Introducere în microeconomie

Teoria economică și sistemul științelor economice. Obiectul de studii al

teoriei economice

Știința economică studiază realități cu caracter dublu: atât obiective, cât și subiective.
În antichitate ideile economice erau formulate și integrate în alte sisteme de gândire,
de abia în sec. al XVIII-lea, ele se desprind de alte științe constituind o știință aparte.
Inițial știința economică avea denumirea de economie politică, însă treptat de la ea
încep să se desprindă științe autonome (statistica, contabilitatea, marketing-ul),
acestea constituindu-se în ”sistemul științelor economice”, unde economia politică
ocupa un loc primordial. Teoria economică este doar una din științe economice.

Clasificarea științelor economice:

1. Științe economice fundamentale:
a) economia politică
b) microeconomia
c) macroeconomia
2. Științe economice funcționale:
a) statistica
b) contabilitatea
c) finanțele
d) activitate bancară
e) relații economice internaționale
3. Științe economice concrete:
a) economia industriei
b) agriculturii
c) transportului
d) învățîmântului
e) comerțului
4. Științe economice istorice:
a) doctrine economice
b) istoria economiei naționale și mondiale
5. Științe economice de frontieră:
a) geografia economică
b) econometria
c) cibernetica economică

Teoria economică constituie baza teoretică și metodologică pt celelalte științe

economice, elaborează instrumentul de cercetare economică, formulează categoriile,
legile și tendințele principale în dezvoltarea activității economice. Anume această
știință servește drept temelie pt elaborarea politicii promovate de stat.

În secolele XVIII-XIX, denumirea de economie politică este recunoscută și utilizată de

către reprezentanții tuturor școlilor și doctrinelor economice.
Școala clasică:
Fondator: Adam Smith
Motto-ul: „Banii trebuie investiți în urma economisirii lor.”
Rezultat: Apar noi clase sociale.

Școala marxistă:
Fondator: Karl Marx
Motto-ul: „Relația dintre clase în procesul de producție.”
Rezultat: Exploatarea unora de către alții, apar divergențe între țări, ca rezultat al
exploatării apar revoltele.

Școala naționalistă:
Fondator: Flist
Motto-ul: „Căile de dezvoltare a națiunilor subdezvoltate este stimularea acțiunilor
autohtone.”
Rezultat: Apar revoltele și conflictele pe plan internațional.

Teoria economică se împarte în:

- economia politică
- ”Economix”

Economixul se împarte în:

- microeconomie
- macroeconomie

Economix este știința care se luptă cu raritatea resurselor.

Microeconomia: fondator Marshall

Studiază activitățile legate de realizarea (obținerea) veniturilor prin producerea de
bunuri și servicii, folosirea veniturilor în cadrul procesului de consum al bunurilor și
serviciilor.

Microeconomia cercetează economia axată pe:

1. comportamentul agenților economici în calitate de consumator sau producător
2. piața unui produs sau serviciu studiată în mod autonom de celelalte țări
3. identificarea modului în care sunt satisfăcute interesele crescânde ale individului,
întreprinderii sau
organizației.

Macroeconomia: fondator Kezness

Ca știință examinează un cerc larg de probleme ale economiei naționale, ca un tot
întreg:
- ritmul de dezvoltare a economiei
- nivelul producției finite
- nivelul venitului total
- reducerea inflației și șomajului.
Celelalte 2 compartimene a teoriei economice sunt:
 Mazoeconomia – analizează compartimentele sistemelor economice, naționale,
cum ar fi ramurile acesteia, sectoarele activității economice, aspectul regional al
dezvoltării economice.
 Mondoeconomia – studiază interdependența dintre economiile națională și cea
mondială.

Din punct de vedere a modului de a trata viața economică deosebim:

a) economie pozitivă – are ca obiect studierea vieții reale și aplicarea cauzelor
diferitelor fenomene economice, acestea servind drept temei a unor legități,
ipoteze și tendințe
b) economia normativă – arată ce ar trebui să fie intreprins pt ca situația reală să
devină mai bună.

Funcțiile teoriei economice:

- cognitivă
- metodologică
- practică
- intructiv – educativă

Principiile teoriei economice:

1) fiecare Eu este unical și e devotat preocupărilor sale
2) fiecare Eu este unical, asta nu înseamnă că nu are nimic comun cu ceilalți Eu
3) dacă oamenii sunt atât de diferiți, e posibilă prognozarea acțiunilor lor? Da.
4) fiecare Eu are posibilitatea și avantajul de a alege, realizând alegerea fiecare trebuie
să găsească respunsurile la întrebările: Ce? Cum? Pentru ce? Pt republica Moldova e
nevoie de a 4-a întrebare: Cui i se încredințează această misiune?
5) în procesul luării deciziilor fiecare Eu poate utiliza diverse instrumente
a) informația
b) costul de oportunitate
c) analiza marginală/normativă
d) diverse modele, scheme logice
6) microeconomia are diverse aspecte: pozitiv, normativ, discriptiv
7) corelația și interacțiunea drepturilor de proprietate și a legilor elaborate în
societate
8) toate lucrurile ne sunt îngăduite, însă nu toate nu sunt de folos
9) orce se poate îndeplini în 2 modalități
1. cu dragoste și bunăvoință
2. cu rea voință și mânat de ură

Microeconomia aplică diverse metode de studiere a obiectului său. Se pot diferenția 2

tipuri de metode:
1) metodele generale, proprii tuturor științelor, printre care putem evidenția:
metoda abstracției științifice, analiza și sinteza, inducția și deducția, ipoteza,
compararea, metoda grafică etc.
2) metodele specifice: metoda de balanță, analiza normativă și pozitivă, analiza
marginală, analiza funcțional valorică, metodele economico-matematice.
 Consumato Producător
rul ul

Teoriile ce reflectă Teoriile ce reflectă

comportamentul comportamentul
consumatorului

PIAȚA

Tipurile de piață și mecanismul lor de

funcționare

Consecințele activității agenților

economici în funcție de tipurile de piață

Structura și sarcinile cursului

Altă schemă scoate în relief faptul că:

• la nivel microeconomic se realizează activități economice prin intermediul cărora:

se obțin venituri prin producerea de bunuri și servicii(producția); se folsesc
veniturile prin consumarea de bunuri și servicii (consumul); se olosesc veniturile
pentru formarea patrimoniului; se acordă sau se primesc credite;

• în centrul sistemului economic se află, pe de o parte, consumatorul, ca purtător

al cererii, care are scop sporirea bunăstării sale, iar pe de altă parte,
producătorul, ca purtător al ofertei care caută modalități de eficientizare a
acțiunilor sale;
 • al 3-lea subiect este statul, având menirea de a elabora regulile de joc, de
activitate a agenților economici. Statul participă activ în viața economică,
manifestându-se atât în calitate de consumator, cât și de producător;

• interacțiunea actorilor economici se efectuează prin intermediul pieței.

Obiectivele:

a) Formarea și dezvoltarea mentalității economice contemporane, care reprezintă

un sistem de idei, concepții ale persoanei asupra fenomenelor social-economice;

b) Crearea și dezvoltarea aptitudinilor de utilizare a teoriei economice în practică,

consolidarea capacității de a studia, analiza, clasifica, generaliza fenomenele
social-economice, de a elabora de sine stătător decizii de comportament în
calitate de producător-consumator.