ETICA ŞI INTEGRITATEA ACADEMICĂ.

STANDARDE DE INTEGRITATE

Cadrul normativ
1. Recomandările Conferinţei Internaţionale privind Dimensiunile Morale şi
Etice ale Învăţământului Superior şi Ştiinţei din Europa, desfăşurată la
Bucureşti, în anul 2004

Componente - integritatea academică în procesele de predare şi instruire

- cercetarea bazată pe integritate academică şi reacţia socială

Declaraţia de la Bucureşti a statuat următoarele:

- valorile cheie ale comunităţii academice sunt: onestitatea, încrederea, discreţia,
respectul, responsabilitatea şi subordonarea ierarhică;
- tendinţa spre onestitate va fi specifică fiecărui membru al comunităţii academice,
evitându-se orice formă de înşelăciune, minciună, fraudă, furt, etc. care afectează
calitatea relaţiilor dintre membrii comunităţii academice;
- garantarea onestităţii în predare, evaluarea studenţilor, cercetare, promovarea
profesională în orice altă activitate legată de acordarea de titluri şi grade, bazată pe
criterii legitime, transparente, echitabile, predictibile, consecvente şi obiective;
- schimbul liber de idei şi libertatea de exprimare bazate pe respect reciproc,
indiferent de poziţia în ierarhia profesională.

2. Recomandarea UNESCO (11 noiembrie 1997) cu privire la statutul

cadrelor didactice din instituţiile de învăţământ superior – Paris

S-au statuat unele principii şi reguli de conduită în modul academic (urmare a

presiunilor politice şi economice care afectează libertatea academică):
- asigurarea libertăţii de publicare a rezultatelor cercetării şi activităţii ştiinţifice a
cadrelor didactice din învăţământul superior şi încurajarea acestora în cărţi, reviste,
baze de date, prin programe, decizii şi sub propriul nume. Protecţia juridică a
proprietăţii intelectuale a cadrelor didactice;
- asigurarea autonomiei instituţionale universitare pentru creşterea eficienţei muncii
didactice a standardelor;
- asigurarea unui echilibru între autonomia instituţiilor de învăţământ superior şi
gradul lor de responsabilitate pentru asigurarea calităţii şi standardelor
educaţionale, cu garantarea imparţialităţii educaţiei şi cercetării, tratarea
imparţială, echitabilă şi nediscriminatorie a studenţilor, evidenţa onestă şi
transparentă, elaborarea codurilor deontologice;

1
- activitatea didactică şi de cercetare ştiinţifică trebuie orientată spre asigurarea
standardelor etice şi profesionale, axată pe soluţionarea problemelor contemporane
ale societăţii.
Pentru aceasta, cadrele didactice au obligaţia şi responsabilitatea:
- de a efectua instruirea efectivă a studenţilor, bărbaţi şi femei,
aplicarea unui tratament egal indiferent de rase, religie sau în stare
de invaliditate pentru a asigura schimbul liber de idei între
profesor-student şi ghidarea instruirii acestuia din urmă;
- dezvoltarea activităţii didactice cu ajutorul cursurilor, al cercetării
şi elaborarea de metodologii de predare orientate spre
îmbunătăţirea abilităţilor pedagogice;
- furnizarea informaţiilor argumentate, imparţiale şi corecte;
- garantarea activităţii de cercetare şi didactică cu respectarea
drepturilor omului şi a legislaţiei generale;
- evitarea conflictului de interese;
- asigurarea onestităţii şi imparţialităţii în evaluarea profesională a
studenţilor şi membrilor comunităţii academice;
- conştientizarea responsabilităţilor personale pentru discursurile şi
publicaţiile ce exced cunoştinţele profesionale.
Integritatea – din punct de vedere etimologic provine din limba latină şi sub
forma „integritas” cu semnificaţii „întreg, complet”.
În Dicţionarul explicativ al limbii române, integritatea reprezintă „însuşirea de a fi
integru – cinste, moralitate, incoruptibilitate”.
Aşadar, integritatea defineşte sentimentul demnităţii, dreptăţii, conştinciozităţii şi
exprimă calitatea de a rămâne intact, intreg, de a-şi păstra calităţile.
Din punct de vedere al integrităţii personale, aceasta este o opţiune individuală,
ce ţine de asumarea unor valori, norme de etică, conduită profesională şi personală, de
asigurarea unui grad al respectului de sine.
Integritatea personală stă la baza eticii unei organizaţii de care aparţine individul
Etica reprezintă totalitatea normelor de conduită morală, în timp ce morala
cuprinde ansamblul normelor de convieţuire, comportare a omului unul faţă de alţii şi
faţă de colectivităţi, a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică.
La baza moralei regăsim principiul demnităţii, responsabilităţii, libertăţii,
solidarităţii, dreptăţii şi calităţii.1
Integritatea publică poate fi privită din două perspective:
- cu privire la activitatea de luare a deciziilor, implementarea
acestora, gestionarea bunurilor publice;

1 C. Voicu – Teoria generală a dreptului, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005, p. 136
2
 - din perspectiva individuală, a personalului (funcţionarilor publici,
aleşi locali, cadre didactice etc.).
Din acest motiv, una din componetele sale de bază o reprezintă tranaparenţa, care
are rolul de a preveni acţiuni care ameninţă integritatea publică (acte de corupţie).
Printre mecanismele de asigurare a integrităţii publice, amintim:
- reforma sistematică;
- mecanismul de prevenire, constrângere de creştere a gradului de
responsabilitate.
Principiile integrităţii publice sunt:
- legalitatea;
- supremaţia interesului public;
- buna administrare;
- buna conduită;
- buna credinţă;
- responsabilitatea.

Etica şi deontologia profesională

Etica – vine de la cuvântul latin „ethica” şi reprezintă ştiinţa care se ocupă cu

studiul principiilor morale
Deontologia reprezintă doctrina privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile
etice ale unei profesiuni sau a „ceea ce trebuie făcut şi cuprinde obligaţii de îndeplinit,
normele de conduită şi îndatoririre morale ale unei profesii”2.
Originea cuvântului deontologie provine din cuvintele greceşti deontos care
înseamnă ceea ce se cuvine şi logos care înseamnă ştiinţă.
Deontologia profesională desemnează totalitatea normelor de conduită cu privire
la exercitarea unei profesii (avocat, procuror, cadru didactic, etc.). Asemenea norme se
regăsesc în statute, coduri, instrucţiuni şi, în general, nu prevăd sancţiuni. Sunt
recomandări care în substanţa lor au norme juridice, astfel că dacă acestea sunt încălcate
şi prin acestea sunt afectate valori apărate prin drept, ele sunt sancţionate de stat,
devenind astfel norme juridice

Cadrul juridic de asigurare a integrităţii

- palier administrativ – codurile de conduită;
- statutele profesionale;
- Legea nr. 544/2001;
- Legea nr. 52/2003;

2 M.T. Oroveanu – Deontologia Funcţiei publice – Editura Academiei Române, Studii de drept românesc, pagina 35
3
 - Legea nr. 161/2003.
- palierul penal – mai multe infracţiuni cuprinse în cod: luare, dare
de mită, primirea de foloase necuvenite, transferul de influenţă şi
cumpărarea de influneţe, infracţiuni asimilate celor de corupţie,
abuzul în serviciu.

Standarde generale de integritate academică prevăzute de Codul de etică

Legea învăţământului sau statutul personalului didactic nu prevede sancţiuni cu

privire la normele de conduită morală, comportare civică sau etică profesională.
Din acest motiv, se impune elaborarea unui ansamblu de norme privind conduita
morală şi etica profesională universitară, sub forma unui cod etic, în conţinutul căruia să
se regăsească standardele de integritate ce trebuiesc îndeplinite la nivelul vieţii
academice.

Principiile integrităţii academice sunt:

- integritatea morală, înlăturarea oricărei suspiciuni cu privire la integrităţi, cu
prioritate a conflictelor de interese;
- colegialitatea – colaborarea studenţilor, profesorilor, personalului administrativ, etc.;
- loialitatea – a acţiona în interesul universităţii şi a susţine acţiunile şi politicile
acesteia;
- respectul şi toleranţa – respectarea demnităţii fiecăruia, evitarea manifestărilor de
umilire, dispreţ, hărţuire, intimidare, ameninţare şi toleranţă. Ne oprim la credinţă,
preferinţe, evitând manifestările misogine, rasiste, şovine, xenofobe, etc.;
- profesionalismul – dezvoltarea programelor academice la standarde înalte pentru
formarea specialiştilor competitivi să încurajeze excelenţa, profesionalismul
studenţilor;
- onestitatea şi corectitudinea intelectuală – universităţile trebuie să apere
proprietatea intelectuală. Este interzisă orice formă de fraudă intelectuală – plagiatul
total, parţial, copiatul la examene sau concurs, „fabricarea” rezultatelor cercetărilor,
substituirea lucrărilor sau a identităţii persoanelor examinate;
- dreptatea şi echitate – tratamentul corect aplicat membrilor universităţii, fără
discriminare, egalitatea de şanse şi accesul la studii, angajare, programe de cercetare
în mod echitabil, eliminând favoritismele şi nepotismul;
- transparenţa – universităţile să asigure accesul tuturor la informaţii, date şi egalitate
de şanse în competiţii;
- responsabilitatea profesională şi socială – universităţile trebuie să încurajeze
membrii săi să se implice în publicaţii profesionale şi publice, să reprezinte
universităţile la standarde etice şi profesionale corespunzătoare, fără dezinformări,

4
 calomniere, denigrări publice ale programelor sau persoanelor din comunitatea
academică;
- libertatea academică – universităţile asigură un cadru optim protejat de cazuri de
manipulări şi persecuţii, fără ingerinţe politice, religioase sau alte constrângeri;
- autonomia personală – universitatea va asigura informarea în permanenţă a
programelor, concursurilor, oportunităţilor de cercetare, studiu, pentru a permite
luarea deciziilor personale în privinţa carierei academice şi profesionale;
- meritul – universitatea trebuie să asigure recunoaşterea şi recompensarea meritelor
personale şi colective.

Norme de etică privind relaţiile dintre cadrele didactice

- promovarea respectului recipric, inclusiv în modul de adresare (ex. formula de

politete);
- aprecierea corectă şi loială a rezultatelor obţinute de colegi, în catedră, colectiv de
cercetare, facultate;
- disponibilitatea de a oferi sprijin profesional (pe linie didactică, ştiinţifică);
- să respecte standardele ştiinţifice şi etice universitare;
- să se abţină de la îndoctrinarea, manipularea şi educarea dogmatică în spaţiul
universitar laic (excepţie Facultatea de Teologie);
- interzicerea denaturării conţinutului ştiinţific al cursurilor predate studenţilor sau a
rezultatelor cercetării;
- intransigenţa faţă de orice tentaţii de fapte de corupţie în rândul cadrelor didactice ;
- să militeze împotriva oricărei forme de plagiat în activitatea ştiinţifică sau
elaborarea manualelor, tratatelor universitare;
- să combată discriminarea în mediul academic, care afectează dreptul unui cadru
didactic datorită vârstei, sexului, dizabilităţilor, naţionalităţii, etniei, religiei,
categoriei sociale, stării materiale, orientării sexuale sau modului de provenienţă;
- nu este permisă hărţuirea de orice formă, misoginism, sexism, rasism, şovinism,
xenofobia, etc.;
- să dea dovadă de spirit critic când cadrele didactice încalcă standardele ştiinţifice,
pedagogice, etice.

Norme de etică privind relaţiile dintre studenţi

- promovarea spiritului de colegialitate şi respect reciproc;

- rezolvarea pe cale amiabilă a conflictelor şi disputelor dintre studenţi;
- interzicerea oricărei forme de fraudă intelectuală/împrumutarea lucrărilor,
proiectelor altor colegi, sub forma rezultatelor proprii, plagiatul, copiatul, etc.;
5
- promovarea spiritului de competiţie loial;

Norme de etică privind relaţiile dintre cadre didactice şi studenţi

- folosirea celor mai adecvate metode de predare a cursurilor/seminariilor pentru a

atrage interesul studentului;
- transparenţa procesului instructiv, educativ, cunoaşterea cerinţelor de pregătire
pentru examen, verificări, ponderea – notări cu activitate practică;
- asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea examenelor, verificărilor sau susţinerea
proiectelor şi a evaluării corecte şi obiective;
- sancţionarea plagiatului şi a copiatului la examene, verificări, proiecte, examen de
absolvire, proiect de licenţă;
- nu este admisă hărţuirea în diverse forme;
- este interzisă tentativa de mituire sub orice formă, a codului didactic de către
student, cu scopul promovării examenului, verificării sau traficarea examenelor, în
schimbul unor sume de bani, bunuri materiale, servicii sau avantaje primite de
cadrul didactic;
- respectarea principiului nediscriminării şi egalităţii de şanse;
- păstrarea confidenţialităţii în probleme ce ţin de viaţa privată a studenţilor (ex.
statutul marital, disabilităţi, domiciliu, apartenenţa politică, religioasă).

Norme de etică privind relaţiile dintre angajaţii Universităţii care reprezintă

personalul didactic auxiliar şi nedidactic

- păstrarea unor relaţii colegiale şi respect reciproc, indiferent de nivelul studiilor,

experienţă, vârstă, sex, orientare religioasă, apartenenţă politică etc.;
- colaborarea dintre compartimente şi comunicarea;
- respectarea confidenţialităţii ce ţine de viaţa privată;
- se interzice tentativa de mituire sub diverse forme, în scopul angajării sau
promovării personalului sau acceptarea de foloase necuvenite.

Norme de etică privind relaţiile dintre studenţi şi personalul didactic auxilia

sau nedidactic

- rezolvarea cu tact şi solicitudine a problemelor studenţilor;

- sancţionarea tentativei de mituire şi acceptarea mitei în relaţiile studenţi – personal
auxiliar (social, administrativ);

6
- asigurarea unui tratament egal în soluţionarea problemelor studenţeşti în domeniul
căminelor şi cantinelor;
- respectarea confidienţialităţii privind viaţa privată a studenţilor;
- este interzisă hărţuirea de orice tip.

Norme de etică privind relaţiile dintre cadrele didactice şi personalul

nedidiactic şi auxiliar

- respectul recirpoc în activitatea instructiv educativă şi social administrativă;

- evaluarea corectă de către cadrele didactice a activităţii personalului auxiliar;
- interzicerea hărţuirii de orice fel a personalului didactic, auxiliar, nedidactic;
- sesizarea de către oricare dintre părţi a actului de încălcare a normelor de etică
universitară.

Norme de etică privind relaţiile dintre structurile de conducere şi personalul

universitar

- structurile de conducere ale universităţilor au obligaţia de a promova principiile etice

ale integrităţii academice;
- structurile de conducere au obligaţia de a asigura transparenţa şi comunicarea cu
comunitatea academică;
- conducerea catedrelor, departamentelor, a colectivelor de cercetare vor reprezenta
echitabil sarcinile de serviciu;
- evaluarea obiectivă a activităţii desfăşurate de personalul din subordine;
- sancţionarea încălcării normelor de etică universitară, în desemnarea comisiilor de
licitaţii sau evaluare;
- sancţionarea oricăror acte de discriminare, hărţuire a conflictelor de interese –
respect, confidenţialitate în probleme de viaţă privată a personalului universităţii.

Procesul de predare din punct de vedere al integrităţii

Ca tipuri de comportament care reprezintă încălcări ale integrităţii academice în

procesul de predare, amintim:
- înşelătoria – prin plasarea de materiale nepermise de cadrul didactic, de ex. prin
telefon, etc.
- copierea;
- modificarea notelor pe lucrările scrise (înainte de a solicita
recorectarea);

7
 - semnarea prezenţei pentru cineva absent sau solicitarea ca
altcineva să semneze în locul tău.
- plagiat – copierea unui text sau idei dintr-o teză fără a menţiona provenienţa
- parafrazarea fără a menţiona provenienţa;
- copierea de la un coleg şi asumarea materialului ca propriu;
- predarea aceluiaşi material /temă la două discipline diferite, fără
aprobarea cadrelor didactice.
- colaborarea neautorizată
- peste limitele impuse de cadrul didactic;
- primirea intrebărilor şi răspunsurilor înainte de examen;
- oferirea spre vânzare a materialelor didactice solicitate la un curs,
stiind că vor fi folosite de student pentru obţinerea notei ;
- facilitarea unui comportament neadecvat
- permisiunea unui student de a copia o temă;
- permisiunea unui student de a copia în timpul examenului ;
- participarea la un examen sau rezolvarea unei teme în locul altui
student (substituire de persoane).
- alte tipuri
- falsificarea sau modificarea neautorizată a unui document
academic;
- obstrucţionarea activităţii academice a altui student;
- abuzuri.

Constatarea unei abateri/sancţionarea pentru nerespectarea integrităţii

academice

Suspiciunile de încălcare a integrităţii academice se soluţionează de către un

comitet al facultăţii (vezi codul de etică) parcurgând mai multe etape:
- întâlnirea preliminară;
- audierea;
- apelul/contestaţia.
La aplicarea sancţiunii se are în vedere gravitatea abaterii, experienţa studentului,
recunoaşterea sau nu a vinovăţiei, probele formulate, numărul abaterilor anterioare şi
efectul asupra studentului a sancţiunii. Printre sancţiuni amintim:
- mustrarea sau avertismentul scris;
- participarea la un program de promovare a integrităţii academice;
- refacerea examenului, rescrierea materialului;
- picarea examenului;

8
 - suspendarea participării la cursurile universitare pe perioadă
determinată;
- excluderea din universitate / mneţionarea în foaia matricolă;
- retragerea diplomei, certificatului, titlului ecademic;

Măsuri de prevenire:
- În activitatea de predare
- distribuirea unor documente privind informaţiile referitoare la
integritatea academică, explicarea relaţiei de colaborare în timpul
testelor, din primele zile de curs;
- stimularea studenţilor pentru a pune întrebări şi a clarifica
elemente de integritate, sancţiunile, accesul la informaţii generale;
- aducerea la cunoştinţa studenţilor a cauzelor de integritate prin
luarea la cunoştinţă (semnarea procesului-verbal);
- identificarea metodelor pentru descurajarea actelor de înşelătorie
prin prezentarea mai multor versiuni de examen, modificarea
ordinii subiectelor, numerotarea testelor, solicitarea de a depune
toate materialele, căştile, telefoanele, etc., posibile surse de
fraudare a examenului, verificarea identităţii studenţilor,
schimbarea modului de aranjare în sală a studenţilor, formulare de
eseuri, semnarea foilor de examen, solicitarea de a folosi pix sau
stilou pentru a preveni modificările, supravegherea de mai multe
cadre didactice a desfăşurării examenului, notarea punctajului
pentru fiecare subiect şi bararea spaţiilor libere, schimbarea
tematicii proiectelor de la un semestru la altul, solicitarea adresată
studenţilor de a prezenta o sinteză a cursurilor, proiectului,
comentarea unor articole relevante.
- În activitatea de cercetare standardele de integritate sunt specifice, reglementate
prin acte normative speciale (ex. Ordonanţa Guvernului nr.57/2002, Legea
nr.324/200, Legea nr.319/2003). Cât priveşte studenţii, în activitatea de cercetare a
acestora, lipsa de integritate se manifestă sub mai multe forme:
- plagiat;
- achiziţionarea unor proiecte, lucrări de pe site-uri specializate
asumându-şi-le ;
- susţinerea aceluiaşi proiect la mai multe discipline;
- modificarea datelor/informaţiilor din lucrările altor colegi şi
asumarea acestora;
- parafrazarea ideii fără indicarea sursei;
- preluarea fără acordul autorului a unei lucrări ca fiind contribuţie
proprie,
9
 Cu privire la problematica cea mai curentă şi practicată metodă, plagiatul,
literatura de specialitate reţine mai multe niveluri de intensitate al acestuia.3
- frauda – copierea întregii lucrări cu adăugarea introducerii şi a
concluziei;
- plagiat substanţial – preluarea consistentă a informaţiilor, fără
indicarea ghilimelelor sau citarea;
- plagiat întâmplător – preluarea, copierea parţială, parafrazare, fără
indicarea sursei;
- autoplagiatul – refolosirea unor lucruri sau idei din acesta, care au
făcut deja obiectul publicării.
Pentru a evita aceste practici, cadrele didactice au misiunea de a lua măsuri pentru
prevenirea acestora, astfel:
- educarea şi informarea studentului cu privire la dreptul de
proprietate intelectuală;
- popularizarea procedurilor şi consecinţelor;
- îndrumarea pe tot parcursul cursului, verificarea permanentă a
cunoştinţelor, susţinerea orală a lucrărilor de cercetare.
Pentru aceste motive, cadrele didactice, la rândul lor, trebuie să:
- cunoască codurile etice şi de integritate din universitate;
- să facă cunoscut studenţilor standardele de integritate,
consecinţele încălcării acestora;
- să respecte la întocmirea cursurilor, a materialelor didactice, a
surselor de informare;
- reevaluarea metodelor de predare folosite, schimbarea testelor şi a
subiectelor de examen cât mai des;
- să angreneze în discuţie studenţii privind tematici abordate,
susţinerea orală a unor lucrări.

3 Pearson, Gretchen – „Part title Electronic Plagiarism Seminar Syracuse, NY, Noreen Reale, Falcone Library, Le Moyne
College 2002.
10