Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

PROIECT

Reprezentare 2D și 3D pentru un ansamblu cu filet

Student: Denisa – Nicoleta MUȘAT

Grupa: 1422

Coordonator: Prof. Elena Narcisa VALTER

1
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 Exemple din zona ingineriei medicale

CAPITOLUL 2 Metode de reprezentare în cazul unei asamblări filetate

CAPITOLUL 3 Reprezentarea 2D a unui ansamblu folosit în aparatura medicală, care se asamblează

prin filet
CAPITOLUL 4 Reprezentarea 3D a pieselor componente

CAPITOLUL 5 Metodologia obținerii desenelor de execuție pentru piesele ansamblului modalități de

obținere rapidă a desenelor de piesă

CAPITOLUL 6 Materiale folosite pentru elementele unei asamblări filetate

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

INTRODUCERE

De la dispozitive critice, cum ar fi lasere chirurgicale, scanere RMN sau stimulatoare cardiace
implantabile la instrumente la fel de simple ca stetoscoapele, atunci când viețile oamenilor sunt expuse
riscului, echipamentul medical trebuie să fie de încredere. Elementele de fixare și piesele filetate se
numără printre numeroasele componente mici, prelucrate cu precizie, găsite în dispozitivele medicale.
Aceste elemente sunt responsabile pentru performanța exactă și fiabilă a echipamentelor.

Chiar dacă acestea sunt adesea cele mai mici componente ale dispozitivului medical, elementele
de fixare sunt de obicei elementul cel mai important al ansamblului, întrucât literalmente pot menține
întreaga unitate împreună. Când un dispozitiv de fixare nu funcționează într-un dispozitiv medical, acest
lucru înseamnă, de obicei, că dispozitivul poate de asemenea să se defecteze. Elementele de fixare
corecte asigură că dispozitivul funcționează.

3
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

CAPITOLUL 1

EXEMPLE DIN ZONA INGINERIEI MEDICALE

Implanturile dentare

Proiectarea firelor este extrem de importantă pentru obținerea stabilității primare. Anumiți
producători au dezvoltat implanturi cu dublu sau triplu filet. Comparativ cu implanturile cu un singur
filet, implanturile cu mai multe filete pot fi inserate mai repede. Cu toate acestea, analiza elementelor
finite (FEA) a arătat că un impant cu un singur filet oferă stabilitate primară maximă, urmat de implantul
cu filet dublu. Un implant cu filet triplu este cel mai puțin stabil. Designul corpului implantului poate fi
modificat pentru a îmbunătăți stabilitatea inițială pentru a crește succesul încărcării imediate. Filetul
îmbunătățește stabilitatea inițială prin maximizarea zonei de contact inițiale. Mai mult, adâncimea,
morfologia filetului, pasul și unghiul helixului afectează distribuția sarcinii biomecanice a implantului.
Prin urmare, sistemele de implant disponibile comercial necesită șuruburi mai bune.

Fig. 1 Ansamblu filetat folosit în implantul dentar

4
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Implantologia ortopedică

Un nou design de fixare in implantologia ortopedică

Un nou dispozitiv de fixare cu șurub osos a fost proiectat pe baza unei tehnologii de interfață
interconectată os-implant care asigură o distribuție a forțelor de la implant pe os și, ulterior, rezistă la
sarcini în toate direcțiile. Noul element de fixare constă dintr-o tehnologie de tăiere a osului „fir feminin”
concepută pentru a maximiza volumul osos, pentru a păstra arhitectura osoasă și pentru a crea o interfață
de blocare circumferențială între implant și os

Noul model de filet interconectat este conceput pentru a rezista forțelor multidirecționale și
momentelor de încovoiere pentru a limita comutarea implantului și a minimiza forțele radiale. Aceste
proprietăți oferă o rezistență îmbunătățită la eșec și un risc scăzut de a crește stresuri și fracturi iatrogene
la osul adiacent.

Modelul filetului de interblocare este conceput pentru a permite valori de cuplu de finisare mai
mari în comparație cu implanturile cu fire de contrafort și pentru a rezista la dezlipirea șuruburilor, chiar
și în osul de calitate inferioară.

Fig. 2 Exemplu de caz al unei paciente de 65 de ani care a suferit o fractură a gleznei drepte. S-au introdus
o placă antiglidă posterolaterală și patru elemente de fixare cu șuruburi pretapate.

5
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

CAPITOLUL 2

METODE DE REPREZENTARE ÎN CAZUL UNEI ASAMBLĂRI FILETATE

Fig. 3 Asamblare filetată

6
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

CAPITOLUL 3

REPREZENTAREA 2D A UNUI ANSAMBLU FOLOSIT ÎN APARATURA MEDICALĂ

CARE SE ASAMBLEAZĂ PRIN FILET

Fig. 4 Ţeavă aducţiune

Fig. 5 Garnituri

7
Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Fig. 6 Corp reducţie

Fig. 7 Ştuţ

8
Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Fig. 8 Piuliţă olandeză

Fig. 9 Desen de ansamblu

9
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

CAPITOLUL 4

REPREZENTAREA 3D A PIESELOR COMPONENTE

Țeavă aducțiune

10
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Garnitura 1

11
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Garnitura 2

12
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Corp reducție

13
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Ștuț

14
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Piuliță olandeză

15
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

CAPITOLUL 5

METODOLOGIA OBŢINERII DESENELOR DE EXECUŢIE PENTRU PIESELE

ANSAMBLULUI

MODALITĂŢI DE OBŢINERE RAPIDĂ A DESENELOR DE PIESĂ

REPREZENTAREA 2D

Ţeavă aducţiune

Garnitură 1

16
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Garnitură 2

Corp reducţie

Ştuţ

17
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Piuliţă olandeză

Ansamblu Reducţie oxigen

18
Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

19
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Asamblare filetată

REPREZENTAREA 3D

Țeavă aducțiune

20
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Garnitură 1

Garnitură 2

21
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Corp reducție

Ștuț

22
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

Piuliță olandeză

23
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

CAPITOLUL 6

MATERIALE FOLOSITE PENTRU ELEMENTELE UNEI ASAMBLĂRI FILETATE

Din categoria materialelor folosite pentru realizarea implanturilor şi a dispozitivelor medicale fac parte
următoarele materiale: polimerii, metalele, ceramicele şi compozitele.

O gamă largă de polimeri se foloseşte în aplicaţiile medicale, aceasta datorându-se faptului că aceştia se
găsesc sub diferite forme complexe şi compoziţii (blocuri solide, fibre, filme şi geluri).

Totuşi în cazul implanturilor folosite la protezarea articulaţiilor aceste materiale se folosesc mai puţin
deoarece ele nu îndeplinesc în totalitate proprietăţile mecanice necesare în astfel de cazuri. Metalele
sunt unele dintre cele mai folosite biomateriale în cazul implanturilor ortopedice, şi nu numai. Acestea
sunt cunoscute pentru rezistenţa mare la uzură, ductibilitate şi duritate ridicată. Cel mai des folosite
metale pentru realizarea implanturilor sunt oţelurile inoxidabile, aliajele de cobalt-crom-molibden,
titanul şi aliajele de titan. Titanul şi aliajele acestuia sunt folosite cu precădere la realizarea implanturilor
ortopedice datorită faptului că proprietăţile mecanice ale acestuia sunt asemănătoare cu cele ale
ţesutului osos.

Ceramicele sunt foarte des întâlnite în aplicaţiile medicale datorită unei biocompatibilităţi bune cu
ţesutul gazdă, o rezistenţă ridicată la compresiune şi coroziune.

24
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

CONCLUZII

În dispozitivele medicale, asamblările filetate sunt utilizate în mod obișnuit atât în interior, cât și
în exterior. Elementele de fixare sunt o alegere excelentă pentru dispozitivele medicale datorită
rezistenței lor ridicate, nivelului de risc cunoscut, rezistenței la coroziune disponibile și metodelor fiabile
de asamblare.

25
 Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Inginerie Medicală

BIBLIOGRAFIE

 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5358039/
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7438427/
 https://www.researchgate.net/publication/341905444_Fatigue_Design_of_Dental_Implant_Ass
emblies_A_Nominal_Stress_Approach
 https://www.medicaldesignbriefs.com/component/content/article/mdb/features/articles/2438
1
 https://www.researchgate.net/publication/341905444_Fatigue_Design_of_Dental_Implant_Ass
emblies_A_Nominal_Stress_Approach
 https://www.mpo-mag.com/contents/view_online-exclusives/2018-08-29/how-to-choose-
fasteners-for-your-medical-device/
 https://fastboltcorp.com/industries/medical-equipment
 http://www.didactic.icpm.tuiasi.ro/cv/ciobanugabriela/curs%20MATERIALE
%20BIOCOMPATIBILE_master%20PFC.pdf
 Cursuri “Grafică asistată de calculator”

26