Inchiziția Spaniolă -scurta istorie

I .Introducere- Ce este Inchiziția și felul s -a desfășurat

Inchiziția a fost puternic realizată în cadrul biserici Catolice pentru a înrădăcină și

pedepsi erezia în toata Europa și America .Începând cu secolul al XII și continuând de sute de
ani, Inchiziția este faimoasă pentru severitatea torturilor sale și persecuția sa împotriva evreilor și
musulmanilor .Cea mai mare manifestare , a fost în Spania unde a fost o forța dominantă mai
bine de 200 de ani rezultând aproximativ 32.000 de execuții .Inchiziția își are originea în
persecuția organizată timpurie a religiilor creștine necatolice din Europa. Papa Lucius al III lea a
trimis episcopi în sudul Franței pentru a-i găsi pe eretici numiți catari Aceste eforturi au
continuat până în secolul al XVI -lea .În această perioada, biserica i -a urmărit și pe valdezi în
Germania și în nordul Italiei . În 1231, Papa Grigorie a acuzat Ordinele dominicane și
franciscane de a prelua sarcina de urmărire a ereticilor De-a lungul Evului Mediu Târziu și
Renașterii Timpurii, conceptul și scopul Inchiziției s-a extins semnificativ pentru a combate
Reforma Protestantă și Contra-Reforma Catolică. S-a extins în alte state europene,
rezultând Inchiziția spaniolă și Inchiziția Portugheză. Curțile inchizitoriale spaniole și
portugheze au operat de-a lungul imperiilor acestora ce cuprindeau colonii din Africa, Asia și
America, rezultând Inchiziția Peruviană și Inchiziția Mexicană. Inchiziția spaniolă și cea
portugheză s-au axat în particular pe convertirea cu forță
a evreilor și musulmanilor la catolicism1.

Inchiziția monahala ,care va fii instituită în aproape întreaga Europa ,nu va avea nici un
motiv de a se propaga și in Anglia .Henric al II-Plantagenet i -a întemnițat pe catarii refugiați
peste canalul Mânecii ;i -a însemnat cu fierul roșu pe unii dintre ei ,la Oxford și i a declarat în
afara legii în 1166.Foarte repede, Anglia se v a dispensa de sectanții ereziei, care nu prinse încă
rădăcini adânci. În aceasta perioada, evenimentul major a fost conflictul violent care a izbucnit
între rege și arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Becket. Acesta reprezintă exemplul perfect al
dificultăților pe care Roma le v a întâmpina atunci când se v a ciocni de puterea civilă. Suveranii
nu i se supuneau decât în aparentă și nu sprijineau Sfântul Scaun decât în măsura în care politica
lor avea un oarecare interes in aceasta. Ei vor profita de cruciadele contra ereticilor pentru a-si

1
https://www.history.com/topics/religion/inquisition accesat la data de
satisface setea de răzbunare în chestiuni personale sau pentru a-si mării domeniile. Inchizitorii
,după cum vom vedea aveau să înfrunte principi atotputernici și aveau să platească ,adesea ,cu
viața pentru o asemenea îndrazneală,în ciuda autorității Sfântului Părinte și a reacțiilor sale
violenta2.

II Marea Inchiziție Spaniolă de a lungul secolelor

Spania a fost națiune catolica prin excelență, iar dovada este ca ar fi creat ,prin Inchiziție
un instrument de o eficacitate retutabilă ,care să garanteze puritatea credințitei și care să-i
teorizeze pe care se abăteau3 Inchiziția Spaniolă a devenit un termen comun, sinonim cu tot ce
este crud, oribil ,fanatic și o arma de care se servesc în toate ocaziile anticatolici4

În anul 711 e.n. o armată maură a invadat Peninsula Iberică şi după o campanie de 8 ani,

cea mai mare parte a peninsulei a ajuns sub stăpânire arabă. O mare parte dintre
nobilii goți alungați din teritoriul cucerit s-au refugiat în înălțimile asturiene de unde au
pornit Reconquista – un război de recucerire a teritoriilor pierdute, care a durat aproape 800 de
ani. Lungul război de recucerire a peninsulei a dus la apariția și dezvoltarea unei identități și
unități naționale spaniole definite prin elementul religios. Cum lupta s-a purtat împotriva unui
dușman de altă religie, ea a creat o coeziune socială în jurul religie creștine. Astfel, după sfârșitul
Reconquistei, a fost identificat un nou dușman: eretismul religios și finele secolului al XIV-
lea, în unele locuri din Spania a luat amploare un val de antisemitism însuflețit de predicile lui
Ferrant Martinez, arhidiacon de Écija. Agitaţia stârnită de Martinez a dus la progromul din
iunie 1391 când la Sevilia au fost asasinați sute de evrei și sinagoga a fost distrusă complet.
Acțiunile de mai mică amploare se înregistrează şi la Cordoba, Valencia sau Barcelona. Una
dintre consecințele acestor tulburări a fost convertirea masivă a evreilor. Cei convertiții au
devenit cunoscuți sub numele de „noii creștini”, un grup social văzut cu reținere atât de evrei cât
și de creștini. Convertindu-se, evreii nu scăpau doar de eventualele persecuții dar reușeau să
ajungă în numeroase funcții și posturi, care altfel le erau interzise de normele noii societăți. Mulți
evrei convertiți, negându-și religia și originea, au ajuns să ocupe funcții înalte în stat și chiar în
rândurile clerului catolic. Unii convertiți chiar au fost înnobilați astfel că în secolul al XVI-
lea diferiți episcopi voiau să demonstreze că aproape toți nobilii spanioli aveau ascendența
2
Guy Testas,Jean Testas Inchiziția traducerea și note Cristina Jinga ,Corint ,București 2002 p.20
3
Joseph Perez,Istoria Spaniei ,Editura Artemis București 2007 p.365
4
Alphaeus Hyatt -Verill Inchizitia Editura Moderna, București 1992 p.222
evreiască. Răscoala lui Pedro Sarmiento (Toledo, 1449) a avut ca principal element mobilizator
resentimentele creștinilor vechi asupra noilor creștini. În teritoriul eliberat au luat ființă o serie de
mici regate: Castilia, Aragon, Regatul Navarei, León şi Portugalia Conducerea micilor regate
iberice era în mare parte o „afacere de familie”, dar tocmai acest fapt a împiedecat multă vreme
realizarea unei unități statale. Căsătoria din 1469, a lui Ferdinand al II-lea de Aragon cu regina
Isabella I de Castilia, a condus la o uniune familială a celor două regate, născându-se astfel
nucleul viitor al Spaniei. Ei au devenit cunoscuți sub numele de regii catolici şi aliindu-se cu
puterea ecleziastă, luând măsuri de impunere a credinței creștine, au promovat o politică menită a
diminua puterea burgheziei și nobilimii. La solicitarea celor doi monarhi, în 1478, o bulă
pontificală a lui Sixtus al IV-lea, autoriza în Spania, instituirea unui Consiliu pentru combaterea
ereziei, plasat direct sub control monarhic şi independent de Vatican. Regii Catolici au decis să
introducă în Spania mașinăria inchizitorială din mai multe motive. Unul ar fi realizarea unității
religioase a regatului în paralel cu slăbirea opoziției politice locale. În plus, Inchiziția permitea
monarhiei să intervină activ în problemele religioase, fără intermedierea Papei. Un al doilea
motiv a fost slăbirea puterii economică și politică a minorității evreilor nou convertiți şi, prin
confiscarea averilor, sporea visteria Coroanei5
În 31 martie 1492, la doar 3 luni după cucerirea regatului de Granada – ultimul bastion
arab, a fost promulgat Decretul de la Alhambra care statua expulzarea evreilor din toate regatele
spaniole. Aceştia trebuiau să aleagă între a accepta botezul creștin sau a abandona definitiv țara.
Celor care plecau li se permitea să își ia toate bunurile dar nu aur, argint și bani. Motivația
decretului era «recidiva» multor convertiți datorată anturajului de evrei neconvertiți care îi
seduceau și păstrau între ei cunoașterea și practica iudaismului. Se apreciază că dintr-o populaţie
de 80.000 de evrei, 40.000 au fost forțați să părăsească teritoriul spaniol. Alți mii de evrei s-au
botezat în lunile premergătoare expulzării , cei mai mulți dintre ei au luat această decizie pentru a
nu fi forțați să plece și nu din dorința sinceră de a se converti. Problema a fost că tocmai din
acest motiv ei au intrat în vizorul Inchiziției, care îi suspecta că își continuă practicile iudaice,
nerespectând noua credință Noii conversosvor fi victimele persecuțiilor intense de până la 1530.
Până în 1560 însă, procentajul lor în procesele Inchiziției scade până la 3%6

5
https://liber-cugetatori.ro/index.php/2017/05/04/inchizitia-spaniola/ accesat la data de
6
Henry Charlesea A History of the Inquisition of Spain: And the Inquisition in the Spanish Dependencies , I.B.
Tauris; Revised ed. Edition 2011 pp 45-50
 Comunitatea de moriscos, musulmanii convertiți la creștinism după sfârșitul Reconquistei
au fost o ținta a Inchiziției. Oficial, toți musulmanii aflați sub stăpânirea coroanei de Castilia au
fost obligați să se convertească în 1502, iar cei din regatul Aragonului în 1526. Inițial, în ciuda
numeroaselor suspiciuni la adresa comunității de moriscos, Inchiziția nu a putut lua măsuri la fel
de drastice ca în cazul cripto-evreilor. De ce? Cel puțin în regatele Valenciei și Aragonului,
mulți moriscosse aflau sub jurisdicția nobililor, nu a Coroanei în mod direct, iar persecutarea lor
putea fi considerată un afront adus nobilimii și, mai mult decât atât, ca lezând interesele
economice ale acestei clase sociale. A doua jumătate a secolului al XVI-lea, sau ultima perioadă
a domniei lui Filip al II-lea, a adus o înrăutățire a relațiilor dintre (vechii) creștini și moriscos.
După revolta din Granada din 1568-1570, Inchiziția a început să ia măsuri mult mai drastice. Din
1570, tribunalele inchizitoriale din Zaragoza, Valencia și Granada se ocupau mai mult de cazuri
ale acestei comunități. Fiecare aspect al vieții moriscilor – inclusiv limba, vestimentația și
obiceiurile sociale – era condamnat ca fiind necivilizat și păgân. Cineva care refuza să bea vin
sau să mănânce carne de porc putea fi denunțată Inchiziției.7
Inchizitorii erau percepuți ca niște fanatici, cea nu era întotdeauna adevărat .În secolul al
XVI-lea cel puțin marea majoritatea lor erau oameni ca oricare altul, cel mai adesea superiori
celorlalți doar prin cultura .Acest aspect se verifică mai ales în cazul celor care se aflau în vârful
ierarhiei Primii inchizitori spanioli sunt desemnați în septembrie 1480. Este vorba de Miguel de
Morillo și Juan de San Martín. În momentul sosirii inchizitorilor, oameni au părăsit în graba
orașul. Mulți convensons au trecut granița ajungând în Portugalia alții au plecat în Italia sau
Maroc  Un an mai târziu, se organizează și prima ceremonie cunoscută sub numele de auto-da-fé,
în urma căreia șase oameni vor fi executați prin ardere pe rug. De aici începe dezvoltarea
Inchiziției spaniole8

Sunt înființate primele tribunale inchizitoriale în toate regatele casteliane,chiar dacă

papalitatea v -a încerca stoparea lor .Instalarea primelor tribunale a fost dificilă. În câțiva ani ele
au fost totuși ,înființate în întreaga Spania ,cu excepția Galiciei,Navarrei și regatul Granadei Între
1430 și 1434 prima serie ;Sevilla ,Cordoba Valencia Ciudad Real ,Jean și Zaragoza erau si
importante centre de iudaism .Din 1845 pană în 1492 ritmul de instalare se acelerează ,urcând
din Andaluzia spre Castilia și întărind prezenta Sfântului Oficiu în Aragon. Cele mai importante

7
Toby Green ,O istorie în secolele al XV-lea al XVII-lea ,Editura Litera ,București 2019 pp 111-116
8
Joseph Perez op.cit pp 368-369
tribunal au fost instituie la Toledo (1485) ,Teruel,Barcelona (1486)
,Valladolid,Cuenca,Leon.Aria lor corespundea aproximativ cu aceea a diviziunilor ecleziastice.
Granițele politice interne ale Spanie nu contau :Orihuela din regatul Valencia depindea de
tribunalul din Maurcia ,aflat în Castilia ,Alfaro și Agreda deși castilieni țineau de Zaragoza.
Districtele puteau fii modificate în funcție de unele necesităti :Toledo pierde Alcazar în
beneficiul Jaen-ului ,Sevilla pierde Cadix în momentul realizări tribunalului din Jerez.Pentr o
mai mare eficacitate tribunale nu aveau sedii fixe inchizitorii din Barcelona organizau
autodafeuri la Tarragona,Gerona ,Perpignan ,în afara de cele din orașul de reședintă.Atuncii când
in 1482 ,Pedro Diaz de la Costana și Francisco Sanchez de la Fuente au fost numiti inchizitori
pentru întreg campo de Calatravs și arhiepiscopatul de Toledo nu s-au instalat la Toledo unde
noii creștini erau prea puterniciei au venit mai întâi la Ciudad Real, unde ținta lor a devenit o
comunitate de conversos o comunitate mai puțin importantă. După ce și au consolidat puterea
-au instalat în 1485 la Toledo. Aceasta mobilitate constantă a tribunalelor corespunde primei
perioade de vizite generale la care se referă instrucțiunile lui Torquemada din 1498 și ale lui
Deza .Tot în aceasta perioada, este numit și un general Inchizitor General al Argonului Este
vorba de Tomás de Torquemada, confesorul reginei Isabella. El este cel care va organiza într-o
manieră brutală dar eficientă, Inchiziția spaniolă Inchizitorii veneau în fiecare oraș însoțit de un
fiscal (procurar) ,notari și de portărei cu alte cuvinte ,de întregul tribunal. Se citeau bule papale și
edictele regale care îi împuterniceau ,iar toți prezenți în frunte cu munipacilităti jurau că vor
slujii pe Dumnezeu și pe rege ,că vor glorifica credința catolică că-i vor apară și proteja pe
administratorii Sfintei Inchiziții Către 1500 activitatea Sfântului Oficiu se reduce foarte mult.
Evreii principalul centru de interes ,devin din ce în ce mai rari .Pentru a exista un tribunal avea
nevoie de o activitate susținuta altfel veniturile din amenzi și confiscării numai acopereau
cheltuirile .Trebuia redus numărul tribunalelor; suprimările se succed :Burgos și Palencia trec în
1499 la Valladolid ,Leon in 1500 ,Sevilla înglobează Jerezul ,Lerida este împărțită între
Zaragoza și Barcelona etc .La moartea Isabelei Catolica separarea de facto a Castiliei obligă
inchiziție să respecte noile frontiere9

Fiecare district beneficia, în general de trei inchizitori de doi grefieri ,de un alguacil
însărcinat cu arestările, un contabil, un administrator al bunurilor confiscate ,un medic care să
supravegheze ședința de tortură. La începuturi, personalul era remunerat mulțumită bunurilor
9
Bartolome Bennassar Inchiziția Spaniolă,Editura Politică București1983 pp. 43 44
confiscate de la cei condamnați Când marile persecuții au fost din ce în ce mai rare ,s -a recurs la
amenzi, dar și acestea s-au dovedit insfuciente,prin urmare au trebuit găsite alte surse de
finanțare .În testamentul sau din 1554,Carol Quintul recomanda ca inchizitorilor din fiecare
dioceza să li se rezerve anumite demnități și venituri pentru aceștia să dispună de venituri
regulate. Soluția a fost adoptata cu acordul. In ciudata acestor ,măsuri Inchiziția nu a fost
niciodată o afacere profitabila din punct de vedere financiar ; nu a fost rentabilă decât la
început ,când îi urmarea pe iudaitizați Pe lângă personalul titular, mai sunt foarte importanți și
voluntari apropiați Sfântului Oficiu. Ei formau un soi de politie supletivă, preponderent laică.
Inițial aceștia erau recrutați din rândurile artizanilor și prăvăliașilor. Gentilomii își fac apariția
abia pe la sfârșitul secolului al XVI-lea și surclasează rapid celalte categorii pentru că familiile
se bucurau ce privilegii deloc neglijabile: erau scutite de taxe și mai ales ,nu se supuneau decât
justiției inchizitoriale, chiar și pentru delicte de drept comun ceea ce le asigura un soi de
imunitate. Unii dintre ei abuzau de aceste privilegii ,transformându-se în adevărați tirani locali
,intangibili, sau prea puțin tangibili fata de cea ce li se cuvenea 10 . Nu oameni erau cei de temut,
ci instituția. Inchiziția conta pe colaborarea poporului în îndeplinirea sarcinilor ei. Jurămintele de
credință citite periodic în biserica conțineau liste ale comportamentelor și cuvintelor după care se
putea recunoaște un iudaizant ,un musulman ,un luteran, un om cu gânduri necurate .Credincioșii
erau chemați să denunțe orice suspectă și cea mai neînsemnată :inchizitorilor le revenea sarcina
de a tria acuzele și de a decide dacă se impunea începutul urmăriri. Putea să fie denunțat orice
nimic ce putea părea bizar în comportamentul său, ceea ce era un bun prilej de răzbunare pe
dușmani sau pe concurenți. Nu era de mirare că elitele au fost principala țintă și cele mai multe
erau victime ale tribunalelor Inchiziției au fost din rândurile ei. Sfanțul Oficiu a creat în jurul lor,
în ciuda inchizitorilor generali ,un climat de suspiciune și a favorizat dezvoltarea
conformismului11

Consiliul Suprem al Inchiziției ai cărui membri erau realmente numiți de rege ,desfășura
o intensa activitate: consilierii se întruneau luni ,miercuri și vineri dimineață ,marți ,joi și
sâmbăta seara .Legătura acestui consiliu cu guvernul Spaniilor era una organică ,deoarece doi
membru ai Consiliul Castiliei asistau cu regularitate la ședințele de seară. Majoritatea
consilierilor erau selecționați dintre inchizitorii tribunalelor de provincie, alături de care figurau

10
Joseph Perez op.cit 369-370
11
Ibidem p.375
prelații sau juriști (titrați) cu experientă.Consiliul cunoștea ,deci, din interior felul cum funcționa
sistemul, iar consilierii îi cunoșteau personal pe inchizitorii din provincie, chiar și pe personalul
mai puțin important, datorită inspecțiilor periodice organizate de Supremă cu participarea
consilierilor .Sarcina Consiliul erau numeroase :el elabora instrucțiuni cărora trebuie să
conformeze tribunale provinciale ,cum ar fi celebrele instrucțiuni ale lui Deza din 1500 sau ale
lui Valdes din 1561;el le modifică sau le completa în funcție de conjuctura politică sau
religioasă. De la sfârșitul secolului al XVI-lea ,în special ,Consiliul a îndrumat și o reorientat
permanent activitatea tribunalelor din provincie prin intermediul faimoaselor cartas acodadas,
veritabile circulare al căror conținut era pregătit și hotărât în sesiunile Supremei. Consiliul
controla activitatea inchizitorilor proviniciali,examina cu grija rapoartele asupra vizitelor
efectuate de inchizitori în districte, cercetata amănunțit relatărilor de cauze care, cel puțin din
1565 au devenit regulate :cunoscute sunt și exemple anterioare :prima relatare este cea toledană
datând din 1550:Gustav Henningsen semnalează alta din 1540 .Aceste relatări constituție o
remarcabilă sinteză a activității tribunalelor.Consililul judecă cauze în apel ,examina întotdeauna
cauzele cele mai grave ,cele care antrenau o condamnare la moarte ,și comuta adesea pedepsele
capitale în pedepse cu închisoare sau galere de viață; el arbitra și în cazurile de vot contradictoriu
,destul de frecvente în procesele importante ;în sfârșit ,îi judeca pe membrii Sfântului Oficiu ale
căror crime erau dovedite de exemplu familiares vinovat de asasinat. Influenta Supremei asupra
instituției a crescut din ce în ce mai mult, iar puterea ei de control s -a amplificat fără încetare
Arhivele o dovedesc Relatările devin mai amănunțite. La începutul secolului al XVI-lea se
limitau la câteva rânduri un secolul mai târziu caz însemna un rezumat de peste o pagină ,iar
dacă era cazul Suprema primea câteva pagini .În secolul al XVIII-lea ,în perioada destrămării a
decadenței instiuției,iniațiativele aparțineau numai Suprema .Cazul din Teurel,din 1754 ,în cele
din urmă aplanat nu a fost declanșat de denunțuri sau rapoarte făcute de familieres sau de
comisari, nici măcar din inițiativa tribunalului din Valencia de care depindea Teruel,ci din
iniativa personala a Inchizitorului Generalul Perez de Prado y Cuesta ,care pe atunci era episcop
de Tuerul. Modelul de funcționare a Consiliului era reglementat de o ierarhie foarte strictă. Votul
se derula în ordinea vechimii membrilor, cei mai vechi votau ultimii. Consiliul era prezidat de
Inchizitorul General. Din 1481 pana la 1820 au funcționat 45 de Inchizitorii generali, media
mandatului fiind aproximativ șapte ani și jumate ,dar acestea nu este decât o medie. Cinci
inchizitori generali au păstrat postul de peste 20 de ani.Fernando de Vales (1546-1566) Gaspar
de Quiroga(1573-1594) Diego de Arce y Reinoso (1643-1665) Diego de Sarmiento y
Vallades(1669-1694) Felipe Beltran(1761-1783) Suprema nu ezita să controleze activitatea unui
tribunal sau activitatea personală a fiecărui inchizitor, Ea îi însărcina pe unul dintre membrii cu
o misiune,acordându-i drepturi deplinele.La finalul misiuni inchizitorul întocmea un raport
amănunțit pe care îl înaintea Supremei. De asemenea aceștia mai trebuia o serie de
inspecți.Majoritatea inspecțiilor aveau un caracter general: o vizită amănunțita a închisorilor cu
examinarea deținuților a celulelor în care stăteau .Aceștia foloseau un chestionar de 49 de
întrebări pe care îl adresau deținuților12

În catalogul ideilor preconcepute ,cea mai tenace se referă la folosirea tortutii.Pană în

secolul al XVIII-lea tortura a ocupat un loc strict, fiind recunoscută în dreptul criminal clasic. Ea
a fost una dintre metodele obișnuite de obținere a adevărului, deși numeroși judecători nu i -au
acordat mult credit,recunoscându-i ambiquitatea.Nu este vorba de tortură dezlănțuită a
interogatoriilor ea este desigur cruda da nu salbatică.Este vorba de o practică reglementată care
se supune unei proceduri bine definite. Tortura este un joc judiciar ca atare .Între judecătorul care
pune întrebarea și suspectul torturat există totuși un fel de competie :pacientul este supus unei
serii de probe ,progresiv înăsprite, pe care le trece rezistând sau eșuează mărturisind.
Inchizitorul nu trebuia să recurgă la tortură decât în lipsă de alte probe, și dacă era nevoit s-o facă
fiind convins că acuzatul îi ascunde adevărul, era indicat să ordone o tortura moderata a
acuzatului, fără vărsare de sânge amintind că suspiciunile sunt înșelătoare13

Pe măsură ce revolta luterană şi diversele sale ramuri s-au extins în Europa după 1530,
Inchiziția Spaniolă s-a întărit în scopul protejării credinței în Spania împotriva infiltrării ideilor
protestante, dar şi pentru sprijinirea puterii regale. De altfel, din motive numeroase şi specifice
Spaniei, ideile protestante nu au câștigat niciodată teren aici. Imaginea Inchiziției Spaniole
torturând şi ucigând sute de mii de simpli protestanți credincioși Bibliei nu se bazează pe nici un
fapt istoric, din simplul motiv nu existau practic protestanții în Spania. În Spania, în perioada
Reformei, Inchiziția Spaniolă a căutat cu siguranță dovezi ale existenței protestantismului.
Tendința contemporană era să se manifeste suspiciune în această privință, chiar şi atunci când cei
investigați erau în mod clar catolici la originile lor. Istoricii estimează că înainte de 1558 se aflau
pe listele Inchiziției Spaniole probabil mai puțin de 50 de cazuri de spanioli pretinși luterani.
12
Bartolome Bennassar op.cit 64 -66
13
Ibidem pp 91-92
Spre sfârșitul anilor 1550, a fost descoperit totuși un mic grup de protestanții, numărând vreo 120
de persoane. Coroana a reacționat îngrozită. Deși Spania a anticipat un val de dezvăluiri şi
descoperiri de pseudo-protestanții, în anii 1560 autoritățile seculare au rotunjit doar la vreo 200
numărul așa numiților protestanți. In ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, probabil vreo alte
200 de persoane fost acuzate de a fi adepți ai lui Luther. Dar în general se crede că majoritatea
acestora erau departe de a fi protestanții. Ca şi în multe alte zone ale Europei, în timpul
inchiziţiilor așa numiții eretici erau de fapt cei care aveau sentimente de necredință, de cele mai
multe ori la beție, sau erau persecutați mai degrabă pentru anticlericalism decât pentru cine știe
ce mare apostazie. Inchiziția Spaniolă a continuat existe până la abolirea ei oficială în 1834, deși
până în 1730 majoritatea celor mai rele lucruri făcute de ea erau de domeniul trecutului. În cea
mai mare parte, ea a rămas așa cum fusese: îndreptată în primul rând împotriva acelor conversos
catolici de sorginte iudaică şi, mai târziu, convertiților similari care proveneau din Islam14

În concluzie, Inchizitia Spaniolă a reprezentat un fenomen care schimbat de a lungul

secolelor imaginea Spaniei prezentând atât părți negative cât și pozitive

14
http://lumea.catholica.ro/2008/02/secretele-inchizitiei-spaniole-revelate/ articol scris deRobert P. Lockwood
Traducere: Ecaterina Hanganu accesat la data
 Bibliografie
1.Benassar Bartolome Inchiziția Spaniolă,Editura Politică București1983.
2. Henry Charlesea A History of the Inquisition of Spain: And the Inquisition in the Spanish
Dependencies , I.B. Tauris; Revised ed. Edition 2011
3. Green Toby Inchizitia o istorie în secolele al XV-lea -AL XVIII-lea
4 Hyatt -Verril Alphaues Inchizitia ,Editura Monderno ,București 1992
5.Perez Joseph ,Istoria Spaniei ,Editura Artemis ,București 2007
6.Testas Guy,Testas Guy Inchizitia,Editura Corint 2002

Webografie
1https://www.history.com/topics/religion/inquisition
2. https://liber-cugetatori.ro/index.php/2017/05/04/inchizitia-spaniola/
3. https://liber-cugetatori.ro/index.php/2017/05/04/inchizitia-spaniola/