REGIUNILE INTERIOARE ALE CAPULUI

REGIUNEA CAVITĂŢII ORBITALE

Delimitare: Este circumscrisă de marginea orbitei. Cavitatea orbitală comunică aboral cu fosa
temporală, marcată de arcada zigomatică şi procesul zigomatic al frontalului care circumscrie lateral
orbita. Formaţiunile din cavitatea orbitală sunt acoperite de periorbită. Între periorbită şi peretele
orbitei se găseşte ţesutul gras orbito-temporal.
Straturi anatomice:
- În ţesutul gras orbito-temporal, ventral orbitei se întâlnesc: vena profundă a feţei care după ce
străbate periorbita trece peste protuberanţa alveolară a maxilarului spre vena facială; poţiunea orbitală
a arterei maxilare cu originea arterei palatine descendente, artera infraorbitală, artera sfenopalatină,
artera bucală, precum şi ramura maxilară a nervului trigemen şi ganglionul sfenopalatin.
- Periorbita este o structură fibroasă de aspect conic cu vârful fixat pe creasta orbitotemporală. Sub
marginea orbitei formează un inel prin care alunecă tendonul muşchiului oblic mare al ochiului.
- Ţesutul conjunctiv subperiorbitar include: vena profundă a feţei care părăseşte craniul prin fisura
orbitală; artera oftalmică externă; artera malară şi nervul zigomatic; pe planşeul periorbitei nervul
micul trochlear; caudo-lateral periorbitei nervul zigomatic îşi întreţese fibrele cu cele ale nervului
lacrimal; caudo-medial aderent de periorbită trece nervul frontal şi artera frontală; în apropierea
peretelui medial, se observă gaura etmoidală unde pătrunde nervul etmoidal şi artera oftalmică
externă; pe faţa dorsală a muşchiului oblicul mare se observă nervul trochlear.

Fig. 1. Structurile morfologice din țesutul conjunctiv submaseterin și subpterigoidian

a-inserția mușchiului maseter, b-creasta facială, c-procesul alveolar al maxilarului, b-hiatusul
maxilar, e-procesul pterigoid, f-gaura alară posterioară, g-gaura alară anterioară, h-gaura alară mică, i-
condilul articular al temporalului, j-stilohialul, k-porțiunea molară a mușchiului buccinator
1-periorbita, 2-vena profundă a feței, 3-vena facială, 4-vena palatină, 5-porțiunea guturală a arterei
maxilare, 6-artera meningică medie, 7-artera temporală profundă rostrală, 8-artera oftalmică externă, 9-
porțiunea orbitală a arterei maxilare, 10-artera bucală, 11-artera palatină descendentă, 12-artera palatină, 13-
nervul maxilar, 14-nervul palatin,15-nervul bucal, 16-nervul alveolomandibular, 17-nervul temporal
superficial, 18-nervul frontal

1
- Stratul muscular are aspect conic stratificat. În stratul superficial se observă dorsal m. ridicător al
pleoapei superioare, dorso-medial mușchiul oblic mare iar ventral mușchiul oblic mic. În stratul
mijlociu se găsesc muşchii drepţi (lateral, ventral, dorsal şi medial) ai globului ocular. Stratul profund
este reprezentat de muşchiul retractor al globului ocular, a cărui fascicule sunt dispuse în jurul
nervului optic.
- În ţesutul conjunctiv intermuscular se găsesc: nervul abducens situat pe faţa medială a inserţiei
distale a mușchiului drept lateral; nervul oculomotor comun care iese din craniu prin fisura orbitală,
înconjură nervul optic, emite ramuri pentru mușchii drepţi dorsal, medial, ventral, nervul micul
trochlear pentru oblicul ventral şi pentru fasciculele: dorsal, ventral şi medial al mușchiului retractor al
globului ocular; între dreptul medial şi dorsal se găseşte nervul nazociliar şi artera oftalmică externă;
între fasciculele retractorului globului ocular este nervul optic.

Fig. 2. Cavitatea orbitală- după secționarea arcadei zigomatice și a periorbitei

a-arcada zigomatică, b- procesul zigomatic al frontalului, c-hiatusul orbital, d-condilul articular al
temporalului, e- globul ocular, f- corneea, g-inserția m. drept lateral.
1-periorbita secționată, 2-n. frontal, 3-n. lacrimal, 4-n. abducens, 5-n. micul trochlear, 6-n. palatin
mare, 7- ramura maxilară a n. trigemen, 8-n. bucal, 9- a. maxilară- porțiunea guturală, 10-a.
meningică medie, 11- a. temporală profundă rostrală, 12- a. maxilară- porțiunea orbitală13- a.
bucală, 14- a. palatină mare

2
 Fig. 3. Cavitatea orbitală
– planul profund
a- procesul zigomatic al
frontalului, b-arcada
zigomatică,c-periorbita, d-
hiatusul orbitar, e-globul
ocular, f-m. drept ventral,
g-m. drept lateral, h-m.
drept dorsal, i-corneea, j-
m. oblic mare.
1-n. trochlear, 2-n. optic,
3-n. oculomotor comun, 4-
ramura maxilară a n.
trigemen,

- Globul ocular, are aspect sferoidal, se poate distinge un ax anteroposterior, iar planul perpendicular
pe ax reprezintă planul ecuatorial. Emisfera anterioară planului prezintă în centru corneea transparentă,
vizibilă prin fanta palpebrală, marcată de limbul sclerocorneean.
Tunica fibroasă de culoare alb sidefie este sclera. Emisfera posterioară prezintă în centru
locul de formare al nervului optic iar în jurul căruia se inseră fasciculele retractorului globului ocular.
În planul ecuatorial se remarcă inserţia mușchilor drepţi ai globului ocular şi mușchii oblic mare şi
mic. Sub scleră se găseşte lamina fusca care reprezintă un redus ţesut conjunctiv ce leagă sclera de
coroidă. Coroida reprezintă stratul musculo-vascular, pigmentat, care include irisul, corpul ciliar şi

3
capilare sanguine. Retina se găseşte pe faţa internă a coroidei, are culoare gălbuie şi reprezintă tunica
nervoasă. Pe procesele ciliare prin intermediul zonulei Zinn se inseră cristalinul.

REGIUNEA CAVITATILOR NAZALE

Se delimitează de la nivelul narinelor până la nivelul choanelor care se deschid prin gaura
guturală în faringe.
Vestibulul nazal este cuprins între planul rostral al narinelor și limita dintre tegument și
mucoasa respiratorie.
Cavitățile nazale sunt completate de corneți nazali care apar sub forma unor lame papiracee
rulate în jurul propriului ax, căptușite cu mucoasă respiratorie. Fundul cavităților nazale este ocupat de
volutele etmoidale acoperite de mucoasă olfactivă. La carnivore specii macrosmatice mucoasa
olfactivă se continuă și pe baza corneților nazali.
Mucoasa respiratorie are culoare roz-roșiatică, intens vascularizată prezintă glande (celule)
mucoase cu rol în încalzirea și umezirea aerului.
Mucoasa olfactivă, mai slab vascularizată de culoare ușor gălbuie prezintă neuroni bipolari.
Corneții nazali delimitează la nivelul cavităților nazale meaturi respiratorii. După poziția lor
meaturile respiratorii se impart în:
- meatul dorsal între cornetul dorsal și plafonul cavității
- meatul mijlociu între cei doi corneți
- meatul ventral între cornetul ventral și planșeul cavității
- meatul comun situat între septul nazal și planul medial al corneților nazali. Acesta comunică cu
cele 3 meaturi.
La nivelul planșeului cavității nazale, sub mucoasă, se întâlnește organul vomero-nazal,
continuat aboral cu nervul terminal și nervul vomero-nazal. Organul vomero-nazal lipsește la ecvine.
Vascularizația și inervația este realizată astfel:
- Plafonul, cornetul nazal dorsal și volutele etmoidale sunt irigate de artera etmoidală (ramură din
oftalmică externă)
- Planșeul și cornetul nazal ventral sunt irigate de artera sfenopalatină (terminala a arterei maxilare)
- Inervația senzitivă a plafonului, cornetului dorsal și volutelor etmoidale este realizată de nervul
etmoidal desprins din nazociliar, iar planșeul și cornetul nazal ventral este inervat de nervul
sfenopalatin (nerv din ramura maxilară a trigemenului).
- In sens caudal mucoasa respiratorie se continuă la nivelul nazo-faringelui (pe fata dorsala a valului
palatin până la nivelul conductului faringo-timpanic )
- La nivelul sinusurilor mucoasa nazală se continuă cu mucoasa sinusală. Mucoasa sinusurilor este
mai slab vascularizată față de mucoasa nazală.

Fig. 4. Secțiune transversală prin

cavitățile nazale la oaie
1-tuberculul facial, 2-molarul II
superior, 3- sinusul maxilar, 4-
palatul dur, 5-sinusul palatin, 6-
nazalul, 7-septumul nazal, 8- sinus
concal, 9-cornetul nazal dorsal, 10-
cornetul nazal ventral, 11- meatul
nazal ventral, 12- meatul nazal
comun, 13- meatul nazal mijlociu,
14- meatul nazal dorsal

4
 Fig.5 . Secțiune sagitală prin cap la ovine
1-cornetul nazal dorsal, 2-cornetul nazal ventral, 3-3-volutele etmoidale, 4-septumul nazal, 5-5-
plafonul dur al cavității bucale si mucoasa palatină, 6-vălul palatin, 7-choanele, 8- sinusul
frontal, 9-nasofaringele, 10-bucofaringele, 11-epiglota, 12-bazihioidul, 13-glota, 14-corpul
mandibulei, 15-bureletul incisiv, 16-limba, 17-bazisfenoidul, 18-bazioccipitalul, 19-condilii
occipitalului20-măduva spinării, 21-encefalul (masa intermediară a talamusului).

Fig. 6. Vestibulul nazal la ecvine

1-vestibulul nazal, comisura nazală
ventrală, 3-deschiderea conductului
nazolacrimal, 1”-diverticulul nazal

Sinusurile paranazale
Delimitare: Sinusul frontal la ecvine se delinitează anterior prin linia anterioară care unește
unghiurile nazale ale ochilor, lateral baza proceselor zigomatice ale frontalelor iar posterior de linia
care unește marginea caudală a proceselor zigomatice. Anterior sinusul frontal comunică cu sinusul
concal, antero-ventral cu sinusul maxilar inferior iar caudo-ventral cu sinusul sfeno-palatin.
Sinusul maxilar se delimitează dorsal prin linia care unește unghiul nazal al ochiului cu
comisura dorsală a nasului, ventral delimitată de creasta facială, anterior de linia perpendiculară pe

5
linia dorsală a botului din spina facială iar caudal de marginea anterioară a orbitei. Delimitarea
sinusurilor maxilar inferior și superior corespunde cu linia dintre unghiul nazal al ochiului și spina
facială. Comunicările sinusurilor maxilare sunt: sinusul maxilar superior comunică cu cavitatea nazală
la nivelul meatului nazal mijlociu iar sinusul maxilar inferior comunică cu cavitatea nazală și cu
sinusul frontal.

Fig. 7. Sinusurile le ecvine – aspect lateral

1.-sinusul frontal, 2-sinusul concal, 3-sinusul maxilar
superior, 4-sinusul maxilar inferior
Fig. Sinusurile la ecvine-aspect dorsal
1-sinusul frontal, 2-sinusul concal. 3-sinusul etmoidal,
4-cominicarea sinusului etmoidal cu sinusul maxilar
superior, 5-sinusul maxilar inferior, 6-sinusul maxilar
superior

REGIUNEA CAVITĂȚII BUCALE

Regiunea se împarte în vestibulul bucal și cavitatea bucală propriu-zisă.
Vestibulul bucal reprezintă spațiul dintre tablele dentare buze și obraji. Ca urmare el prezintă
o porțiune anterioară situată între buze și incisive și două porțiuni laterale situate între molari și obraji.
Mucoasa labială respectiv mucoasa bucală se răsfrânge pe gingii formând la baza acestora șanțurile
gingivo-labiale și gingivo-bucale.
Comunicarea între vestibul bucal și cavitatea bucală propriu-zisă se realizează printre tablele
dentare iar la animalele care prezintă diastemă se realizează și prin spațiile interdentare și retrodentare.
In șanțul gingivo-labial superior întâlnim frâul buzei superioare.
Mucoasa de la nivelul vestibulului labial se continuă la nivelul vestibulului bucal, în dreptul
molarilor formează crestele molare unde se găsesc și deschid glandele molare. La nivelul proceselor
alveolare corionul mucoasei se îngroașă formează gingia, apoi se continuă la nivelul plafonului
cavității bucale unde formează crestele palatine.
La marginea anterioară a valului palatin mucoasa se răsfrânge la baza limbi formează stâlpii
gloso- palatini (stâlpii anteriori ai valului palatin) iar la marginea liberă mucoasa urcă spre faringe
formând stalpii posteriori ai valului palatin (stâlpii faringo-stafilini) care delimitează deschiderea
faringelui împreună cu baza limbii. Între stâlpii anteriori și posteriori la carnivore, leporide, ecvine și
rumegătoare se găsește amigdala palatină iar la suine amigdala stafilină (situată pe fața ventral a
vălului palatin).
De la nivelul stâlpilor rostrali ai vălului palatin mucoasa palatină se continuă cu mucoasa
linguală mai îngroșată și cu papile gustative pe fața dorsală și mai subțire și netedă pe părțile laterale
și fața ventrală a limbii. Pe fata dorsală a limbi întâlnim papile cu rol mecanic (odontoide și
lenticulare), rol gustativ (papilele caliciforme și foliate) și cu rol mixt (papilele filiforme și
fungiforme). Papilele foliate lipsesc la rumegătoare. De pe părțile laterale mucoasa linguală se
continuă pe planșeul cavității bucale unde sub porțiunea liberă a limbii formează frâul limbii cu
dispoziție sagitală (la ecvine și carnivore) sau orizontală (la rumegătoare și suine). Mucoasa planșeului
cavității bucale formează câte o proeminență de o parte și de cealaltă a planului sagital, în dreptul

6
caninilor, numiți carunculi sublinguali. La baza carunculilor sublinguali se deschid canalele Wharton
și Bartholini. La nivelul recesurilor sublinguale mucoasa formează crestele sublinguale unde se găsesc
glandele salivare sublinguale și canalele lui Rivinius.
Sub mucoasa linguală întalnim glande sublinguale, situate la baza limbii, nervul lingual care
urmărește marginea dorsală a mușchiului stiloglos, nervul hipoglos cu traiect ventral mușchiului
stiloglos și arterei linguale. Stratul muscular al limbii este reprezentat de mușchii extrinseci și mușchii
intrinseci. Mușchii extrinseci sunt: genioglos, bazioglos și stiloglos. Musculatura intrisecă a limbii se
inseră pe rafeul fibros (lissa) evident la carnivore și are aspect plexiform. Modificări ale mucoasei
linguale apar la taurine unde mucoasa este cheratinizată, iar la pisică cornificată.
Dinții sunt organe dure cu rol în prehensiunea și masticația alimentelor precum și rol fonator.
Ei se împart în dentiție temporară (care se înlocuiește la animalele tinere) și dentiție definitivă
(permanentă). Înșiruirea lor pe oasele incisive și maxilare formează arcada superioară iar înșiruirea lor
pe mandibulă formează arcada inferioară. După apariție, formă și poziție ei se împart în: incisivi,
canini, premolari și molari. Formula dentară a unei specii este exprimarea sub formă de fracție a
dentiției.
Morfologic dintele prezintă: coroană, gât și rădăcină. Interiorul prezintă o cavitate numită
cornet dentar intern care adăpostește pulpa dentară. La ecvine incisivii prezintă o cavitate externă la
nivelul coroanei vizibilă pe suprafața de abraziune numită mișună. Fixarea dintelui în alveolă este
realizată de ligamentul alveolo-dentar care reprezintă continuarea periostului de la nivelul alveolei pe
rădăcina dintelui. Pe lângă ligamentul alveolo-dentar la fixarea dintelui mai participă și bureletul
gingival care se formează prin îngroșarea corionului gingival la nivelul gâtului dintelui.
Pereții cavității:
Plafonul cavității bucale reprezentat de palatal dur, delimitat de arcada dentară superioară.
Mucoasa, groasă are corionul îngroșat și formează creste palatine. Țesutul conjunctiv submucos
include: vena palatină care se varsă în vena profundă a feței, artera palatină și nervul palatin care
urmăresc conductul palatin apoi șanțurile palatine. Artera palatină emite numeroase ramuri
anastomotice iar în spatele incisivilor se anastomozează formând trunchiul palatolabial. Planul osos
este reprezentat de procesele palatine ale oaselor incisive, procesele palatine ale maxilarelor și lama
orizontală a oaselor palatine.
Peretele posterior, reprezentat de palatul moale care reprezintă continuarea palatului dur în
sens caudal. Mucoasa de tip bucal pe fața ventrală, formează stâlpii anteriori (gloso-palatini) și stâlpii
posteriori (faringo-stafilini). În stratul submucos se întâlnesc glandele salivare palatine. Tesutul
conjunctiv include ramuri din artera și nervul palatin mic precum și ramuri din artera palatină
ascendentă. Stratul musculo-aponevrotic include fascia palatină și aponevroza mușchilor tensori și
ridicători ai vălului palatin precum și mușchiul palato-stafilin.

10-nervul lingual Fig. 8. Vestibulul bucal și planșeul

cavității bucale după îndepărtarea
mandibulei.
1-secțiune prin mandibulă, 2- limba, 3-
mucoasa linguală, 4-glandele molare
inferioare, 5-papila salivară, 6-
limfonodurile mandibulare, 7-glandele
sublinguale, 8-canalul lui Warton, 9-
nervul hipoglos, 10-nervul lingual

7
 Pereții laterali sunt limitați de șanțurile gingivobucale maxilar și mandibular. Mucoasa netedă
prezintă papila salivară iar la nivelul șanțurilor gingivobucale crestele molare. La rumegătoare
mucoasa prezintă și papile odontoide. Stratul muscular îl formează mușchiul buccinator și mușchiul
maseter.
Planșeul cavității este circumscris de arcada dentară ventrală, sistematizat într-o porțiune
sublinguală apicală și două porțiuni laterale (lateral limbii). Porțiunea apicală are ca bază anatomică
corpul mandibulei. Porțiunile laterale au ca bază anatomică mușchii geniohioidian și milohioidian.
Mucoasa este fină formează frâul limbii, în porțiunea apicală formează carunculii sublinguali iar pe
părțile laterale crestele sublinguale. Țesutul conjunctiv adăpostește glandele sublinguale. Țesutul
conjunctiv subcutan adăpostește glandele mandibulare, la vârful glandelor pe traiectul arterei și venei
sublinguale se găsesc limfonodurile mandibulare.

Fig. 9. Structurile morfologice

din cavitatea bucală la ecvine

Fig. 10. Aspectul dentiţiei la taurine- mandibulă secţionată sagital-

Pm 2, 3- premolarii 2, 3, M1, 2, 3- molarii 1, 2, 3,

a- coroana dentară, b- gâtul dentar, c- rădăcina dentară, d- cavitate alveolară cu molar în erupţie.
1- canal alveolo-mandibular, 2- n. alveolo-mandibular, 3- pulpa dentară, 4- cornet dentar intern,
5- sept alveolar, 6- paradonţiu

8
Fig.11. Glandele salivare aglomerate la canide, suine, taurine şi cabaline
P- glanda parotidă, 1- canalul parotidien Stenon,
M- glanda mandibulară, 2- canalul gl. mandibulare Wharton,
Sl- glanda sublinguală: a- porţiunea polistomatică, b- porţiunea monostomatică, 3- canalul gl.
sublinguale monostomatice Bartholin,
Msp- gl. Molare superioare,
Minf- gl. Molare inferioare.
B- glanda bucală

CAVITATEA CRANIANĂ

Descoperiri: Pătrunderea în cavitatea craniană se poate realiza prin trepanarea oaselor

frontale pe linia care unește baza proceselor zigomatice ale frontalelor sau prin trepanarea oaselor
parietale prin mușchiul temporal.
Straturi anatomice:
- Planul osos reprezentat de porțiunea cerebrală a frontalelor, oasele parietale și occipital.
- Meningele. Duramater, aderă de cutia craniană, prezintă în plan sagital între cele două emisfere o
cută ,,coasa creierului”, iar caudal emisferelor o cută transversală care formează cortul cerebelos.
Coasa creierului adăpostește sinusurile venoase sagitale (dorsal și ventral) iar la nivelul cortului
cerebelos se găsește sinusul transvers. Arahnoida porțiunea lamelară aderă de fața internă a dureimater
iar porțiunea trabeculară delimitează spații arahnoidiene mai dezvoltate: confluientul arahnoidian
superior (înaintea cerebelului) și confluientul posterior (înapoia cerebelului). Piamater subțire aderă de
encefal.
- Encefalul reprezentat de emisferele cerebrale separate de fisura interemisferică, sunt parcurse de
șanțuri ce delimitează girusurile. La nivelul șanțurilor se remarcă numeroase ramuri vasculare.
- Pe planșeul neurocraniului după îndepărtarea encefalului se identifică:
- Anterior lobii olfactivi în fosele olfactive. Între lobii olfactivi artera oftalmică internă și nervul
etmoidal.
- Ventral în jurul hipofizei poligonul hipofizar și cortul hipofizar realizat de duramater. Nervii optici
uniți în chiasma optică, nervul trochlear, deasupra găurii sfâșiate ganglionul lui Gasser unde spre

9
înainte se desprind nervul maxilar și nervul oftalmic iar nervul maxilar iese prin gaura ovală. Între
nervul mandibular și cortul hipofizar se află sinusul cavernos care comunică anterior cu vena profundă
a feței.
- Lateral înapoia crestei cerebrocerebeloase se observă: nervul intermediofacial, nervul
vestibulocohlear, nervul glosofaringian, nervul vag, nervul accesoriu vagului și nervul hipoglos.

Fig. 12. Fața dorsală a sfenoidului

a.-bazisfenoidul, b.- presfenoidul, 1-chiasma optică, 2- gaura etmoidă, 3-incizura carotică, 4-
incizura ovală, 5-incizura spinoasă, 6- aripile presfenoidului.

Fig. 13. Fața endocranienă a piramidei temporalului

1- amprente cerebeloase, 5- hiatusul auditiv intern, 6- procesul muscular

Fig. 14. Secțiune sagitală prin craniu

I-XII – originile aparente ale nervilor cranieni și topografia lor la nivelul craniului

10
 Fig. 15. Planșeul craniului.
Originea aparentă a nervilor cranieni și
locul pe unde părăsesc craniul
1. Lama ciuruită a etmoidului
2. Canalul optic
3. Fisura orbitală
4. Gaura rotundă
5. Incizura (gaura) ovală
6. Gaura sfâșiată
7. Gaura jugală
8. Hiatusul auditiv intern
9. Gaura n. hipoglos
I-XII- Nervii cranieni

Fig. 16. Structurile morfologige generate de duramater la nivelul encefalului

11