul operei este o antifrază ce sugerează ironia amară ce guvernează destinul
protagonistului.Toposul ales, câ rciuma numită Moara cu Noroc înseamnă de fapt Moara cu
ghinion, ce aduce nenorocirea, pentru că Ghiță , că utâ ndu-și norocul în acest univers lumesc,
eșuează , că zâ nd victima a propriilor slă biciuni.
Fiind o nuvelă realist-psihologică , în Moara cu Noroc, conflictul central este cel moral-
psihologic, comflict interior al personajului principal, iar în caracterizarea și
individualizarea personajelor se utilizează tehnici de investigare psihologică .Alte tră să turi
realiste se regă sesc în atitutindea critică față de aspectele socită ții, verosimilitatea intrigii și
a personajelor, obiectivitatea perspectivei narative, personajele sunt condișionate de
mediu și epocă , tehnica detaliului în descriere și portretizare.
Personaj principal al operei, Ghiță ,este cel mai complex carcater din nuvelistica lui
Slavici, al că rui destin ilustrează consecințele nefaste ale setei de înavuțire.Rotund prin
construcție, personajul parcurge un traseu sinuos al dezumaniză rii, mișcat fiind de
fră mâ ntă ri sufletești și ezită ri.Acesta se arată slab, într-un final , în fața tentațiilor ,sfâ rșind
într-un mod tragic.
Naratorul obiectiv își lasă personajele să -și dezvă luie tră să turile în momente de
încordare, iar la Slavici , imaginea exterioară și percepția subiectivită ții, a sensibilită ții
devin complementare în conturarea ipostazei complete a personajului.
Om harnic și cinstit, fost cizmar, Ghiță ia în arendă hanul de la Moara cu noroc, dorind
să agonisească atâ ția bani încâ t să angajeze vreo zece calfe că rora să le dea el de câ rpit
cizmele oamenilor. El transformă repede hanul dintr-o ruină intr-un loc primitor,
cunoscâ nd moment de prosperitate. Ghiță este capul familiei pe care încearcă să o conducă
spre bună stare.
Apariția lui Lică Să mă dă ul la Moara cu noroc tulbură echilibrul familial, dar și pe cel
interior a lui Ghiță .cu toate că -și dă seama de pericolul ce-l reprezintă Lică pentru familia
lui, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercită asupra sa, mai ales că
tentația îmbogă țirii, dar și a existenței în afara normelor etice este enormă : se gândea la
câștigul pe care l-ar putea face în tovărășia lui Lică , vedea banii grămadă înaintea sa și
parcă i se împăienjeneau ochii.
Scena primei întâ lniri lui Ghiță cu Lică este una semnificativă pentru ilustrarea
contrastelor dintre cei doi bă rbați. SosireA și Lică la Moara cu noroc, că utâ ndu-l pe Ghiță .
Gă sindu-l, el începe dialogul fă ră formule de inițiere, ex-abrupto: „- Ungurul a murit?
Întreabă el câ nd vă zu pe Ghiță . –Da!”, seamă nă mai mult a interogatoriu. Lică este ofensiv și
activ, iar Ghiță defensiv și pasiv. Să mă dă ul are o atitudine de stă pâ n și își impune
autoritatea. Ei încheie o înțelegere: Ghiță trebuie să observe „cine vine, cine pleacă …” – el
acceptă deoarece îi este frică și nu are o altă opțiune. De aici începe apropierea dintre Ghiță
și Lică și automat distanțarea lui Ghiță față de famile; începe declinul să u psihologic, moral
și afectiv. În contrapondere, eroul crește din punct de vedere material și social, în sensul că
avuția și prieteniacu Lică îi asigură în ierarhia comunită ții un loc mai înalt decâ t în trecut.
Naratorul surprinde în mod direct transformă rile personajului: Ghiță devine „de tot
ursuz”, „se aprindea pentru orișice lucru de nimic”, „nu mai zâmbea ca mai înainte, ci râdea
cu hohot, încât îți venea să te sperii de el”. Devine mohorât, violent, îi plac jocurile crude, are
gesturi de brutalitate față de Ana și copii.La un moment dat , Ghiță ajunge să regrete faptul
că are familie și copii și că nu-și poate asuma în totalitate riscul îmbogă țirii.
Propriile afirmații ale lui Ghiță într-un monolog evidențiază slă biciunile și vocea
conștiinței că reia nu-i dă ascultare: „Ce să -mi fac dacă așa m-a lă sat Dumnezeu, dacă în
mine e ceva mai puternic decâ t voința mea” – arată disponibilitatea că tre compromise, dar
și un mijloc de autoapă rare prin victimizare. La un moment dat, Ghiță își conștientizează
stadiul moral în care a ajuns „Să rmanii mei copii, voi nu mai aveți, cum avuseseră pă rinții
voștri, un tată om cinstit”.
De asemenea, câ rciumarul este caracterizat și de alte personaje. În special de Ana,
care cel mai bine observă schimbă rile prin care trece soțul ei, fiind victima declinului
soțului ei. În prima parte a nuvelei, Ana îi era credincioasă și avea deplină încredere în el și
în deciziile lui: „Ghiță este om drept și blâ nd la fire, dar e un om cuminte și nu voiește nici
să audă , nici să vadă , nici să știe nimic, nu voiește să ațâ țe mâ nia oamenilor ră i”. Odată cu
transformarea soțului ei, ea își schimbă atitudinea, vă zâ ndu-și liniștea familiei amenințată
de Ghiță : „Ești un om netrebnic și grozav […] Tu ești acela care pleacă înaintea lui ca o
slugă ”. În final, vorbele Anei demonstrează dezamă girea acestei față de soțul să u, pecare îl
consideră laș și nedemn: „Tu ești om Lică , iară Ghiță nu e decâ t o muiere îmbră cată în haine
bă rbă tești”.
Totodată , Lică îi recunoaște vrednicia și hă rnicia, dar îi identifică și slă biciunea pentru
bani, pe care o folosește ca să -l atragă în cursa lui, a afacerilor necurate: „Tu ești Ghiță , om
cu multă ură în sufletul tă u, și ești om cu minte […] mă simt chiar eu mai vrednic câ nd mă
știu ală turea de un om ca tine”
Caracterizarea indirectă este realizată prin faptele personajului, patima pentru bani și
relația lui Ghiță cu alte personaje. Protagonistul se abate de la norma morală enunțată la
începutul operei, fapt ce are să conducă la un final tragic. Acțiunile, gesturile și atitudinea
lui Ghiță scot la iveală incertitudinea și nesiguranța care-l domină , teama și suspiciunea
instalate definitiv în sufletul lui. Devine conștient în legă tură cu faptul că Să mă dă ul îi
controlează existența, suferind o dramă psihologică , unde se dezvoltă conflictul interior
între omul buncare era și omul care a devenit.
La proces jură strâ mb , devenind în felul acesta coomplicele lui Lică .Are totuși momente de
sinceritate câ nd își cere iertare în fața Anei, pentru nevoia disperată de sprijin, însă în
interiorul să u totul se destramă : „Iartă -mă Ana, iartă -mă cel puțin tu, că ci eu n-am să mă
iert câ t oi tră i pe fața pă mâ ntului”, de aici se desprinde și faptul că Ghiță își face reproșuri și
are remușcă ri . Drama emoțională prin care trece Ghiță este alimentată de frica de
Să mă dă u – Ghiță fiind conștient de urmă rile ce-ar aduce nesupunerea – dar și de obsesia
pentru bani.
Altă modalitate de caracterizare indirectă este numele: Ghiță un diminutiv de la
Gheorghe. Se sugerează desacralizarea sfâ ntului Gheorghe, cel care învinge balaurul (ră ul).
Ghiță sugerează o că dere în profan, este o ră sturnare a sensului inițial al numelui, Ghiță nu
învinge ră ul, ci îi slujește.
Punctul culminant al operei și apogeul evoluției psihologice a personajului, îl
reprezintă scena din final, în care Ghiță își ucide soția. În acest fel el ajunge copia lui Lică ,
crima fiind considerată ultima treaptă a dezumaniză rii lui Ghiță . Se observă o deviere
comportamentală a personajului: râ de, plâ nge, țipă , „-Ei! Ce mai vorbă ! Le-am scă pat și
socoteala curată , ră spunse Ghiță râ zâ nd”. În discuția cu Ana, urmată de crimă el vine cu
explicații stranii, paradoxale: „-Dar de ce să mă omori? –Nu știu! Sâ mt numai că mi s-a pus
ceva de-a curmezișa în cap și că nu mai pot tră i, iară pe tine nu pot să te las vie în urma
mea”. Ghiță de asemenea are un final tragic – este omorâ t de Ră uț din ordinul lui Lică , iar
focul ce cuprinde hanul purifică locul de neleguirile și crimile întâ mplate, nelă sâ nd vreo
urmă a lor.
Ghiță depă șește limita normală a unui om care aspiră spre o firească satisfacție
materială și socială . Patima pentru bani și fascinația diabolică a personalită ții Să mă dă ului îl
determină să ajungă pe ultima treaptă a degradă rii morale.
Concluzionâ nd, dezumanizarea lui Ghiță produsă de obsesia îmbogă țirii pune în
evidență viziunea lui Slavici despre societatea rurală româ nească de la sfâ rșitul secolului al
XIX-lea. De asemenea, corelâ nd printr-un stil simplu, clar și concis cele mai adecvate tehnici
narative – descrierea realistă prin care obține efectul de verosimilitate al personajului, dar
și analiza psihologică ce îi servește în redarea metamorfozelor interioare ale personajului –
autorul nuvelei „Moara cu noroc” construiește un personaj complex, care ră mâ ne un
prototip neidealizat al universului rural româ nesc.