POVESTEA

LITEREI
C
 Prinţul a stat ascuns
până s-a întunecat. A
aşteptat-o pe Aurora să
vină la geam, s-o ajute
să coboare zidul.
Şi, la fel ca şi pe
prinţ, florile au ajutat-o
pe Aurora să ajungă jos,
lângă el.
Apoi, pe cărări ştiute
numai de ea, s-au furişat
în afara castelului, fără
să-i observe nimeni.
 Au mers toată noaptea, fără
să se oprească o clipă. Nu
puteau şti când va fi
observată dispariţia Aurorei.
Cel mai bine era să se
îndepărteze cât mai mult.
Pădurea era întunecată, doar
câte o rază de lună le mai
lumina drumul din când în
când.
La un moment dat s-au
oprit speriaţi, auzind un
zgomot lângă ei. Au râs
uşuraţi apoi, când au trecut
prin spatele lor câţiva iepuraşi
treziţi din somn.
 Spre dimineaţă, erau obosiţi
de drumul parcurs prin pădurea
întunecată. S-au gândit să se
oprească la marginea pădurii, să
se odihnească.
Primele raze ale soarelui
începeau cu greu să străbată
frunzişul des. Aveau puţin timp
pentru odihnă. Au adormit
repede, iar timpul a trecut pe
nesimţite.
I-a trezit un zgomot ciudat.
S-au uitat cu atenţie înspre
frunzişul de deasupra lor. O
bufniţă stătea chiar deasupra
lor, iar alta se învârtea în
cercuri mici.
 Gălăgia făcută de acestea
i-a trezit de tot. S-au uitat în
jurul lor şi au observat că,
deşi era zi, afară era foarte
întunecat. Cerul se acoperea
repede cu nori negri. Venea
ploaia. Trebuia să-şi găsească
urgent un loc mai ferit.
Cum bufniţa cea mică tot
zbura spre ei, apoi pleca, iar
venea spre ei, iar pleca, s-au
gândit că, de fapt, bufniţa
doreşte să-i ducă undeva. Au
urmat-o repede.
 Au ajuns lângă un copac
uriaş, care avea o scorbură
mare. Nici n-au intrat bine
în scorbură,că ploaia s-a
abătut asupra pădurii.
A plouat timp
îndelungat. Cei doi tineri
erau deja neliniştiţi. Nu
mai puteau rămâne acolo.
Riscau să fie ajunşi din
urmă de oamenii Zmeului,
care o căutau pe Aurora.
Tocmai când se pregăteau
să plece, ploaia s-a oprit
brusc.
 Au ieşit repede la
marginea pădurii, grăbiţi
să-şi continuie drumul.
Dar s-au oprit la fel de
repede: în faţa lor, dincolo
de zare, se întindea cel
mai frumos curcubeu pe
care l-au văzut vreodată.
Au plecat fericiţi mai
departe, ştiind că, dacă vor
urma acel curcubeu, vor
ajunge acasă.
De atunci, când văd
curcubeul, oamenii ştiu că
le arată drumul spre casă
şi desenează forma
acestuia.
Aşa s-a născut litera C...
• Realizat de :
prof.înv.primar Ciupa Camelia
Şcoala „Ion Agârbiceanu”
Cluj-Napoca