Deşi migraţia internaţională nu este un fenomen nou, ci apărut odată cu statul, a cărui

existenţă presupune raporturi fixe între o comunitate şi un teritoriu, globalizarea este cea
care l-a accentuat. Creşterea gradului de permeabilitate a graniţelor - situaţie datorată atât
globalizării, în general, cât şi transformării regionale, de tipul integrării politico-economice, în
special – a permis indivizilor umani deplasarea oriunde pe glob, indiferent de condiţionările
create de introducerea paşapoartelor, vizelor şi a altor instrumente de regularizare a trecerii
graniţelor naţionale şi de şedere în ţara de destinaţie.

Numărul total al migranților internaționali a crescut de la 150 de milioane în 2000 la 214

milioane în 20101. Peste jumătate dintre aceștia locuiesc în țări cu venituri mici și medii, iar
multe țări în curs de dezvoltare sunt în același timp țări de origine și de destinație pentru
migranți. Această mobilitate regională și mondială în creștere dă naștere la oportunități,
contribuind de exemplu la reducerea sărăciei și la inovare, dar face în același timp necesară
o guvernanță eficace, pentru rezolvarea unor probleme precum „exodul de creiere”
(emigrarea persoanelor educate), exploatarea migranților și efectele migrației asupra
urbanizării.

Numeroase studii au arătat că migrația este într-adevăr un mijloc de dezvoltare reciprocă,

ceea ce infirmă miturile care circulau până acum. Imigranții pot să aducă un suflu nou în
societate și să îmbogățească țările adoptive prin diversitate culturală.. Studiile arată că
imigranții nu dăunează deloc creșterii economice, ci dimpotrivă, chiar contribuie la păstrarea
ei pe o tendință ascendentă.
Migrația și mobilitatea sunt factori determinanți esențiali ai dezvoltării durabile, dar
cooperarea la nivel mondial trebuie să treacă într-o viteză superioară. Dialogul la nivel înalt
al ONU din octombrie va oferi o ocazie unică de aducere în prim-plan a agendei mondiale
privind migrația și dezvoltarea și de promovare a unor măsuri concrete care să aibă o
contribuție semnificativă la viața imigranților.
atat tarile de origine, cat si cele atractive pentru migranti, beneficiaza in urma miscarii
temporare, circulare, sau pe termen lung a populatiei. Dar aceste beneficii pot fi atinse
numai printr-o coerenta politica de dezvoltare, coroborata cu migratia. Aceasta politica ar
trebui sa includa accesul pe piata muncii, astfel incat sa garanteze o mobilitate legala si nu
la negru, acordarea cetateniei pentru migrantii pe termen lung, reducerea costurilor pentru
transferul de bani si acces la sistemul financiar din tarile unde s-a emigrat. In cazul tarilor de
origine e nevoie de politici macro- economice evoluate, resurse umane si un sistem de
invatamant bine dezvoltate, investitii in infrastructura si un aspect foarte important- atentie la
sectorul informal! Si aceasta pentru cazurile in care emigrantii muncesc pe termen scurt, atat
in tara de origine, cat si in strainatate. Anual, se trimit sume mari de bani de catre emigranti,
familiilor ramase acasa. Acesta este un fenomen cunoscut si in Romania, unde s-a
demonstrat ca banii intrati in tara in urma muncii in strainatate au contribuit la dezvoltarea
economica.

1. la 1 ianuarie 2005, o nouă Lege a Imigrării a intrat în vigoare, modificând într-o
oarecare măsură procedurile şi restricţiile de imigrare. Deşi Germania limitase
anterior intrarea migranţilor în ţară, noua lege este mult mai permisivă, în special
pentru forţa de muncă înalt calificată din ţările nemembre UE, care poate primi
imediat permisul de rezidenţă permanentă. În schimb, pentru forţa de muncă
necalificată sau semicalificată, se aplică restricţii clare, nefiind posibilă primirea
 permisului de rezidenţă fără a demonstra interesul public pentru acel tip de muncă şi
existenţa unei oferte de munca concrete.

Din punct de vedere al efectelor imigrării asupra securităţii Asupra cetăţenilor şi statului
german, nu au fost înregistrate probleme grave. Implementarea eficientă a legislaţiei şi stilul
de viaţă german au reuşit să restrângă numărul şi gravitatea provocărilor fenomenului
migraţionist la adresa securităţii.

2. Legislatiaslaţia spaniolă permite forţei de muncă necalificate din ţările nemembre UE

să lucreze legal graţie unui permis special, însă mare parte a imigranţilor lucrează
ilegal. Cu toate acestea, ambele categorii de imigranţi contribuie semnificativ la
dezvoltarea economiei spaniole. Alături de factorii economici, reţelele sociale joacă
un rol important în configurarea pieţei muncii. Segmentarea acesteia şi sistemul
bazat pe norma de lucru, ce recrutează muncitorii pe sectoare şi provincii, au făcut
posibilă o stratificare vizibilă a forţei de muncă bazată pe grupuri etnice, creând astfel
nişe pentru piaţa muncii. De exemplu, sectorul serviciilor reuneşte aproximativ 59%
dintre imigranţii cu drept de muncă, iar cel al agriculturii – 21% dintre aceştia. Decizia
din anul 2005 de a oferi condiţii de amnistiere imigranţilor a provocat o serie de
îngrijorări privitoare la viitorul migraţiei în această ţară, astfel încât, până în anul
2015, unul din trei locuitori ai Spaniei va fi strain.