Sunteți pe pagina 1din 103

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA


FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII
Secţia ZOOTEHNIE - ID

STELIAN ACATINCĂI

PROIECTARE TEHNOLOGICĂ
LA BOVINE

Timişoara
2005
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:
Prof. dr. ing. STANCIU GAVRIL - Universitatea de Ştiinţe Agricole şi
Medicină Veterinară a Banatului Timişoara, Facultatea
de Zootehnie şi Biotehnologii
Conf. dr. ing. CZISZTER LUDOVIC TOMA - Universitatea de Ştiinţe
Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara,
Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii

Editura BRUMAR
300115 – Timişoara, Str. Pestalozzi, nr. 22
tel / fax: 0256203934

ISBN 973-602-102-5
PREFAŢĂ

Cursul de PROIECTARE TEHNOLOGICĂ LA BOVINE


are ca scop aprofundarea cunoştinţelor referitoare la producerea,
creşterea, exploatarea şi ameliorarea principalei specii din
subfamilia Bovinae, taurinele.
Acest material are un pronunţat caracter didactic şi se
adresează, în principal, studenţilor de la facultatea de Zootehnie şi
Biotehnologii, secţia Zootehnie, forma de învăţământ la distanţă
(ID). Noţiunile acumulate la disciplina de Tehnologia creşterii
bovinelor şi la unele discipline conexe (Alimentaţia animalelor,
Producerea şi conservarea furajelor, Reproducţia animalelor,
Ameliorarea animalelor, Construcţii zootehnice, Maşini şi
instalaţii zootehnice, Marketing şi eficienţă economică în
zootehnie etc.), precum şi elementele de proiectare prezentate în
acest curs vor fi utilizate la întocmirea unui proiect tehnologic la
bovine. Tematica cursului, precum şi temele de proiectare se vor
referi la cele două producţii principale ale bovinelor, laptele şi
carnea.
Autorul adresează pe această cale, cele mai calde şi mai sincere
mulţumiri d-lui Prof. dr. ing. Gavril Stanciu pentru sprijinul deosebit
acordat la redactarea prezentei lucrări.

Autorul
CUPRINS

Capitolul 1. PROIECTAREA AMPLASĂRII ŞI


SISTEMATIZĂRII FERMELOR DE TAURINE ........... 1
1.1. Proiectarea amplasării fermelor de taurine .............. ....... 1
1.2. Proiectarea sistematizării fermelor de taurine ................. 3
1.3. Proiectarea planului general pentru fermele de
taurine ............................................................................... 4
1.4. Proiectarea capacităţii fermei .................................. ....... 5
Capitolul 2. PROIECTAREA ASIGURĂRII
MATERIALULUI BIOLOGIC ÎN FERMELE DE
VACI DE LAPTE ..................................................... ....... 6
2.1. Alegerea rasei .................................................................. 6
2.2. Proiectarea asigurării materialului biologic prin
cumpărare ......................................................................... 7
2.3. Proiectarea modului de împrospătare a efectivului
de taurine .......................................................................... 8
2.4. Proiectarea structurii efectivului de taurine .................. 10
Capitolul 3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE
REPRODUCŢIE ....................................................... ..... 16
3.1. Stabilirea sistemului de programare a
însămânţărilor şi fătărilor ............................................... 16
3.2. Programarea introducerii viţelelor la reproducţie ......... 17
3.3. Programarea la însămânţare a vacilor după fătare ........ 19
3.3.1. Stabilirea momentului optim de însămânţare ....... ..... 19
3.4. Stabilirea duratei repausului mamar ........................ ..... 20
3.5. Proiectarea planului de însămânţări şi fătări şi
urmărirea activităţii de reproducţie ................................ 20
3.6. Proiectarea modului de depistare a vacilor şi
viţelelor în călduri ..................................................... ..... 21
3.7. Stabilirea metodei pentru diagnosticul gestaţiei ...... ..... 22
3.8. Proiectarea principalilor indici care exprimă
eficienţa procesului de reproducţie la vaci ..................... 24
3.9. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a vacilor pe
durata repausului mamar ................................................ 24
3.10. Proiectarea organizării fătărilor la vaci ....................... 27
Capitolul 4. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE
CREŞTERE A TINERETULUI TAURIN DE
REPRODUCŢIE ....................................................... ..... 30
4.1. Elaborarea planului de creştere a tineretului taurin
de reproducţie ................................................................. 30
4.2. Proiectarea tehnologiei de hrănire a tineretului
taurin femel de înlocuire ........................................... ..... 39
4.2.1. Apetitul la viţei ..................................................... ..... 39
4.2.2. Consumul de apă la viţei ............................................ 41
4.2.3. Proiectarea tehnologiei de hrănire a tineretului
taurin femel de înlocuire, până la prima fătare ......... ..... 41
4.2.3.1. Proiectarea sistemului şi metodei de alăptare a
viţeilor ....................................................................... ..... 44
4.2.3.2. Proiectarea tehnologiei de hrănire a viţelelor de
la înţărcare până la prima fătare ................................ ..... 46
4.3. Proiectarea tehnologiei de întreţinere ...................... ..... 48
4.3.1. Proiectarea numărului de locuri în adăposturile
de tineret taurin ......................................................... ..... 48
4.3.2. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a viţeilor de
la naştere şi până la vârsta de 3 luni ............................... 50
4.3.3. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a întreţinere
a tineretului femel după vârsta de 3 luni ................... ..... 51
Capitolul 5. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE
EXPLOATARE A VACILOR .................................. ..... 54
5.1. Proiectarea hrănirii vacilor în lactaţie ...................... ..... 54
5.1.2. Proiectarea tehnologiei de furajare ....................... ..... 54
5.1.3. Proiectarea asigurării furajelor ............................. ..... 54
5.1.3.1. Optimizarea raţiilor furajere .............................. ..... 55
5.1.3.2. Proiectarea necesarului anual de furaje ............. ..... 55
5.1.3.4. Proiectarea structurii bazei furajere ................... ..... 55
5.1.3.5. Proiectarea balanţei furajere .............................. ..... 56
5.2. Proiectarea tehnologiei de mulgere ......................... ..... 57
5.3. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a vacilor ....... ..... 57
5.3.1. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a vacilor pe
timp de iarnă ............................................................. ..... 58
5.3.1.1. Proiectarea întreţinerii legate a vacilor .............. ..... 58
5.3.1.2. Proiectarea întreţinerii nelegate a vacilor .......... ..... 59
5.3.2. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a vacilor pe
timp de vară .................................................................... 59
5.4. Proiectarea construcţiilor anexe în fermele de vaci . ..... 60
5.5. Proiectarea organizării muncii în fermele de taurine ..... 61
5.5.1. Proiectarea necesarului de forţă de muncă ........... ..... 62
Capitolul 6. PROIECTAREA EXPLOATĂRII
TAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DE
CARNE ..................................................................... ..... 67
6.1. Proiectarea sistemului şi tehnologiei de îngrăşare ... ..... 67
6.2. Proiectarea planului de îngrăşare ............................. ..... 68
6.3. Proiectarea asigurării materialului biologic pentru
îngrăşare .................................................................... ..... 68
6.3.1. Modul de calcul al populării unei îngrăşătorii ..… ..... 70
6.4. Proiectarea tehnologiei de întreţinere ...................... ..... 72
6.4.1.Întreţinerea viţeilor la îngrăşarea ultra baby-beef
(carne albă) ..................................................................... 73
6.4.2. Întreţinerea tineretului taurin la îngrăşarea baby-beef ..... 73
6.4.3. Întreţinerea la îngrăşarea taurinelor în sistem
semiintensiv .............................................................. ..... 74
6.4.4. Întreţinerea la îngrăşarea taurinelor în sistem
extensiv ..................................................................... ..... 74
6.5. Construcţii anexe în fermele de îngrăşare ............... ..... 75
6.6. Proiectarea tehnologiei de hrănire ........................... ..... 75
6.6.1. Proiectarea tehnologiei de hrănire la îngrăşarea
ultra baby-beef .......................................................... ..... 75
6.6.2. Proiectarea tehnologiei de hrănire la îngrăşarea
baby-beef ........................................................................ 76
6.6.3. Proiectarea tehnologiei de hrănire la îngrăşarea
semiintensivă .................................................................. 77
6.6.3.1. Tehnologia de îngrăşare semiintensivă
practicată în Anglia ................................................... ..... 77
6.6.4. Proiectarea tehnologiei de hrănire în sistem
extensiv ..................................................................... ..... 79
6.7. Proiectarea asigurării furajelor ................................ ..... 79
Capitolul 7. ANALIZA PERFORMANŢELOR TEHNICO-
PRODUCTIVE ŞI STABILIREA PROFITULUI ÎN
FERMELE DE TAURINE ....................................... ..... 85
7.1. Analiza performanţelor tehnico-productive .................. 85
7.2. Stabilirea venitului net (profitului) în fermele de
taurine........................................................................ ..... 85
Plan de derulare al proiectelor tehnologice la bovine .......... 87
Bibliografie ....................................................................... ..... 91
Capitolul 1

PROIECTAREA AMPLASĂRII ŞI
SISTEMATIZĂRII FERMELOR DE
TAURINE
1.1. PROIECTAREA AMPLASĂRII FERMELOR
DE TAURINE

Alegerea judicioasă a terenului pe care se amplasează o


fermă de taurine, precum şi sistematizarea raţională a incintei
acesteia sunt factori cu implicaţii majore în reducerea costurilor
cu investiţia, a cheltuielilor de exploatare a adăposturilor şi a
celorlalte construcţii anexe din fermă.
Prin amplasare se înţelege dispunerea construcţiilor aferente
fermei într-un spaţiu (amplasament geografic) care trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii (cerinţe) de ordin economic,
tehnologic, tehnico-constructiv şi sanitar-veterinar.
Condiţiile de ordin economic şi cele de ordin tehnologic au
o importanţă deosebită în cazul în care se pune problema înfiinţării
sau extinderii unei ferme de taurine. Înainte de a se decide
înfiinţarea sau extinderea unei ferme de taurine, se vor lua în
consideraţie următoarele cerinţe de ordin economic şi tehnologic:
- existenţa unei pieţe de desfacere (locală şi/sau naţională,
posibilităţi de export) pentru produsele obţinute în fermă;
- posibilităţile de achiziţie a terenului de construcţie;
- ferma trebuie amplasată în apropierea consumatorilor, în
zone în care există centre de preluare, prelucrare, depozitare şi
valorificare a produselor obţinute la nivelul fermei;
- în apropierea zonei de amplasare a fermei, trebuie să existe o
reţea minimă de căi de acces, în special a şoselelor sau a drumurilor
practicabile în orice anotimp al anului şi, chiar, a căilor ferate;
- posibilităţile de producere a întregului necesar de furaje de
volum şi de achiziţie a furajelor concentrate, a premixurilor
vitamino-minerale şi, după caz, a unor subproduse rezultate din
industria de morărit şi panificaţie, din industria berii şi a
alcoolului, de la fabricile de zahăr etc. (tărâţe, gozuri, borhoturi,
tăiţei de sfeclă de zahăr, melasă);
- posibilităţile de alimentare cu apă potabilă (prin racordare la
reţeaua locală, prin captarea apelor de suprafaţă sau de adâncime);
- posibilităţile de alimentare cu energie electrică, energie
termică, gaze naturale, combustibili, piese de schimb etc.;
- posibilităţile de asigurare a forţei de muncă;
- posibilităţile de gestionare raţională a dejecţiilor;

1
- posibilităţile de cooperare ale fermei cu unităţi de selecţie
şi testare a taurinelor.
Cerinţele tehnico-constructive se referă la forma,
dimensiunile şi relieful terenului, la condiţiile climatice,
geotermice, hidrografice şi hidrologice locale, astfel:
- se recomandă ca amplasarea fermelor să se facă, pe cât
posibil, pe terenuri cât mai puţin fertile, dar care să ofere condiţii
bune pentru realizarea construcţiilor;
- se preferă terenurile de formă rectangulară, care să permită
optimizarea amplasării clădirilor şi a drumurilor din incinta fermei;
- terenul ales pentru construcţie trebuie să aibă o suprafaţă
suficient de mare astfel încât, în caz de necesitate, ferma să poată
fi extinsă;
- terenul destinat construirii trebuie să aibă o uşoară pantă
(1-6%), pentru realizarea facilă a sistemului de canalizare, pentru
evitarea băltirii apelor din precipitaţii, precum şi pentru a se evita
eroziunea solului;
- sunt preferate terenurile cu expunere sudică, sud-vestică
sau sud-estică, care asigură o bună însorire, contribuind în acest
fel la îmbunătăţirea regimului de iluminare naturală a
adăposturilor.
La amplasarea fermelor de taurine trebuie avute în vedere şi
respectarea unor condiţii (cerinţe) de ordin sanitar-veterinar,
între care:
- distanţa minimă de protecţie sanitară faţă de localităţi;
aceste distanţe se stabilesc în funcţie de profilul şi capacitatea
fermelor de taurine (tabelul 1.1);
Tabelul 1.1
Distanţele minime de protecţie sanitară între localităţi
şi fermele de taurine
Denumirea obiectivului Distanţa (m)
Ferme pentru taurine, până la 500 capete ≥200
Ferme pentru taurine, peste 500 capete ≥ 500 m

- între adăposturile de animale şi căile de comunicaţie


trebuie să existe o distanţă minimă (zonă de protecţie), de peste
20 m faţă de căile ferate, şosele şi drumuri;
- în fermele de vaci, între sectorul de producţie (adăposturile
pentru vaci) şi sectorul de reproducţie (repaus mamar,
maternitate, profilactoriu, adăposturi pentru tineret) se va sigura o
distanţă de min. 30 m, iar între pavilionul sanitar-veterinar şi
celelalte sectoare se va sigura o distanţă de 30-50 m;
- în unităţile de îngrăşare a taurinelor, între adăposturi se va
asigura o distanţă de 50 m, distanţă care se păstrează şi faţă de
celelalte sectoare din fermă;

2
- se recomandă ca drumurile de acces către păşune să nu se
intersecteze cu căile de comunicaţie intens circulate (şosele, căi
ferate, drumuri);
- în cazul terenurilor în pantă, ferma se va amplasa în aval
de localităţi astfel încât să fie prevenită poluarea pânzei de apă
freatică din zona localităţii;
- pentru evitarea poluării accidentale a apelor curgătoare care
traversează localităţile, fermele se vor amplasa în aval de acestea;
- amplasarea fermei faţă de localitatea învecinată se va face
în aşa fel încât vânturile dominante să bată dinspre localitate spre
fermă;
- se recomandă ca în jurul fermei să existe o pădure
naturală, sau, în caz contrar, să se planteze o perdea forestieră, cu
rol de paravan împotriva vânturilor puternice care ar răspândi
noxele, gazele de canal şi praful cu încărcătură biologică.

1.2. PROIECTAREA SISTEMATIZĂRII


FERMELOR DE TAURINE
Sistematizarea raţională a incintei unei ferme pentru taurine
presupune distribuirea în spaţiul destinat pentru construcţie a
tuturor adăposturilor, a construcţiilor auxiliare şi a anexelor, a
reţelei interne de drumuri şi de alei, a reţelei de canalizare şi a
celei de aprovizionare cu apă şi cu energie electrică, a
platformelor betonate şi a zonelor verzi etc.
Planul general al unei ferme de taurine trebuie astfel
conceput încât:
- fluxurile tehnologice specifice să se desfăşoare
nestingherit;
- accesul la şi dinspre fermă către căile de comunicaţie
externe (şosele, drumuri, căi ferate) să fie facil;
- circulaţia în incinta fermei să se poată desfăşura fluent;
- între diferitele clădiri din incinta fermei se vor asigura
distanţe minime, pentru a se evita umbrirea reciprocă între
adăposturi şi pentru respectarea normelor de protecţie contra
incendiilor;
- la amplasarea adăposturilor se va avea în vedere şi corecta
orientare a acestora în raport cu punctele cardinale şi cu direcţia
vânturilor dominante, astfel încât să se asigure un regim termic şi
de iluminare naturală maxim posibil.
În legătură cu amplasarea şi sistematizarea fermelor de
taurine, cele mai sus prezentate au un caracter didactic şi
informativ, deoarece decizia privind construirea unei ferme noi
sau extinderea / modernizarea unei ferme presupune parcurgerea
unor etape tehnice distincte, pornind de la studii de fezabilitate şi
3
continuând cu întocmirea şi aprobarea proiectelor de construire,
obţinerea autorizaţiilor de construcţie etc. Aceste documente şi
acţiuni trebuie realizate de către un personal calificat şi autorizat
în acest sens. Cu toate acestea, inginerul zootehnist trebuie
cunoască, în amănunt, condiţiile necesare pentru amplasarea şi
sistematizarea fermelor de taurine, să colaboreze la întocmirea
documentaţiilor necesare, punând la dispoziţia proiectanţilor şi
constructorilor elementele tehnice şi tehnologice caracteristice
diferitelor tipuri de clădiri şi anexe dintr-o fermă de taurine.

1.3. PROIECTAREA PLANULUI GENERAL


PENTRU FERMELE DE TAURINE
În funcţie de tipul şi de capacitatea fermei, într-o fermă de
taurine pot fi întâlnite următoarele tipuri de construcţii şi
amenajări specifice:
- adăposturi pentru animale;
- construcţii auxiliare şi anexe (magazii pentru furajele
concentrate, depozitele de combustibili, lubrifianţi şi piese de
schimb, lăptărie, rampe de încărcare-descărcare pentru animale,
filtrul sanitar, pavilion administrativ etc.);
- amenajări pentru depozitarea furajelor de volum (fânare,
pătule, depozite pentru rădăcinoase, silozuri de suprafaţă etc.);
- sectorul de gospodărire raţională a dejecţiilor;
- centrala termică;
- rezervorul de apă şi staţiile de pompare;
- reţeaua interioară de drumuri, platforme betonate şi alei.
În fermele de mici dimensiuni, în acelaşi adăpost sunt cazate
mai multe categorii de taurine.
În fermele cu vaci de lapte cu efective mai mari se întâlnesc
mai multe tipuri de adăposturi, destinate diferitelor categorii de
taurine, astfel:
- adăposturi pentru vacile în lactaţie;
- adăpost pentru vaci şi juninci în pregătire pentru fătare
(repaus mamar);
- maternitate cu profilactoriu şi creşă;
- adăposturi pentru tineretul taurin femel de reproducţie.
În fermele în care se practică creşterea taurinelor pentru
producţia de carne se întâlnesc următoarele tipuri de adăposturi:
- adăposturi pentru creşterea viţeilor, în perioada de vârstă
0,5 – 3 luni;
- adăposturi pentru îngrăşarea tineretului taurin mascul în
perioada de vârstă 3 - 15 luni;
- adăposturi pentru recondiţionarea taurinelor adulte
reformate.
4
1.4. PROIECTAREA CAPACITĂŢII FERMEI

Capacitatea (mărimea) fermei este unul din factorii care


influenţează eficienţa economică a exploataţiei. Din acest motiv,
la stabilirea dimensiunilor optime ale unei exploataţii de taurine
trebuie luate în considerare următoarele elemente:
- existenţa cererii pentru produsele obţinute la nivelul
fermei;
- stadiul cunoaşterii (tehnico-ştiinţific) în domeniul creşterii
taurinelor;
- valoarea investiţiei pe cap de animal şi durata de
recuperare a cheltuielilor cu investiţia totală (10-15 ani);
- posibilităţile de asigurare, pe termen lung, a furajelor
necesare;
- posibilităţile de asigurare a forţei de muncă în zona de
amplasare a fermei de taurine;
- posibilităţile de gestionare raţională a dejecţiilor şi a apelor
reziduale.

Teme şi întrebări
1. Enumeraţi condiţiile (cerinţele) care trebuie avute în vedere la
înfiinţarea, amplasarea şi sistematizarea unei ferme de taurine.
2. Analizaţi, prin prisma condiţiilor impuse la înfiinţarea,
amplasarea şi sistematizarea fermelor, situaţia concretă a unei ferme
de taurine.

5
Capitolul 2

PROIECTAREA ASIGURĂRII
MATERIALULUI BIOLOGIC ÎN FERMELE
DE VACI DE LAPTE
În etapa de proiectare a asigurării materialului biologic
necesar pentru popularea unei ferme pot să apară două situaţii
distincte, respectiv: pentru ferme nou înfiinţate şi pentru ferme
existente. După modul de asigurare a tineretului taurin necesar
pentru înlocuirea vacilor reformate, fermele pot fi diferenţiate în
ferme cu circuit deschis şi ferme cu circuit închis.
În funcţie de dinamica, în timp, a efectivului de vaci de lapte
la nivelul exploataţiei, fermele pot fi ferme cu reproducţie simplă
sau ferme cu reproducţie lărgită.

2.1. ALEGEREA RASEI

La alegerea rasei de taurine se vor avea în vedere, în special,


criterii de ordin economic, astfel încât să se asigure realizarea
unei eficienţe economice cât mai mari. Rentabilitatea unei
exploataţii este determinată de numeroşi factori de influenţă,
între care:
♦ cerinţele pieţei pentru producţiile principale obţinute de la
taurine (lapte sau/şi carne);
♦ preţul de valorificare al producţiilor principale (lapte
sau/şi carne);
♦ performanţele productive şi economicitatea rasei vizate;
♦ adaptarea rasei vizate la condiţiile pedo-climatice
specifice zonei în care este amplasată ferma;
♦ posibilităţile fermierului de a asigura toate condiţiile
necesare punerii în valoare a potenţialului productiv al rasei alese.
Având în vedere rasele existente în ţara noastră şi luând în
considerare condiţiile pedo-climatice specifice diferitelor zone
ale ţării, se recomandă ca în zonele montane să fie crescută rasa
Pinzgau de Transilvania, în zonele de deal şi în cele premontane -
rasa Brună de Maramureş şi tipul de carne-lapte din cadrul rasei
Bălţată românească. În zonele menţionate, fertilitatea solului este
mai mică, iar condiţiile climaterice sunt mai aspre; în acelaşi
timp, în aceste zone există întinse suprafeţe de pajişti permanente
de calitate bună. Rasele mai sus amintite sunt bine adaptate
acestor condiţii climaterice şi au o bună capacitate de a valorifica
eficient păşunile, atât pentru producţia de lapte cât şi pentru
producţia de carne.

6
În zona de câmpie (unde fertilitatea solului este mai mare şi,
ca urmare, se pot obţine producţii mult mai mari de furaje pe
unitatea de suprafaţă, într-o gamă largă de sortimente) se
recomandă creşterea rasei Bălţată cu negru românească dar şi a
rasei Bălţată românească. Aceste rase au nevoie, pentru a-şi
exterioriza întregul potenţial productiv, de cantităţi suficiente de
furaje, iar raţiile să fie bine echilibrate în substanţe nutritive.
Popularea fermelor cu alte rase de taurine, de import, rase
cu aptitudini productive superioare celor specifice raselor locale
ameliorate trebuie făcută cu prudenţă, luând în considerare
rezistenţa şi adaptabilitatea acestor rase la condiţiile locale de
mediu şi, în special, la posibilităţile fermierului de a asigura toate
cerinţele biologice specifice pentru punerea în valoare a
potenţialului productiv specific acestor rase.

2.2. PROIECTAREA ASIGURĂRII


MATERIALULUI BIOLOGIC PRIN CUMPĂRARE
În funcţie de condiţiile concrete din fermă, la stabilirea
numărului de animale care se vor procura prin cumpărare se vor
avea în vedere posibilităţile de adăpostire şi de asigurare a
furajelor necesare. Popularea se poate face cu tineret taurin cu
vârsta cuprinsă între 6 şi 18 luni, cu juninci sau cu vaci, însă este
recomandabil ca popularea să se facă cu viţele sau cu juninci,
categorii fiziologice care se adaptează mai uşor la noile condiţii
de creştere.
La stabilirea numărului de animale şi a categoriei de
animale care vor fi procurate prin cumpărare, se va ţine cont şi de
situaţia financiară a fermierului.
Materialul biologic necesar pentru populare trebuie să fie în
perfectă stare de sănătate şi să provină din ferme indemne de boli
infecto-contagioase. Alegerea animalelor se va face individual,
pe baza tuturor criteriilor genotipice şi fenotipice disponibile.
În funcţie de capacitatea fermei se recomandă ca popularea
să se facă cu viţele în vârstă de 11-17 luni în proporţie de 60% şi
cu juninci în proporţie de 40%. Această proporţie asigură o
repartiţie relativ uniformă a fătărilor, astfel încât în decurs de cca.
17 luni de la populare, să fie realizat efectivul proiectat de vaci.
Asigurarea, prin cumpărare, a materialului biologic necesar
populării fermei presupune parcurgea următoarelor etape:
- identificarea surselor de achiziţie;
- încheierea de contracte ferme de vânzare-cumpărare;
- stabilirea graficului de livrare;
- organizarea transportului animalelor;
- recepţia animalelor şi carantinizarea animalelor cumpărate.

7
2.3. PROIECTAREA MODULUI DE
ÎMPROSPĂTARE A EFECTIVULUI DE TAURINE
Materialul biologic necesar împrospătării efectivului matcă
poate proveni din propria fermă sau poate fi procurat prin
cumpărare. Decizia de a apela la una din cele două posibilităţi de
asigurare a materialului biologic necesar împrospătării efectivului
matcă trebuie să aibă la bază considerente economice, respectiv
să se compare cheltuielile aferente creşterii în propria fermă a
viţelelor de reproducţie cu preţul de cumpărare al viţelelor şi
junincilor din alte ferme.
După modul de asigurare a tineretului taurin necesar pentru
împrospătarea efectivului, fermele pot fi diferenţiate în ferme cu
circuit închis şi ferme cu circuit deschis.
♦ Fermele cu circuit închis îşi asigură materialul biologic
necesar împrospătării efectivului din prăsilă proprie.
În funcţie de dinamica, în timp, a efectivului de vaci de lapte
la nivelul exploataţiei, fermele pot fi ferme cu reproducţie simplă
sau ferme cu reproducţie lărgită.
În fermele cu reproducţie simplă, efectivul matcă rămâne
constant, iar în fermele cu reproducţie lărgită se urmăreşte
creşterea, cu o anumită cotă anuală, a efectivului matcă, până la
atingerea efectivului matcă proiectat.
Fermele cu circuit închis valorifică, prin vânzare, surplusul
de taurine de reproducţie. Astfel, viţelele pot fi livrate imediat
după înţărcare, se vor vinde ca juninci, sau vaci (după testarea
primei sute de zile de lactaţie sau după încheierea primei lactaţii).
De asemenea, tăuraşii care nu sunt reţinuţi pentru reproducţie se
valorifică fie prin vânzare (la diferite vârste şi greutăţi corporale)
către ferme specializate pentru îngrăşarea taurinelor, fie tăuraşii
sunt îngrăşaţi în ferma proprie.
Surplusul de viţele din fermele cu circuit închis pot fi
însămânţate cu material seminal provenit de la taurii din rasele de
carne, aplicându-se tehnologia de îngrăşare a vacilor primipare
fătate timpuriu, împreună cu viţeii lor.
La programarea necesarului de tineret taurin femel de
înlocuire se vor avea în vedere următoarele elemente de calcul:
- procentul anual de reformă la vaci;
- procentul de natalitate;
- procentul de pierderi la diferitele categorii de tineret femel
destinat înlocuirii efectivului de vaci;
- rata de sporire al efectivului de vaci (în cazul fermelor cu
reproducţie lărgită.)
● Procentul anual de reformă la vaci (R%), are valori
cuprinse între 20 şi 35%. Acest indicator este influenţat de durata
8
medie de exploatare a vacilor, respectiv de diferenţa (în ani) dintre
vârsta medie de reformă la vaci şi vârsta medie a primei fătări.
Calcularea procentului de reformă se face cu următoarea relaţie:

100 R = procentul de reformă, (%)


R%= în care: Vref = vârsta reformei la vaci, (ani)
Vref-Vpf Vpf = vârsta medie la prima fătare, (ani)

► Exemplu de calcul:
Să se calculeze procentul anual de reformă la vacile de lapte ştiind că
vârsta medie de reformă (Vref) a vacilor este de 6,5 ani, iar vârsta medie la
prima fătare (Vpf) este de 2,5 ani.

100 100
R= = = 25%
6,5-2,5 4
Răspuns: Procentul anual de reformă (R) este de 25%; în acest caz,
întregul efectiv de vaci va fi înlocuit în 4 ani.

● Procentul de natalitate variază între 80 – 90%.


● În raport cu tehnologia de creştere aplicată, procentul de
pierderi luat în calcul este de 3 - 8% la viţeii în intervalul de
vârstă 0 - 3 luni, 2 - 6 % la tineretul femel 3 - 6 luni, 2 - 7% la
tineretul femel 18 - 24 luni.
● Rata de sporire al efectivului de vaci, în cazul fermelor
cu reproducţie lărgită este de 5-10% /an.

♦ În fermele cu circuit deschis (specializate), viţelele se


cresc până la vârsta de 7 zile (pe durata subperioadei colostrale)
sau până la vârsta înţărcării, după care acestea sunt vândute
fermelor specializate de creştere a tineretului taurin femel de
reproducţie. În acest caz, viţelele necesare înlocuirii vacilor
reformate sunt cumpărate de la fermele specializate de creştere a
viţelelor de reproducţie, fie ca viţele de diferite vârste (11-17
luni), fie ca juninci în lunile 5-7 de gestaţie.
O altă posibilitate este aceea ca viţelele din fermele cu
circuit deschis să fie transferate unor ferme de creştere a
propriilor viţele, caz în care se plăteşte întreţinerea acestora.
Aceste viţele sunt re-transferate în ferma de provenienţă, ca viţele
în vârstă de 11-17 luni, sau ca juninci în lunile 5-7 de gestaţie.
Opţiunea pentru una sau alta din variantele menţionate de
asigurare a materialului biologic necesar înlocuirii vacilor
reformate trebuie să se bazeze pe calcule de eficienţă economică,
având în vedere şi calitatea materialului biologic.
Surplusul de tăuraşi proveniţi din fermele cu circuit deschis
sunt vânduţi cât mai repede posibil (eventual, imediat după
subperioada colostrală) fermelor de îngrăşare. De asemenea, se
livrează către fermele de îngrăşare şi vacile reformate.

9
2.4. PROIECTAREA STRUCTURII EFECTIVULUI
DE TAURINE
Prin structura efectivului se înţelege ponderea numerică sau
ponderea procentuală a diferitelor categorii fiziologice de taurine
din efectivul total de taurine.
La proiectarea structurii efectivului se vor lua în considerare
următoarele elemente de calcul:
- modul de asigurare al tineretului taurin femel de înlocuire
(fermă cu circuit închis sau fermă cu circuit deschis);
- caracterul reproducţiei (reproducţie simplă sau reproducţie
lărgită);
- procentul anual de reformă la vaci;
- procentul de natalitate;
- procentul de pierderi la tineretul taurin, pe categorii de
vârstă;
- vârsta la care se realizează reforma surplusului de viţele;
- vârsta de livrare a tăuraşilor.

În cele ce urmează se prezintă, spre exemplificare, modul de


stabilire a structurii efectivului de taurine într-o fermă, luând în
calcul următoarele date tehnice:
► Fermă cu 100 vaci de lapte, cu circuit închis, reproducţie simplă;
tineretul taurin mascul se îngraşă în fermă până la vârsta de 18
luni; vacile reformate se recondiţionează în fermă.
► Procent anual de reformă la vaci: 30%.
► Natalitate: 85%.
► Pierderi la viţei 0-3 luni: 5%.
► Pierderi la tineretul taurin femel de reproducţie 3-18 luni: 4%.
► Pierderi la tineretul taurin femel de reproducţie 18-24 luni: 5%.
► Surplusul de viţele se valorifică prin vânzare, ca juninci.
► Sacrificări de necesitate: - tăuraşi la îngrăşat 6-12 luni: 5%.
- tăuraşi la îngrăşat 12-18 luni: 5%.
Datele rezultate din calcule se înscriu într-un tabel sintetic,
asemănător tabelului 2.1, tabel în care se prezintă dinamica şi
structura efectivului într-o fermă de taurine, având în vedere
datele tehnice anterior menţionate.
Etape de calcul:
1. Stabilirea efectivului de taurine, pe categorii de vârstă,
rulat anual [N]
Structura numerică a efectivului este calculată având în
vedere că fătările sunt eşalonate pe tot parcursul anului. Structura
efectivului reprezintă numărul de animale, pe categorii
fiziologice, în orice moment al anului.
Datele obţinute se vor folosi atât la stabilirea necesarului de
furaje, cât şi la calcularea spaţiilor de cazare necesare.
10
Menţionăm că unele cifre zecimale, rezultate din calcule,
vor fi rotunjite, astfel încât efectivele de animale vor fi exprimate
prin numere întregi şi nu prin numere zecimale. Valorile astfel
calculate, rotunjite după caz, se înscriu în tabelul 2.1.
► Pentru început se calculează numărul de viţei care se obţin
anual în fermă, având în vedere efectivul rulat anual la categoria
vaci (Nvaci = 100 cap.) şi procentul de natalitate (85%), astfel:
Nviţei 0-3 luni = (Nvaci x procentul de natalitate) / 100

Nviţei 0-3 luni = (Nvaci x 85) / 100 = (100 x 85) / 100 = 85 viţei
Având în vedere că raportul între sexe este de 1:1, din cei 85
de viţei, vom considera că 43 sunt viţele şi 42 tăuraşi, respectiv:
Nviţele 0-3 luni = 43 cap.
Ntăuraşi 0-3 luni = 42 cap.
În continuare, pornind de la efectivul de viţei rulat anual, pe
sexe, se va calcula efectivul rulat anual la celelalte categorii
fiziologice, în ordinea crescândă a vârstei, luând în calcul
procentul de pierderi prin mortalitate sau, după caz, prin
sacrificări de necesitate.
► Nviţele 3-6 luni = Nviţele 0-3 luni – 5% pierderiviţele 0-3 luni

Nviţele 3-6 luni = 43 – (43 x 5/100)=43 – 2,15 ⇒ 43 – 2 = 41 cap.

► Nviţele 6-12 luni = Nviţele 3-6 luni – 2% pierderiviţele 3-6 luni


Nviţele 6-12 luni = 41 – (41 x 2/100)=41 – 0,82 ⇒ 41 – 1 = 40 cap.

► Nviţele 12-18 luni = Nviţele 6-12 luni – 1% pierderiviţele 6-12 luni


Nviţele 12-18 luni = 40 – (40 x 1/100)=40 – 0,4 ⇒ 40 – 0 = 40 cap.

► Nviţele 18-24 luni = Nviţele 12-18 luni – 1% pierderiviţele 12-18 luni


Nviţele 18-24 luni = 40 – (40 x 1/100)=40 – 0,4 ⇒ 40 – 1 = 39 cap.

► Njuninci = Nviţele 18-24 luni – 5% pierderiviţele 18-24 luni


Njuninci = 39 – (39 x 5/100)=39 – 1,95 ⇒ 39 – 2 = 37 cap.


► Ntăuraşi 3-6 luni = Ntăuraşi 0-3 luni – 5% pierderităuraşi 0-3 luni

Ntăuraşi 3-6 luni = 42 – (42 x 5/100)=42 – 2,4 ⇒ 42 – 2 = 40 cap.

11
► Ntăuraşi 6-12 luni = Ntăuraşi 3-6 luni – 2% pierderităuraşi 3-6 luni

Ntăuraşi 6-12 luni = 40 – (40 x 2/100)=41 – 0,8 ⇒ 40 – 1 = 39 cap.

► Ntăuraşi 12-18 luni = Ntăuraşi 6-12 luni – 5% sacrificări necesitatetăuraşi 6-12 luni

Ntăuraşi 12-18 luni = 39 – (39 x 5/100)=39 – 1,95 ⇒ 39 – 2 = 37 cap.

► Având în vedere că, la vaci, procentul de reformă


proiectat este de 30% pe an, rezultă că anual vor fi disponibile
pentru recondiţionare un număr de 30 de vaci reformate.
► Faţă de 30 de juninci, necesare pentru înlocuirea vacilor
reformate, în fermă s-au obţinut un număr de 37 de juninci, deci
există un surplus de 7 juninci care sunt disponibile pentru
vânzare către alte ferme.

2. Calculul ponderii numerice [n] a fiecărei categorii de


taurine
Ponderea numerică a fiecărei categorii de taurine se
calculează după relaţia:
N - numărul de animale din categoria
DxN respectivă, (cap.)
n= în care: D - durata menţinerii animalelor în categoria
12 respectivă, (luni)
12 - numărul de luni dintr-un an

Valorile obţinute se înscriu în tabelul 2.1.


► n vaci = 12 x 100 / 12 = 100 cap.
► n vaci în lactaţie = 12 x 80 /12 = (80 cap.)
► n vaci în RM = 12 x 20 /12 = (20 cap.)

► n juninci = 6 x 37 / 12 = 18,5 ⇒ 19 cap.

► n viţele 18-24 luni = 6 x 39 / 12 =19,5 ⇒ 20 cap.


► n viţele 12-18 luni = 6 x 40 / 12 =20 cap.
► n viţele 6-12 luni = 6 x 40 / 12 = 20 cap.

► n viţele 3-6 luni = 3 x 41 / 12 = 10,25 ⇒ 10 cap.


► n viţele 0-3 luni = 2 x 43 / 12 =10,75 ⇒ 11 cap.
► n tăuraşi 0-3 luni = 3 x 42 / 12 =10,5 ⇒ 11 cap.
► n tăuraşi 3-6 luni = 3 x 40 / 12 = 10 cap.

► n tăuraşi 6-12 luni = 6 x 39 / 12 =19,5 ⇒ 20 cap.


► n tăuraşi 12-18 luni = 6 x 37 / 12 =18,5 ⇒ 19 cap.
► n vaci recondiţionate = 3 x 30 / 12 =7,5 ⇒ 8 cap.

12
3. Calculul ponderii procentuale a fiecărei categorii
fiziologice din efectivul de reproducţie - n r (%)
Pentru calculul ponderii procentuale a fiecărei categorii de
taurine din efectivul total de taurine se foloseşte următoarea
relaţie:

n x 100 n - ponderea numerică a categoriei


nr(%)= în care: fiziologice, (cap.)
Nr Nr - efectivul de reproducţie, (cap.)

Înainte de calcularea ponderii procentuale a fiecărei


categorii fiziologice din efectivul de reproducţie, se calculează
efectivul de taurine de reproducţie, prin însumarea efectivului
numeric [n] la următoarele categorii fiziologice: vaci total,
juninci, viţele 18-24 luni, viţele 12-18 luni, viţele 6-12 luni,
viţele 3-6 luni, viţele 0-3 luni, tăuraşi 0-3 luni şi tăuraşi 3-6 luni.
Valorile obţinute se înscriu în tabelul 2.1.
► nr vaci = 100 x 100 / 221 = 45,25%
► nr juninci = 19 x 100 / 221 = 8,60%
► nr viţele 18-24 luni = 20 x 100 / 221 = 9,05%
► nr viţele 12-18 luni = 20 x 100 / 221 = 9,05%
► nr viţele 6-12 luni = 20 x 100 / 221 = 9,05%
► nr viţele 3-6 luni = 10 x 100 / 221 = 4,52%
► nr viţele 0-3 luni = 11 x 100 / 221 = 4,98%
► nr tăuraşi 0-3 luni = 11 x 100 / 221 = 4,98%
► nr tăuraşi 3-6 luni = 10 x 100 / 221 = 4,52%
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Total = 100%
4. Calculul ponderii procentuale a fiecărei categorii
fiziologice din efectivul total de taurine - nt[%]
Pentru calculul ponderii procentuale a fiecărei categorii de
taurine din efectivul total de taurine se foloseşte următoarea
relaţie:
n x 100 n - ponderea numerică a categoriei
nt (%) = în care: fiziologice, (cap.)
Nt Nt - efectivul total, (cap.)

Înainte de calculul ponderii procentuale a fiecărei categorii


fiziologice din efectivul total de taurine se calculează efectivul
total de taurine, prin însumarea efectivului numeric [n] la
următoarele categorii fiziologice: vaci total, juninci, viţele 18-24
luni, viţele 12-18 luni, viţele 6-12 luni, viţele 3-6 luni, viţele 0-3
luni, tăuraşi 0-3 luni, tăuraşi 3-6 luni, tăuraşi 6-12 luni, tăuraşi
12-18 luni şi vaci reformă la recondiţionat. Valorile obţinute se
înscriu în tabelul 2.1.
13
► nt vaci = 100 x 100 / 268 = 37,34%
► nt juninci = 19 x 100 / 268 = 7,09%

► nt viţele 18-24 luni = 20 x 100 / 268 = 7,46%

► nt viţele 12-18 luni = 20 x 100 / 268 = 7,46%

► nt viţele 6-12 luni = 20 x 100 / 268 = 7,46%

► nt viţele 3-6 luni = 10 x 100 / 268 = 3,73%

► nt viţele 0-3 luni = 11 x 100 / 268 = 4,10%

► nt tăuraşi 0-3 luni = 11 x 100 / 268 = 4,10%

► nt tăuraşi 3-6 luni = 10 x 100 / 268 = 3,73%

► nt tăuraşi 6-12 luni = 20 x 100 / 268 = 7,46%


► nt tăuraşi 12-18 luni = 19 x 100 / 268 = 7,09%

► nt vaci recondiţionate = 8 x 100 / 268 = 2,99%


+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Total = 100%

Tabelul 2.1
Dinamica şi structura efectivului de taurine,
într-o fermă de 100 vaci
Structura efectivului:
Efectiv
în % din în % din
rulat anual Numeric
Categoria de taurine efectivul de efectivul
[N] [n]
reproducţie [n r] total [nt]
(cap.) (cap.)
(%) (%)
Vaci, - total 100 100 45,25 37,31
1 din - în lactaţie (80) (80) - -
care: - în repaus mamar (20) (20) - -
2 Juninci (luna 3-9 de gestaţie) 37 19 8,60 7,09
3 Viţele 18-24 luni 39 20 9,05 7,46
4 Viţele 12-18 luni 40 20 9,05 7,46
5 Viţele 6-12 luni 40 20 9,05 7,46
6 Viţele 3-6 luni 41 10 4,52 3,73
7 Viţele 0-3 luni 43 11 4,98 4,11
8 Tăuraşi 0-3 luni 42 11 4,98 4,11
9 Tăuraşi 3-6 luni 40 10 4,52 3,73
10 Total efectiv de reproducţie 422 221 100 -
Taurine - tăuraşi 6-12 luni 39 20 - 7,46
la - tăuraşi 12 -18 luni 37 19 - 7,09
11
îngrăşat, - vaci recondiţionate
30 8 - 2,99
din care: (90 de zile)
Total efectiv de taurine la
12 106 47 - -
îngrăşare
13 EFECTIV TOTAL 528 268 - 100
Juninci disponibile pentru
14 7 - - -
vânzare

În tabelul 2.2 este prezentată structura efectivului de taurine,


pe diferite tipuri de fermă, la un procent de natalitate de 80% şi la
un procent de reformă la vaci de 20%.

14
Tabelul 2.2
Structura procentuală a efectivului de taurine - nr (%), pe tipuri de fermă, la
un procent de natalitate de 80% şi la un procent de reformă la vaci de 20%
Fermă cu circuit Fermă
Fermă cu circuit
închis şi testarea specializată, cu
închis şi livrarea
Categoria fiziologică primiparelor în livrarea tuturor
surplusului de viţele la
prima o sută de zile viţelelor la vârsta
vârsta de 3 luni nr (%)
de lactaţie nr (%) de 3 luni nr (%)
Vaci, - total 60,0 50,0 80,0
d.c.: - primipare (12) (6,0) (16)
Juninci 6,0 10,0 9,0
Viţele 12-18 luni 7,0 10,5 -
Viţele 6-12 luni 7,0 11,0 -
Viţele 3-6 luni 7,5 5,5 -
Viţele 0-3 luni 11,0 6,0 9,0
Tăuraşi 0-3 săptămâni 1,5 1,0 2,0
TOTAL 100 100 100

Teme şi întrebări
1. Proiectaţi şi analizaţi dinamica şi structura efectivului de taurine
(valorile obţinute se vor înscrie în tabelul 2.3) în două ferme de vaci de lapte
(A şi B), având în vedere următoarele date tehnice:
- ambele ferme au capacitatea 50 vaci de lapte, cu circuit închis,
reproducţie simplă; tineretul taurin mascul se îngraşă în fermă până la vârsta
de 18 luni; vacile reformate se recondiţionează în fermă, surplusul de juninci
se vând altor ferme.
Ferma
A B
Procent anual de reformă la vaci 20% 30%
Natalitate 85% 90%
Pierderi la viţei 0-3 luni 5% 5%
Pierderi la viţei 3-6 luni 3% 2%
Pierderi la viţele 6-12 luni 2% 1%
Pierderi la viţele 12-18 luni 1% 1%
Pierderi la tineretul taurin femel de reproducţie 18-24 luni 5% 5%
- tăuraşi la îngrăşat 6-12 luni 5% 5%
Sacrificări de necesitate:
- tăuraşi la îngrăşat 12-18 luni 5% 5%

Tabelul 2.3
Dinamica şi structura efectivului de taurine, în două ferme
a câte 50 de vaci fiecare
Structura efectivului:
Efectiv rulat
Numeric în % din efectivul de în % din efectivul total
Categoria de taurine anual [N]
[n] reproducţie [n r] [nt]
(cap.)
(cap.) (%) (%)
FERMA A B A B A B A B
Vaci, - total
1 din - în lactaţie
care: - în repaus mamar
2 Juninci (luna 3-9 de gestaţie)
3 Viţele 18-24 luni
4 Viţele 12-18 luni
5 Viţele 6-12 luni
6 Viţele 3-6 luni
7 Viţele 0-3 luni
8 Tăuraşi 0-3 luni
9 Tăuraşi 3-6 luni
10 Total efectiv de reproducţie
Taurine - tăuraşi 6-12 luni
la - tăuraşi 12 -18 luni
11
îngrăşat, - vaci recondiţionate
din care: (90 de zile)
12 Total taurine la îngrăşare
13 EFECTIV TOTAL
14 Juninci disponibile pentru vânzare

15
Capitolul 3

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE
REPRODUCŢIE
Obiectivul principal în procesul de reproducţie îl constituie
obţinerea unei natalităţi maxime, respectiv acela de a obţine în
fiecare an, de la fiecare vacă, un viţel cu viabilitate ridicată.
Realizarea acestui obiectiv impune programarea judicioasă, pe
baze ştiinţifice, a activităţii de reproducţie în fermele de taurine.
Prin proiectarea activităţii de reproducţie se urmăreşte
realizarea unei structurări optime a efectivului de vaci pe stări
fiziologice, astfel încât să se asigure obţinerea unor producţii mari
şi, pe cât posibil, constante pe parcursul întregului an. Proiectarea
activităţii de reproducţie în fermele de taurine presupune:
- stabilirea sistemului de programare la însămânţări şi fătări
preconizat;
- programarea introducerii viţelelor la reproducţie;
- programarea la însămânţare şi stabilirea termenului optim
de însămânţare al vacilor după fătare;
- stabilirea duratei repausului mamar.

3.1. STABILIREA SISTEMULUI DE


PROGRAMARE A ÎNSĂMÂNŢĂRILOR ŞI
FĂTĂRILOR

În funcţie de condiţiile concrete din fermă, de baza tehnico-


materială existentă, de mărimea efectivului de vaci din fermă şi
de distanţa de amplasare a fermei faţă de centrele de valorificare
a producţiilor obţinute (lapte sau/şi carne), programarea
însămânţărilor şi fătărilor se poate realiza în sistem “eşalonat”
sau “grupat”.
Sistemul de însămânţări şi fătări eşalonate se aplică în
fermele de vaci exploatate pentru producţia de lapte, urmărindu-se
repartizarea relativ uniformă a fătărilor pe parcursul întregului an.
Se recomandă ca pe timpul sezonului rece (trimestrele I şi
IV) să fie programate la fătare câte 30% din vaci pe trimestru, iar
în sezonul cald (trimestrele II şi III) să fie programate la fătare
câte 20% din vaci pe trimestru. Reuşita unui asemenea sistem de
programare la fătări este condiţionată de o structurare optimă a
vacilor pe stări fiziologice, astfel: 80% din vaci să fie în lactaţie
(50% să fie recent fătate sau însămânţate în primele 3 luni de la
fătare, iar 30% să fie gestante în lunile 3-7) şi 20% să fie în
repaus mamar.

16
Practicarea acestui sistem de programare a însămânţărilor şi
fătărilor prezintă o serie de avantaje, între care: folosirea
raţională a forţei de muncă şi a adăposturilor, obţinerea unor
producţii de lapte relativ constante pe parcursul anului şi,
implicit, se realizează venituri mari şi constante prin valorificarea
laptelui, iar pieţele de desfacere sunt aprovizionate ritmic cu
produse proaspete.
Între dezavantajele acestui sistem de programare la fătare
pot fi menţionate costurile de producţie mai mari (în special pe
timpul sezonului rece) şi, de asemenea, valoarea mai mare a
investiţiilor iniţiale cu construcţiile şi anexele zootehnice.
Se recomandă ca acest sistem de planificare al fătărilor să se
practice în fermele aflate în vecinătatea marilor centre urbane.
Reuşita aplicării acestui sistem presupune asigurarea în
fermă a bazei furajere pe tot parcursul anului, precum şi existenţa
unor adăposturi corespunzătoare pentru viţei.
Sistemul de însămânţări şi fătări grupate (sezoniere) se
practică în cazul fermelor în care se exploatează taurine din
rasele de carne, în fermele situate în zona de deal şi premontană
(ferme în care se practică îngrăşarea tineretului mascul pe
păşune), precum şi în fermele cu vaci de lapte care nu pot asigura
pe timpul sezonului rece baza furajeră necesară şi nici condiţii
optime de cazare pentru viţei.
Acest sistem presupune organizarea însămânţărilor în lunile
iulie-august, astfel încât la 75-80% din efectivul de vaci fătările
să aibă loc în primăvara anului următor, în lunile martie-aprilie.
Punerea în practică a sistemului de însămânţări şi fătări
grupate este facilitată de posibilitatea sincronizării estrului la vaci
şi la viţele prin tratamente hormonale. În acest fel, se măreşte
probabilitatea de încadrare în sezonul de însămânţare şi fătare
proiectat, creşte frecvenţa fătărilor gemelare şi se reduce timpul
necesar pentru depistarea femelelor în călduri. De asemenea, se
obţine un număr mai mare de viţei de vârstă apropiată, şi prin
transfer de embrioni - chiar din sexul dorit, ceea ce uşurează
unele procese tehnologice (hrănirea şi întreţinerea viţeilor pe loturi
relativ omogene) şi a unor acţiuni sanitar-veterinare specifice
(individualizarea, ecornarea, înţărcarea, vaccinarea etc.).

3.2. PROGRAMAREA INTRODUCERII


VIŢELELOR LA REPRODUCŢIE
Programarea introducerii viţelelor la reproducţie este o
acţiune tehnologică deosebit de importantă, cu implicaţii directe
asupra dezvoltării ulterioare a femelelor şi a performanţelor
productive ale acestora.
17
La programarea introducerii viţelelor la reproducţie se vor
lua în considerare următoarele elemente: vârsta apariţiei
pubertăţii, dezvoltarea şi armonia corporală.
Apariţia pubertăţii. La rasele crescute în ţara noastră,
pubertatea apare la vârsta de 8-12 luni pentru rasele Bălţată
românească şi Bălţată cu negru românească, 8-16 luni la rasa
Brună şi 8-18 luni la rasa Pinzgau de Transilvania.
Dezvoltarea şi armonia corporală. Viţelele pot fi
însămânţate atunci când acestea realizează o dezvoltare corporală
ce reprezintă 65% din dezvoltarea corporală specifică maturităţii
morfologice. Viţelele admise la reproducţie trebuie să aibă o
dezvoltare corporală armonioasă, principalele segmente corporale
să fie corect proporţionate, să se afle într-o bună stare de
întreţinere şi să fie sănătoase.
Vârsta şi masa corporală optimă la care viţelele pot fi
admise la reproducţie sunt influenţate de precocitatea rasei, de
condiţiile de furajare şi de întreţinere din perioada de creştere
(vezi tabelul 3.1).

Tabelul 3.1
Vârsta şi masa corporală la care se recomandă introducerea la
reproducţie a viţelelor din rasele locale

Rasa Vârsta Masa corporală


Bălţată românească 18 - 19 luni 380 - 390 kg
Bălţată cu negru românească 17 - 18 luni 370 - 380 kg
Brună de Maramureş 18 - 19 luni 350 - 360 kg
Pinzgau de Transilvania 20 - 21 luni 330 - 350 kg

Abaterile privitoare la stabilirea corectă a momentului optim


de introducere a viţelelor la reproducţie generează o serie de
neajunsuri de ordin biologic şi economic.
Introducerea prea timpurie a viţelelor la reproducţie
determină stagnarea procesului de creştere al junincii, creşte
incidenţa fătărilor distocice, producţia de lapte din primele două
lactaţii se reduce semnificativ, iar viţeii obţinuţi sunt
subponderali şi puţin rezistenţi la îmbolnăviri.
Amânarea admiterii viţelelor la reproducţie are implicaţii
economice negative: se prelungeşte nejustificat durata de viaţă
neproductivă a animalelor, se obţine un număr mai mic de viţei şi
o producţie mai redusă de lapte pe durata exploatării. În acelaşi
timp, funcţia de reproducţie poate fi afectată, ca urmare a
depunerii de ţesut adipos pe ovare, oviduct şi uter. De asemenea,
la viţelele la care se întârzie introducerea la reproducţie, se
depune ţesut adipos în uger, ceea ce contribuie la reducerea
capacităţii glandei mamare de a secreta lapte după parturiţie.

18
3.3. PROGRAMAREA LA ÎNSĂMÂNŢARE A
VACILOR DUPĂ FĂTARE
Din punct de vedere tehnologic, durata repausului de
gestaţie se stabileşte diferenţiat, pentru fiecare vacă, luând în
considerare: nivelul productiv din lactaţia anterioară, vârsta vacii,
starea de întreţinere şi modul în care s-a desfăşurat parturiţia.
● Vacile primipare cu producţii mici de lapte (sub 15 kg
lapte/zi în primele două luni de lactaţie) vor fi însămânţate la primul
ciclu de călduri care apare după 60 de zile de la fătare, iar cele cu
producţii mari (peste 15 kg lapte/zi în primele două luni de lactaţie),
la primul ciclu de călduri care apare după 75 de zile de la fătare.
● Vacile multipare cu producţii mici şi mijlocii (sub 4000 kg
lapte/lactaţie la rasa Bălţată cu negru românească şi sub 3000 kg
la rasele Bălţată românească, Brună de Maramureş şi Pinzgau de
Transilvania) vor fi însămânţate în intervalul cuprins între 40 şi
60 de zile de la fătare.
● Vacile multipare cu producţii mari de lapte se vor însămânţa
la primul ciclu de călduri care apare după 60 de zile de la fătare.
● Vacile recordiste vor fi însămânţate la primul ciclu de
călduri care apare după 80 de zile de la fătare.
Indiferent de vârsta vacilor, dacă acestea au o stare
necorespunzătoare de întreţinere, dacă au avut fătări distocice sau
afecţiuni post-partum, însămânţarea va fi amânată cu un ciclu de
călduri (cca. 21 zile) faţă de valorile care au fost stabilite în
funcţie de performanţele productive realizate.

3.3.1. STABILIREA MOMENTULUI OPTIM DE


ÎNSĂMÂNŢARE
Fecunditatea la vaci este determinată şi de momentul ales
pentru efectuarea însămânţării. Alegerea momentului optim de
însămânţare se stabileşte având în vedere particularităţile
biologice ale funcţiei de reproducţie la taurine (durata căldurilor,
momentul ovulaţiei, durata de supravieţuire a celulelor sexuale,
tipul, momentul şi condiţiile în care se execută însămânţarea).
Pentru a obţine o fecunditate ridicată, în special la vacile cu
stare necorespunzătoare de întreţinere, cu 2-4 săptămâni înainte de
data stabilită pentru însămânţare, se vor administra raţii furajere
stimulative (mai bogate în proteină, săruri minerale şi vitamine).
Practic, se recomandă ca vacile depistate în călduri
dimineaţa să fie însămânţate în seara zilei respective, iar cele care
au fost depistate seara să fie însămânţate în dimineaţa zilei
următoare (Programul AM / PM). Pentru a mări şansele de
instalare a gestaţiei, în fermele cu probleme de reproducţie, se
recomandă repetarea însămânţării artificiale după 10-12 ore.
19
3.4. STABILIREA DURATEI REPAUSULUI
MAMAR
Durata repausului mamar (RM) se stabileşte diferenţiat, în
funcţie de:
- vârsta vacilor (primipare sau multipare);
- nivelul productiv;
- anotimpul în care are loc repausul mamar.
Stabilirea duratei RM se face cu ajutorul datelor din tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
Durata repausului mamar recomandat (în zile)
Nivelul productiv
Categoria Redus Mijlociu Ridicat
Vara Iarna Vara Iarna Vara Iarna
Vaci primipare 60-65 66-70 60-65 66-70 71-75 76-80
Vaci multipare 40-45 46-50 51-55 56-60 61-65 66-70

Dacă starea de întreţinere a vacilor este necorespunzătoare,


sau dacă vaca suferă de anumite afecţiuni cronice, durata RM se
prelungeşte cu cca. 10 zile faţă de termenele menţionate.

3.5. PROIECTAREA PLANULUI DE


ÎNSĂMÂNŢĂRI ŞI FĂTĂRI ŞI URMĂRIREA
ACTIVITĂŢII DE REPRODUCŢIE
Proiectarea activităţii de reproducţie este o lucrare tehnică
deosebit de importantă şi care se materializează prin întocmirea
Planului individual de însămânţări şi fătări.
Planul de însămânţări şi fătări este mijlocul de programare
organizată, pe baze ştiinţifice, a activităţii de reproducţie în
fermele de taurine şi de urmărire a acesteia. Acest plan se
întocmeşte în luna decembrie şi are valabilitate pentru anul
calendaristic următor. Întocmirea acestui plan impune cu
necesitate ca la nivelul fermei să existe evidenţe zootehnice
completate la zi iar animalele să fie individualizate.
Pentru întocmirea planului individual de însămânţări şi
fătări se analizează fiecare vacă în parte din punct de vedere al
stării fiziologice, sanitare şi productive. De asemenea, se vor lua
în considerare următoarele elemente: sistemul de programare la
însămânţări şi fătări; termenul optim de introducere a viţelelor la
reproducţie; termenul optim de însămânţare a vacilor după fătare;
durata repausului mamar. Având în vedere că în planul individual
de însămânţări şi fătări este prevăzut şi taurul de la care se va
folosi material seminal, acest document constituie, în acelaşi
timp, şi un plan de potrivire a perechilor.
20
3.6. PROIECTAREA MODULUI DE DEPISTARE A
VACILOR ŞI VIŢELELOR ÎN CĂLDURI
Depistarea vacilor şi viţelelor în călduri este o operaţiune
tehnică deosebit de importantă, cu influenţă directă asupra
indicilor de reproducţie şi, implicit, economici la nivelul fermei.
Pentru depistarea femelelor în călduri se folosesc diferite
metode: etologice, clinice, biologico-chimice şi metode de
laborator. Pentru a uşura acţiunea de depistare a femelelor în
călduri s-au conceput diferite dispozitive, aparate şi senzori,
folosite, în special, în fermele în care se practică întreţinerea
liberă.
La proiectarea modului de depistare al vacilor şi viţelelor în
călduri se va ţine cont de sistemul de întreţinere al vacilor, de
gradul de pregătire al fermierului, de precizia metodei
preconizate şi de costurile aferente acţiunilor legate de depistarea
vacilor şi viţelelor în călduri.
Pentru depistarea vacilor în călduri se recomandă observarea
directă a vacilor de cel puţin două ori pe zi, timp de 30 minute,
dimineaţa devreme şi seara târziu. Metodele utilizate pentru
depistarea vacilor şi viţelelor în călduri trebuie bine cunoscute de
personalul implicat în această acţiune; în practica productivă,
metodele cel mai des utilizate sunt cele etologice şi clinice.
Metode etologice. Se bazează pe observarea directă a
modificărilor comportamentale ale femelelor în călduri. Pe durata
căldurilor, femelele sunt neliniştite, mugesc mai des, sunt mai
atente la ceea ce se întâmplă în jur, caută compania altor congenere
sau a taurului, execută control olfactiv şi ling trenul posterior al
altor vaci, sar pe alte vaci, acceptă saltul. Apetitul, rumegarea şi
producţia de lapte se reduc, vulva este edemaţiată iar la comisura
inferioară a acesteia se observă un mucus filant, transparent.
Utilizând această metodă, procentul de depistare al femelelor în
călduri este de 60-90%, în raport cu numărul şi durata depistărilor
executate în 24 ore, precum şi cu experienţa fermierului.
Metodele clinice se bazează pe modificările morfologice şi
funcţionale ale aparatului genital, ca urmare a prezenţei
hormonilor estrogeni în circuitul sanguin. Principalele modificări
constatate la examenul clinic al femelelor în călduri sunt
următoarele: ovarul în care se dezvoltă foliculul este mărit în
volum; corpul galben este mic (1 cm), iar foliculul matur are
diametrul de 1,5-2 cm; uterul este turgescent, rigid; cervixul este
turgescent şi uşor deschis; vulva este congestionată, de culoare
roşie-deschisă, acoperită cu un strat de mucus; ugerul este uşor
edemaţiat şi congestionat; temperatura corporală este uşor
crescută (cu cca. 1ºC).
21
Metodele biologico-chimice se folosesc cu precădere în
cazul întreţinerii libere şi presupune utilizarea altor animale
pentru depistarea vacilor şi viţelelor în călduri. Astfel, pot fi
folosiţi tauri genito-stimulatori (tauri vasectomizaţi, tauri cu
deviere chirurgicală permanentă a penisului, tauri castraţi
chirurgical şi trataţi hormonal) sau vaci reformate tratate
hormonal (androgenizate). Aceste animale sunt echipate cu un
căpăstru prevăzut, sub bărbie, cu o bilă impregnată cu vopsea ce
marchează femelele în călduri şi care acceptă saltul.
În unele ferme se folosesc şi câini special dresaţi, pentru
depistarea femelelor în călduri.
Metode de laborator. Pentru depistarea femelelor în călduri
se determină concentraţia progesteronului din sânge sau din
lapte, rezistenţa electrică a mucusului vaginal etc. Aceste metode
au o precizie mare, însă sunt scumpe şi laborioase.
Dispozitive, aparate şi senzori. Se folosesc, în special, în
fermele în care se practică întreţinerea liberă a vacilor.
Capsula cu vopsea este confecţionată din material plastic şi
conţine vopsea. Această capsulă se ataşează cu ajutorul unei
substanţe adezive în zona crupei. În momentul în care vaca în
călduri este sărită de o altă vacă, capsula se sparge, vopseaua
marcând animalul în zona crupei.
Pedometrul este un dispozitiv electronic care măsoară
activitatea de mişcare a vacilor, care este mai intensă la vacile în
călduri. Acest dispozitiv se ataşează la fluierul unuia din
membrele posterioare. Citirea mişcărilor efectuate de către
animal se face de două ori pe zi (la muls). Vacile în călduri
efectuează de 2 până la 4 ori mai multă mişcare comparativ cu
situaţia dinaintea declanşării căldurilor.
Implantul corporal cu senzori termici. Având în vedere că la
vacile în călduri temperatura corporală creşte uşor, s-au conceput
senzori care înregistrează automat temperatura corporală. De
asemenea, se pot folosi senzori pentru măsurarea automată a
temperaturii laptelui.
Utilizând asemenea detectori artificiali (dispozitive, aparate
şi senzori) se pot depista 80-85% din vacile în călduri.

3.7. STABILIREA METODEI PENTRU


DIAGNOSTICUL GESTAŢIEI
Diagnosticarea stării de gestaţie are o deosebită importanţă
economică şi tehnică. Diagnosticarea timpurie a gestaţiei permite
identificarea în timp util a femelelor infecunde şi recuperarea
acestora, astfel încât repausul de gestaţie să se încadreze în limite
optime.
22
Metoda clinică (prin exploraţie transrectală) permite
diagnosticarea stării de gestaţie la 45 de zile la juninci şi la 75 de
zile pentru vaci, de la ultima însămânţare. Este metoda cea mai
des utilizată în practică. Precizia metodei este de aproape 100%.
Metoda radioimunologică (RIA) constă în dozarea
progesteronului din sânge sau din lapte cu ajutorul izotopilor
radioactivi. Dacă cantitatea de progesteron este mai mare de 3
ng/ml sânge, sau mai mare de 6 ng/ml lapte, se consideră că vaca
este gestantă. Această metodă permite diagnosticul timpuriu al
stării de gestaţie, respectiv la 21-24 zile de la ultima însămânţare,
precizia metodei fiind de cca. 85%.
Metode fizice. În unele ferme, pentru diagnosticul timpuriu
al gestaţiei se folosesc şi aparate cu ultrasunete (ultrasonograf).
Cu ajutorul acestor aparate starea de gestaţie poate fi
diagnosticată din a 17-a zi de la ultima însămânţare; precizia
metodei se apropie de 100%.
Metode zootehnice. Se consideră că vacile care nu repetă
căldurile timp de 60-90 de zile de la data ultimei însămânţări,
sunt gestante.
După instalarea gestaţiei, femelele devin mai liniştite (mai ales
în a doua parte a gestaţiei) şi asimilează mai bine furajele (starea de
întreţinere se îmbunătăţeşte vizibil). După luna a 6-a - a 7-a de
gestaţie, fătul poate fi simţit prin palpare în partea inferioară a
flancului drept. La comisura inferioară a vulvei, la vacile gestante,
este prezent un mucus de o consistenţă mai fermă decât cel specific
estrului, uşor tulbure.
Realizarea planului de însămânţări şi fătări necesită
urmărirea permanentă a activităţii de reproducţie din fermă.
Pentru a uşura urmărirea activităţii de reproducţie, în practică se
folosesc tăbliţe tehnologice şi calendarul reproducţiei.
De reţinut că tăbliţa tehnologică individuală a vacilor
trebuie să ofere suficiente date asupra activităţii de reproducţie,
respectiv:
- data ultimei fătări;
- data însămânţării;
- starea fiziologică în care se găseşte vaca, respectiv: recent
fătată (până la 60 de zile de la fătare); însămânţată recent;
gestantă; infecundă.
Pentru urmărirea activităţii de reproducţie, în ferme se
întreprind acţiuni zilnice şi acţiuni periodice.
Acţiuni zilnice:
- depistarea vacilor şi viţelelor în călduri;
- însămânţarea vacilor şi viţelelor în perioada programată;
- stabilirea vacilor care se pregătesc pentru înţărcare ;
- urmărirea înţărcării vacilor la data programată;

23
- transferarea vacilor din adăpostul de exploatare în cel de
R.M. şi, respectiv, în maternitate;
- supravegherea desfăşurării fătărilor;
- transferarea vacilor din maternitate în adăpostul de
exploatare;
- completarea la zi a calendarului reproducţiei, a tăbliţei
tehnologice şi a celorlalte evidenţe zootehnice specifice.
Acţiuni periodice:
- lunar, întocmirea listei cu vacile care îşi modifică starea
fiziologică;
- lunar, se întocmeşte lista vacilor care vor fi supuse
controlului gestaţiei.
În funcţie de metoda de diagnostic utilizată, precum şi de
vârsta animalelor, controlul gestaţiei se efectuează la 40-60 de
zile de la ultima însămânţare. Vacile diagnosticate negestante şi
cele cu anestru postpartum vor fi luate în evidenţă, se va stabili
cauza şi tratamentul aplicat pentru a restabili cât mai rapid
funcţia de reproducţie a vacilor infecunde.

3.8. PROIECTAREA PRINCIPALILOR INDICI


CARE EXPRIMĂ EFICIENŢA PROCESULUI DE
REPRODUCŢIE LA VACI

Desfăşurarea în mod necorespunzător a activităţii de


reproducţie la taurine determină pierderi economice importante (se
reduce producţia de lapte, se reduce ritmul progresului genetic, se
reduce numărul de viţei disponibili pentru îngrăşare etc.).
Eficienţa modului de desfăşurare a activităţii de reproducţie
în fermele de taurine se poate aprecia cu ajutorul unor indicatori
specifici, prezentaţi sintetic în tabelul 3.3. De asemenea, pentru o
evidenţă mai bună a modului în care se desfăşoară activitatea de
reproducţie în fermele de taurine se pot calcula o serie de indici
de reproducţie la vaci (vezi tabelul 3.4).

3.9. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE


ÎNTREŢINERE A VACILOR PE DURATA
REPAUSULUI MAMAR

Asigurarea unui repaus mamar optim, stabilit în raport cu


vârsta vacilor, cu nivelul productiv al acestora în lactaţia
anterioară, cu starea de întreţinere şi sezonul calendaristic în care
se găsesc vacile pe durata repausului mamar, are o influenţă
pozitivă atât asupra creşterii şi dezvoltării normale a fătului, cât
şi asupra producţiei de lapte din lactaţia următoare.

24
Pe durata repausului mamar, vacile înţărcate pot fi
întreţinute fie în acelaşi adăpost cu celelalte vaci din fermă (se
practică în fermele cu efectiv redus de vaci), fie în adăposturi,
compartimentate, special destinate acestui scop (se recomandă în
fermele cu efective mai mari de vaci).

Tabelul 3.3
Indicii eficienţei activităţii de reproducţie
în fermele de taurine
Valoarea la care se
impun măsuri de
identificare şi de
Valoarea
Specificare eliminare a
urmărită
deficienţelor de ordin
tehnologic sau/şi
sanitar-veterinar
Vârsta la prima însămânţare (luni) 17-19 peste 22
Vârsta la prima fătare (luni) 26-29 peste 31
Intervalul până la primul estru observabil (zile) sub 45 peste 60
Intervalul până la prima însămânţare (zile) sub 60 peste 80
Repaus de gestaţie (zile) sub 110 peste 115
Intervalul între fătări (în luni) 12,5 - 13 peste 13
Numărul de însămânţări / concepţie sub 1,75 peste 2
Fecunditatea la prima însămânţare (%) 60 sub 55
Fecunditatea după 2 însămânţări (%) 80 sub 75
Fecunditatea după 3 însămânţări (%) 90 sub 80
Avorturi (%) sub 5 peste 8
Retenţii placentare (%) sub 10 peste 15
Metrite (%) sub 10 peste 15
Ovare chistice (%) sub 10 peste 15

În cazul fermelor cu efective mari de vaci de lapte,


adăpostul pentru vacile aflate în repaus mamar este amplasat în
vecinătatea maternităţii şi este compartimentat, astfel încât să
poată fi aplicat principiul „populării şi depopulării totale” (totul
plin-totul gol). Pentru ca acest principiu de igienă sanitar-
veterinară să poată fi aplicat corect, adăpostul de repaus mamar
va fi compartimentat în cel puţin 3 compartimente astfel încât
unul să fie populat, unul în populare, iar cel de al treilea să fie în
repaus biologic.
Pentru calcularea numărului de locuri din adăpostul de
pregătire al vacilor gestante se vor lua în considerare următoarele
elemente:
- sistemul de programare al însămânţărilor şi fătărilor;
- durata menţinerii vacilor în acest adăpost, având în vedere
că vacile pot fi transferate din acest adăpost în cel de maternitate
cu cca. 10 zile înainte de data probabilă a fătării, sau, dacă ferma
nu are maternitate, vacile se menţin în adăpostul de repaus
mamar încă 10 zile după fătare;

25
Tabelul 3.4
Principalii indici de reproducţie la vaci
Valoarea
SPECIFICARE Definiţie Formula de calcul
urmărită
Fecunditatea (f%) Rc%= (VG1 x VI1) / 100 în care:
Aptitudinea unei femele însămânţate
sau VG1 - vaci gestante după prima însămânţare; > 50 - 70 %
de a rămâne gestantă.
Rata concepţiei (Rc%) VI1 - total vaci însămânţate o singură dată
Vaci care nu repetă căldurile până la 30
% de neîntoarceri la 30 de zile de la NR30% = (Vo – VI) / 100 în care:
de zile de la însămânţare. Se poate calcula şi
ultima însămânţare Vo - Vaci care nu repetă căldurile până la 30 de zile de la însămânţare > 85 %
pentru 60 de zile de la însămânţare, luând în
(non returns – NR%) VI - vaci însămânţate
calcul valorile aferente.
Reprezintă numărul mediu de IIA = TIA / G în care:
Indicele de însămânţare (IIA)
însămânţări artificiale efectuate pentru TIA - numărul total de însămânţări efectuate la femelele diagnosticate gestante < 1,5
(service per conception)
obţinerea unei gestaţii. G - femele diagnosticate gestante
RU = PVA + SP în care:
PVA - Perioada voluntară de aşteptare, reprezintă intervalul de timp, în zile, de la parturiţie până la
Repausul uterin (RU) Reprezintă intervalul, în zile, de la 85 - 105
introducerea din nou a femelei la reproducţie (până când fermierul doreşte să însămânţeze vaca).
(open day) parturiţie până la însămânţarea fecundă. zile
SP - service period, intervalul de timp, în zile, trecut de la sfârşitul PVA şi până la însămânţarea
fecundă
N(%) = (v /VI) x 100 în care:
Natalitatea Numărul de viţei vii şi viabili, obţinuţi
v - numărul de viţei obţinuţi într-un an > 90%
(N%) într-un an, de la 100 de vaci.
VI - numărul total de vaci însămânţate
CI = RU + DG sau CI = L + RM în care:
Intervalul mediu între fătări / vacă Reprezintă intervalul mediu de timp RU - repausul uterin (zile)
365 - 400
sau dintre două fătări succesive la o anumită DG - durata gestaţiei (zile)
zile
Calving interval (CI) femelă (în zile). L = durata lactaţiei
RM = durata repausului mamar
CIfermă = (∑RG + (DG x EfVaci)) / EfVaci în care:
Reprezintă intervalul mediu de timp
∑RG - suma zilelor de repaus de gestaţie, înregistrate la efectivul de vaci, care au fătat de cel
Intervalul mediu între fătări / fermă între fătări într-o fermă (în zile). Se poate
puţin două ori < 400 zile
(CI fermă) calcula numai pentru vacile care au fătat
DG - durata medie a gestaţiei la vacile care au fătat de cel puţin două ori
de cel puţin două ori.
EfVaci - efectivul de vaci din fermă, care au fătat de cel puţin două ori

26
În cazul fătărilor eşalonate şi al întreţinerii vacilor în
adăpostul de repaus mamar, numărul de locuri din acest adăpost
se calculează cu ajutorul relaţiei:
D NRM - numărul de locuri, exprimat în %, din
NRM (%) = x 100 în care: numărul de vaci şi juninci din fermă
365 D - durata menţinerii în adăpost (în zile)

Dacă, spre exemplu, vacile şi junincile sunt transferate în


maternitate cu 10 zile înainte de data probabilă a fătării, iar durata
medie a repausului mamar este de 60 de zile, atunci:
NRM (%) = (60 – 10) / 365 x 100 = 50 /365 x 100 = 14%
În situaţia în care vacile se menţin în adăpostul de repaus
mamar şi după fătare, timp de 10 zile, atunci:
NRM (%) = (60 + 10) / 365 x 100= 70 /365 x 100 = 19,2% ⇒ 20%

Pentru vacile înţărcate se poate opta fie pentru sistemul de


întreţinere legată, fie pentru întreţinerea liberă. Opţiunea pentru
unul din aceste două sisteme va fi determinată de condiţiile
concrete din fermă, având în vedere avantajele şi dezavantajele
fiecăruia din cele două sisteme de întreţinere. Indiferent de
sistemul de întreţinere practicat, adăposturile de repaus mamar
trebuie să fie prevăzute cu padocuri largi. Pe timpul verii, este
recomandabil ca vacile în gestaţie avansată să fie întreţinute pe
păşuni special destinate şi de calitate bună.
Pe durata repausului mamar, vacile vor fi furajate în raport
cu potenţialul productiv, cu masa corporală şi vârsta acestora,
evitându-se atât subfurajarea cât şi suprafurajarea vacilor.

3.10. PROIECTAREA ORGANIZĂRII


FĂTĂRILOR LA VACI
În funcţie de mărimea fermei şi de posibilităţile financiare ale
fermierului, fătarea poate avea loc în adăpostul de exploatare al
vacilor de lapte, în adăpostul vacilor înţărcate sau în maternitate.
Fătarea în adăpostul de exploatare al vacilor de lapte sau în
adăpostul vacilor înţărcate se practică în fermele de mici
dimensiuni, ferme în care construirea unor maternităţi nu se
justifică din punct de vedere economic.
Pentru atenuarea dezavantajelor fătării în adăpostul de
exploatare al vacilor de lapte, se recomandă amenajarea (la unul
din capetele adăpostului) a unui număr de 1 - 4 boxe de fătare, în
funcţie de numărul de vaci din fermă. Vacile se introduc în aceste
boxe cu 2-3 zile înainte de fătare. Boxele vor fi astfel construite
încât să se asigure o suprafaţă utilă de 5-6 m2 / vacă. Vaca-mamă
se întreţine în această boxă împreună cu viţelul ei timp de 5-7 zile
după fătare.

27
În fermele cu efectiv mare de vaci se recomandă construirea
unei maternităţi, amplasată în apropierea adăposturilor de
exploatare al vacilor de lapte şi a celui de repaus mamar. În
maternitate, vacile pot fi întreţinute în sistem legat sau în sistem
liber (în boxe individuale sau în boxe pentru cuplul vacă şi viţel).
Vacile se transferă în maternitate cu 7-15 zile înainte de data
probabilă a fătării şi se menţin în acest adăpost timp de 7-10 zile
după parturiţie.
La stabilirea numărului de locuri din maternitate se va lua în
calcul durata de menţinere al vacii în maternitate şi sistemul de
organizare al fătărilor. În cazul fătărilor eşalonate, numărul de
locuri din maternitate se calculează cu ajutorul relaţiei:

D NM - numărul de locuri, exprimat în %,


NM (%) = x 100 în care: din numărul de vaci gestante
365 D - durata menţinerii în adăpost (în zile)

Dacă, spre exemplu, vacile şi junincile sunt transferate în


maternitate cu 10 zile înainte de data probabilă a fătării, iar vacile
sunt menţinute timp de 10 zile în maternitate, atunci:
NM (%) = (10 + 10) / 365 x 100 = 20 /365 x 100= 5,47% ⇒ 6%

Maternitatea trebuie compartimentată în cel puţin trei


compartimente astfel încât să poată fi aplicat principiul „populării
şi depopulării totale”. Numărul de locuri dintr-un compartiment
se stabileşte luând în calcul capacitatea totală a maternităţii, fără
a depăşi însă 16 locuri / compartiment.
Organizarea interioară a maternităţii este diferită, în funcţie
de sistemul de întreţinere practicat în acest adăpost.
♦ Dacă sistemul de întreţinere este legat, atunci vacile vor fi
dispuse pe două rânduri, crupă la crupă. În acest caz, standul va fi
lung (2,2 - 2,5 m) şi larg (1,3 - 1,5 m); sistemul de legare va fi, de
asemenea, lung.
♦ În cazul întreţinerii libere, în boxă pentru cuplul vaca-
mamă + viţel, se recomandă ca în aceste boxe să fie amenajat un
ţarc de claustrare pentru viţel (cu dimensiunile de 1,2 x 1 m),
astfel încât să se evite dezavantajele menţinerii permanente a
viţelului lângă vaca-mamă.
În maternitate se vor asigura condiţii optime de microclimat
şi de igienă. De asemenea, în acest sector va fi angajat personal
calificat şi conştiincios, care să aplice corect tehnologia specifică
sectorului de maternitate (hrănire, supravegherea vacilor,
asigurarea asistenţei la fătare).
Maternităţile vor fi prevăzute cu padocuri pentru mişcare (în
suprafaţă minimă de 12 m2 / animal), padocuri în care vacile vor
fi scoase zilnic (numai pe timp favorabil).
28
Teme şi întrebări
1. Să se calculeze fecunditatea (f%), indicele de însămânţare
(IIA), natalitatea (N%), intervalul mediu între fătări / vacă (CI) şi
intervalul mediu între fătări / fermă (CIfermă), cunoscând următoarele
date tehnice:
- numărul total de vaci însămânţate o singură dată, în trimestrul I al
anului a fost de 25 cap., iar numărul de vaci gestante după această
primă însămânţare artificială fost de 17 cap.;
- pentru însămânţarea artificială a celor 100 de vaci s-au utilizat 144
doze de material seminal congelat;
- în cursul unui an calendaristic, de la cele 100 de vaci însămânţate s-au
obţinut 92 de viţei.
- la trei din vacile din fermă s-au înregistrat următoarele durate ale
repausului uterin: vaca nr. 1 - 80 zile; vaca nr. 2 - 95 zile; vaca nr.
3 - 145 zile;
- la nivelul fermei, la vacile care au fătat de cel puţin două ori (65
cap.), într-un an calendaristic s-au înregistrat 7300 zile de repaus
de gestaţie.

29
Capitolul 4

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE
CREŞTERE A TINERETULUI TAURIN DE
REPRODUCŢIE
Creşterea dirijată, pe baze ştiinţifice, a tineretului taurin de
reproducţie reprezintă o importantă verigă tehnologică prin
intermediul căreia se asigură creşterea şi împrospătarea
efectivelor de taurine cu material biologic superior din punct de
vedere genetic.
Dirijarea procesului de creştere la tineretul taurin de
reproducţie se realizează prin intermediul „Planului de creştere”.

4.1. ELABORAREA PLANULUI DE CREŞTERE A


TINERETULUI TAURIN DE REPRODUCŢIE

La întocmirea Planului de creştere a tineretului taurin se vor


lua în considerare următoarele elemente: rasa şi aptitudinile
productive ale acesteia, precum şi sexul viţeilor, având
permanent în vedere rentabilitatea economică a procesului de
creştere.
Pornind de la masa corporală a viţelului la naştere, în planul
de creştere se planifică masa corporală pe care trebuie să o
realizeze animalele în diferite etape de vârstă, astfel: la înţărcare,
la 6 luni, la 12 luni, la 15 luni, la 18 luni (sau la vârsta montei
fecunde), la 24 de luni, la prima fătare şi la vârsta maturităţii
somatice. Vârsta şi masa corporală recomandate pentru admiterea
viţelelor a fost prezentată în tabelul 3.1 (pag. 18). În funcţie de
masa corporală planificată pentru diferite etape de vârstă şi având
în vedere particularităţile procesului de creştere şi de dezvoltare a
tineretului taurin de reproducţie, se stabilesc sporurile medii
zilnice pentru fiecare din aceste etape de vârstă. Planul de creştere
este completat, obligatoriu, de Planul de hrănire specific pentru
diferitele etape de vârstă a tineretului taurin, precum şi de planul
de asigurare al furajelor specifice necesare (Balanţa furajeră).
Structura raţiilor furajere trebuie să corespundă cu particularităţile
morfo-funcţionale ale aparatului digestiv al animalelor.
În principiu, se recomandă ca sporul mediu zilnic planificat
pentru tineretul taurin femel de reproducţie să fie de 500 - 600 g
la viţelele din categoria de vârstă 0 - 3 luni, 600 - 800 g la viţelele
din categoria de vârstă 3-6 luni, 500 - 700 g la viţelele din
categoria de vârstă 6 - 12 luni, 500 - 600 g la viţelele din
categoria de vârstă 12 - 14 luni şi de 400 - 600 g la juninci.

30
Pentru tineretul taurin femel de reproducţie poate fi adoptat
sistemul de creştere lent, moderat sau rapid, în funcţie de sporul
mediu zilnic planificat şi, deci, de vârsta femelelor la prima
fătare.
Se consideră creştere lentă atunci când prima fătare are loc
la vârsta de 3 ani, creştere moderată la 2,5 ani şi creştere rapidă
la vârsta de 2 ani. La stabilirea tipului de creştere adoptat se vor
lua în considerare cheltuielile aferente procesului de creştere
(determinate de suprafaţa de teren disponibil pentru producerea
furajelor de volum, densitatea taurinelor la hectar – condiţionată
de cantitatea şi calitatea furajelor obţinute pe hectar), costul
furajelor obţinute din afara fermei (furaje concentrate sau
combinate, substituenţi de lapte), costurile cu forţa de muncă,
modul de planificare al fătărilor. Un factor economic important în
alegerea sistemului de creştere al tineretului taurin de reproducţie
este venitul pe hectar teren de bază furajeră realizat din creşterea
tineretului.
În cazul creşterii lente, cheltuielile cu furajarea sunt mai
reduse (se folosesc furaje de calitate medie, produse în fermă),
însă cresc cheltuielile aferente întreţinerii, deoarece prima fătare
va avea loc la vârsta de 30 luni.
Dacă ferma dispune de o suprafaţă suficientă de teren pentru
baza furajeră, suprafaţă de pe care se pot obţine furaje de volum
de calitate bună, care pot fi valorificate prin creşterea tineretului
taurin de înlocuire, se poate opta pentru tipul de creştere
moderată.
În ţările din vestul Europei, în Canada şi Statele Unite se
practică, în general, sistemul rapid de creştere a viţelelor, astfel
încât acestea sunt admise la reproducţie în jurul vârstei de 15
luni, fătarea având loc la cca. 2 ani. Această variantă tehnologică
presupune consumuri ridicate de furaje de foarte bună calitate, în
special de furaje combinate, furaje care sunt şi mai costisitoare.
Se poate aplica, cu succes, la viţelele aparţinând raselor foarte
precoce şi numai în condiţiile aplicării corecte a tehnologiei
specifice de creştere.
În funcţie de condiţiile concrete din fiecare fermă, pentru
rasele de taurine crescute, cu preponderenţă, în ţara noastră,
proiectarea procesului de creştere se poate face luând ca exemplu
variantele prezentate în fig. 4.1 - 4.11 (prelucrare după C. Velea,
2004), precum şi în tabelele aferente (tab. 4.1 - 4.3). După cum se
poate constata din datele prezentate în aceste grafice şi tabele, în
funcţie de rasă, pentru creşterea tineretului taurin femel de
reproducţie poate fi adoptat sistemul de creştere lent, moderat sau
rapid, în funcţie de sporul mediu zilnic planificat şi, deci, de
vârsta femelelor la prima fătare.

31
500 800

414 700

690
685
390 402
400

610
352 600

570

567

Spor mediu zilnic (g)


Masa corporală (kg)
307

500

500
300 500
262

423

400

400
211 400
200 300
156

94 200
100
34 42 100

0 0
naştere

14 zile

3 luni

6 luni

9 luni

12 luni

15 luni

18 luni

21 luni

22 luni

23 luni
Vârsta

Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.1. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de


reproducţie de rasă Bălţată românească:
► vârsta primei însămânţări: 22-23 luni;
► vârsta primei fătări: 31-32 luni

500
800
755

400 412
700
685

680

400 372
622

327 600
Spor mediu zilnic (g)
Masa corporală (kg)

570

533

300 279
500

500
467

223
400

400
200
152 300

94 200
100
34 42 100

0 0
naştere

14 zile

3 luni

6 luni

9 luni

12 luni

15 luni

18 luni

20 luni

21 luni

Vârsta

Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.2. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de


reproducţie de rasă Bălţată românească:
► vârsta primei însămânţări: 20-21 luni;
► vârsta primei fătări: 29-30 luni

32
500 950

870
415 850

820
400 370 750

740

720

Spor mediu zilnic (g)


Masa corporală (kg)

316 650

600
570
300 550
251

500
450
200 177 350
250
98
100 150
34 42
50
0 -50
naştere

14 zile

3 luni

6 luni

9 luni

12 luni

15 luni

18 luni
Vârsta

Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.3. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de


reproducţie de rasă Bălţată românească:
► vârsta primei însămânţări: 17-18 luni;
► vârsta primei fătări: 26-27 luni

Tabelul 4.1
Proiectarea structurii raţiilor furajere pentru tineretul taurin femel de
reproducţie de rasă Bălţată românească
► vârsta primei însămânţări: 17-18 luni;
► vârsta primei fătări: 26-27 luni

Faza de Alăptare -
Profilactoriu Creştere
creştere creşă
Intervalul naştere - 15 zile - 3 3 - 6 6-9 9 -12 12 - 15 15-17-
de vârstă 14 zile luni luni luni luni luni 18 luni
Durata 60-90
14 zile 76 zile 90 zile 90 zile 90 zile 90 zile
perioadei zile
Lapte
35 - - - - - -
colostral (l)
Substituent
50 20 - - - - -
lapte (kg)
Concentrate
7,5 45 40 38 33 32 30
(kg)
Fibroase
7,5 35 54 36 25 16 20
(kg)
Suculente
- - 6 26 42 50 50
(kg)
UNL/zi
1,56 2,62 4,01 4,97 5,61 5,80 5,98
furajată
PDI g/UNL 125 110 105 95 88 80 76
Consum
specific 2,74 3,54 4,61 6,06 7,79 9,67 11,96
(UNL)

33
500 800

700

660
648
400 372
360 600

580
324

Spor mediu zilnic (g)


Masa corporală (kg)

520
500
286 500
300

450
245

415

400

400
400
198
200
300
146

87 200
100
32 39 100

0 0
naştere

14 zile

3 luni

6 luni

9 luni

12 luni

15 luni

18 luni

21 luni

22 luni
Vârsta

Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.4. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de


reproducţie de rasă Brună de Maramureş:
► vârsta primei însămânţări: 21-22 luni;
► vârsta primei fătări: 30-31 luni

500 800

700
690
684

400 373
360
600

346 600
570

Spor mediu zilnic (g)


Masa corporală (kg)

530

301
500

500

300 500
450

256
430

400
208
200 300
154

92 200
100
32 40 100

0 0
naştere

14 zile

3 luni

6 luni

9 luni

12 luni

15 luni

18 luni

19 luni

20 luni

Vârsta

Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.5. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de


reproducţie de rasă Brună de Maramureş:
► vârsta primei însămânţări: 19-20 luni;
► vârsta primei fătări: 28-29 luni

34
500 900

800
800
395

750
400 370

700
700

680
345

Spor mediu zilnic (g)


Masa corporală (kg)

293 600
570

570
300

520

500
500
230
400
200 162
300
90 200
100
32 40
100

0 0
naştere

14 zile

3 luni

6 luni

9 luni

12 luni

15 luni

16 luni

17 luni
Vârsta

Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.6. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de


reproducţie de rasă Brună de Maramureş:
► vârsta primei însămânţări: 16-17 luni;
► vârsta primei fătări: 25-26 luni

Tabelul 4.2
Proiectarea structurii raţiilor furajere pentru tineretul taurin femel de
reproducţie de rasă Brună de Maramureş
► vârsta primei însămânţări: 16-17 luni;
► vârsta primei fătări: 25-26 luni

Alăptare
Faza de creştere Profilactoriu Creştere
- creşă
Intervalul de naştere - 15 zile - 3 - 6 6 - 9 9 -12 12 - 15 15 - 17
vârstă 14 zile 3luni luni luni luni luni luni
Durata 90
14 zile 76 zile 90 zile 90 zile 90 zile 60 zile
perioadei zile
Lapte colostral
35 - - - - - -
(l)
Substituent
50 21 - - - - -
lapte (kg)
Concentrate
7,5 46 42 40 35 33 30
(kg)
Fibroase (kg) 7,5 33 53 35 22 19 22
Suculente (kg) - - 5 25 43 48 48
UNL/zi furajată 1,56 2,48 3,77 4,78 5,52 5,70 5,89
PDI g/UNL 125 110 100 92 88 80 77
Consum
2,74 3,65 4,71 6,37 7,88 10,00 11,55
specific (UNL)

35
500 800

700

700
700
380 392

640
400
339 345 600

570

560
324

Spor mediu zilnic (g)


Masa corporală (kg) 309

530

500

500
300 500

470
262

420

400
210 400
200 300
153

90 200
100
30 38 100

0 0
naştere

14 zile

3 luni

6 luni

9 luni

12 luni

15 luni

16 luni

17 luni

18 luni

20 luni

21 luni
Vârsta

Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.7. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de


reproducţie de rasă Bălţată cu negru românească:
► vârsta primei însămânţări: 20-21 luni;
► vârsta primei fătări: 29-30 luni

500 800
750
710

700

700
395
650

400 380
365
350 600
335
570

Spor mediu zilnic (g)


Masa corporală (kg)

530

500

500

500

500

286 500
300
227 400
200 163 300

93 200
100
30 38 100

0 0
naştere

14 zile

3 luni

6 luni

9 luni

12 luni

15 luni

16 luni

17 luni

18 luni

19 luni

Vârsta

Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.8. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de


reproducţie de rasă Bălţată cu negru românească:
► vârsta primei însămânţări: 18 - 19 luni;
► vârsta primei fătări: 27 - 28 luni

36
500 1000
900

860
395

830
379

800
400 800

740
324 700

Spor mediu zilnic (g)


Masa corporală (kg)

600
300 600

570
256

550
500
200 180 400
300
101
100 200
30 38
100
0 0
naştere

14 zile

3 luni

6 luni

9 luni

12 luni

15 luni

16 luni
Vârsta

Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.9. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de


reproducţie de rasă Bălţată cu negru românească:
► vârsta primei însămânţări: 15-16 luni;
► vârsta primei fătări: 24-25 luni

Tabelul 4.3
Proiectarea structurii raţiilor furajere pentru tineretul taurin femel de
reproducţie de rasă Bălţată cu negru românească
► vârsta primei însămânţări: 15-16 luni;
► vârsta primei fătări: 24-25 luni

Alăptare -
Faza de creştere Profilactoriu Creştere
creşă
Intervalul de naştere - 15 zile - 3 - 6 6-9 9 -12 12 - 15 15 - 18
vârstă 14 zile 3luni luni luni luni luni luni
Durata
14 zile 76 zile 90 zile 90 zile 90 zile 90 zile 60 zile
perioadei
Lapte colostral
35 - - - - - -
(l)
Substituent
50 21 - - - - -
lapte (kg)
Concentrate
7,5 46 42 40 35 33 30
(kg)
Fibroase (kg) 7,5 33 53 35 22 19 22
Suculente (kg) - - 5 25 43 48 48
UNL/zi furajată 1,56 2,66 3,96 5,06 5,70 5,80 5,98
PDI g/UNL 125 110 105 95 88 80 77
Consum
2,74 3,33 4,60 6,10 7,71 9,66 10,87
specific (UNL)

37
700

620
400 368 600

580
570
341
309

500
500

Spor mediu zilnic (g)


Masa corporală (kg) 300 274

420
236 400

380
191

320
200

300
300
138
200
100 82

30 100

0 0
naştere

3 luni

6 luni

9 luni

12 luni

15 luni

18 luni

21 luni

24 luni
Vârsta

Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.10. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de


reproducţie de rasă Pinzgau de Transilvania:
► vârsta primei însămânţări: 18 – 19 luni;
► vârsta primei fătări: 27 - 28 luni

500 700
660
625

600

600
400 365
500

500

329 500
Spor mediu zilnic (g)
Masa corporală (kg)

450

288
420

300
400
247

201 300
200
147
200
100 87
100
30

0 0
naştere

3 luni

6 luni

9 luni

12 luni

15 luni

18 luni

21 luni

Vârsta
Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.11. Proiectarea structurii raţiilor furajere pentru tineretul taurin femel
de reproducţie de rasă Pinzgau de Transilvania
► vârsta primei însămânţări: 20 - 21 luni;
► vârsta primei fătări: 29 - 31 luni

38
Tabelul 4.4
Proiectarea structurii raţiilor furajere pentru tineretul taurin femel de
reproducţie de rasă Bălţată cu negru românească
► vârsta primei însămânţări: 20 - 21 luni;
► vârsta primei fătări: 29 - 31 luni

naştere - 3 3-6 6-9 9 -12 12 - 15 15 - 18 18 - 21


Intervalul de vârstă
luni luni luni luni luni luni luni
Lapte colostral (l) 35 - - - - - -
Substituent lapte (kg) 28 - - - - - -
Concentrate (kg) 42 42 40 35 33 30 30
Fibroase (kg) 30 53 35 22 19 22 22
Suculente (kg) - 5 25 43 48 48 48
UNL/zi furajată 2,30 3,22 4,23 4,97 5,15 5,34 5,52
PDI g/UNL 110 100 90 80 78 76 68
Consum specific (UNL) 3,68 4,88 7,05 9,94 10,30 11,85 13,14

4.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE


HRĂNIRE A TINERETULUI TAURIN FEMEL DE
ÎNLOCUIRE
4.2.1. APETITUL LA VIŢEI
Apetitul la viţei, precum şi cantitatea de substanţă uscată
ingerată de către aceştia este influenţată de următorii factori (vezi
fig. 4.12):
- vârsta viţelului;
- forma sub care este administrat furajul (dietă exclusiv
lichidă sau dietă uscată);
- categoria de furaje administrate;
- condiţiile climaterice.
Viţeii, până la greutatea corporală de 70 kg, ingeră o
cantitate mai mare de substanţă uscată în cazul dietei lichide
(lapte) decât a raţiei uscate (concentrate şi fân).

4
Consumul de substanţă uscată

3.5
3
2.5
(kg SU / zi)

2
1.5
1
0.5
0
40 50 60 70 80 90 100 110 120 130

Dietă lichidă, Masa corporală


cu 2,8% SU, ad (kg)
libitum
Concentrate (cu 16-18% PBD) şi fân, ad libitum

Fig. 4.12. Apetitul maxim pentru substanţa uscată din furaje, la viţei, în
funcţie de masa corporală a acestora

39
Viţeii cu masa corporală cuprinsă între 70 şi 100 kg ingeră
zilnic cca. 2 kg S.U. dacă dieta este exclusiv lichidă şi cca. 3,3 kg
S.U. în cazul în care furajarea se face cu concentrate şi fân. Cu
toate acestea, având în vedere coeficientul de digestibilitate al
laptelui şi al substituenţilor de lapte (cca. 95%) energia
metabolizabilă este mai mare în cazul laptelui, comparativ cu
concentratele şi cu fibroasele. Prin urmare, dacă se vizează
obţinerea unui spor mediu zilnic (s.m.z.) ridicat, viţeii nu se vor
înţărca înainte de a realiza o masă corporală de 100 kg (Roy, citat
de G. Stanciu, 1999).
Consumul zilnic de substituenţi de lapte, administrat ad
libitum, este influenţat de conţinutul acestora în substanţă uscată.
Astfel, un substituent de lapte cu un conţinut de grăsime de 10%,
a fost diluat în proporţii diferite astfel încât conţinutul de S.U. a
substituentului reconstituit să fie variabil, de la 5% până la 25%
(reconstituirea substituentului pulvis s-a făcut în proporţie de
1/20 până la 1/4). S-a constatat că, cu cât concentraţia
substituentului lichid a fost mai redusă, cu atât consumul
voluntar zilnic de substituent a fost mai mare, astfel încât, în
decurs de 24 de ore s-a înregistrat un consum relativ egal de SU.
Cel mai ridicat indice de valorificare a substituentului şi, deci, cel
mai mare s.m.z. s-a constatat la o concentraţie în substanţă uscată
a substituentului de 15%. Din acest experiment (Petyjon, 1963,
citat de G. Stanciu - 1999), rezultă că la prepararea substituenţilor
de lapte, proporţia optimă de reconstituire este de 1/6 - 1/7.
La viţeii hrăniţi numai cu furaje uscate (concentrate,
fibroase şi suculente), consumul de S.U. pe durata a 24 de ore
este influenţat de calitatea nutreţurilor şi coeficientul acestora de
digestibilitate. La viţei, după vârsta de 3 luni, consumul de S.U.
este de 1,6 kg/zi dacă se administrează exclusiv fân (coeficient de
digestibilitate de 56%) şi de 2,5 kg S.U. dacă se administrează
numai furaje concentrate (coeficient de digestibilitate de 81%).
Consumul mai ridicat de S.U. în cazul concentratelor este
urmarea faptului că tranzitul concentratelor prin tubul digestiv al
animalului este mai rapid decât cel al fibroaselor. Prin urmare,
dacă se urmăreşte accelerarea procesului de creştere al viţelelor,
se impune administrarea unor cantităţi corespunzătoare de furaje
concentrate (Stobo, 1966, citat de G. Stanciu - 1999).
Apetitul la viţei este influenţat şi de condiţiile climaterice.
Temperaturile care depăşesc limita specifică de confort
termic determină reducerea apetitului, pe când cele care se găsesc
sub această limită măresc apetitul.
Umiditatea relativă redusă a aerului, influenţează negativ
apetitul viţeilor.

40
4.2.2. CONSUMUL DE APĂ LA VIŢEI

Consumul zilnic de apă este influenţat de o serie de factori,


între care: cantitatea de S.U. ingerată; temperatura mediului
ambiant; cantitatea de sare şi de proteină din raţie.
Dacă nivelul proteic al raţiei este ridicat, sau dacă raţia
conţine mai multă sare, consumul de apă creşte.
La o temperatură de până la 10 °C pentru fiecare 1 kg S.U.
ingerată un viţel consumă cca. 3,1 - 3,3 litri apă, 4,4 litri la 21 °C
şi 5,9 litri la 29 °C.
În principiu, viţeilor li se va asigura apă potabilă încă de la
sfârşitul perioadei colostrale, mai ales dacă aceştia se înţarcă de
timpuriu.

4.2.3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE A


TINERETULUI TAURIN FEMEL DE ÎNLOCUIRE, PÂNĂ
LA PRIMA FĂTARE

a). Hrănirea viţeilor în subperioada colostrală


Pentru administrarea colostrului se poate aplica fie metoda
alăptării prin supt natural de la vaca-mamă, fie prin alăptare
artificială. Opţiunea pentru una din cele două metode de
administrare trebuie să tină cont de avantajele şi dezavantajele pe
care le prezintă fiecare din aceste metode de alăptare cu colostru.
b). Hrănirea viţeilor în subperioada alăptării propriu-zise
În raport cu avantajele, dezavantajele şi posibilităţile de
asigurare a furajelor adecvate, fermierul va opta pentru sistemul
de hrănire clasic (tradiţional) sau modern.
♦ Sistemul clasic de hrănire al viţeilor. În cazul acestui
sistem de hrănire, înţărcarea viţeilor se face mai târziu, respectiv
după vârsta de 3 luni, deoarece fermierul nu dispune de furaje
combinate specifice şi nici de fân de foarte bună calitate. În
cadrul sistemului clasic, de hrănirea viţeilor în subperioada
alăptării propriu-zise se poate face cu:
- lapte integral;
- lapte integral + lapte degresat;
- lapte normalizat.
De la o anumită vârstă şi concomitent cu dieta lichidă, în
alimentaţia viţeilor hrăniţi în sistem clasic se introduc treptat şi
furaje de origine vegetală produse în fermă.
În tabelul 4.5 sunt prezentate două variante de hrănire a
viţeilor în perioada alăptării propriu-zise, cu lapte integral,
respectiv cu lapte integral + lapte degresat. În afara dietei lichide,
în alimentaţia viţeilor se introduc treptat şi în cantităţi din ce în ce
mai mari furajele concentrate şi fânurile. În unele ţări (Australia,
41
Noua Zeelandă), în alimentaţia viţeilor se utilizează zara (care
este un subprodus lactat, rezultat din fabricarea untului). Acest
produs prezintă avantajul unui conţinut mai ridicat de grăsime
comparativ cu laptele degresat (tabelul 4.6).
Tabelul 4.5
Scheme de hrănire a viţeilor în sistem clasic
(cu lapte integral, respectiv cu lapte integral + lapte degresat
Lapte integral + lapte degresat
Săptămâna Lapte integral Concentrate Fân
lapte integral lapte degresat
de viaţă (litri / zi) (kg / zi) (kg / zi)
(litri / zi) (litri / zi)
2 4 5 - ad libitum ad libitum
3 4 4 1 ad libitum ad libitum
4 5 3 3 0,5 ad libitum
5 5 2 5 0,5 ad libitum
6 5 1 6 1 ad libitum
7 5 1 6 1 ad libitum
8 5 - 6 1 ad libitum
9 4 - 6 1 ad libitum
10-11 3 - 6 1 ad libitum
12 2 - 5 1 ad libitum
13-15 - - 5 1,5 ad libitum
16 - - 4 1,5 ad libitum
17-18 - - 3 1,5 ad libitum
2-18 315 112 525 120 -

Tabelul 4.6
Compoziţia chimică a laptelui degresat şi a zarei
Componente chimice Lapte degresat Zară
majore (%) (%)
S.U. totală, din care: 9,4 9,2
- proteine 3,5 3,6
- grăsime 0,1 0,8
- lactoză 5,0 4,1
- săruri minerale 0,8 0,7

Ameliorarea laptelui degresat se poate realiza cu rezultate


bune prin introducerea în lapte a unui aditiv special (aditiv ce
conţine 70% grăsime, vitamine şi săruri minerale), în proporţie
de 35 g / litru lapte degresat, ridicându-se în acest fel conţinutul
laptelui în grăsime la 2,4% şi vitamine liposolubile (AD3E).
Laptele degresat, ameliorat cu acest aditiv, se utilizează cu
rezultate bune la îngrăşarea viţeilor.
♦ Sistemul modern de hrănire al viţeilor. Sistemul modern
de hrănire al viţeilor, în perioada alăptării, se bazează pe folosirea
în alimentaţia acestora a unor cantităţi reduse de lapte integral,
hrănirea făcându-se cu substituenţi de lapte, nutreţuri combinate şi
fân. Înţărcarea viţeilor se face, în general, până la vârsta de 3 luni.
Utilizarea substituenţilor de lapte în alimentaţia viţeilor
reprezintă o caracteristică distinctă a sistemului modern de
creştere a viţeilor.
42
Majoritatea substituenţilor au în structura lor lapte degresat
deshidratat (peste 50%), grăsimi (seu de vită, untură de porc,
uleiuri vegetale), glucide (lactoză, dextroză), microelemente (Mg,
Fe, Mn, Cu, Co, Zn, I) şi vitamine (A, D, E, B12).
Substituentul de lapte trebuie să conţină 20-24% proteină (în
funcţie de sursa de asigurare cu proteină), 20% grăsimi
(emulsionate cu lecitină astfel încât diametrul globulelor de
grăsime să nu depăşească 3 µm). Pentru prelungirea duratei de
păstrare a substituentului pulvis, în compoziţia acestuia se
introduc substanţe antioxidante. Substituenţii de lapte se prezintă
sub formă de pulbere (cu un conţinut în apă de sub 10%), de
culoare alb-gălbuie, cu gust şi miros plăcut.
Introducerea substituenţilor în alimentaţia viţeilor se face
numai după subperioada colostrală (care este obligatorie),
respectiv de la vârsta de 5-7 zile.
Schemele de alăptare (cantitatea administrată şi numărul de
tainuri) sunt diferite, în raport cu tipul de înţărcare (înţărcare
precoce sau înţărcare foarte precoce) preconizat şi destinaţia
viţeilor (tab. 4.7).
Tabelul 4.7
Schema de alăptare a viţeilor cu substituenţi de lapte
Substituent pulvis
Vârsta Colostru Substituent diluat (l/zi)
(kg)
(în zile) (l/zi)
dimineaţa seara total pe zi pe perioadă
Viţele de reproducţie (înţărcarea la 90 de zile)
0-7 5 - - - - -
8-30 - 3 3 6 0,6 13,8
31-60 - 2 2 4 0,4 12,0
61-90 - 2 - 2 0,2 6,0
Total 35 - - - - 31,8
Viţei destinaţi îngrăşării (înţărcarea la 60 de zile)
0-7 5 - - - - -
8-20 - 3 3 6 0,6 7,2
21-35 - 2,5 2,5 5 0,5 7,5
36-40 - 3 - 3 0,3 1,5
41-55 - 2 - 2 0,2 3,1
56-60 - 1 - 1 0,1 0,5
Total 35 - - - - 19,8

În cazul înţărcării precoce (vârsta înţărcării este cuprinsă


între 45 şi 90 de zile) în raţia viţeilor se vor introduce, începând
cu vârsta de 7-10 zile, nutreţuri combinate de tip calf starter (tab.
4.8), la discreţie. De asemenea, după vârsta de 10 zile, viţeilor li
se va administra şi fân vitaminic de leguminoase (la discreţie)
până la înţărcare. Viţeii pot fi înţărcaţi atunci când au capacitatea
de a consuma zilnic minimum 700 g furaj combinat starter, timp
de 3 zile consecutiv.

43
Tabelul 4.8
Reţete de furaj combinat de tip calf starter
Reţeta nr.:
Ingrediente U.M.
1 2 3 4
Porumb % 40 28 16 -
Fulgi de porumb % - - - 15
Orz % 30 - - 40
Ovăz % - 30 20 -
Grâu % - - - 10
Tărâţe de grâu % 28 - 15 -
Soia % - 30 17 25
Melasă % - 10 5 10
Seminţe de in % - - 10 -
Zer praf % - - 10 -
Făină de lucernă % - - 5 -
Fosfat dicalcic % 1 1 1 -
Sare de bucătărie % 1 1 1 -
Concentrat vitamino-mineral inclus

Înţărcarea foarte precoce se realizează la vârsta de 3-5


săptămâni. În primele două săptămâni de viaţă viţeilor li se
administrează obligatoriu lapte integral, iar în continuare viţeii
sunt hrăniţi fie cu substituenţi de lapte, fie cu lapte integral.
De la vârsta de 7 zile în raţia viţeilor se introduc furaje de
tip prestarter şi fân vitaminic de leguminoase, la discreţie, până
la înţărcare. Furajul combinat de tip prestarter conţine ovăz, orz,
grâu, porumb, soia, şroturi de in şi de floarea soarelui, precum şi
făină de lucernă. De asemenea, în structura acestor furaje se
include lapte praf degresat, melasă, drojdie de bere, făină de
carne, făină de oase şi sare de bucătărie. În plus, furajele
combinate de tip prestarter conţin microelemente, vitamine şi
antibiotice.
Viţeii pot fi înţărcaţi, la o greutate corporală de 50-60 kg, în
funcţie de rasă, respectiv atunci când au capacitatea de a
consuma zilnic minimum 350 g furaj combinat prestarter timp de
3 zile consecutiv. Furajul de tip prestarter se administrează
viţeilor până la vârsta de 3 luni, după care acest furaj este înlocuit
cu furaj combinat de tip grower, furaj ce are un conţinut mai
redus de proteină şi care nu mai conţine lapte praf, melasă
vitamine şi antibiotice.

4.2.3.1. Proiectarea sistemului şi metodei


de alăptare a viţeilor

Prin sistem de alăptare se înţelege modul în care se


administrează laptele la viţei. Din acest punct de vedere se
cunosc trei sisteme de alăptare: alăptarea naturală, alăptarea
artificială şi alăptarea mixtă.

44
La alegerea sistemului şi a metodei de alăptare se vor lua în
considerare condiţiile concrete din fermă, avantajele şi
dezavantajele fiecărui sistem şi metodă de alăptare.
♦ Alăptarea naturală a viţeilor. În cazul alăptării naturale,
viţeii consumă laptele direct de la vacă prin supt. Acest sistem se
utilizează, în special, în cazul exploatării taurinelor din rasele de
carne (vacile aparţinând acestor rase nu se mulg, întreaga
cantitate de lapte fiind consumată prin supt de către viţei).
Datorită dezavantajelor sale, în fermele de vaci de lapte, nu se
recomandă aplicarea acestui sistem de alăptare, chiar dacă
hrănirea viţeilor se face cu lapte integral.
♦ Alăptarea artificială a viţeilor. În cazul alăptării
artificiale, substituentul de lapte sau laptele se administrează
viţeilor prin diferite metode artificiale de alăptare.
În cadrul sistemului de alăptare artificială a viţeilor se
practică trei metode de alăptare: alăptarea la găleată, alăptarea
la biberon şi alăptarea la instalaţii automate.
Aplicarea sistemului de alăptare artificială presupune ca în
fermă să existe personal instruit şi conştiincios, dotare tehnică
adecvată pentru încălzirea, manipularea şi administrarea
substituentului de lapte sau a laptelui, precum şi pentru
igienizarea, dezinfectarea şi păstrarea in condiţii corespunzătoare
a echipamentului de alăptare.
Alăptarea la găleată. Deşi este cea mai veche metodă de
alăptare artificială, alăptarea la găleată este mai puţin recomandată
deoarece viţeii, fiind lacomi, ingeră laptele cu o viteză de 2-4 ori
mai mare decât în cazul alăptării prin supt natural. Datorită
creşterii vitezei de consum, laptele ingerat nu are timp să se
amestece în proporţia necesară cu saliva, iar în stomacul glandular
(cheag) se formează coaguli mari, greu de digerat.
Alăptarea la biberon imită în mare măsură suptul natural şi
înlătură o mare parte din neajunsurile constatate în cazul alăptării
la găleată. Astfel, prin aplicarea metodei de alăptare la biberon,
laptele ingerat este valorificat mai bine, se reduce incidenţa
tulburărilor gastro-intestinale şi suptul reciproc între viţei.
Reuşita aplicării acestei metode de alăptare este condiţionată
de respectarea regulilor privind alăptarea artificială, cu menţiunea
că o atenţie deosebită trebuie acordată igienizării şi dezinfecţiei
tetinelor din cauciuc şi a sifoanelor din material plastic.
Alăptarea la instalaţii automate. Pe plan mondial s-au
conceput şi se comercializează, sub diferite denumiri, instalaţii
automate pentru alăptarea viţeilor. Deşi aceste instalaţii sunt
diferite ca tip constructiv şi capacitate de deservire, ele au
principii asemănătoare de funcţionare.

45
Instalaţiile automate de alăptare sunt prevăzute cu un buncăr
(recipient) pentru depozitarea substituentului de lapte pulvis şi un
rezervor cu apă încălzită cu ajutorul unor rezistenţe electrice,
comandate de un termostat, astfel încât temperatura apei să fie
menţinută constant la valoarea de 37-38 °C. De asemenea, aceste
instalaţii sunt prevăzute cu dozatoare programabile pentru
substituentul pulvis şi apă, de agitatoare mecanice pentru
omogenizarea amestecului şi de tuburi din material plastic prin
care substituentul de lapte reconstituit este distribuit către
posturile de alăptare, la tetine. În timp, instalaţiile automate de
alăptare au fost perfecţionate. Diferitele firme producătoare
comercializează instalaţii computerizate de alăptare la care, pe
lângă prepararea substituentului de lapte, se poate programa
cantitatea de lapte administrată la un tain, numărul şi ora la care
se administrează tainurile de lapte. Accesul viţeilor la instalaţie
este individualizat prin panouri. Odată intrat în staţia de alăptare,
viţelul este identificat electronic (viţeilor li se ataşează la gât un
dispozitiv electronic cu numărul lor matricol) şi dacă este
programat pentru alăptare instalaţia îi eliberează cantitatea de
substituent planificată.
♦ Alăptarea mixtă a viţeilor. Această sistem de alăptare
vizează punerea în valoare a avantajelor pe care le prezintă
sistemul de alăptare naturală şi sistemul de alăptare artificială a
viţeilor.
În cadrul sistemului mixt de alăptare a viţeilor se practică
alăptarea naturală a viţeilor în primele lor 7-14 zile de viaţă, iar
în continuare şi până la înţărcare, viţeii sunt alăptaţi artificial.
Principalul avantaj al acestui sistem de alăptare este acela că
se reduce semnificativ numărul afecţiunilor digestive în primele
săptămâni de viaţă ale viţeilor. Unul din dezavantajele acestui
sistem este acela că, ulterior, viţeii se obişnuiesc mai greu cu
alăptarea artificială.

4.2.3.2. Proiectarea tehnologiei de hrănire a viţelelor


de la înţărcare până la prima fătare
În condiţiile ţării noastre, pentru tineretul femel de
reproducţie se recomandă tehnologia de furajare diferenţiată
sezonier. Pe timp de vară se recomandă ca după vârsta de 3 luni
viţelele să fie întreţinute pe păşuni de calitate bună, special
destinate acestei categorii fiziologice.
La stabilirea raţiilor se va avea în vedere sporul mediu zilnic
planificat şi calitatea furajelor de volum.
În continuare sunt prezentate câteva consideraţii privitoare la
întocmirea raţiilor pentru tineretul taurin femel, în raport cu vârsta.

46
▪ Viţele în intervalul de vârstă 5-12 săptămâni. În această
perioadă se continuă administrarea substituenţilor de lapte. În
plus, viţelelor li se administrează furaj combinat de tip starter
1,5-2 kg pe zi şi fân de calitate bună (la discreţie).
Viţelele înţărcate la 5 săptămâni (înţărcare foarte precoce)
primesc în raţie 2,3 kg nutreţ combinat prestarter dacă fânul este
de foarte bună calitate şi 2,7 kg prestarter dacă fânul este de
calitate medie.
▪ Viţele în intervalul de vârstă 3-6 luni. Raţia se compune
din maximum 2,3 kg furaj combinat de creştere (grower) care au
conţinut mai redus în proteină (cca. 15%) şi fân ad libitum. Se
introduc şi furaje suculente.
▪ Viţele în intervalul de vârstă 6-12 luni. Vara se
administrează nutreţ verde, cel mai indicat prin păşunat, iar iarna
fân şi suculente conservate. În sezonul de vară, furajele
concentrate se administrează doar dacă furajele verzi nu sunt de
calitate foarte bună. În perioada de iarnă se recomandă
administrarea a 1-1,5 kg concentrate.
▪ Viţele în intervalul de vârstă 12-15 luni. Structura raţiei
este aceeaşi ca şi în perioada anterioară. În funcţie de sezon şi de
calitatea furajelor de volum, se poate renunţa la administrarea
furajelor concentrate.
▪ Viţele în intervalul de vârstă 15-18 luni. Acest interval de
vârstă coincide cu perioada introducerii la reproducţie a viţelelor
din rasele precoce. Prin urmare, se impune îmbunătăţirea
structurii raţiei pentru a asigura un nivel proteic, vitaminic şi
mineral mai ridicat, cu efecte favorabile asupra funcţiei de
reproducţie. În acest sens, se recomandă ca în funcţie de calitatea
nutreţului de volum, să se administreze un supliment de
concentrate adecvat, în special în perioada de iarnă, în cantitate
de 1,8-2,3 kg/zi.
▪ Viţele în intervalul de vârstă 18-24 luni. După confirmarea
gestaţiei, raţia furajeră va fi alcătuită din furaje de volum de
foarte bună calitate, iar suplimentul de furaje concentrate se va
administra doar dacă prin furajele de volum nu se poate realiza
sporul mediu zilnic programat.
În ultimele 2 luni de gestaţie, dar mai ales cu o lună înainte
de fătare, prin nivelul de hrănire şi prin structura raţiei, se va
asigura o bună pregătire pentru fătare a junincilor.

47
4.3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE
ÎNTREŢINERE

Întreţinerea reprezintă un ansamblu corelat de măsuri


tehnico-organizatorice cu privire la adăpostirea şi îngrijirea
corporală a animalelor, precum şi la modul de asigurare al unui
regim adecvat de mişcare pentru animale. Având în vedere că
cerinţele organismului faţă de factorii menţionaţi diferă cu vârsta
viţeilor, în cele ce urmează se vor prezenta unele variante de
întreţinere în raport cu acest factor.

4.3.1. PROIECTAREA NUMĂRULUI DE LOCURI ÎN


ADĂPOSTURILE DE TINERET TAURIN

Numărul de locuri din adăposturile destinate cazării


tineretului taurin se stabileşte separat, pentru fiecare tip de
adăpost în care sistemul de întreţinere este diferit şi pentru fiecare
categorie de vârstă. În practică, tineretul taurin este încadrat în
următoarele categorii de vârstă: 0-3 luni, 3-6 luni, 6-12 luni, 12-
18 luni, 18-24 luni şi juninci.
Pentru calcularea numărului de locuri necesare pentru
fiecare categorie în parte, se parcurg două etape distincte, astfel:
a). - se calculează ponderea procentuală a locurilor necesare
pentru categoria respectivă de vârstă (N%), cu ajutorul relaţiei:
N% = ponderea procentuală a locurilor
necesare pentru categoria respectivă
N% = (D / 365) x 100 în care: de vârstă (%);
D = durata menţinerii animalelor în
respectiva categorie de vârstă (zile);
b). - se calculează numărul necesar de locuri pentru categoria
respectivă, cu ajutorul următoarei relaţii de calcul:
n = numărul de locuri pentru categoria
respectivă;
N = efectivul de tineret din categoria
n = (N x N%) / 100 în care: respectivă, rulat anual;
N% = ponderea procentuală a locurilor
necesare pentru categoria respectivă
de vârstă (%);

Pentru siguranţă, valorile obţinute prin calcul se suplimentează


cu cca. 5% în cazul fătărilor eşalonate şi cu cca. 25% în cazul în
care în fermă se practică sistemul de fătări grupate.
În cele ce urmează se prezintă, spre exemplificare, modul de
stabilire al numărului de locuri pentru cazarea diferitelor
categorii de tineret taurin, luând în calcul datele tehnice
prezentate în tabelul 2.1 (de la pag. 14).
48
Exemplu de calcul:
Stabilirea numărului de locuri în adăposturile de tineret taurin:

1. Pentru viţele 0 - 3 luni:


N% viţele 0-3 luni = (90 / 365) x 100 = 24,65% ⇒ 25%
► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):
n viţele 0-3 luni = (43 x (25 + 5)) / 100 = 12,9 ⇒ 13 locuri
► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%):
n viţele 0-3 luni = (43 x (25 + 25)) / 100 = 21,5 ⇒ 22 locuri
2. Pentru viţele 3 - 6 luni:
N% viţele 3-6 luni = (90 / 365) x 100 = 24,65% ⇒ 25%
► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):
n viţele 3-6 luni = (41 x (25 + 5)) / 100 = 12,3 ⇒ 12 locuri
► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%):
n viţele 3-6 luni = (41 x (25 + 25)) / 100 = 20,5 ⇒ 20 locuri
3. Pentru viţele 6 - 12 luni:
N% viţele 6-12 luni = (180 / 365) x 100 = 49,31% ⇒ 50%
► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):
n viţele 6-12 luni = (40 x (50 + 5)) / 100 = 22 locuri
► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%):
n viţele 6-12 luni = (40 x (50 + 25)) / 100 = 30 locuri
4. Pentru viţele 12 - 18 luni:
N% viţele 12-18 luni = (180 / 365) x 100 = 49,31% ⇒ 50%
► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):
n viţele 12-18 luni = (40 x (50 + 5)) / 100 = 22 locuri
► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%):
n viţele 12-18 luni = (40 x (50 + 25)) / 100 = 30 locuri
5. Pentru viţele 18 - 24 luni:
N% viţele 18-24 luni = (180 / 365) x 100 = 49,31% ⇒ 50%
► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):
n viţele 18-24 luni = (39 x (50 + 5)) / 100 = 21,45 ⇒ 22 locuri
► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%):
n viţele 18-24 luni = (39 x (50 + 25)) / 100 = 29,25 ⇒ 30 locuri
6. Pentru juninci:
N% juninci = (180 / 365) x 100 = 49,31% ⇒ 50%
► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):
n juninci = (37 x (50 + 5)) / 100 = 20,35 ⇒ 20 locuri
► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%):
n juninci = (37 x (50 + 25)) / 100 = 27,75 ⇒ 28 locuri
7. Pentru tăuraşi 0-3 luni:
N% tăuraşi 0-3 luni = (90 / 365) x 100 = 24,65% ⇒ 25%
► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):
n tăuraşi 0-3 luni = (42 x (25 + 5)) / 100 = 12,6 ⇒ 13 locuri
► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%):
n tăuraşi 0-3 luni = (42 x (25 + 25)) / 100 = 21 locuri

49
8. Pentru tăuraşi 3-6 luni:
N% tăuraşi 3-6 luni = (90 / 365) x 100 = 24,65 ⇒ 25 %
► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):
n tăuraşi 3-6 luni = (40 x (25 + 5)) / 100 = 12 locuri
► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%):
n tăuraşi 3-6 luni = (40 x (25 + 25)) / 100 = 20 locuri
Observaţie: numărul de locuri, rezultat din calcule, poate fi modificat din
raţiuni constructive (de simetrie a adăpostului) şi sanitar-veterinare (de exemplu,
se pot aloca un anumit număr de locuri, sau chiar o boxă, pentru izolarea
animalelor bolnave).

4.3.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE


ÎNTREŢINERE A VIŢEILOR DE LA NAŞTERE ŞI PÂNĂ
LA VÂRSTA DE 3 LUNI

Întreţinerea raţională a viţeilor presupune asigurarea unor


condiţii optime de adăpostire, îngrijire corporală şi mişcare.
Întreţinerea viţeilor în profilactoriu. Profilactoriul este
adăpostul în care viţeii sunt cazaţi de la naştere şi până la vârsta
de 15-30 de zile. Profilactoriul face corp comun cu maternitatea
şi are capacitatea de cazare corelată cu efectivul de vaci şi cu
sistemul de programare al fătărilor. Profilactoriul este
compartimentat, ceea ce permite aplicarea principiului populării
şi depopulării totale. În profilactoriu, viţeii pot fi întreţinuţi în
boxe individuale sau în boxe colective de 6-8 viţei / boxă. Având
în vedere sensibilitatea deosebită a viţeilor în primele lor
săptămâni de viaţă, se recomandă ca întreţinerea acestora să se
facă în boxe individuale.
Elemente de proiectare: numărul de viţei / boxă; suprafaţa
de odihnă / animal; metoda de alăptare; modul de evacuare al
dejecţiilor; indicii de microclimat şi modul de asigurare al
acestora; programul de desfăşurare al diferitelor operaţiuni
tehnologice.
Întreţinerea viţeilor în creşă. În creşă, viţeii sunt întreţinuţi
în boxe colective, de 6-8 până la 10-15 viţei / boxă.
Întreţinerea viţeilor în maternitate şi creşă. În cazul acestei
variante de întreţinere, maternitatea este amenajată cu boxe
pentru cuplul vaca-mamă şi viţel, asigurând o suprafaţă de 6-7
m2/cuplu. Viţeii sunt întreţinuţi împreună cu vaca-mamă în
primele 7-14 zile de viaţă (aplicând alăptarea naturală), după care
sunt transferaţi în creşă unde vor fi alăptaţi artificial. În
maternitate, boxa pentru viţel poate fi amplasată în boxa vacii-
mamă, sau poate fi separată de boxa vacii-mamă.
Elemente de proiectare în maternitate sau/şi creşă:
amplasarea boxelor; dimensiunile boxelor; numărul de viţei /
boxă; suprafaţa de odihnă / animal; metoda de alăptare;

50
amplasarea şi capacitatea jgheaburilor pentru administrarea
furajelor fibroase şi a celor concentrate; asigurarea adăpătorilor;
modul de evacuare al dejecţiilor; indicii de microclimat şi modul
de asigurare al acestora; amplasarea, dotarea şi suprafaţa
padocurilor; programul de desfăşurare al principalelor operaţiuni
tehnologice.
Întreţinerea viţeilor în cuşti individuale amplasate în afara
adăpostului. După vârsta de 7-10 zile (sau, chiar, imediat după
naştere), viţeii sunt transferaţi din maternitate în cuşti individuale,
situate în afara adăpostului, spaţii în care viţeii sunt întreţinuţi
până la vârsta de 3 luni. Cuşca individuală este formată din două
zone funcţionale distincte, respectiv: cuşca propriu-zisă şi padoc.
Se vor proiecta numărul de cuşti necesare, locul şi modul de
amplasare al acestora, se va stabili programul de alăptare şi
programul de desfăşurare al diferitelor operaţiuni tehnologice.

4.3.3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE


ÎNTREŢINERE A TINERETULUI FEMEL
DUPĂ VÂRSTA DE 3 LUNI

Pentru tineretul taurin femel de reproducţie, după vârsta de


3 luni, se practică tehnologii de întreţinere asemănătoare celor
utilizate pentru vacile de lapte, respectiv întreţinerea legată sau
întreţinerea liberă, în diferite variante tehnologice. La stabilirea
variantei de întreţinere se vor avea în vedere posibilităţile de
asigurare a furajelor pentru întregul an, condiţiile climatice din
zonă şi costurile cu forţa de muncă.
♦ Întreţinerea legată
Se recomandă numai în sezonul de iarnă şi doar în cazul
fermelor cu efectiv foarte redus de viţele, sau în fermele în care
furajarea este parcimonioasă.
În funcţie de numărul viţelelor, se va stabili capacitatea
adăpostului şi numărul de adăposturi. Se vor proiecta: amenajările
şi dotările interioare ale adăposturilor, modul de desfăşurare al
principalelor operaţiuni tehnologice (furajare, adăpare, evacuarea
dejecţiilor, modul de asigurare şi de dirijare al parametrilor de
microclimat), programul zilnic de activitate. Se vor proiecta, de
asemenea, padocul şi amenajările aferente padocului.
♦ Întreţinerea liberă
a). Întreţinerea în adăpost, în boxe colective. Proiectarea
presupune, în general, aceleaşi elemente ca şi la întreţinerea
legată. De asemenea, se va stabili modul de amplasare al boxelor,
numărul de animale pe boxă, tipul de pardoseală, suprafaţa
destinată pe animal şi mărimea frontului de furajare.

51
b). Întreţinerea nelegată în adăpost cu cuşete individuale de
odihnă se recomandă în fermele în care şi pentru vacile de lapte
se practică tot sistemul de întreţinere în adăpost cu cuşete
individuale de odihnă. Se proiectează modul de dispunere în
adăpost a diferitelor zone funcţionale (zona de furajare, zona de
mişcare şi zona de odihnă), dimensiunile acestora, dimensiunile
cuşetei în raport cu vârsta tineretului femel. De asemenea, se va
proiecta modul de desfăşurare al principalelor operaţiuni
tehnologice (furajare, adăpare, evacuarea dejecţiilor), parametrii
de microclimat şi modul de asigurare al acestora. Se vor proiecta,
de asemenea, padocul şi amenajările din padoc.
c). Întreţinerea nelegată în adăpost închis şi odihna pe
aşternut permanent se recomandă pentru viţele în vârstă de 3-12
luni, în special în zonele geografice în care clima este mai aspră
în timpul iernii. În funcţie de efectivul rulat anual, se proiectează
capacitatea unui adăpost, numărul de animale pe boxă, numărul
de boxe, mărimea unei boxe, suprafaţa destinată pe animal şi
numărul de adăposturi.
Se proiectează apoi zona de odihnă şi zona de furajare (zone
care vor fi, în mod obligatoriu, cu spaţiu închis) şi zona de
mişcare (padocul). Prin elemente constructive specifice,
animalele vor avea acces liber la toate aceste zone. De asemenea,
se vor proiecta modul de desfăşurare al principalelor operaţiuni
tehnologice (furajare, adăpare, evacuarea dejecţiilor, modul de
asigurare şi de dirijare al parametrilor de microclimat), precum şi
programul activităţilor zilnice.
d). Întreţinerea nelegată pe aşternut permanent în
adăposturi semideschise (stabulaţie liberă). Această variantă de
întreţinere poate fi adoptată, în special, în zonele cu un climat
mai blând pe timpul iernii. La proiectarea acestui sistem de
întreţinere se vor avea în vedere aceleaşi elemente ca şi la
varianta anterioară, în corelaţie cu specificul furajării şi al
adăpării.
Indiferent de sistemul de întreţinere adoptat (legat sau liber),
pe timpul verii se recomandă ca întreţinerea tineretului femel de
reproducţie să se facă pe păşune, în tabere de vară. Elementele de
proiectare şi de organizare pentru taberele de vară vor fi
prezentate la capitolul privitor la tehnologia de exploatare a
vacilor.

Teme şi întrebări
1. Proiectaţi planul de creştere pentru tineretul taurin femel de
reproducţie, după modelul prezentat în tabelul 4.9, de la pag. 53. Pe
baza planului de creştere, întocmiţi planul de hrănire şi necesarul
anual de furaje (balanţa furajeră).

52
Tabelul 4.9
Planul de creştere pentru tineret taurin femel de reproducţie
Rasa: ......................................................
Sistemul de creştere (lent; moderat; rapid) .....................................
Vârsta şi masa corporală la prima fătare ............... luni .............. kg
Masa Spor Durata
s.m.z.
Specificare corporală total perioadei
(g)
(kg) (kg) (zile)
la naştere x x x
3 luni
6 luni
12 luni
18 luni
24 de luni
la prima fătare (..... luni)

2. Să se calculeze necesarul de spaţii de cazare (numărul de


locuri) pentru tineretul taurin femel de reproducţie (viţele 0-3 luni;
viţele 3-6 luni; viţele 6-12 luni; viţele 12-18 luni; viţele 18-24 luni;
juninci), obţinut într-o fermă cu o capacitate de 50 vaci de lapte în
care se practică sistemul de eşalonare al însămânţărilor şi fătărilor.
Se vor folosi datele (calculate pentru ferma A sau pentru ferma B) din
tabelul 2.3 de la pagina 15.

53
Capitolul 5

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE
EXPLOATARE A VACILOR
5.1. PROIECTAREA HRĂNIRII VACILOR ÎN
LACTAŢIE
La proiectarea tehnologiei de hrănire a vacilor de lapte se
vor avea în vedere resursele furajere disponibile, în raport cu
suprafaţa de teren agricol al fermei (arabil + păşuni şi fâneţe) şi
cu posibilitatea procurării diferitelor produse secundare din
cultura plantelor (paie, pleavă, coceni), precum şi a reziduurilor
rezultate în urma prelucrării industriale a produselor agricole
(şroturi de floarea soarelui şi de soia, tărâţe de grâu etc.).
Pentru obţinerea unor rezultate tehnico-economice
superioare, în practica alimentaţiei vacilor de lapte trebuie
respectate cu stricteţe principiile furajării raţionale ale vacilor.
Dirijarea furajării pe parcursul unui ciclu de producţie se va
face luând în calcul factorii care influenţează nivelul de furajare
al vacilor, astfel:
- dinamica producţiei de lapte pe parcursul unei lactaţii;
- consumul voluntar de furaje (acest factor fiind influenţat,
la rândul său, de: structura raţiei, palatabilitatea furajelor de
volum care alcătuiesc raţia, sezonul calendaristic de referinţă,
rasă şi individualitate);
- dinamica masei corporale a vacilor pe parcursul unui
ciclu de producţie.
5.1.1. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE
FURAJARE
În funcţie de condiţiile concrete din fermă şi luând în
considerare gradul de concentrare a efectivului de vaci se va opta
pentru tehnologia de hrănire diferenţiată sezonier sau pentru
tehnologia de hrănire din stoc, având în vedere avantajele şi
dezavantajele fiecăreia din cele două variante tehnologice de
hrănire.
5.1.2. PROIECTAREA ASIGURĂRII
FURAJELOR
La proiectarea asigurării furajelor se va avea în vedere
nivelul productiv pe fermă, efectivul de vaci, structura optimizată
a raţiilor furajere, proiectarea necesarului anual de furaje,
proiectarea structurii bazei furajere, proiectarea balanţei furajere.

54
5.1.2.1. Optimizarea raţiilor furajere
Pentru stabilirea raţiilor furajere se vor lua în calcul
următoarele elemente:
- producţia de lapte planificată, pe lactaţie;
- normele de furajare pe stări fiziologice;
- sortimentele de nutreţuri produse în fermă, în raport cu
condiţiile pedoclimatice şi suprafaţa de bază furajeră disponibilă;
- furajele posibil de procurat prin cumpărare;
- valoarea nutritivă reală a furajelor ce alcătuiesc raţia.
La optimizarea raţiei se va avea în vedere asigurarea tuturor
substanţelor nutritive necesare, prin furaje care se obţin cu costuri
minime de producţie.
5.1.2.2. Proiectarea necesarului anual de furaje
Pentru proiectarea necesarului anual de furaje se vor lua în
calcul următoarele elemente:
- sortimentul de furaje care alcătuiesc raţia (în raport cu
tehnologia de furajare şi sezonul calendaristic de referinţă);
- starea fiziologică şi nivelul productiv al vacilor;
- numărul lunar de zile furajate.
Prin însumarea cantităţilor diferitelor sortimente de nutreţuri
necesare în fiecare lună se obţine necesarul de furaje pe an
calendaristic. Pentru siguranţă (ca stoc de rezervă pentru situaţii
deosebite), cantităţile de furaje, pe sortimente furajere, se
multiplică cu un coeficient, a cărui valoare este de 1,1 - 1,15
(respectiv, +10 ... +15%).
5.1.2.3. Proiectarea structurii bazei furajere
La proiectarea structurii bazei furajere se va lua în
considerare suprafaţa de teren agricol al fermei (arabil + păşuni şi
fâneţe), producţia medie de furaje la hectar, precum şi
posibilităţile de sporire a producţiei de furaje verzi de pe păşunile
şi fâneţele naturale.
Prin proiectarea structurii bazei furajere se vizează obţinerea
unor cantităţi maxime de energie metabolizabilă şi de proteină
brută digestibilă la hectar, cu costuri minime, prin culturi furajere
cu efect puternic lactogen.
Dacă ferma nu dispune de păşuni naturale şi se practică
întreţinerea vacilor în timpul verii pe păşuni cultivate, se va stabili
suprafaţa destinată pentru înfiinţarea acestor păşuni, precum şi
structura floristică optimă, în funcţie de zona pedo-climatică.
Cele mai importante culturi furajere pentru vacile de lapte sunt
leguminoasele perene, porumbul pentru siloz şi sfecla furajeră.

55
Folosirea leguminoaselor perene (lucernă, trifoi) în raţia
vacilor cu producţie mijlocie de lapte permite echilibrarea
acesteia, fără a mai fi necesară suplimentarea raţiei cu furaje
concentrate. Proteina din lucernă are valoare biologică ridicată şi
conţine toţi aminoacizii esenţiali necesari organismului. În
acelaşi timp, leguminoasele perene se obţin cu cheltuieli mai mici
(cu 25-50% / U.N., sau / kg P.B.D.) decât alte furaje cultivate.
Având în vedere avantajele utilizării acestor furaje în alimentaţia
vacilor de lapte, se recomandă ca suprafeţele cultivate cu
leguminoase perene (în special lucernă), să reprezinte până la
60% din suprafaţa destinată culturilor furajere, în condiţiile
respectării principiilor privitoare la rotaţia culturilor.
La stabilirea culturilor furajere se vor avea în vedere
caracteristicile nutritive, productivitatea şi cerinţele specifice ale
plantelor furajere faţă de factorii pedo-climatici.
În condiţiile pedo-climatice din ţara noastră, dintre culturile
anuale, cele mai bune rezultate se obţin prin cultivarea sfeclei
furajere şi a porumbului.
Pentru culturile de porumb destinate însilozării se vor folosi
hibrizi tardivi, hibrizi care asigură o masă vegetativă abundentă şi
un procent ridicat de ştiuleţi. Din considerente de organizare a
muncii şi pentru a se evita pierderile la recoltare-conservare, în
fermele mari se recomandă cultivarea a 2-3 hibrizi, cu perioade
de vegetaţie diferită, sau însămânţarea eşalonată a unui hibrid.
Pentru obţinerea unor cantităţi suficiente de furaje cu
valoare nutritivă ridicată se impune aplicarea unor tehnologii
specifice de cultură.
5.1.2.4. Proiectarea balanţei furajere
La proiectarea balanţei furajere se compară necesarul anual
de furaje pe sortimente cu cantităţile de furaje posibil a fi produse
în fermă.
Pentru echilibrarea balanţei furajere, respectiv pentru
acoperirea deficitului la unele categorii de furaje, se procedează
la substituirea parţială a acestora cu sortimentele de furaje
excedentare, dar numai în limitele asigurării necesarului de
energie şi proteină brută digestibilă în raţie.
Furajele concentrate şi sărurile minerale, eventual grosierele
şi furajele de volum, neacoperite în balanţa furajeră se vor
procura prin cumpărare. În principiu, cumpărarea furajelor de
volum se justifică doar în anii agricoli nefavorabili.
Având în vedere considerentele mai sus menţionate,
mărimea efectivului de taurine la nivelul unei ferme va fi corelat
cu posibilităţile proprii de asigurare a furajelor de volum.

56
5.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI
DE MULGERE
Prin muls se urmăreşte evacuarea întregii cantităţi de lapte
care poate fi mulsă din uger, obţinerea unui lapte cu calităţi
igienice superioare, menţinerea sănătăţii ugerului, prevenirea
îmbolnăvirii vacilor şi folosirea raţională a forţei de muncă.
Operaţiunea de muls presupune efort fizic mare şi cheltuieli
energetice ridicate. În practică se folosesc două sisteme de muls,
respectiv: mulsul manual şi mulsul mecanic.
La proiectarea sistemului de muls se vor lua în considerare
următoarele elemente: efectivul de vaci din fermă, costurile aferente
achiziţionării instalaţiilor de muls şi costurile cu forţa de muncă.
Mulsul manual se recomandă a fi aplicat în gospodăriile cu
efectiv redus de vaci (2-3 capete). În cazul fermelor cu efective
mai mari de vaci se va opta pentru mulsul mecanic.
La proiectarea tipului de instalaţie pentru muls mecanic se
vor avea în vedere următoarele elemente: sistemul de întreţinere
al vacilor; gradul de concentrare a efectivului de vaci; investiţiile
aferente instalaţiei de muls şi cheltuielile cu forţa de muncă. De
asemenea, se vor lua în calcul avantajele şi dezavantajele fiecărui
tip de instalaţie, în raport cu condiţiile tehnico-economice din
fermă (cele actuale şi cele de perspectivă).
În raport cu sistemul de muls şi tipul de instalaţie pentru
care s-a optat se va proiecta tehnica propriu-zisă de muls, având
în vedere respectarea tuturor principiilor mulgerii raţionale a
vacilor. O atenţie deosebită va fi acordată factorilor cu influenţă
pozitivă sau/şi negativă asupra proceselor de sinteză şi, în
special, de ejecţie a laptelui.

5.3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE


ÎNTREŢINERE A VACILOR
Tehnologia de întreţinere se referă la complexul de măsuri
tehnice şi organizatorice care vizează adăpostirea, asigurarea
igienei corporale, precum şi a unui regim optim de mişcare
pentru animale, astfel încât principalele operaţiuni tehnologice
(furajare, adăpare, mulgere, adăpostire, igienizarea adăpostului şi
a animalelor) să se poată realiza în condiţii optime.
Sistemul şi varianta tehnologică de întreţinere influenţează
performanţele productive, constituţia, rezistenţa la boli şi
activitatea de reproducţie a animalelor. Aceste influenţe se
reflectă direct în durata de exploatare economică a animalelor, în
productivitatea muncii şi, în final, în rezultatele economice
realizate la nivelul fermei. Prin urmare, atunci când se optează

57
pentru un anumit sistem şi variantă tehnologică de întreţinere, se
vor avea în vedere condiţiile climatice locale, capacitatea fermei,
avantajele şi dezavantajele sistemului şi variantei de întreţinere
pentru care s-a optat, în raport cu posibilităţile de asigurare a
cerinţelor tehnice de exploatare eficientă a vacilor.

5.3.1. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE ÎNTREŢINERE


A VACILOR PE TIMP DE IARNĂ

Pe timp de iarnă vacile pot fi întreţinute în sistem legat sau


în sistem nelegat (liber).

5.3.1.1. Proiectarea întreţinerii legate a vacilor

În funcţie de capacitatea de cazare a adăpostului, de modul


de dispunere al vacilor în adăpost şi de organizarea interioară a
acestuia, întreţinerea legată a vacilor se poate realiza în mai
multe variante, astfel:
- dispunerea vacilor pe un rând, cu ieslea amplasată de-a
lungul unuia din pereţii longitudinali al adăpostului;
- dispunerea vacilor pe un rând, cu ieslea amplasată pe axa
longitudinală a adăpostului;
- dispunerea vacilor pe două rânduri, crupă la crupă;
- dispunerea vacilor pe două rânduri şi aşezare cap la cap;
- dispunerea vacilor pe patru rânduri.
Indiferent de varianta de întreţinere pentru care se optează, o
atenţie deosebită se va acorda proiectării următoarelor elemente
de construcţie:
- standul (care poate fi lung, mijlociu sau scurt, cu sau fără
separatoare de stand);
- dispozitivul de legare a vacilor (legarea orizontală,
Grabner, cu jug etc.);
- rigola pentru dejecţii şi purin;
- aleile de furajare şi aleile de serviciu;
- ieslea (dimensiuni, formă).
De asemenea, se va proiecta modul de realizare tehnică a
factorilor de exploatare, respectiv:
- proiectarea tehnologiei de muls (manual, mecanic - tipul
de instalaţie);
- proiectarea modului de administrare a furajelor (manual,
mecanic - tipul de utilaj);
- proiectarea modului de administrare a apei (manual,
mecanic - tipul de instalaţie);
- proiectarea modului de evacuare a dejecţiilor (manual,
mecanic, hidraulic);

58
- proiectarea modului de realizare a factorilor de microclimat
(inclusiv igiena adăpostului şi igiena corporală a animalelor);
- proiectarea padocului (cu sau fără posibilităţi de administrare
a furajelor), a modului de asigurare a mişcării vacilor.

5.3.1.2. Proiectarea întreţinerii nelegate a vacilor

Variantele de întreţinere nelegată pentru care poate opta


fermierul sunt următoarele:
- în adăpost semideschis;
- în adăpost închis, fie cu spaţiu comun de odihnă, fie cu
spaţiu individualizat de odihnă.
Pentru fiecare variantă de întreţinere liberă preconizată, se
va proiecta organizarea interioară a adăpostului şi a padocului.
De asemenea, se va proiecta modul de asigurare al factorilor
tehnologici de exploatare, respectiv:
- asigurarea confortului în zona de odihnă (formă, suprafaţă,
dimensiunile cuşetei, mod de amplasare al cuşetelor), tipul de
aşternut, frecvenţa primenirii acestuia;
- proiectarea amplasării zonei de furajare şi a modului de
administrare a furajelor;
- proiectarea amplasării zonei de adăpare şi a modului de
administrare a apei;
- proiectarea mulgerii vacilor;
- proiectarea modului de evacuare a dejecţiilor, precum şi
frecvenţa evacuării acestora;
- proiectarea modului de asigurare al factorilor de
microclimat, igiena adăpostului şi igiena corporală a vacilor;
- proiectarea padocului.

5.3.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE ÎNTREŢINERE


A VACILOR PE TIMP DE VARĂ

Pe perioada verii vacile pot fi întreţinute în stabulaţie, pe


păşune sau atât pe păşune şi în adăpost (întreţinere mixtă).
Pe timpul verii vacile pot fi întreţinute în stabulaţie, optând
pentru una din variantele descrise anterior, la întreţinerea vacilor
pe timp de iarnă.
La întreţinerea vacilor în tabere de vară se impune
proiectarea amplasării taberei de vară şi a construcţiilor aferente
acesteia. De asemenea, se vor proiecta principalele elemente
tehnologice specifice întreţinerii vacilor pe păşune, respectiv:
- durata menţinerii vacilor pe păşune;
- sistemul de păşunat;
- compoziţia floristică a păşunii;

59
- necesarul de nutreţ verde;
- încărcătura de animale la hectar, în funcţie de producţia de
nutreţ verde pe cicluri de păşunat;
- numărul de parcele;
- durata de refacere a covorului vegetal pentru un nou ciclu
de păşunat;
- organizarea păşunatului;
- lucrările de întreţinere a păşunii;
- dotarea tehnică necesară pentru: odihna animalelor, muls,
administrarea suplimentară a furajelor, adăpare, suporţi pentru
brichetele minerale etc.
La întreţinerea mixtă a vacilor, în afara elementelor
cunoscute la întreţinerea în stabulaţie se va stabili, în raport cu
producţia de nutreţ verde de pe păşune, cantitatea de nutreţ verde
administrată la iesle, modul de asigurare a nutreţului verde şi
dotarea tehnică necesară.

5.4. PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR ANEXE


ÎN FERMELE DE VACI
Pe lângă construcţiile de reproducţie şi cele de exploatare a
vacilor, pentru buna desfăşurare a procesului tehnologic în
fermele de taurine, sunt necesare şi o serie de construcţii anexe.
Diversitatea construcţiilor anexe, capacitatea şi tipul
acestora depinde de numărul de taurine din fermă şi de
posibilităţile financiare ale fermierului.
Redăm în continuare construcţiile anexe recomandate:
- biroul şefului de fermă (managerului);
- filtrul sanitar;
- punct de însămânţări artificiale;
- silozuri pentru nutreţuri conservate prin murare: orizontale
(de suprafaţă sau semiîngropate), verticale (turn);
- fânare;
- magazie pentru concentrate;
- bucătărie furajeră;
- lăptărie;
- adăpost de izolare şi tratament pentru animalele bolnave
(5-8% din numărul vacilor);
- dezinfector membre (lungime 2 m, adâncime 15 cm, lăţime
1,5 m);
- castel de apă;
- atelier mecanic;
- centrală termică.
În raport cu specificul construcţiilor anexe se va proiecta
dotarea tehnică necesară pentru acestea.

60
5.5. PROIECTAREA ORGANIZĂRII MUNCII ÎN
FERMELE DE TAURINE

Prin proiectarea organizării muncii se va urmări


desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a procesului de
producţie din fermă, pentru maximizarea rezultatelor tehnico-
economice. Se impune în acest sens ca în prealabil să se
proiecteze necesarul de forţă de muncă.

5.5.1. PROIECTAREA NECESARULUI DE FORŢĂ DE


MUNCĂ

Necesarul de forţă de muncă se stabileşte în funcţie de


efectivul de taurine pe categorii fiziologice şi norme de servire.
Mărimea normelor de servire este dependentă de capacitatea
productivă a taurinelor, de sistemul de întreţinere şi de gradul de
mecanizare a proceselor de muncă. În fermele cu grad mare de
concentrare a efectivelor de taurine se angajează muncitori de
bază, muncitori de schimb şi muncitori auxiliari.
Categoriile de muncitori de bază sunt: îngrijitori-mulgători,
îngrijitor viţei până la vârsta de 6 luni, îngrijitori tineret femel
peste vârsta de 6 luni, îngrijitori juninci şi vaci în repaus mamar,
îngrijitori maternitate.
În funcţie de mărimea efectivului, norma de servire poate
cuprinde una sau mai multe categorii de taurine.
Muncitorii de schimb au aceeaşi calificare şi aceleaşi sarcini
ca şi muncitorii de bază, asigurându-le una sau două zile libere pe
săptămână, în funcţie de prevederile contractului de muncă,
acoperind totodată normele de servire în perioadele de concediu.
Muncitorii auxiliari sunt reprezentaţi de operator
însămânţător, lăptar, mecanic de fermă, magazioner, responsabil
cu acţiunile sanitar veterinare, muncitor la filtrul sanitar,
supraveghetor de noapte, mecanic ruterist, manipulant furaje,
mecanic moară, mecanic cu evacuarea dejecţiilor, muncitor
pentru producerea şi conservarea furajelor.
Necesarul de muncitori auxiliari se stabileşte în raport cu
mărimea fermei şi respectiv acoperirea prin activităţi a zilei de
muncă, activităţi care să justifice salariul convenit.
Necesarul de muncitori de bază şi muncitori de schimb se
stabileşte cu ajutorul următoarelor relaţii de calcul:

Efectiv mediu anual al categoriei de animale


Nr. muncitori de bază =
Norma de servire
Număr muncitori de bază
Nr. muncitori de schimb =
6 (5)

61
5.5.2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DIN FERMĂ

În organizarea muncii se poate aplica principiul normei de


servire generală sau al normei pe echipe specializate.
În cazul normei de servire generală muncitorul primeşte în
îngrijire un anumit număr de animale, executând toate lucrările
care se impun. Acest principiu de organizare a muncii se
recomandă în fermele cu efectiv redus de taurine.
În fermele cu grad ridicat de concentrare al efectivului de
vaci şi, cu deosebire, în sistemul de întreţinere liberă, se
recomandă organizarea muncii pe echipe specializate.
Activitatea echipelor respective se desfăşoară pe baza unei
programări precise a folosiri timpului de lucru pentru fiecare
echipă şi membrii săi, luând în considerare condiţiile specifice
fermei.
În exploatarea vacilor pentru lapte activează următoarele
echipe specializate:
- muls mecanic;
- prepararea şi administrarea furajelor;
- curăţarea adăposturilor şi evacuarea dejecţiilor;
- supravegherea animalelor.
Echipa pentru muls mecanic lucrează după un program
corelat cu activitatea celorlalte echipe specializate.
Echipa de furajare este compusă din mecanici tractorişti şi
manipulanţi. Această echipă pregăteşte, transportă şi distribuie pe
bază de program, la ore fixe, furajele în iesle.
Echipa de curăţare a adăposturilor şi evacuare a dejecţiilor
este compusă din muncitori mecanici, care în funcţie de sistemul
de evacuare al dejecţiilor cu care este dotată ferma asigură
această operaţiune conform programului.
Echipa de supraveghere asigură, în cazul întreţinerii legate,
dezlegarea vacilor, scoaterea lor în padoc, depistează vacile în
călduri, introduce şi leagă vacile în adăpost, supraveghează (prin
rotaţie) vacile din adăposturi. În cazul întreţinerii nelegate a
vacilor, dirijează vacile în sala de muls şi înapoi în adăpost,
depistează vacile în călduri, supraveghează animalele în timpul
zilei.
În limitele numărului de muncitori, fermierul poate
redistribui pe unii din aceştia de la o activitate la alta, în funcţie
de necesităţile existente la un moment dat la nivelul fermei şi de
particularităţile procesului de producţie.
Normele orientative de muncă pe categorii de taurine, în
funcţie de nivelul producţiei de lapte şi gradul de mecanizare din
fermă sunt prezentate în tabelul 5.1.

62
Tabelul 5.1
Norme de muncă recomandate în fermele de taurine
I. Vaci de lapte
Producţia medie de lapte
(kg / cap. / an)
Condiţii de exploatare
3001 -
< 3000 >4000
4000
Vaci de lapte - întreţinere legată
1. Adăposturi cu adăpători - îngrijitor cu loturi de
31 29 27
automate, grătar, muls mecanic vaci în lactaţie
la bidon, furajare cu remorca - îngrijitor cu loturi de
33 31 29
obişnuită: vaci în lactaţie şi R.M.
2. Adăposturi cu adăpători - îngrijitor cu loturi de
30 28 26
automate, racleţi, muls mecanic vaci în lactaţie;
la bidon, furajare cu remorca - îngrijitor cu loturi de
32 30 28
obişnuită: vaci în lactaţie şi în R.M.
3. Adăposturi cu adăpători - îngrijitor cu loturi de
29 27 25
automate, grătar, muls mecanizat vaci în lactaţie;
la bidon, furajare cu căruţa, pe - îngrijitor cu loturi de
31 29 27
linia grajdului: vaci în lactaţie şi în R.M.
4. Adăposturi cu adăpători - îngrijitor cu loturi de
automate, racleţi, muls mecanizat 28 26 24
vaci în lactaţie;
la bidon, furajare cu căruţa, pe
linia grajdului (capacitate - îngrijitor cu loturi de
30 28 26
transport căruţă: 800-1000 kg): vaci în lactaţie şi în R.M.

II. Normative de muncă pentru muncitorii de servire din fermele de vaci lapte
Meseria, funcţia, postul Normativ de personal
Operator însămânţător - 1 pe fermă, la 500 vaci şi juninci
- 1 pe fermă cu animale legate şi muls în
adăpost. La fermele, cu stabulaţie liberă şi
Lăptar
muls la grupul de muls nu se acordă, sarcina
lăptarului fiind preluată de frigotehnist.
Electro-mecanic de întreţinere - 1 pe fermă
- 1 la minimum 800 U.V.M.; în ferme cu mai
Acţiuni sanitar veterinare puţin de 400 vaci şi juninci, sarcina fiind
preluată de operatorul însămânţător
- 1 la 400 capete vaci
Supraveghetor de noapte
- 1 la 500 capete tineret taurin
Pentru manipularea, deservirea
morilor, amestecul, transportul
furajelor şi furajarea animalelor,
- 1 muncitor la 130 capete vaci
precum şi pentru transportul
- 1 muncitor la 180 capete tineret taurin
dejecţiilor de la capătul
adăpostului la platformă, în
fermele gospodăreşti
Mecanic morar - 1 pe fermă
- 1 pe fermă, în adăposturi cu grătar şi
evacuarea dejecţiilor prin staţia de epurare, sau
pompe Höltz
Mecanic evacuarea dejecţiilor - 1 pe fermă cu stabulaţie liberă şi evacuarea
dejecţiilor, cu buldozerul echipat cu lamă, din
padocuri
- 1 pe fermă, muls centralizat la grupul de muls
- 1 pe fermă, cu muls centralizat la grupul de
Frigotehnist
muls

63
III. Normative de muncă pentru îngrijitorii de tineret taurin de reproducţie
şi de tineret supus îngrăşării
Norma de servire
Gradul de mecanizare
(cap. / îngrijitor)
Viţei 10-15 zile
- Alăptarea la găleată, grătar total sau plug raclor 40
- Alăptarea la găleată, curăţenie manuală 27
Viţei 15-60 zile
- Alăptarea cu transportul laptelui pe boxe individuale 120
conductă, furajare manuală, grătar
total sau plug raclor boxe colective 145
- Alăptarea la găleată, furajarea boxe individuale 100
manuală, grătar total sau plug raclor boxe colective 120
Viţei 60 de zile – 6 luni
- furajarea cu remorca tehnologică,
180
grătar total sau plug raclor
- furajarea cu remorca obişnuită,
Întreţinere liberă curăţenie manuală sau furajare 90
manuală, grătar total sau plug raclor
- furajare manuală şi curăţenie
60
manuală
Tineret taurin 6-12 luni
- furajarea cu remorca obişnuită,
curăţenie manuală, grătar total sau 90
plug raclor
Întreţinere legată
- furajare şi curăţenie manuală 75

- furajarea cu remorca tehnologică,


500
grătar total sau plug raclor

- furajare cu remorca obişnuită,


300
grătar total sau plug raclor

- furajare cu remorca obişnuită,


grătar total sau plug raclor (cuşete
200
individuale pentru odihnă în care
curăţenia se face manual)
Întreţinere liberă
- furajare cu remorca obişnuită,
160
grătar parţial sau racleţi

- furajare cu remorca obişnuită,


curăţenie manuală sau furajare 120
manuală, grătar total sau plug raclor

- furajare şi curăţenie manuală 95

64
IV. Normative de muncă pentru îngrijitorii de tineret taurin de reproducţie şi
de tineret supus îngrăşării

Norma de
Gradul de mecanizare servire
(cap. / îngrijitor)
Tineret taurin de reproducţie şi tineret supus îngrăşării 12-18 luni
- furajare cu remorca obişnuită, curăţenie manuală
Întreţinere 85
sau furajare manuală, grătar total sau plug raclor
legată
- furajare şi curăţenie manuală 65
- furajare cu remorca tehnologică, grătar total sau
500
plug raclor
- furajare cu remorca obişnuită, curăţenie manuală
300
sau furajare manuală, grătar total sau plug raclor
- furajare cu remorca obişnuită, grătar total sau plug
Întreţinere raclor (cuşete individuale pentru odihnă în care 200
liberă curăţenia se face manual)
- furajarea cu remorca obişnuită, grătar parţial sau
160
racleţi
- furajarea cu remorca obişnuită, curăţenie manuală
120
sau furajare manuală, grătar total sau plug raclor
- furajare şi curăţenie manuală 85
Tineret taurin de reproducţie şi de tineret supus îngrăşării 18-24 luni
- furajare cu remorca obişnuită, curăţenie manuală 75
Întreţinere
- furajare manuală, grătar parţial sau racleţi 70
legată
- furajare şi curăţenie manuală 65
- furajare cu remorca tehnologică, grătar total sau
400
plug raclor
- furajare cu remorca obişnuită, grătar total sau plug
250
raclor
- furajare cu remorca obişnuită, grătar total sau plug
Întreţinere
raclor (cuşete individuale pentru odihnă în care 160
liberă
curăţenia se face manual)
- furajarea cu remorca obişnuită, grătar parţial sau
130
racleţi
- furajarea cu remorca obişnuită, curăţenie manuală 95
- furajare manuală, grătar parţial sau racleţi 70
Juninci
- furajarea cu remorca obişnuită, grătar parţial sau
80
Întreţinere racleţi
legată - furajare manuală, grătar total sau plug raclor 75
- furajare manuală, grătar parţial sau racleţi 60
- furajare cu remorca tehnologică, grătar total sau
250
plug raclor
- furajare cu remorca obişnuită, grătar total sau plug
200
raclor
- furajare cu remorca obişnuită, grătar total sau plug
raclor (cuşete individuale pentru odihnă în care 150
Întreţinere
curăţenia se face manual)
liberă
- furajarea cu remorca obişnuită, grătar parţial sau
130
racleţi
- furajarea cu remorca tehnologică, curăţenie
100
manuală
- furajare manuală, grătar total sau plug raclor 100
- furajare şi curăţenie manuală 60

65
Teme şi întrebări
1. Având în vedere sezonul, rasa de taurine crescută şi zona
geografică de amplasare a fermei, să se calculeze (şi să se completeze
tabelele 5.2 şi 5.3) raţiile furajere pentru trei vaci, cu aceeaşi masă
corporală (600 kg), dar cu nivel productiv diferit, astfel: vaca nr. 1 -
3500 kg lapte/lactaţie; vaca nr. 2 - 4500 kg lapte/lactaţie; vaca nr. 3 -
6000 kg lapte/lactaţie.

Tabelul 5.2
Structura raţiei de bază pentru vaci de lapte
Nr. matricol ……………… numele …………………………
Rasa .................................................
Masa corporală ............ kg
Producţia de lapte ..............kg /lactaţie (.......... kg/ zi)
Cant. SU PDIN PDIE Ca P
Sezonul FURAJUL UNL
(kg) (kg) (g) (g) (g) (g)
Necesar
(185 zile)
IARNA

Asigurat
(180 zile)
VARA

Asigurat

Tabelul 5.3
Structura amestecului de nutreţuri concentrate
(concentrate de producţie)
SU PDIN PDIE Ca P
Specificare % UNL
(kg) (g) (g) (g) (g)

TOTAL
Revine la 1 kg amestec x

66
Capitolul 6

PROIECTAREA EXPLOATĂRII
TAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DE
CARNE
Modernizarea, pe baze ştiinţifice, a diferitelor tehnologii de
îngrăşare a taurinelor a determinat obţinerea unor sporuri medii
zilnice mai mari, în condiţiile reducerii consumurilor specifice.
Ca urmare, s-a redus durata procesului de îngrăşare şi, respectiv,
vârsta la care se face valorificarea (sacrificarea) animalelor
îngrăşate. Intensivizarea procesului de îngrăşare este, în
principal, rezultatul optimizării alimentaţiei şi întreţinerii
taurinelor supuse procesului de îngrăşare.

6.1. PROIECTAREA SISTEMULUI ŞI A


TEHNOLOGIEI DE ÎNGRĂŞARE

Sistemele şi tehnologiile de îngrăşare pot fi clasificate după


mai multe criterii şi anume: vârsta animalelor la valorificare;
sistemul de întreţinere; gradul de intensivizare al procesului de
îngrăşare, astfel:
a). vârsta animalelor la valorificare:
▪ îngrăşarea viţeilor până la vârsta de 100-150 zile;
▪ îngrăşarea tineretului mascul până la vârsta de 12 - 18 luni;
▪ îngrăşarea mânzaţilor şi a tineretului femel reformat de la
reproducţie până la vârsta de 18 - 30 luni;
▪ recondiţionarea sau îngrăşarea taurinelor adulte.
b). sistemul de întreţinere:
▪ îngrăşarea în stabulaţie;
▪ îngrăşarea pe păşune;
▪ îngrăşarea mixtă.
c). gradul de intensivizare a procesului de îngrăşare:
▪ îngrăşarea intensivă;
▪ îngrăşarea semiintensivă;
▪ îngrăşarea extensivă.
Fiecare din sistemele de îngrăşare menţionate prezintă mai
multe metode sau tehnologii de îngrăşare. Cu excepţia sistemului
intensiv, care se realizează numai în stabulaţie, celelalte două
sisteme de îngrăşare pot avea loc atât pe păşune cât şi în stabulaţie.
La alegerea sistemului şi metodei de îngrăşare se vor lua în
considerare atât caracteristicile bio-productive ale materialului
biologic disponibil cât şi posibilităţile de asigurare a cerinţelor
specifice de hrănire şi de întreţinere.

67
6.2. PROIECTAREA PLANULUI DE ÎNGRĂŞARE

Planul de îngrăşare cuprinde vârsta şi masa corporală de


preluare a materialului biologic, vârsta şi masa corporală de
valorificare, delimitarea în timp a perioadelor tehnologice de
îngrăşare, sporul mediu zilnic, consumul specific proiectat şi
greutatea medie individuală în fiecare perioadă tehnologică
(tabelul 6.1). Se stabileşte, de asemenea, intervalul de timp la
care se face controlul modului în care se desfăşoară procesul de
îngrăşare (se stabilesc: boxele de control; data şi condiţiile în care
se execută cântărirea tăuraşilor din boxele de control etc.).
Pe baza planului de îngrăşare se proiectează: asigurarea
materialului biologic, tehnologia de întreţinere, necesarul de
forţă de muncă, tehnologia de hrănire, asigurarea furajelor şi
rentabilitatea îngrăşării.

6.3. PROIECTAREA ASIGURĂRII MATERIALULUI


BIOLOGIC PENTRU ÎNGRĂŞARE

Indiferent de sistemul şi varianta tehnologică de îngrăşare


preconizată, cele mai bune rezultate tehnico-economice în
procesul de îngrăşare se înregistrează la taurinele aparţinând
raselor precoce de carne.
În cazul îngrăşării pe păşune, în zona premontană se
recomandă folosirea unor rase adaptate atât condiţiilor
pedoclimatice din zonă cât şi la specificul furajării. Cele mai
bune rezultate în procesul îngrăşării se obţin de la hibrizii dintre
diferite rase, în special cei obţinuţi cu rasele de carne care au o
dezvoltare corporală mare (Charolaise, Chianina etc.)
La popularea îngrăşătoriei cu material biologic se va avea în
vedere: pregătirea adăpostului, preluarea animalelor,
transportul, lotizarea şi tratamentul profilactic.
♦ Pregătirea adăpostului constă în curăţarea mecanică,
spălarea, dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea adăpostului. În
mod obligatoriu, mai ales în îngrăşătoriile mari, se aplică
principiul „populării şi depopulării totale”, atât la populare, cât şi
ulterior, la transferarea animalelor dintr-un adăpost în altul.
♦ Preluarea animalelor din fermele furnizoare se va realiza
pe baza unor contracte ferme, respectând graficul de afluire. În
graficul de afluire se stabileşte mărimea lotului şi intervalul de
timp la care se face preluarea, astfel încât să se utilizeze integral
spaţiile de cazare. Mărimea lotului şi intervalul de timp la care se
face preluarea sunt condiţionate de capacitatea îngrăşătoriei,
durata perioadelor de îngrăşare, în care se include şi timpul
necesar pentru dezinfecţie şi repaus biologic al adăpostului.

68
Tabelul 6.1
PLAN de ÎNGRĂŞARE
pentru diferite sisteme şi variante tehnologice de îngrăşare
Vârsta Masa Consum
Durata fazei Sporul de creştere:
Sistemul de (zile) (kg) specific
Varianta tehnologică de îngrăşare Denumirea fazei tehnologice tehnologice
îngrăşare total s.m.z. UNC/kg
iniţială finală (zile) iniţială finală
(kg) (g) spor
- valorificare la 5 I - colostrală 1 7 7 40 45 5 714
2,2
săptămâni (35 zile) II - alăptare-creştere 8 35 28 45 75-80 30-35 1070-1250
Carne albă
- valorificare la 13 I - colostrală 1 7 7 40 45 5 714
2,4-2.5
săptămâni (91 zile) II - alăptare-creştere 8 91 84 45 150 105 1250
I - alăptare 10 70 60 45 90 45 750 2,8
- foarte precoce II - creştere-îngrăşare 71 130 60 90 145 55 916 3,5
III - îngrăşare-finisare 131 220 90 145 250 105 1166 5,5
Intensiv I - alăptare 10 70 60 45 90 45 750 2,8
II - creştere-îngrăşare 71 130 60 90 145 55 916 3,5
- precoce
Baby-beef III - îngrăşare 131 220 90 145 250 105 1166 5-7
IV - îngrăşare-finisare 221 300 80 250 350 100 1250 7
I - alăptare 10 70 60 45 90 45 750 2,8
II - creştere-îngrăşare 71 130 60 90 145 55 916 3,5
- clasic
III - îngrăşare 131 220 90 145 250 105 1166 5-7
IV - îngrăşare-finisare 221 400 180 250 460 210 1166 7
I - pregătire 180 210 30 175 200 25 833 -
Preluare la 6 luni şi livrare la 20 luni
Semiintensiv II - creştere-îngrăşare 211 550 340 200 489 289 850 -
(cca. 550 kg)
III - finisare 551 610 60 489 549 60 1000 -
Viţei născuţi toamna (octombrie), I - Păşunat I 183 397 214 200 350 150 700 -
preluaţi pentru îngrăşare la vârsta de 6 II - Stabulaţie I 398 549 151 350 425 75 497 -
Extensiv
luni şi livrare la cca. 30 luni III - Păşunat II 550 764 214 425 553 128 598 -
(cca. 700 kg) IV - Stabulaţie II 765 916 151 553 700 147 973 -

69
6.3.1. MODUL DE CALCUL AL POPULĂRII UNEI
ÎNGRĂŞĂTORII

Calculul modului în care se realizează popularea unei ferme


pentru îngrăşarea tineretului taurin mascul se face pentru fiecare
fază tehnologică de îngrăşare în care animalele sunt transferate în
alt adăpost. La proiectarea modului de populare al îngrăşătoriei
se iau în calcul următorii parametri tehnici: capacitatea
îngrăşătoriei (C); durata totală a îngrăşării (D); durata fazei
tehnologice (d); numărul de compartimente din fiecare tip de
adăpost (dacă este cazul). Având în vedere faptul că în
îngrăşătorie se practică principiul „populării şi depopulării
totale”, durata fiecărei faze tehnologice, prevăzută în planul de
îngrăşare, se prelungeşte cu 3-5 zile, timp necesar pentru
executarea diferitelor lucrări de întreţinere şi reparaţii, pentru
dezinfecţie-dezinsecţie-deratizare şi pentru repaus biologic.
Pentru fiecare fază tehnologică se parcurg mai multe etape
de calcul, astfel:
a). calculul ponderii procentuale a locurilor necesare în
faza respectivă din numărul total de locuri (N%):
N% = ponderea procentuală a locurilor
necesare pentru respectiva categorie de
N% = (d / D) x 100 în care: vârstă (%);
d = durata fazei de îngrăşare (zile)
D = durata totală a îngrăşării (zile)
b). calculul numărului de locuri în faza respectivă (N):
N = numărul de locuri din faza respectivă;
C = capacitatea totală a îngrăşătoriei
N = (C x N%) /100 în care: N% = ponderea procentuală a locurilor necesare
pentru respectiva categorie de vârstă (%);
c). Calculul numărului de serii din fiecare fază (n serii):
n serii = numărul serii din fiecare fază
n serii = D / d în care: d = durata fazei de îngrăşare (zile)
D = durata totală a îngrăşării (zile)
d). Calculul mărimii seriei de afluire (M):
M = mărimea seriei de afluire (cap.)
N = numărul de locuri în faza respectivă
M=N/n în care: n = numărul de compartimente din adăpostul
respectiv
e). Calculul intervalului de populare al unei serii de afluire (I):
I = intervalul de populare a unei serii
I = D / n serii în care: D = durata totală a îngrăşării (zile)
n serii = numărul serii din fiecare fază
f). Calculul intervalului de populare a unui compartiment (i):
i = intervalul de populare a unui compartiment (zile)
i=I/n în care: I = intervalul de populare a unei serii (zile)
n = numărul de compartimente din adăpostul respectiv

70
Exemplu de calcul al necesarului de spaţii şi al modului în care se realizează popularea unei îngrăşătorii:
Date ipotetice:
Varianta Vârsta (zile) - capacitatea îngrăşătoriei: C = 1000 cap.;
Denumirea fazei Durata fazei tehnologice - d
tehnologică de - durata totală a îngrăşării: D = 225 zile; la durata totală
tehnologice iniţială finală (zile)
îngrăşare proiectată a îngrăşării (210 zile) se adaugă 15 zile, câte 5 zile
I- alăptare 10 70 60 + 5 zile pentru fiecare din cele trei faze tehnologice ale îngrăşări (timp
Baby-beef
II - creştere-îngrăşare 71 130 60 + 5 zile necesar pentru dezinfecţie-dezinsecţie-deratizare);
foarte precoce
III - îngrăşare-finisare 131 220 90 + 5 zile - durata fazei tehnologice (d);
Total=210 + 15 zile = 225 zile - numărul de compartimente din fiecare tip de adăpost (n = 3).

Calculul ponderii
Calculul Calculul Calculul
procentuală a locurilor Calculul numărului de
numărului de Calculul mărimii intervalului de intervalului de
necesare în faza serii din fiecare fază
locuri în faza seriei de afluire (M) populare a unei populare a unui
Specificare respectivă din numărul (n serii)
respectivă (N) serii (I) compartiment (i)
total de locuri (N%)
Formule de calcul
N% = (d / D) x 100 N = (C x N%) /100 n serii = D / d M=N/n I = D / n serii i=I/n
N% = (65 / 225) x 100 = N = (1000 x 29) n serii = 225 / 65 = 3,46 M = 290 / 3 = 96,66 I = 225 / 4 = i = 57 / 3 =
Tăuraşi 10 - 70 zile
28,88% ⇒ 29% /100 = 290 locuri ⇒ 4 serii ⇒ 97 cap. 56,25 ⇒ 57 zile 19 zile

N% = (65 / 225) x 100 = N = (1000 x 29) n serii = 225 / 65 = 3,46 M = 290 / 3 = 96,66 I = 225 / 4 = i = 57 / 3 =
Tăuraşi 71-130 zile
28,88%⇒ 29% /100 = 290 locuri ⇒ 4 serii ⇒ 97 cap. 56,25 ⇒ 57 zile 19 zile

N% = (95/ 225) x 100 = N = (1000 x 42) n serii = 225 / 90 = M = 420 / 3 = I = 225 / 2,5 = i = 90 / 3 =
Tăuraşi 131-220 zile
42,22%⇒ 42% /100 = 420 locuri 2,5 serii 140 cap. 90 zile 30 zile

71
Recepţia animalelor de la fermele furnizoare trebuie făcută
de personal competent. Pentru îngrăşare se vor prelua doar
animalele sănătoase şi normal dezvoltate pentru vârsta de
preluare. Înainte de transport, în special în cazul preluării viţeilor
la vârstă tânără, se efectuează tratamentele antistres specifice, iar
dacă durata transportului depăşeşte 6 ore se recomandă şi
administrarea unor produse medicamentoase cu efect
tranchilizant.
Pentru transportul animalelor se utilizează mijloace auto
specializate, astfel încât transportul să se realizeze rapid,
reducându-se în acest fel stresul de transport. În funcţie de vârsta
animalelor se pot folosi şi autocamioane cu prelată. Transportul va
fi însoţit de certificatul sanitar-veterinar şi fişa zootehnică a lotului
de viţei preluaţi, care cuprinde: provenienţa, numărul de viţei,
tratamentul imuno-preventiv executat şi tratamentul antistres.
Lotizarea şi tratamentul profilactic. După sosirea în
îngrăşătorie, se execută deparazitarea şi lotizarea animalelor,
repartizarea acestora pe adăposturi, compartimente şi boxe,
hrănirea şi un nou tratament antistres. Pe parcursul procesului de
îngrăşare, la date precis stabilite şi în conformitate cu un protocol
sanitar-veterinar specific, se execută vaccinarea animalelor
(antivirală, antipasteurelică, anticărbunoasă, antileptospirică etc.).

6.4. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE


ÎNTREŢINERE
Opţiunea pentru o anumită variantă tehnologică de
întreţinere este condiţionată de mai mulţi factori, între care: sezon
calendaristic, vârsta taurinelor supuse îngrăşării şi libertatea de
mişcare asigurată pentru animale.
Pe timp de vară întreţinerea taurinelor se poate face pe
păşune, organizând tabere de vară, respectând aceleaşi principii
ca şi în cazul vacilor de lapte. De asemenea, se vor asigura surse
de alimentare cu apă, jgheaburi pentru administrarea
suplimentară a furajelor, şoproane pentru odihnă revenind 2
m2/animal, suporţi pentru brichetele minerale.
Întreţinerea pe păşune se recomandă în cazul unor variante
ale sistemului semiintensiv de îngrăşare (pe păşuni temporare cu o
structură floristică corespunzătoare) şi în cazul sistemului extensiv
de îngrăşare (pe păşuni permanente, de deal sau premontane).
Întreţinerea în stabulaţie se practică în exclusivitate în cazul
tehnologiilor de îngrăşare intensivă şi în majoritatea variantelor
tehnologice de îngrăşare semiintensivă.
Capacitatea adăposturilor, amenajările interioare (cu boxe
individuale, boxe colective sau întreţinerea legată la stand) sunt

72
condiţionate de vârsta animalelor supuse îngrăşării, de tehnologia
de îngrăşare practicată, de preferinţele şi resursele financiare ale
fermierului.

6.4.1. ÎNTREŢINEREA VIŢEILOR LA ÎNGRĂŞAREA


ULTRA BABY-BEEF (carne albă)

Adăpostul este de tip hală, cu capacitatea de 50-150 locuri.


Întreţinerea are loc în boxe individuale, dispuse pe 2 sau pe 4
rânduri. Dimensiunile de gabarit ale boxei sunt de 1,5 m lungime,
1 m lăţime şi 1,1 m înălţime. Pot fi confecţionate din scândură,
panouri cu plasă de sârmă fixate pe un cadru metalic sau grilaj din
ţeavă metalică. Pardoseala boxei este de tip grătar cu fante de 3 cm
şi este situată la cca. 30 cm de pardoseala adăpostului. Fiecare
boxă este prevăzută cu dispozitiv de fixare a găleţilor de alăptare
şi de administrare a apei, montat pe peretele dinspre aleea de
serviciu. Administrarea laptelui se poate face manual, mecanic sau
automat. Evacuarea dejecţiilor se realizează mecanic sau hidraulic.
Factorii de microclimat se asigură prin climatizare artificială.
Având în vedere durata scurtă de îngrăşare (3-5 luni) într-un
adăpost se pot rula 2-3 serii de îngrăşare pe an.

6.4.2. ÎNTREŢINEREA TINERETULUI TAURIN LA


ÎNGRĂŞAREA BABY-BEEF

În cazul tehnologiei clasice de îngrăşare baby-beef (când


preluarea viţeilor pentru îngrăşare se realizează la vârsta de 10-15
zile şi la o greutate corporală minimă de 40 kg), se folosesc două
tipuri de adăposturi, respectiv: pentru perioada I şi pentru
perioada a II-a de îngrăşare.
Această tehnologie de îngrăşare se recomandă a fi aplicată
în ferme cu grad mare de concentrare a efectivului, de peste 2500
capete, ceea ce permite o dotare tehnică corespunzătoare şi care
să asigure o mare productivitate a muncii. Se poate practica însă
şi în ferme mai mici, situaţie în care un adăpost poate fi
compartimentat pe perioade tehnologice de îngrăşare,
asigurându-se însă condiţiile specifice fiecărei perioade.
În perioada I, având în vedere vârsta tânără a viţeilor se vor
asigura condiţii corespunzătoare de microclimat, folosind
climatizarea artificială. Întreţinerea are loc în adăposturi cu
capacitatea de 480 locuri, împărţite în 2 compartimente a 240
locuri fiecare. Amenajarea interioară poate fi cu boxe colective
aşezate pe două rânduri, cu alee centrală de furajare, fiecare boxă
având capacitatea pentru 20 viţei. În boxe se asigură 1,4 m2/viţel,
un front individual de furajare de 27,5 cm, suport pentru găleata

73
de alăptare, sistem de blocare a viţeilor în timpul alăptării,
adăpătoare cu nivel constant. Pardoseala boxei este de tip grătar,
din beton armat cu fante de 3-3,5 cm. Evacuarea dejecţiilor se
poate realiza hidraulic sau mecanic.
Pentru reducerea procentului de morbiditate şi mortalitate,
în primele 30 de zile de la afluire, viţeii pot fi întreţinuţi în
perioada I în boxe individuale, asemănătoare celor de la
îngrăşarea ultra baby-beef.
În perioada a II-a, întreţinerea are loc în adăposturi cu
capacitate mare, de 800-1000 locuri, în boxe colective a câte 30
capete pe boxă asigurând 1,7 m2/cap. până când animalele ating
masa corporală de 350 kg, după care până la livrare suprafaţa se
măreşte la 2,2 m2/cap. Boxele sunt dispuse pe două rânduri, cu
alee de furajare de 2,2 m lăţime. În boxă se asigură un front de
furajare de 20 cm şi adăpători automate cu nivel constant.
Pardoseala boxei este de tip grătar cu fante de 5 cm.
Administrarea furajelor se face cu remorca tehnologică, iar
evacuarea dejecţiilor se realizează hidraulic sau mecanic. Factorii
de microclimat se asigură pe cale naturală.
Având în vedere că la trecerea dintr-un adăpost în altul se
aplică principiul populării şi depopulării totale, se impune să
existe un raport optim între numărul de locuri dintre cele două
tipuri de adăpost, pentru a nu se perturba fluxul tehnologic cu
consecinţe grave asupra indicilor tehnico-economice.

6.4.3. ÎNTREŢINEREA LA ÎNGRĂŞAREA TAURINELOR


ÎN SISTEM SEMIINTENSIV

În cazul sistemului semiintensiv de îngrăşare se poate


practica întreţinerea legată a tineretului sau întreţinerea nelegată
în boxe colective.
Întreţinerea legată se recomandă doar în îngrăşătoriile mici,
întrucât productivitatea muncii este redusă. Din acest motiv, se
recomandă întreţinerea în boxe colective, în adăpost închis prevăzut
cu padoc, sau în adăpost semideschis. Capacitatea unui adăpost
diferă cu mărimea îngrăşătoriei iar amenajările interioare sunt, în
general, asemănătoare cu cele din sistemul intensiv de îngrăşare.

6.4.4. ÎNTREŢINEREA LA ÎNGRĂŞAREA TAURINELOR


ÎN SISTEM EXTENSIV

Îngrăşarea tineretului taurin, de diferite vârste, pe păşune,


presupune amenajarea taberelor de vară. În perioada de iarnă
tineretul supus îngrăşării pe păşune va fi întreţinut în sistem legat
sau liber.

74
Pentru recondiţionarea sau îngrăşarea taurinelor reformate
se va practica numai întreţinerea legată, sistem care asigură indici
tehnico-economici corespunzători. Adăposturile pot avea o
capacitate de cazare de 50 până 200 capete, dispunerea
animalelor fiind cap la cap, pe două, sau pe patru rânduri. Se va
avea în vedere ca dimensiunile standului să fie corelate cu masa
corporală a animalelor (în cazul tineretului), cu sistemul de legare
şi cu cel de evacuare a dejecţiilor.

6.5. CONSTRUCŢII ANEXE ÎN FERMELE DE


ÎNGRĂŞARE

În funcţie de capacitatea îngrăşătoriei, pentru derularea


normală a diferitelor fluxuri tehnologice, sunt necesare o serie de
construcţii anexe şi utilităţi, astfel: corp administrativ (birouri,
vestiare, filtru sanitar); punct sanitar-veterinar şi spaţii de
carantinizare; punct pentru sacrificări de necesitate; magazie
pentru concentrate; silozuri şi fânare; bucătărie furajeră; castel
de apă; centrală termică; atelier mecanic; cântar basculă; rampă
de încărcare-descărcare a animalelor.

6.6. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE


6.6.1. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE LA
ÎNGRĂŞAREA ULTRA BABY-BEEF

Îngrăşarea pentru carne albă se poate face cu lapte integral, cu


lapte integral + lapte degresat, sau cu substituenţi de lapte, folosind
diferite scheme de alăptare (tab. 6.4). Zilnic, se administrează
numai dietă lichidă, în cantitate de cca. 10% din masa corporală a
viţeilor. Pentru un viţel în perioada de îngrăşare se folosesc cca.
1200 l lapte integral, sau 750 l lapte integral + 500 l lapte degresat,
sau 140 kg substituent de lapte pulvis (tabelele 6.5 şi 6.6).
Tabelul 6.4
Principalii indici tehnici şi economici la îngrăşarea
pentru carne albă
Condiţii de
Masa Randament Consum
Îngrăşarea pentru valorificare
carcasei la tăiere specific
carne albă Vârsta Masa corp.
(kg) (%) (UNC/kg)
(săpt.) (kg)
Timpurie 5 75-80 45-50 62-63 2,2
- lapte integral 12 140 88-90 61-63 2,4-2,5
Clasică, - lapte integral
13 140-150 85-90 58-61 2,5-2,8
pe bază + lapte degresat
de: - substituenţi de
13 130-150 80-90 60 2,5-2,8
lapte

75
Tabelul 6.5
Schema de hrănire a viţeilor, cu lapte integral, pentru carne albă
Vârsta Consum de lapte (l):
(în zile) zilnic pe perioadă
Pentru valorificare timpurie
4-5 6-7 35
6-10 8 40
11-15 9 45
16-20 10 50
21-25 11 55
26-30 12 60
31-35 13 65
TOTAL - 350
Pentru valorificare normală
36-40 14 70
41-60 15 300
61-80 16 400
TOTAL - 1120
Tabelul 6.6
Schema de hrănire a viţeilor, cu lapte integral + lapte degresat,
pentru carne albă
Consum de lapte (l):
Vârsta pe perioadă:
(în zile) zilnic lapte lapte
integral degresat
1-35 10 - 350 -
36-40 10 4 50 20
41-48 9 7 72 56
49-58 8 10 80 100
59-70 7 14 84 168
71-84 7 16 98 224
TOTAL - - 734 568

6.6.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE


LA ÎNGRĂŞAREA BABY-BEEF

Îngrăşarea baby-beef, este un sistem modern şi profitabil de


îngrăşare a tineretului taurin, care se bazează pe utilizarea unor raţii
furajere complete, în care predomină concentratele. Întrucât costul
furajării reprezintă 70-80% din cheltuielile pentru realizarea
sporului de creştere, unul din domeniile prioritare ale cercetării din
domeniu vizează sporirea capacităţii de valorificare a hranei.
Reducerea consumului specific se poate realiza atât prin ameliorare
cât şi prin optimizarea factorilor de mediu, în special al furajării.
Din cercetările efectuate în SUA a rezultat că se poate
reduce consumul specific (chiar cu peste 10%), prin utilizarea
unor metode specifice de prelucrare a cerealelor care intră în
structura raţiei. Dintre aceste metode menţionăm: granularea,

76
aplatizarea, fulguirea la aburi sau sub presiune etc. Aplicând
aceste metode se măreşte gradul de digestibilitate a amidonului
din cereale. Nu se va pierde însă din vedere costurile aferente
prelucrării cerealelor prin aceste metode, în raport cu veniturile
suplimentare obţinute.
În funcţie de masa corporală, vârsta de valorificare şi
structura raţiilor se disting trei variante de îngrăşare pentru baby-
beef şi anume: baby-beef foarte precoce, baby-beef precoce şi
baby-beef normal (clasic). Îngrăşarea se realizează în mai multe
faze care se diferenţiază ca durată, structură a raţiei şi spor mediu
zilnic realizat.

6.6.3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE


LA ÎNGRĂŞAREA SEMIINTENSIVĂ

La îngrăşarea semiintensivă se disting trei faze, respectiv:


acomodare, îngrăşare şi finisare. Faza de îngrăşare propriu-zisă
diferă ca durată în funcţie de vârsta şi masa corporală a
tineretului taurin la momentul preluării. În funcţie de nutreţul de
bază pe care fermierul îl are la dispoziţie îngrăşarea se face pe
bază de: nutreţ verde, porumb însilozat, sfeclă, cartofi, dovleci,
borhoturi (de la fabricile de bere, zahăr, spirt sau amidon),
fibroase sau grosiere în adaos cu melasă şi uree.

6.6.3.1. Tehnologia de îngrăşare semiintensivă practicată în


Anglia

Are la bază îngrăşarea mixtă, respectiv atât pe păşune cât şi


în stabulaţie. Vârsta de valorificare variază între 18 şi 30 luni
(fig. 6.1.) în funcţie de sezonul de naştere a viţeilor şi numărul de
sezoane de păşunat (unul sau două). Preluarea tineretului taurin
pentru îngrăşare are loc între vârsta de 6-20 luni, iar durata
îngrăşării variază între aceleaşi limite. Ca material biologic
pentru îngrăşare se foloseşte tineretul rasei Friză dar mai ales
hibrizii bi- şi tri-rasiali între rasele de lapte şi rasele de carne.
Cea mai utilizată metodă de îngrăşare este până la vârsta de
18 luni a viţeilor născuţi toamna. Dacă viţeii provin din fătările de
iarnă se prelungeşte îngrăşarea până la vârsta de 20-24 luni, şi cu
două sezoane de păşunat, ceea ce impune şi castrarea tăuraşilor.
În tabelul 6.7 sunt prezentate rezultatele tehnice ale
îngrăşării după această metodă. Viţeii sunt înţărcaţi foarte
timpuriu, la vârsta de 35 zile; în perioada de iarnă (stabulaţie I)
sunt furajaţi cu fân şi maxim 2,5 kg concentrate pe zi, realizând
un s.m.z. de 700-800 g. În primăvară (păşunat I), la scoaterea pe
păşune, viţeii au o masă corporală de cca. 180 kg. Calitatea

77
nutreţului verde de pe păşune are o importanţă determinantă.
După scoaterea pe păşune se menţin concentratele în raţie, timp
de 2-3 săptămâni administrând cca. 1,5 kg/zi. Se revine cu
concentrate în raţie începând cu a doua jumătate a lunii august
când calitatea nutreţului verde se reduce, pentru menţinerea
s.m.z. la cca. 700 g. La reintrarea în stabulaţie tineretul taurin are
greutatea de 300-350 kg. În acest al doilea sezon de stabulaţie se
realizează finisarea folosind în acest scop nutreţ însilozat de bună
calitate, iar în structura suplimentului de concentrate orzul are
ponderea cea mai mare. În perioada de finisare se realizează un
spor mediu zilnic de cca. 1000 g la tăuraşi şi de 800 g la mânzaţi.
La valorificare tăuraşii ating o greutate medie de cca. 500 kg cu un
s.m.z. de 870 g iar mânzaţii 480 kg cu s.m.z. 760 g. Mânzaţii au
consumat totodată cu 140 kg concentrate mai mult decât tăuraşii.
Tabelul 6.7
Rezultatele tehnice ale îngrăşării tineretului taurin
pe păşune şi în stabulaţie
Mânzaţi
Tăuraşi născuţi
născuţi Mânzaţi
toamna,
toamna, născuţi iarna,
îngrăşaţi până la
îngrăşaţi până îngrăşaţi până
vârsta de 18
Specificare la vârsta de la vârsta de
luni, cu
18-19 luni, cu 20-21 luni,
supliment de
supliment de finisare cu
furaje
furaje nutreţ verde
concentrate
concentrate
Stabulaţie I 800 700 600
Spor
Păşunat I 700 700 500
mediu
Stabulaţie II 1000 800 600
zilnic
Păşunat II - - 800
(g)
Valoare medie 870 760 680
Vârsta (zile) 535 580 638
La
Masa
valorificare 501 482 487
corporală (kg)
Furaje concentrate (kg/cap.) 910 1050 -
Încărcătura de animale pe
unitatea de suprafaţă 3,1 3,1 2,2
(cap./ha)

Prelungirea duratei de îngrăşare a juncanilor până la vârsta


de 20-21 luni, cu finisarea în vara a doua pe păşune şi fără
concentrate necesită o suprafaţă mai mare de păşune, iar densitatea
taurinelor la hectar se reduce de la 3,1 capete la 2,2 capete. În
cazul acestei tehnologii de îngrăşare sporurile medii zilnice sunt
mai reduse de 600 g în cele două sezoane de iarnă, 500 g în
primul sezon de păşunat, 800 g în sezonul 2 de păşunat, când se
realizează finisarea. În primul sezon de păşunat se administrează
şi un supliment de concentrate dacă se urmăresc sporuri medii
zilnice de cca. 700 g. La intrarea în stabulaţie animalele au

78
greutatea medie de cca. 250 kg şi li se administrează, ca furaj de
bază, nutreţ însilozat în cantitate medie de 20 kg pe zi. La
valorificare ating greutatea de 487 kg cu un s.m.z. de 680 g.

6.6.4. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE


ÎN SISTEM EXTENSIV

Îngrăşarea în sistem extensiv se practică, în cazul taurinelor


în vârstă de peste 12 luni, în special, pe păşunile permanente din
zonele de deal şi premontane. Valorificarea are loc la vârsta de
peste 24 luni. Având în vedere că pe perioada păşunatului nu se
administrează furaje concentrate, sporurile medii zilnice în acest
interval sunt de 400-600 g. Pentru ameliorarea stării de
întreţinere animalelor, se recomandă finisarea acestor taurine în
perioada de stabulaţie timp de 2-3 luni.
În figurile 6.2 şi 6.3. sunt prezentate diagramele teoretice de
creştere pentru taurinele supuse procesului de îngrăşare, în
diferite sisteme şi variante tehnologice de îngrăşare, practicate în
Franţa. Unele din aceste variante, pot fi adaptate şi la condiţiile
din ţara noastră, având în vedere calitatea materialului biologic
destinat îngrăşării, precum şi calitatea şi cantitatea de furaje
disponibile.

6.7. PROIECTAREA ASIGURĂRII


FURAJELOR

Indiferent de sistemul de îngrăşare practicat se impune să se


stabilească necesarul de furaje şi modul de asigurare al acestora.
Nutreţurile combinate şi substituenţii de lapte se procură
prin cumpărare. Nutreţurile concentrate pot fi produse parţial sau
total în fermă. În cazul îngrăşării în sistem semiintensiv se
procură, prin cumpărare, nutreţurile care nu pot fi produse în
fermă (reziduurile de la fabricile de prelucrare a produselor
agricole).
Pentru celelalte nutreţuri (fibroase, nutreţ verde, nutreţuri
suculente conservate) se va proiecta suprafaţa de teren pentru
producerea lor, în raport cu necesarul anual şi producţia medie / ha.

79
Livrare
Viţei născuţi (24 luni)
toamna Afluire Afluire
(6 luni) (12 luni)
S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N
TOAMNA IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA

Livrare Livrare Livrare


Viţei
(15 luni) (20 luni) (24 luni)
născuţi
Afluire Afluire Afluire
iarna
(9 luni) (15 luni) (20 luni)
D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F
IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA IARNA

Livrare Livrare Livrare


Viţei născuţi (18 luni) (24 luni) (30 luni)
primăvara Afluire Afluire Afluire
(6 luni) (12 luni) (18 luni)
M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A
PRIMĂVARA VARA TOAMNA IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA IARNA PRIMĂVARA VARA

Fig. 6.1. Diagrama cu vârsta de preluare şi vârsta de valorificare a tineretului taurin îngrăşat pe păşune şi în stabulaţie
(Anglia)

80
1
800
2
3
700
6 5 4
600
Masa corporală (kg)

500
Legenda:
400 Mc = masa corporală
smz = spor mediu zilnic
300 i = valoarea iniţială
f = valoarea finală
200

100
0
Durata fazei s = 60 zile p = 214 zile s = 151 zile p = 214 zile s = 151 zile p = 214 zile s = 151 zile p = 214 zile
Luna calend. I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O
Vârsta Mc Vârsta Mc Vârsta Mc Vârsta Mc Vârsta Mc Vârsta Mc Vârsta Mc
Specificare
smz (g)

smz (g)

smz (g)

smz (g)

smz (g)

smz (g)

smz (g)
(zile) (kg) (zile) (kg) (zile) (kg) (zile) (kg) (zile) (kg) (zile) (kg) (zile) (kg)
Sistemul şi varianta
i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f
tehnologică de îngrăşare
Sistem intensiv 6 60 214 110 330 1050 215 366 330 510 1192 367 488 510 655 1198
5 60 214 105 308 949 215 366 308 429 801 367 581 429 632 949
Sistem semiintensiv
4 60 214 105 308 949 215 366 308 398 596 367 581 398 548 700 582 733 548 699 1000
3 60 214 105 308 949 215 366 308 364 371 367 581 364 471 500 582 733 471 516 298 734 948 516 730 1000
Sistem extensiv 2 60 214 105 308 949 215 366 308 364 371 367 581 364 471 500 582 733 471 501 198 733 948 501 629 598 949 1100 629 780 1000
1 60 214 105 308 949 215 366 308 364 371 367 581 364 471 500 582 733 471 501 198 733 948 501 629 598 949 1100 629 644 100 1100 1314 644 858 1000
Fig.6.2. Diagrame teoretice de creştere pentru taurinele din rasele de carne, născute primăvara devreme şi supuse procesului de îngrăşare (după Dominique Soltner, 1987):
1 - masculi castraţi şi viţele, cu valorificare la vârsta de 40 - 44 de luni, îngrăşate pe păşune; 2 - tăuraşi şi viţele, cu valorificare la vârsta vârstă de 36 de luni, îngrăşate la iesle; 3 -
masculi castraţi şi viţele, cu valorificare la vârsta de 30-32 de luni, îngrăşate pe păşune; 4 - tăuraşi şi viţele, cu valorificare la vârsta 24-26 de luni, îngrăşate la iesle; 5 - tăuraşi, cu
valorificare la vârsta de 18-20 de luni, îngrăşaţi pe păşune, cu adaos de concentrate; 6 - tăuraşi, cu valorificare la vârsta de 15-17 luni, îngrăşaţi la iesle

81
800
7
8
700
9
600
11 10
Masa corporală (kg)

500
12 Legenda:
Mc = masa corporală
400
smz = spor mediu zilnic
i = valoarea iniţială
300 f = valoarea finală

200

100
0
Durata fazei s = 172 zile p = 214 zile s = 151 zile p = 214 zile s = 151 zile p = 214 zile
Luna calend. I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O
Vârsta Mc Vârsta Mc Vârsta Mc Vârsta Mc Vârsta Mc Vârsta Mc Vârsta Mc
Specificare
smz (g)

smz (g)

smz (g)

smz (g)

smz (g)

smz (g)

smz (g)
(zile) (kg) (zile) (kg) (zile) (kg) (zile) (kg) (zile) (kg) (zile) (kg) (zile) (kg)
Sistemul şi varianta tehnologică
i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f
de îngrăşare
12 - - - - - 10 182 45 217 1000 183 397 217 475 1205
Sistem intensiv
11 - - - - - 10 182 45 200 901 183 397 200 414 1000 398 518 414 546 1100
10 - - - - - 10 182 45 200 901 183 397 200 350 700 398 549 350 515 1092 550 610 515 587 1200
Sistem semiintensiv 9 - - - - - 10 182 45 200 901 183 397 200 350 700 398 549 350 448 649 550 764 448 619 800
8 - - - - - 10 182 45 200 901 183 397 200 350 700 398 549 350 425 497 550 764 425 553 598 765 916 553 704 1000
Sistem extensiv 7 - - - - - 10 182 45 200 901 183 397 200 328 598 398 549 328 403 497 550 764 403 531 598 765 916 531 576 298 917 1131 576 779 948
Fig.6.3. Diagrame teoretice de creştere pentru taurinele născute toamna şi supuse procesului de îngrăşare (după Dominique Soltner, 1987):
7 - masculi castraţi şi viţele, cu valorificare la vârsta de 36 de luni, îngrăşate pe păşune; 8 – masculi castraţi şi viţele, cu valorificare la vârsta vârstă de 27-29 de luni, îngrăşate la iesle; 9 - masculi
castraţi şi viţele, cu valorificare la vârsta de 24-25 de luni, îngrăşate pe păşune; 10 - tăuraşi şi viţele, cu valorificare la vârsta 20-21 de luni, îngrăşate pe păşune şi finisare la iesle; 11 - tăuraşi, cu
valorificare la vârsta de 15-17 de luni, 12 - tăuraşi, cu valorificare la vârsta de 12-13 luni.

82
Teme şi întrebări
1. S[se stabilească planul de îngrăşare, planul de furajare şi
necesarul total de furaje, luând în calcul următoarele date tehnice:
- material biologic: tăuraşi de rasă Bălţată românească;
- vârsta la afluire: 15 zile;
- masa corporală la afluire: 45 kg;
- vârsta la valorificare: 450 zile;
- masa corporală la valorificare: 495 kg.
Pe baza raţiilor administrate, să se calculeze pentru fiecare fază
tehnologică, următorii parametri tehnico-economici:
- sporul total;
- sporul mediu zilnic;
- consumul specific;
- cheltuielile cu furajarea.

83
Capitolul 7

ANALIZA PERFORMANŢELOR TEHNICO -


PRODUCTIVE ŞI STABILIREA
PROFITULUI ÎN FERMELE DE TAURINE
7.1. ANALIZA PERFORMANŢELOR TEHNICO -
PRODUCTIVE
Analiza performanţelor realizate la nivelul fermei vizează
identificarea şi corectarea operativă a deficienţelor care apar pe
parcursul procesului de producţie. Pentru operativitate, zilnic, se
face compararea unor indicatori tehnici performanţelor realizate
cu cele programate, astfel încât indicii tehnico-productivi
realizaţi la sfârşitul anului să fie cei proiectaţi. În practica
productivă, cel mai uşor de controlat sunt indicii de reproducţie,
consumul de concentrate şi producţia de lapte realizată.
Prin analiza indicilor de reproducţie se poate lua rapid
decizia de tratament sau reformare a vacilor infertile.
Având în vedere că furajele concentrate se procură, în
general, prin cumpărare, la preţuri ridicate, se impune analizarea
a cantităţii de concentrate consumată zilnic şi producţia totală de
lapte obţinută. Se estimează cantitatea de lapte care poate fi
obţinută prin furajele de volum administrate, în funcţie de sezon,
cantitatea administrată şi calitatea acestora şi producţia medie
zilnică realizată la care participă şi concentratele. Plusul de
producţie de lapte obţinut prin folosirea concentratelor este
economic, dacă acest lapte se obţine cu un consum de cca. 500-
500 g concentrate / kg lapte.

7.2. STABILIREA VENITULUI NET


(PROFITULUI) ÎN FERMELE DE TAURINE

Pentru calcularea venitului net total pe vacă şi pe hectar


cultivat cu nutreţuri de volum se va raporta veniturile anuale
realizate din vânzarea laptelui, viţeilor, a vacilor reformate la
cheltuielile efectuate (procurarea de juninci sau costul creşterii
acestora, costul concentratelor, substituenţilor de lapte,
îngrăşămintelor pentru fertilizarea solului, seminţelor etc.).
La stabilirea venitului net se are în vedere specificul fermei
şi unii indicatori tehnici realizaţi pe parcursul anului. Redăm spre
exemplificare, în tabelul 7.1 caracteristicile tehnice ale unei
ferme de taurine, iar în tabelele 7.2 şi 7.3 sunt prezentate două
modele simplificate de calcul al profitului.

84
Tabelul 7.1
Caracteristici tehnice ale fermei de 100 vaci
din rasa Bălţată românească
Tip de fermă: fermă specializată; vinde tineretul taurin la vârsta de o săptămână;
cumpără juninci în luna a VII-a de gestaţie pentru înlocuirea vacilor
reformate
Indicatori
Specificare U.M. tehnici
realizaţi
Producţia medie de lapte Kg/cap./an 4.000

Consumul de furaje concentrate la vaci Kg/cap./an cca. 1.100

Durata medie de exploatare a vacilor ani 5

Procentul anual de reformă la vaci % 20

Intervalul mediu între fătări zile 390

Mortalităţi la vaci % 1

Masa corporală medie la vaci kg 600

Masa corporală medie a vacilor reformate kg 550

Natalitate % 85

Mortalităţi la viţei % 5

Zile de furajare iarna zile 185


Zile de furajare vara (durata sezonului de
zile 180
păşunat)
Suprafaţa de teren arabil ha 52

Densitatea vacilor / unitatea de suprafaţă cap./ha 1,92


Necesarul de îngrăşăminte chimice (250
t 13
kg/ha)
Muncitori angajaţi (în afara familiei
- 2
fermierului)
Preţul îngrăşămintelor chimice lei/t 8.000.000

Salariul lunar brut al unui muncitor angajat lei/lună 7.000.000

Preţul mediu al unei juninci lei/cap. 40.000.000

Preţul unui kg concentrate lei/kg 9.000

Preţul de vânzare a unui kg lapte lei/kg 8.600

Preţul de vânzare la vaci reformate lei/kg 22.000


Preţul de vânzare al unui viţel, la vârsta de o
lei/cap. 1.200.000
săptămână

85
Tabelul 7.2
CALCULUL PROFITULUI
Model simplificat de calcul pentru stabilirea profitului la vacile de lapte
1. VACI:
100 cap.; reforma anuală la vaci: 20%; pierderi prin mortalitate la vaci:
1%; natalitate 85%; pierderi prin mortalitate la viţei: 5%.
Lapte marfă: 4.000 l/cap. x 100 cap x 8600 lei/l = 3.440.000.000 lei/an
Vaci reformă: (20 cap. -1 cap. mortalităţi) = 19 x 550 kg (în viu) = 10.450
kg x 22.000 lei/kg = 229.900.000 lei/an
Venituri

Viţei (85 cap. - 5 cap. mortalităţi) = 80 cap. x 1.200.000 lei/cap =


96.000.000 lei/an

TOTAL VENITURI: 3.440.000.000 lei + 229.900.000 lei + 96.000.000 lei


= 3.765.900.000 lei/an

Fân lucernă: 5 kg/zi/cap. x 2.000 lei/kg = 10.000 lei


Paie de orz: 4 kg/zi/cap. x 200 lei/kg = 800 lei
Iarna (185 zile)

Porumb însilozat: 20 kg/zi/cap. x 300 lei/kg = 6.000 lei


Amestec de furaje concentrate: 3,5 kg/zi/cap. x 9.000 lei/kg =
31.500 lei
Total cheltuieli cu furajarea pe timp de iarnă:
10.000 lei + 800 lei + 6.000 lei + 31.500 lei = 48.300 lei/zi/cap. x
Furajare

185 zile = 8.935.500 lei/cap. x 100 cap. = 893.550.000 lei


Pajişte cultivată: 55 kg/zi/cap. x 250 lei/kg = 13.750 lei
Fân lucernă: 1 kg/zi/cap. x 2.000 lei/kg = 2.000 lei
Vara (180 zile)

Paie de orz: 3 kg/zi/cap. x 200 lei/kg = 600 lei


Amestec de furaje concentrate: 2,5 kg/zi/cap. x 9.000 lei/kg =
22.500 lei
Total cheltuieli cu furajarea pe timp de vară:
13.750 lei +2.000 lei + 600 lei + 22.500 lei = 38.850 lei/zi/cap. x
Cheltuieli

180 zile = 6.993.000 lei/cap. x 100 cap. = 699.300.000 lei


Total cheltuieli cu furajarea:
893.550.000 lei + 699.300.000 lei =1.592.850.000 lei/fermă/an
Fond de salarii (brut): 2 muncitori x 7.000.000 lei/muncitor/lună =
14.000.000 lei x 12 luni =168.000.000 lei/an
Asistenţă sanitar-veterinară: 250.000 lei/an/cap. x 100 cap. = 25.000.000
lei/an
Consum energie electrică: 3,78 kW/hl lapte x 4.000 hl/an = 15.120 kW x
1.750 lei/kW = 26.460.000 lei/an
Consum carburanţi (motorină): 2,11 l/hl lapte x 4.000 hl/an = 8.440 l x
29.000 lei/l = 244.760.000 lei/an
Alte cheltuieli (IA, piese de schimb, materiale de uz general etc.): 900.000
lei/cap./an x 100 cap. = 90.000.000 lei/an
Amortismente: 150.000.000 lei/an/fermă
TOTAL CHELTUIELI: 1.592.850.000 lei + 168.000.000 lei + 25.000.000
lei + 26.460.000 lei + 244.760.000 lei + 90.000.000 lei + 150.000.000
lei = 2.297.070.000 lei/an
Costurile aferente producerii a 1 litru lapte: 2.297.070.000 lei / 400.000 l lapte =
5.742,675 lei/l lapte
Beneficiu (= total venit – total cheltuieli): 3.765.900.000 lei/an - 2.297.070.000
lei/an = 1.468.830.000 lei/an
Impozit pe profit (16% din beneficiu): 1.468.830.000 lei x 16 / 100 =
235.012.800 lei
Profit net (= beneficiu - impozit pe profit): 1.468.830.000 lei - 235.012.800 lei =
1.233.817.200 lei/an

86
Tabelul 7.3
CALCULUL PROFITULUI
Model simplificat de calcul pentru stabilirea profitului în cazul
tăuraşilor supuşi procesului de îngrăşare
2. TĂURAŞI LA ÎNGRĂŞAT
FIŞA TEHNICĂ
- Rasa: Bălţată românească - Durata totală a îngrăşării: 380 zile
- Capacitatea fermei: 100 cap - Masa corporală iniţială: 45 kg
- Tipul îngrăşării: intensiv - Masa corporală finală: 460 kg
- Vârsta de afluire: 10 zile - Sporul total de masă corporală pe durata îngrăşării: 415 kg
- Vârsta de valorificare: 13 luni (390 zile) - Spor mediu zilnic programat pe durata îngrăşării: 1.092 g

● Tăuraşi 10 zile - 3 luni (80 zile)


Vârsta Durata Masa corporală (kg): Spor total s.m.z.
iniţială finală perioadei iniţială finală (kg) (g)
10 zile 90 zile 80 zile 45 105 60 750
Substituent de lapte (pulvis): 0,4 kg substituent de lapte/zi/cap. x 80 zile = 32 kg substituent
de lapte x 38.000 lei/kg = 1.216.000 lei x 100 cap. = 121.600.000 lei
Furaje combinate: 0,6 kg/zi/cap. x 80 zile = 48 kg/cap. x 13.000 lei/kg = 624.000 lei x 100
Furajare

cap. = 62.400.000 lei


Cheltuieli

Fân de lucernă: 0,25 kg/zi/cap. x 80 zile = 20 kg x 1.800 lei/kg = 36.000 lei x 100 cap. =
3.600.000 lei
Total cheltuieli cu furajarea:
121.600.000 lei + 62.400.000 lei + 3.600.000 lei = 187.600.000 lei
Alte cheltuieli (energie, materiale, piese de schimb): 40.000 lei/cap. x 100 cap. = 4.000.000 lei
Total cheltuieli în perioada 10 zile - 3 luni
187.600.000 lei + 4.000.000 lei = 191.600.000 lei
● Tăuraşi 3 - 6 luni (90 zile)
Vârsta Durata Masa corporală (kg): Spor total s.m.z.
iniţială finală perioadei iniţială finală (kg) (g)
91 zile 180 zile 90 zile 105 210 105 1.167
Furaje concentrate: 3,5 kg/zi/cap. x 12.000 lei/kg = 42.000 lei x 90 zile = 3.780.000 lei x 100
cap. = 378.000.000 lei
Furajare

Fân de lucernă: 2 kg/zi/cap. x 1.600 lei/kg = 3.200 lei x 90 zile = 288.000 lei x 100 cap. =
Cheltuieli

28.800.000 lei
Total cheltuieli cu furajarea: 378.000.000 lei + 28.800.000 lei = 406.800.000 lei
Cheltuieli cu acţiuni sanitar-veterinare: 50.000 lei/cap. x 100 cap. = 5.000.000 lei
Alte cheltuieli (energie, materiale, piese de schimb): 60.000 lei/cap. x 100 cap. = 6.000.000 lei
Total cheltuieli în perioada 3 - 6 luni
406.800.000 lei + 5.000.000 lei + 6.000.000 lei = 417.800.000 lei
● Tăuraşi 6 - 13 luni (210 zile)
Vârsta Durata Masa corporală (kg): Spor total s.m.z.
iniţială finală perioadei iniţială finală (kg) (g)
181 zile 390 zile 210 zile 210 460 250 1.190
Furaje concentrate: 5 kg/zi/cap. x 8.000 lei/kg = 40.000 lei x 210 zile = 8.400.000 lei x 100
cap. = 840.000.000 lei
Fân de lucernă: 3 kg/zi/cap. x 1.500 lei/kg = 4.500 lei x 210 zile = 945.000 lei x 100 cap. =
Furajare

94.500.000 lei
Porumb însilozat: 8 kg/zi/cap. x 250 lei/kg = 2.000 lei x 210 zile = 420.000 lei x 100 cap. =
42.000.000 lei
Cheltuieli

Total cheltuieli cu furajarea:


840.000.000 lei + 94.500.000 lei + 42.000.000 lei = 976.500.000 lei
Cheltuieli cu acţiuni sanitar-veterinare: 90.000 lei/cap. x 100 cap. = 9.000.000 lei
Alte cheltuieli (energie, materiale, piese de schimb): 200.000 lei/cap. x 100 cap. = 20.000.000 lei
Total cheltuieli în perioada 6 - 13 luni
976.500.000 lei + 9.000.000 lei + 20.000.000 lei = 1.005.500.000 lei
TOTAL CHELTUIELI ÎN PERIOADA 0 - 12 luni: 191.600.000 lei + 417.800.000 lei +
1.005.500.000 lei = 1.614.900.000 lei
Costurile aferente a 1 kg spor de masă corporală (în viu):
1.614.900.000 lei / 46.000 kg spor total = 35.106,52 lei/kg
VENITURI TOTALE: 460 kg/cap. x 42.000 lei/kg = 19.320.000 lei /cap. x 100 cap. = 1.932.000.000 lei
BENEFICIU: (= total venit – total cheltuieli): 1.932.000.000 lei - 1.614.900.000 lei = 317.100.000 lei
Impozit pe venit (16% din beneficiu): 317.100.000 lei x 16 / 100 = 50.376.000 lei
PROFIT NET (= beneficiu - impozit pe profit): 317.100.000 lei - 50.376.000 lei = 266.724.000 lei

87
Teme şi întrebări
1. Să se analizeze, în dinamică, nivelul preţurilor de achiziţie ale
laptelui şi ale cărnii, în funcţie de calitatea acestor produse;
2. Să se analizeze, în dinamică, nivelul preţurilor de vânzare -
cumpărare al viţelelor de reproducţie şi al junincilor, în funcţie de
rasă şi de calitatea bio-productivă a acestor animale;
3. Să se stabilească şi să se compare ponderea diferitelor tipuri
de costuri în structura cheltuielilor aferente creşterii vacilor de lapte,
pe timpul verii, în sistem legat şi pe păşune.

88
P L A N
de derulare al proiectelor tehnologice la bovine

1. Tema proiectului tehnologic, cu precizarea restricţiilor aferente


temei de proiectare.
2. Proiectarea asigurării a materialului biologic (pentru toate
tipurile de fermă):
- proiectarea modului de obţinere a materialului biologic (prin
cumpărare sau din prăsilă proprie);
- proiectarea efectivului rulat anual şi proiectarea structurii
efectivului în raport cu tipul de fermă şi cu indicatorii
tehnico-economici proiectaţi (% de reformă la vaci, % de
natalitate, % de pierderi la diferitele categorii fiziologice);
- stabilirea destinaţiei surplusului de taurine (număr, sex, vârsta
livrării).
3. În fermele cu tineret taurin femel de reproducţie sau în fermele
de îngrăşare a taurinelor:
- proiectarea introducerii viţelelor la reproducţie (vârstă, masă
corporală);
- proiectarea planului de creştere sau a planului de îngrăşare.
4. Proiectarea tehnologiei de reproducţie (pentru fermele de vaci
şi de viţele):
- proiectarea sistemului de programare a însămânţărilor şi
fătărilor la vaci (eşalonat, grupat);
- programarea la însămânţare a viţelelor şi a vacilor
(întocmirea planului de însămânţări şi fătări);
- proiectarea măsurilor tehnico-organizatorice care vizează
realizarea indicilor de reproducţie proiectaţi (urmărirea
activităţii de reproducţie), respectiv: proiectarea modului
de depistare al vacilor şi viţelelor în călduri, proiectarea
momentului optim de însămânţare, proiectarea controlului
de gestaţie, proiectarea combaterii afecţiunilor de
reproducţie şi a modului de recuperare al femelelor cu
probleme de reproducţie.
5. Proiectarea tehnologiei de întreţinere şi de hrănire a vacilor în
repaus mamar (în fermele de vaci de lapte):
- proiectarea variantei de întreţinere (în adăpostul de exploatare,
în adăpost separat, în sistem liber sau în sistem legat,
amenajările interioare ale adăpostului şi ale padocului);
- proiectarea modului de realizare al diferitelor operaţiuni
tehnologice (hrănire, adăpare, mulgere, evacuarea
dejecţiilor etc.);
- stabilirea numărului de locuri în adăpostul de repaus mamar
(RM);
- proiectarea hrănirii vacilor în RM.
6. Proiectarea organizării fătării (în fermele de vaci);
- proiectarea întreţinerii (în adăpostul de exploatare, în
adăpostul vacilor în RM, sau în maternitate);

89
- dacă se optează pentru întreţinerea în maternitate se
proiectează numărul necesar de locuri, numărul de
compartimente, sistemul de întreţinere, amenajările
interioare ale maternităţii şi modul de desfăşurare al
principalelor operaţiuni tehnologice;
- proiectarea hrănirii vacilor în maternitate.
7. Proiectarea hrănirii (în toate tipurile de ferme):
- proiectarea tehnologiei de hrănire (diferenţiată sezonier sau
din stoc);
- stabilirea raţiilor furajere pe categorii de vârstă, pe stări
fiziologice, sezon calendaristic, nivel productiv (producţia
de lapte sau spor mediu zilnic programat);
- proiectarea balanţei furajere;
- proiectarea asigurării bazei furajere, care cuprinde: stabilirea
sortimentelor furajere care se produc în fermă şi a celor
care se procură prin cumpărare; stabilirea structurii
culturilor furajere; stabilirea suprafeţei de teren agricol
necesar (pe culturi furajere şi totală); stabilirea
cheltuielilor aferente producerii furajelor.
8. Proiectare mulgerii vacilor:
- proiectarea sistemului de muls (manual sau mecanic);
- proiectarea tehnicii de muls.
9. Proiectarea întreţinerii (pentru toate tipurile de fermă):
- proiectarea sistemului şi a variantei tehnologice de întreţinere
pe categorii de vârstă;
- proiectarea necesarului de locuri pe categorii de vârstă şi pe
stări fiziologice;
- schiţa fiecărui tip de adăpost, cu detalii schematice ale unor
amenajări interioare (cuşete, boxe, standuri, iesle,
adăpători etc.);
- proiectarea modului de realizare tehnică a diferitelor procese
tehnologice (furajare, adăpare, mulgere, sistemul şi
metoda de alăptare a viţeilor, evacuarea dejecţiilor,
igienizarea animalelor etc.);
- proiectarea condiţiilor de microclimat şi al modului de
realizare al acestora;
- proiectarea construcţiilor anexe (depozite de furaje, lăptărie,
bucătărie furajeră, ateliere etc.);
- proiectarea amplasării şi sistematizării fermei (schiţa de
amplasare s tuturor construcţiilor zootehnice din fermă).
10. Proiectarea necesarului de maşini, instalaţii şi utilaje (pentru
procesul de producţie şi pentru producerea furajelor).
11. Proiectarea necesarului de forţă de muncă şi organizarea
activităţii în fermă.
12. Proiectarea situaţiei financiare a fermei (venituri, cheltuieli,
profit).
13. Pentru temele de proiectare ce vizează modificarea sistemului
de întreţinere:

90
- clasificarea şi descrierea sumară a sistemelor de întreţinere a
taurinelor, pe categorii fiziologice;
- justificarea necesităţii modificării sistemului de întreţinere;
- descrierea situaţiei actuale a întreţinerii taurinelor (schiţa
adăposturilor şi a padocurilor, cu descrierea detaliată a
organizării interioare a acestora şi a modului de realizare
al diferitelor procese tehnologice);
- forţa de muncă utilizată în fermă înainte de modernizare, pe
categorii de taurine;
- proiectul de modernizare propus, cu detalierea adăposturilor
pentru vaci şi, dacă este cazul, pentru celelalte categorii
fiziologice de taurine (schiţa adăposturilor şi a
padocurilor, cu descrierea detaliată a organizării
interioare a acestora şi a modului de realizare al
diferitelor procese tehnologice);
- forţa de muncă utilizată în fermă după de modernizare, pe
categorii de taurine;
- justificarea modernizării fermei, sub aspect economic.
14. Pentru temele de proiectare care vizează organizarea taberelor
de vară:
- clasificarea şi descrierea sumară a diferitelor sisteme de
întreţinere a vacilor pe timpul verii;
- organizarea taberelor de vară (construcţii anexe, surse de apă
şi de energie, posibilităţile de furajare suplimentară,
tehnologia de mulgere etc.);
- stabilirea necesarului de nutreţ verde şi a suprafeţei de păşune;
- proiectarea modului de întreţinere al păşunilor;
- descrierea tehnologiei recomandate de păşunat şi a modului de
organizare a păşunatului;
- proiectarea modului de asigurare a necesarului de nutreţ
verde pentru întreaga perioadă de păşunat.
15. Pentru temele de proiectare care vizează redresarea şi
rentabilizarea economică a fermelor de taurine:
- evidenţierea căilor de sporire a producţiei de lapte (cu accent
pe factorii tehnologici care influenţează producţia
individuală de lapte);
- prezentarea tehnologiei iniţiale de întreţinere, reproducţie,
furajare, mulgere, mod de asigurare al bazei furajere etc.;
- detalierea măsurilor tehnologice de redresare, pe etape, a
fermei şi estimarea efectului acestora.
16. Pentru fermele de producere a tăuraşilor candidaţi pentru
reproducţie:
- obiectivele ameliorării rasei respective;
- mijloacele de realizare a obiectivelor ameliorării;
- stabilirea necesarului de mame de tauri (MT);
- stabilirea necesarului de candidate mame de tauri (CMT);
- stabilirea indicilor de producţie, reproducţie şi conformaţie
corporală a vacilor din fermă;

91
- identificarea CMT;
- nominalizarea MT;
- stabilirea planului de împerecheri a MT;
- ierarhizarea tăuraşilor obţinuţi, pe baza valorii probabile de
ameliorare;
- proiectarea întreţinerii tăuraşilor;
- proiectarea hrănirii şi asigurării bazei furajere.
17. Pentru proiectele de selecţie a taurilor după performanţe
proprii şi după descendenţi:
- obiectivele ameliorării rasei respective;
- mijloacele de realizare a obiectivelor ameliorării;
- descrierea etapelor tehnice de selecţie a taurilor de
reproducţie;
- proiectarea tehnologiei de întreţinere şi de furajare a taurilor
pe durata procesului de selecţie;
- tehnica de selecţie a taurilor, utilizând date ipotetice.

92
BIBLIOGRAFIE
1. ACATINCĂI, S. - 2004: Producţiile bovinelor, Ediţia a II-a, Ed.
Eurobit, Timişoara.
2. DINESCU, S., ŞTEFĂNESCU, Gh. - 1997: Creşterea vacilor
pentru lapte, Ed. Ceres, Bucureşti.
3. DRINCEANU, D. - 1994: Alimentaţia animalelor, Ed. Euroart,
Timişoara.
4. GEORGESCU, Gh., BURLACU Gh., PARASCHVESCU, M.,
FIŞTEAG, I., JURUBESCU, V., PETRE, A. - 1988: Tratat de
creştere a bovinelor, Vol. I, Ed. Ceres, Bucureşti.
5. GEORGESCU, Gh., FIŞTEAG, I., ŞERBAN, A., HALGA, P.,
DRAGOMIRESCU, I., SAMARITEANU, Emilia - 1989: Tratat
de creştere a bovinelor, Vol. II, Ed. Ceres, Bucureşti.
6. GEORGESCU, Gh., TEMIŞAN, V., PODAR, C., VELEA, C. -
1995: Tratat de creştere a bovinelor, Vol. III, Ed. Ceres,
Bucureşti.
7. GEORGESCU, GH., VELEA, C., STANCIU, G., UJICĂ, V.,
GEORGESCU G., RÂMNEANŢU N. - 1990: Tehnologia
creşterii Bovinelor, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti.
8. LUCA, I., ŞTEF, Lavinia - 2000: Practicum de alimentaţia
animalelor, Ed. Marineasa, Timişoara.
9. PĂCALĂ, N. - 2000: Biologia reproducerii animalelor, Ed.
Mirton, Timişoara.
10. POLEN, T. - 2005: Proiectare tehnologică la suine. Notiţe de
curs ID, USAMVB, Timişoara.
11. RUSOAIE, D. - 2000: Construcţii zootehnice, Ed. Mirton,
Timişoara.
12. SOLTNER, Dominique - 1987: La production de viande bovine.
Colection Sciences et Tehniques Agricoles, Sainte-Gemmes-
Sur-Loire, 49000 Angers.
13. SOLTNER, Dominique - 1990: Alimentation des animaux
domestiques, 19e Edition. Colection Sciences et Tehniques
Agricoles, Sainte-Gemmes-Sur-Loire, 49000 Angers.
14. STANCIU, G. - 1999: Tehnologia creşterii bovinelor, Ed.
Brumar, Timişoara.
15. VELEA, C., MUREŞAN, Gh., TĂPĂLAGĂ, A., BUZAN, V. -
1985: Îndrumător pentru creşterea şi îngrăşarea tineretului
taurin, Ed. Ceres, Bucureşti.
16. VELEA, C. - 1999: Producţia, reproducţia şi ameliorarea
taurinelor, Vol. I, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti.
17. VELEA, C. - 1999: Producţia, reproducţia şi ameliorarea
taurinelor, Vol. II, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti.
18. VELEA, C., MĂRGINEAN, Gh. - 2004: Producţia, reproducţia
şi ameliorarea taurinelor, Vol. III, Ed. Agro Tehnică, Bucureşti.

93