Sunteți pe pagina 1din 6

Hernia de disc lombara

Se caracterizeaza prin ruperea inelului fibros de la marginea discului


vertebral, permitand hernierea materialului nucleului pulpos, care va interesa
radacinile nervoase.
Dupa modul de severitate al conflictului disc-radacina nervoasa se
descriu trei stadii de hernie de disc lombara:
- stadiul 1 - cu iritatrea radacinii (durere pe traiect radicular);
- stadiul 2 – compresia radacinii (durere si parestezii pe traiect
radicular cu modificari ale reflexelor osteotendinoase);
- stadiul 3 - paralizia radacinii ( duereri, parestezii, pareza/paralizie
pe membrul inferior).

Etiologie
Debutul HDl este brutal, legat de un factor declansator (efort fizic
mare, frig etc) sau insidios, progresiv.

Orice pacient cu hernie de disc lombara prezinta clinic cinci


sindroame:
1. rahidian = vertebral ( durere , contractura musculara
paravertebrala, tulburari de statica vertebrala – scolioza, cifoza - si tulburari
de dinamica vertebrala – limitarea miscarilor de flexie, extensie , inflexiuni
laterale);
2. radicular = suma semnelor si simptomelor ce exprima suferinta a
una sau mai multor radacini (durere radiculara , tulburari de sensibilitate si
neuromotorii);
3. dural = semne cu expresie clinica rezultate din cresterea presiunii
la care este supus lichidul cefalorahidian;
4. miofascial = dureri localizate in tesutul moale, identificate la
palpare;
5. neuropsihic = totalitatea modificarilor comportamentale si de
reactivitate neuropsihica a bolnavului.

Principalele traicete radiculare la nivelul membrului inferior


sunt:
L 2, L 3 – fata laterala si anterioara a coapsei, pana in treimea ei
inferioara;
L4 – fata antero-externa sold, coapsa anterior ( de-a lungul muschiului
croitor),
fata interna a genunchiului; este corelata cu reflexul osteotendinos rotulian;
L5 – fesa, fata posterioara a coapsei pana la capul peronelui, loja
antero-externa a gambei , in jurul maleolei externe , fata dorsala a piciorului
pana la haluce si spatiul interdigital I;
S1 – fesa, fata posterioara a coapsei pana in spatiu popliteu, fata
posterioara
a gambei pana la nivelul tendonului achilian si calcaiului , ½ externa a
plantei , ultimele trei degete.

Tratamentul fizical-kinetic si recuperarea medicala


Acest gen de tratament este recomandat in toate stadiile evolutive ale
lombosciaticii de cauza discala , dar trebuie individualizat in functie de
forma clinica si particularitaiile bolnavului.
Pentru tratamentul fizical-kinetic este utila o clasificare care sa
permita sintetizarea mijloacelor de tratament in cateva scheme cu valoare
orientativa.
Prin perioada acuta intelegem stadiul de evolutie al bolii in care
durerile lombo sacrate (cu sau fara iradiere) sunt intense , nu se calmeaza
nici in decubit , exista contractura musculara paravertebrala cu sau fara
blocada.
In perioada sub acuta durerile din decubit au disparut , pacientul se
poate misca in pat fara prea mari dureri , poate sta pe scaun un timp limitat si
se poate deplasa cu conditia de a nu-si mobiliza coloana lombo-sacrata si a
nu-si provoca astfel exacerbarea durerilor.
Perioada cronica permite bolnavului sa-si mobilizeze coloana ,
aceste mobilizari declansand durere moderata, suportabila.
In ortostatism si mers , durerile apar dupa un interval mare de timp ,
pot persista contracturi ale musculaturii paravertebrale lombare.
Perioada de remisiune completa este perioada dintre episoadele
algice in care pacientul este asimptomatic si predispus astfel la repetarea
acelorasi greseli ce duc la recidiva.
Factorul esential care poate asigura o reusita terapeutica pe termen
mediu si lung, reducerea reala a riscului de recidiva , consta in adaptarea
riguroasa a unui program de fizio-kinetoterapie la elementele etiopatogenice
genereatoare de suferinta.
Vazut din acest unghi , tratametul are ca obiective:
-educarea bolnavului in sensul acordarii importantei juste durerii sale
lombo sacro-fesiere;
-profilaxia activa a recidivelor;
-reducerea riscurilor de complicatii radiculare a sindromului dureros
lombar.
Pe langa obiectivele principale , apar si cele suplimentare datorita
coafectarii radiculare si aparitia suferintei neurologice : tulburari de
sensibilate, deficite motorii , tulburari trofice etc.

Obiectivele pe care trebuie sa si le propuna orice program de


kinetoterapie sunt:
- relaxarea musculaturii contracturate si asuplizarea trunchiului
inferior. Pentru relaxarea musculaturii lombare cu reducerea concomitenta a
lombo-sacralgiei , Sbenghe recomanda aplicarea exercitiului hold-relax,
modificat , cu rezistenta moderata spre minima.
- contractia unui grup muscular este urmata de relaxarea muschilor
activati si ciclul se repeta.
Abordarea grupelor musculare se face de la distanta spre zona
afectata.
Se utilizeaza pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre in
scopul influentarii musculaturii trunchiului.
Diagonalele membrelor superioare vor influenta musculatura
abdominala superioara si cea exetensoara superioara a trunchiului.
Diagonalele membrelor inferioare vor influenta musculatura abdominala
inferioara si pe cea a trunchiului.
Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a
coloanei vertebrale lombare , basculari ale bazinului , intinderea
musculaturii paravertebrale si muschiului psoas-iliac , cel mai frecvent se
utilizeaza programul Williams.

Programul Williams cuprinde urmatoarele exercitii repartizate in


doua faze:
A. In prima faza:
-decubit dorsal , flexia-extensia genunchiilor;
-decubit dorsal , se trage cu mainile un genunchi la piept pana se
atinge genuchiul cu fruntea, apoi celalat genunchi;
-acelasi exercitiu , dar se executa simultan cu ambii genunchi;
-decubit dorsal , cu mainile sub cap , se trage un genunchi cat mai
mult spre piept , apoi celalalt , finalizand cu ambii genunchi concomitent;
-decubit dorsal cu bratele ridicate la verticala , pe langa cap ,
genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe pat.
Din aceasta pozitie se impinge zona lombara spre pat , se contracta
abdominalii si se basculeaza sacrul inainte.
Exercitiile se executa in serii de repetari al caror numar se stabileste in
functie de pacient.
B. In faza doua a programului Williams:
-decubit dorsal cu genunchii flectati , talpiile pe pat , se apleaca ambii
genunchi lipiti spre dreapta si spre stanga pana ating suprafata patului;
-decubit dorsal , se ridica alternativ calcaiul si se aseaza pe genunchiul
opus si din aceasta pozitie se abduce coapsa pana atinge suprafata patului;
-decubit dorsal , se ridica alternativ fiecare membru inferior al
genunchiului extins;
-din ortostatism , genoflexiuni cu mainile sprijinite pe spatarul unui
scaun, spatele se mentine perfect drept , calcaiele lipite pe sol;
-pozitia de „cavaler servant” , corpul aplecat spre inainte si sprijin cu
mainile pe sol; se intinde genunchiul de sprijin executand si o balansare care
intinde muschiul psoas-iliac.

La acest program se pot asocia o serie de exercitii la spalier din


pozitia atarnat , in functie de posibilitatile fizice ale bolnavului.
Cu spatele la spalier , mainile deasupra capului , priza cu ambele
maini pe aceasi bara se executa:
1. ridicari ale genunchiilor la piept;
2. rotarea trunchiului stanga/dreapta cu genunchii flectati;
3. bascularea stanga/dreapta a membrelor inferioare intinse;
4. semisuspendare (soldurile si genunchii flectati la 90 de grade ,
sprijin si pe picioare) , se fac basculari inainte , inapoi si in lateral ale
bazinului.
Cu fata la spalier , mainile facand priza pe aceasi bara se executa:
1. redresarea bazinului;
2. pendularea bazinului.

In perioada cronica se continua kinetoterapia prin consolidarea


asuplizarii coloanei verterbrale lombare , dar cu accent pe tonifierea
musculaturii trunchiului.
Scopul tonifierii musculaturii abdominale si a celei extensoare
lombare este, ca si in pozitia de ortostatism , trunchiul inferior sa realizeze o
pozitie neutra a pelvisului si sa creeze o presiune abdominala care sa fie
capabila sa preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile
intervertebrale.
Program terapeutic:
1. – din decubit dorsal cu genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe
pat.
Se incearca impingerea cu forta a genunchiilor in sus in timp ce
kinetoterapeutul se opune miscarii , tot timpul partea lombara ramanand in
contact cu patul;
2. – aceasi pozitie de plecare , pacientul ridica capul umerii si
trunchiul , bratele intinse anterior , pana cand palmele ajung deasupra
genunchilor.Se revine si se repeta.
3. – din pozitie de cvadripedie pentru corectarea lordozei lombare , se
"suge" puternic abdomnenul si se mentine. Se relaxeaza si se repeta.

4.– decubit dorsal , genunchii flectati la 90 de grade , lipiti unul de altul ,


pacientul incearca sa ii duca lateral spre panul patului.
5. – aceeasi pozitie de plecare , bolnavul isi trage cu forta genunchii la
piept, iar terapeutul se opune;
6. – decubit dorsal cu membrele inferioare intinse. Terapeutul
incearca sa ridice ambele membre , dar pacientul se opune;
7. – din decubit lateral cu coapsele usor flectate.Terapeutul impinge
cu o mana pelvisul pacientului inainte si cu a doua mana trage inapoi de
umarul acestuia.Bolnavul se opune acestor forte.
8. – executarea “podului” din decubit dorsal cu genunchii usor
flectati , sprijin pe umeri-spate si picioare, se ridica bazinul si zona lombara.
Terapeutul se opune apasand pe crestele iliace;
9. – din pozitia “pod”, bolnavul incerca o rotare a bazinului la care
terapeutul opune rezistenta spre sfarsitul cursei miscarii.Se alterneaza
stanga/dreapta.
10. – din ortostatism langa o masa , pacientul se sprijina usor de ea si
face o usoara flexie din solduri metinand coloana lombara delordozata;
kinetoterapeutul se opune miscarii , avand o mana pe scapula si cealalta
anterior , pe cresta iliaca opusa . Bolnavul se opune acestor forte.
In perioada de remisiune completa , bolnavul poate recurge la un
tratament balneo-climateric.

Aceste programe nu sunt standard si este recomandata varierea


exercitiilor in functie de pacient !
Recomandarile sunt in functie de localizarea afectiunii si de profesia
pe care o are pacientul. Astfel , pacientii care isi desfasoara activitatea in
special in pozitie ortostatica sun beneficiarii unui program de kinetoterapie
orientat spre intretinerea si dezvoltarea sistemului muscular de sutinere pe
verticala a coloanei vertebrale.
Pentru pacientii a caror activitate profesionala solicita flexia
trunchiului si miscari complexe ale membrelor superioare , programul de
kinetoterapie profilactica trebuie orientat spre consolidarea functiei de baza a
sistemului vertebro-ischio-gambierilor, care asigura retroversia trunchiului la
nivelul articulatiei coxo-femurale.

Bibliografie:
1. Tudor Sbenghe, “Kinetologie profilactica, terapeutica si de
recuperare”, Editura Medicala, Bucuresti, 1987;
2. Russek A., Hofkosch – Isometric Exercises for Physical
Fitness, Institute of Medical Rehabilitation, New York, 1993;