Standardizarea

Organizația Internațională de Standardizare, cu numele scurt ISO care vine din

limba greacă, unde ἴσος, isos, înseamnă „egal”; în engleză:International Organization for
Standardization, este o confederație internațională de stabilirea normelor în toate domeniile cu
excepțiaelectricității și a electronicii, care sunt reprezentate de IEC (în engleză International
Electrotechnical Commission) (Comisia Electrotehnică Internațională), și cu
excepția telecomunicațiilor reprezentate de ITU (International Telecommunication Union)
(Uniunea Internațională pentru Telecomunicații). Aceste trei organizații sunt unite
în WSC (engleză, World Standards Cooperation)
Din 14 pînă 26 octombrie 1946, în Londra a avut loc întrunirea de organizații naționale de
norme din 25 de țări. Acolo s-a hotărît organizarea unei noi organizații, în
care ISA(eng. International Federation of the National Standardizing Associations) înființată
în 1926 dar care și-a oprit activitatea în anul 1942 și UNSCC (eng. United Nations Standards
Coordinating Committee). Această nouă organizație numindu-se ISO, și-a preluat activitatea în
data de 23 februarie 1947.
Organizația reprezintă peste 150 de țări, unde fiecare țară are un reprezentant. Limbile
oficiale sunt engleza și franceza.
Chiar dacă ISO se autodefinește ca organizație non guvernamentală, capacitatea sa de a
elabora standarde care pot deveni referinte de legi – prin acorduri și tratate – face ca această
organizație să fie mult mai puternică decât multe alte ONG-uri. Participanții au în compunere un
organism de standardizare pentru fiecare țară membră la care pot participa și principalele
corporații.
ISO cooperează strâns cu Comisia Electrotehnică Internațională (IEC), care este responsabilă
pentru standardizarea echipamentelor electrice și electronice.
Standardele ISO sunt adoptate, traduse și difuzate în România de ASRO - Asociația de
Standardizare din România (fostul IRS) care participă prin specialiști în cadrul comitetelor
tehnice internaționale ale ISO.
ISO este sigla pentru „International Organization for Standardization”. Deși acest cuvânt
este un acronim, el derivă și de la termenul grecesc „ισιος”, care înseamnă egal, izotonic,
izomorf, izobare, izotop,[necesită  citare] etc. Dacă ar fi fost doar un simplu acronim atunci ar fi fost:
OIS în română, IOS în engleză, OIN în franceză, fondatorii însă au ales ISO ca abreviere
universală.
Standardele ISO sunt numerotate, și au un format de tipul: "ISO 99999:yyyy: Titlul", unde
"99999" este numărul standardului, "yyyy" este anul publicării, și "Titlul" descrie obiectul. De
exemplu, familia de standarde ISO 9000 este formată intr-o serie de standarde referitoare la
sistemul de management al calității, care urmăresc asigurarea satisfacției clienților si obtinerea
de produse și servicii conforme.
Standardizarea reprezintă o activitate organizată, de limitare la un minimum rațional necesar
a varietății produselor și mărcilor de materiale necesare fabricării acestora, prin elaborarea de noi
standarde și revizuirea lor. Prin standarde se realizează următoarele: Se asigură în mod unitar și
general ridicarea calității produselor la nivelul celor mai bune realizări pe plan național și
mondial;
Codex Alimentarius este de exemplu o colecție de standarde alimentare adoptate la nivel
internațional, care au ca scop declarat protecția sănătății consumatorilor și asigurarea practicilor
corecte în comerțul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele,
fie ele preparate, semipreparate sau crude și pentru distribuția către consumator, prevederi în
ceea ce privește igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de
contaminare, etichetare și prezentare, metode de analiză și prelevare. În realitate, Codex
Alimentarius intenționează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătății
cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare și a vitaminelor și tot ceea ce ar
putea constitui mai mult sau mai puțin un potențial concurent pentru industria chimiei
farmaceutice.
Ghidul ISO/CEI 2: 1996 definește standardul ca fiind un document, stabilit prin consens și
aprobat de către un organism recunoscut, care asigură, pentru uz comun și repetat, reguli, linii
directoare sau caracteristici pentru activități sau rezultatelor lor, cu scopul de a se obține gradul
optim de ordine într-un anumit context.
Se pot menționa patru tipuri mari de standarde: Standarde de prescripții fundamentale care
se referă la terminologie, metrologie, convenții, semne și simboluri etc.
 Standarde pentru metode de încercare și pentru analiză care măsoară caracteristicile;
 Standarde care definesc caracteristicile unui produs (standard de produs) sau a unei
specificații pentru un serviciu (standarde pentru activități de servicii) și pragurile de
performanță ce trebuie atinse (utilizare adecvată, interfața și interschimbabilitatea,
sănătate, securitate, protecția mediului, contracte standard, documentația ce însoțește
produsele sau serviciile etc.);
 Standarde de organizație care se referă la descrierea funcțiilor unei companii și la relațiile
dintre acestea, cât și la structurarea activităților (managementul și asigurarea calității,
mentenanța, analizele de valoare, logistica, managementul calității, managementul
proiectelor sau al sistemelor, managementul producției etc.)
În ultimii ani s-a putut constata dezvoltarea și aplicarea a ceea ce se cunoaște sub numele
de „standarde generice pentru sisteme de management”, în care „generic” înseamnă că
cerințele din standarde se pot aplica în orice organizație, indiferent de produsele pe care le
fabrică (sau de faptul că „produsul” este, de fapt, un serviciu) iar sisteme de management se
referă la ceea ce face organizația pentru a-și organiza procesele. Două dintre cele mai
cunoscute serii de standarde internaționale ce intră în această categorie sunt aproape sigur
 seria ISO 9000 pentru managementul sistemelor calității și seria ISO 14000 pentru sistemele
de managementul mediului. O gamă largă de informații și asistență legate de aceste standarde
și aplicarea lor este disponibilă la membrii ISO, dintre care mulți oferă informații detaliate
prin intermediul site-urilor lor și pe site-ul ISO.
Certificarea este o procedură prin care o terță parte dă asigurarea scrisă că un produs, proces sau
serviciu este în conformitate cu cerințele specificate. (Definiție: Ghidul 2 ISO/CEI: 1996). Acesta este
diferit de alte sisteme de dovedire a conformității, cum ar fi declarațiile furnizorului, rapoartele
laboratoarelor de încercări sau rapoartele organismelor de inspecție. Certificarea se bazează pe
rezultatele încercărilor, inspecțiilor și auditurilor și dau încredere clientului în ceea ce privește
intervenția sistematică a unei terțe părți competente.

Rolul certificării
Certificarea este un avantaj, atât pentru producător, cât și pentru cel care achiziționează,
consumator sau distribuitor. Aceasta adaugă o valoare incontestabilă produsului sau
serviciului care poartă marca sa comercială. Pentru producător sau pentru cel care furnizează
servicii, această valorifică bunurile sau serviciile, deschide piețele și simplifică relațiile.
Pentru utilizator, ea furnizează asigurarea că produsul achiziționat îndeplinește
caracteristicile definite sau că procesele organizației îndeplinesc cerințele specificate.
Anumite mărci de certificare a produsului pot reprezenta asigurarea securității și calității.
Certificarea facilitează diferențierea produselor sau serviciilor aparent identice; aceasta oferă
tuturor posibilitatea unui apel în cazul nemulțumirii.
Tipuri de certificare
Certificarea produsului atestă faptul că acesta este în conformitate cu caracteristicile de
securitate, adecvat utilizării și/sau interschimbabilității definite în standarde și în
specificațiile suplimentare standardelor, atunci când acestea sunt cerute de către piață.
Certificarea organizației demonstrează conformitatea calității, de exemplu, a unei organizații
sau a sistemului său de management de mediu cu modelul relevant din seriile de standarde
privitoare la sistemele de management ISO 9000 sau ISO 14000. Diferitele sisteme de
referință nu sunt legate de nivelul de performanță a produsului.

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Organizația_Internațională_de_Standardizare

Chera Robert Catalin-Grupa 521D