See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/311724769

Contabilitatea de gestiune aplicata in industrie

Presentation · March 2008

DOI: 10.13140/RG.2.2.22076.23680

CITATIONS READS

0 1,185

1 author:

Luminita Crsitina Pirau

Universitatea Tehnica Cluj-Napoca
34 PUBLICATIONS   8 CITATIONS   

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Luminita Crsitina Pirau on 19 December 2016.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

CONTABILITATEA DE GESTIUNE ÎN INDUSTRIE

2 0 0 8

1
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

CUPRINS

1. Introducere......................................................................................................................... 3

2. Bazele şi metodologia contabilităţii de gestiune ............................................................... 4

2.1. Definirea contabilităţii de gestiune............................................................................. 4
2.2. Obiectivele şi sfera de cuprindere .............................................................................. 5

3. Elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli .................................................................... 6

4. Sistemul informaţional contabil al cheltuielilor de producţie şi de calculaţie a

costurilor în contabilitatea de gestiune ............................................................................. 10

5. Noţiunea, importanţa şi sfera de cuprindere a calculaţiei în contabilitate....................... 12

6. Felurile şi formele calculaţiei costurilor.......................................................................... 13

7. Principiile calculaţiei costurilor....................................................................................... 16

8. Calculaţia efectivă a costurilor de producţie ................................................................... 17

9. Concluzii.......................................................................................................................... 18

10. Bibliografie.................................................................................................................... 19

2
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

1. INTRODUCERE

Contabilitatea de gestiune trebuie să furnizeze date legate de cantitatea de rebuturi,

costurile de prelucrare a produselor necorespunzătoare calitativ, costul reparaţiilor în perioada
de garanţie, etc.
Profesorul Mihai Ristea a precizat următoarele: „Contabilitatea de gestiune este
reprezentarea analitică a proceselor interne ale întreprinderilor care produc transformări
calitative şi cantitative în masa patrimoniului. Informaţia construită este destinată
administratorilor, ca beneficiari interni, care trebuie să răspundă la întrebarea cum să aloce şi
să utilizeze resursele întrebuinţate de investitori pentru a realiza performanţa.”
Definiţie respectivă scoate în evidenţă faptul că:
- obiectivul contabilităţii de gestiune îl reprezintă reflectarea relaţiilor interne
- ea trebuie organizată în raport cu cerinţele conducerii
- trebuie organizată în raport cu structura întreprinderii
- să fie suplă, simplă şi operativă

Contabilitatea de gestiune a unei unităţi de producţie permite monitorizarea şi

controlul informaţiilor referitoare la performanţele unităţii de producţie, într-un mediu
complet integrat cu tranzacţiile şi operaţiunile din cadrul întregii organizaţii.
Contabilitatea menţine un set complet, corect şi auditat de registre pentru raportarea
legală, informarea managementului şi ca sursă de informaţii pentru aplicaţiile analitice,
permiţând unităţii de producţie să aibă un control strict asupra profitabilităţii. Soluţia asigură
următoarele procese: Contabilitate centre de cost, Contabilitate centre de profit, Contabilitate
comenzi interne, Planificare şi raportare.

3
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

2. BAZELE ŞI METODOLOGIA CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE

2.1. Definirea contabilităţii de gestiune

Din 1 ianuarie 1993 se aplică contabilitatea dualistă: un circuit aferent contabilităţii

financiare şi un circuit aferent contabilităţii de gestiune.

Contabilitatea financiară furnizează informaţii sintetice care se finalizează în

situaţiile financiare anuale compuse din bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţie de fluxuri de
trezorerie, situaţia modificărilor capitalurilor şi politici financiare şi note explicative. Aceste
situaţii prezintă poziţia financiară a întreprinderii, performanţa şi modificarea poziţiei
financiare.
Datele furnizate de contabilitatea financiară se adresează utilizatorilor externi
(investitorii de capital, creditorii, clienţii, instituţiile statului, băncile, personalul) şi
utilizatorilor interni (managerilor) pentru analize financiare.

Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii analitice de detaliu referitoare la

eficienţa utilizării factorilor de producţie. Prin contabilitatea de gestiune se determină costul
de producţie pe produs, lucrare sau serviciu (P, L, S), costul pe centre de responsabilitate,
costul diferitelor funcţiuni, rezultatele analitice (pe produs, lucrare sau serviciu şi pe centre).
Ea furnizează informaţii de natură economică exprimate atât în unităţi monetare cât şi
nemonetare (fizice).
Contabilitatea de gestiune are ca obiect:
- cunoaşterea detaliată a proceselor de alocare a resurselor în interiorul întreprinderii pe
centre de responsabilitate şi pe produse
- metode de transformare a resurselor consumate în rezultate
- elaborarea previziunilor având la bază consumurile trecute putându-se evalua în timp
consecinţele activelor viitoare

Contabilitatea de gestiune furnizează date care vin să completeze informaţiile din

contabilitatea financiară şi ele se adresează exclusiv managerilor ca beneficiari interni de date.
Rezultă că contabilitatea de gestiune are ca finalitate furnizarea informaţiilor necesare
luării deciziilor de către manageri având în fond 2 scopuri:
- calcularea costurilor
- influenţarea comportamentului celor care pot acţiona asupra costurilor.
Institutul contabilităţii de gestiune american defineşte contabilitatea de gestiune astfel:
„Procesul de identificare, colectare, analiză, prelucrare, interpretare şi transmitere a
informaţiilor financiare şi nefinanciare utilizate de manageri pentru realizarea funcţiilor de
planificare, evaluare şi control în cadrul întreprinderii şi pentru asigurarea utilizării şi
evidenţierii corespunzătoare a resurselor acesteia.”
Evoluţia contabilităţii de gestiune s-a făcut în paralel cu metodele de management şi
contabilităţii de gestiune i se cer tot mai multe analize ale datelor financiare, referitoare la:
- creşterea calităţii produselor şi serviciilor firmei

4
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

- reducerea timpului necesar pentru proiectarea, crearea şi livrarea produselor şi

serviciilor
- satisfacerea totală a clienţilor

2.2. Obiectivele şi sfera de cuprindere

În doctrina contabilă vest-europeană sunt evidenţiate următoarele obiective:

1) cunoaşterea costurilor diferitelor funcţiuni (producţie, comercială, administrativă,
cercetare-dezvoltare), precum şi a costurilor produselor fabricate, inclusiv costul producţiei în
curs de execuţie
2) determinarea şi analizarea rezultatelor analitice prin compararea preţului de vânzare
cu costul de producţie
3) determinarea bazelor de evaluare a unor elemente din bilanţ (pentru stocuri de
produse, producţia în curs, pentru imobilizări corporale şi necorporale realizate prin efort
propriu)
4) elaborarea previziunilor privind bugetele de venituri şi cheltuieli
5) urmărirea abaterilor de la previziuni pe feluri de abateri şi cauze
Sintetizând toate obiectivele de gestiune în unul singur: obţinerea rapidă de date
exacte, fiabile, clare, adaptabile la diferitele aspecte ale gestiunii curente şi utilizarea lor
raţională în procesul de luare a deciziilor.
Contabilitatea de gestiune se poate realiza prin optica produsului şi a centrului de
responsabilitate.
Dacă contabilitatea de gestiune se organizează pe baza opticii prin produs, dominanţa
gestiunii este construită pe relaţia dintre preţul de vânzare (Pv) şi costul produsului (Cp):
± R = Pv – Cp.
Dacă contabilitatea de gestiune se organizează prin optica centrului de
responsabilitate, accentul este pus pe măsurarea rezultatului gestiunii centrului ca diferenţă
între venituri şi cheltuieli.
În România, în sfera contabilităţii de gestiune intră următoarele probleme:
- înregistrarea operaţiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii,
activităţi, faze de fabricaţie, etc.
- decontarea producţiei
- calculul costurilor de producţie pe PLS şi inclusiv pentru producţia în curs de
execuţie
În România se pune accent pe calcularea costurilor şi determinarea rezultatelor
analitice.
Contabilitatea de gestiune a fost creată pentru a satisface nevoile informaţionale
interne ale managerilor şi ea este concepută a fi evolutivă, adaptându-se noilor solicitări de
informaţii cerute de manageri.

5
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

3. ELABORAREA BUGETULUI DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

Pentru desfasurarea unei activitati economice si financiare care sa duca la obtinerea

unor rezultate optime, întreprinderile elaboreaza planuri de productie si bugete de venituri
si cheltuieli care reflecta, în expresie baneasca, activitatile de investitii, aprovizionare,
productie si desfacere, precum si alte activitati.
În conformitate cu semnificatia dictonului „a guverna înseamnă a prevedea”,
conducerea moderna a întreprinderii are ca prima atributie previziunea, iar previziunea
financiara este o importanta activitate de planificare.
Instrumentele de realizare a previziunii financiare sunt bugetele întreprinderii care,
spre deosebire de bilant si contul de rezultate, sunt destinate nevoilor interne de orientare spre
realizarea obiectivului propus în exercitiul financiar viitor.
Actiunea financiara precede orice actiune tehnica, economica si organizatorica. Astfel,
mai întâi se procura resursele financiare necesare si apoi are loc fluxul real de bunuri si
servicii catre întreprindere prin compensarea acestuia cu un flux financiar, în sens invers.
Putem spune ca decizia financiara este apriorica oricarei decizii economice, ceea ce este de
natura sa releve importanta elaborarii si fundamentarii bugetului fiecarei astfel de actiuni. O
caracteristica a vietii economice a întreprinderii este preocuparea de a elabora Bugetul de
venituri si cheltuieli pentru activitatea ce urmeaza sa se desfasoare.
Bugetele de venituri si cheltuieli cuprind indicatori financiari care reflecta volumul si
circuitul activelor imobilizate si al activelor circulante, necesarul de finantat, sursele de
finantare, volumul acumulatorilor si destinatia rezultatelor, varsamintele catre organul ierarhic
superior si la bugetul statului, precum si subventiile primite de la acesta.
Bugetul de venituri si cheltuieli constituie un puternic instrument care influenteaza
activitatea economico-financiara a întreprinderilor, fiind totodata un mijloc de execitare a
controlului financiar. Bugetul de venituri si cheltuieli se întocmeste pe baza programului de
productie si de prestari servicii, a planului costurilor de productie (bugete partiale pe produse
sau activitati), tinând seama de modul cum s-au realizat acesti indicatori în perioada
precedenta si ritmul de crestere a productiei si a veniturilor în ultimii ani. Numai în acest fel,
prin bugetul de venituri si cheltuieli se pot face prevederi juste de resurse financiare, ele
contribuind la dezvoltarea echilibrata a sectoarelor si a subramurilor de productie din
întreprinderi.
Bugetul de venituri si cheltuieli este format din mai multe planuri, calcule si situatii cu
ajutorul carora se determina diferiti indicatori financiari cuprinsi în documentul de plan
centralizator. Bugetele de venituri si cheltuieli sunt însotite de documentatii referitoare la
calculul indicatorilor principali.
Bugetul activitatii generale contine informatii privind veniturile, cheltuielile si
rezulatele preconizate a se realiza într-un exercitiu financiar pe ansamblul unitatii
patrimoniale, comparativ cu exercitiul financiar precedent.
Aparent, „Bugetul activitatii generale”, s-ar putea elabora pe baza datelor din
contabilitate financiara, estimat global în functie de indicele de modificare a volumului fizic
al activitatii, ţinând cont de:

6
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

Iv – indicele modificarii volumului fizic al activitatii;

Q1 – volumul fizic al activitatii în exercitiul financiar curent;
Q0 – volumul fizic al activitatii în exercitiul financiar (de baza).
Folosirea acestui procedeu ar asigura rezultate acceptabile, numai daca ar exista:
a) o stabilitate absoluta a activitatilor ce tin de realizarea structurii sortimentale, a
conditiilor tehnico-economice în care se realizeaza productia si preturile;
b) posibilitati de exprimare într-o singura unitate de masura fizica a întregii activitati
desfasurate de unitatea patrimoniala;
c) posibilitati de separe a veniturilor si cheltuielilor în variable, semivariabile si fixe,
urmând ca indicele de modificare a volumului fizic al activitatii sa se aplice numai asupra
veniturilor si cheltuielilor variabile si eventual agregat cu „indicele de variabilitate” asupra
celor semivariabile.
Prin urmare, aplicabilitatea practica a acestei metode da arareori rezultate
satisfacatoare, de mai mare eficienta fiind:
• procedeul corelatiei interbugete care consta în elaborarea de bugete separate de
venituri si respectiv de cheltuieli pe fiecare element de venit, respectiv de cheltuiala a
„Bugetului activitatii generale”. În acest caz, fiecare element de venit sau cheltuiala
urmeaza sa fie fundamentat în functie de continutul, natura si modalitatea de formare.
Odata elaborate, bugetele separate de venituri, respectiv, de cheltuieli se centralizeaza
în „Bugetul activitatii generale”;
• procedeul centralizarii bugetelor de venituri si cheltuieli, ale substructurilor
organizatorice (fabrici, uzine, sectii, ateliere etc.) care presupune elaborarea într-o
prima faza a bugetelor de venituri si cheltuieli la nivelul fiecărei substructuri
organizatorice ca si „Bugetul activitatii generale” si apoi centralizarea, element cu
element, de venituri si cheltuieli, pâna la nivelul de ansamblu al unitatii patrimoniale;
• procedeul centralizarii antecalculatiilor si preturilor produselor, lucrarilor si serviciilor
care se preteaza îndeosebi pentru bugetarea veniturilor si cheltuielilor din exploatare.
Procedeul presupune elaborarea, într-o prima faza, a preturilor estimate de vânzare si a
costurilor unitare în structura veniturilor, respectiv, a cheltuielilor din exploatare,
urmând ca într-o a doua faza sa se pondereze, în structura, componentele preturilor si
costurilor cu volumul fizic al fiecarui produs, lucrare sau serviciu preconizate a se
realiza si centraliza în „Bugetul activitatii generale”.
„Bugetul activitatii de productie” furnizeaza informatii privind productia marfa pe
structura, costul de productie cu precizarea elementelor încorporate în acesta, rezultatele
prognozate, materializate în profit sau pierdere, recapitulatia costurilor totale cu defalcarea pe
cheltuieli materiale, cu munca vie si alte cheltuieli.
Elaborarea „Bugetului activitatii de productie” presupune, într-o prima faza, stabilirea
programului de productie si antecalcului costurilor în structurarea cheltuielilor identificabile,
cum sunt cele cu materialele, manopera si eventual amortizarea utilajelor direct afectabile si
neidentificabile sau indirecte.
Prin „Bugetul activitatii de investitii” se stabilesc sursele de acoperire a cheltuielilor
cu investitiile oferind informatii privind resursele proprii, cu precizarea naturii acestora,

7
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

destinatia resurselor proprii, cheltuielile cu investitiile, excedentul sau deficitul.

Bugetul împrumuturilor garantate de stat se întocmeste pe baza acordurilor si
contractelor de credite garantate de stat, acordate de fiecare banca finantatoare, în lei sau în
valuta, dupa caz. Prin intermediul acesteia se furnizeaza informatii privind datoria unitatii
patrimoniale, garantata de stat în structura:
- datoria efectiva a unitatii patrimoniale la începutul perioadei;
- angajari de împrumuturi în cursul perioadei;
- platile efectuate;
- rambursarile, dobânzile, comisioanele si spezele bancare;
- datoria efectiva de la sfârsitul perioadei.
Componenta standardizata intitulata „Rezerve” a „Bugetului de venituri si cheltuieli
ale regiilor autonome si societatilor comerciale de stat” se întocmeste pe feluri de rezerve si
fonduri constituite în baza reglementarilor legale si/sau statutare în care sunt prezentate
resursele, utilizarile si soldurile la sfârsitul exrcitiului financiar.
În structura „Bugetului de venituri si cheltuieli ale regiilor autonome si societatilor
comerciale de stat” s-au introdus si doua componente care furnizeaza unele informatii
suplimentare cu privire la preliminarea repartizarii profitului net si relatiile de calcul ale
principalilor indicatori economico-financiari.
Aceste componente sunt:
• componenta „Repartizarea profitului net” prin care se prevede modul de repartizare
previzionat a profitului net pe destinatii, în anul curent, comparativ cu anul precedent,
având în vedere prevederile legale în cazul regiilor autonome si societatilor comeciale
cu capital de stat si hotarârile anticipate ale adunarilor generale ale actionarilor sau
asociatilor în cazul societatilor cu capital privat;
• componenta „Principalii indicatori economico-financiari” cuprinde indicatorii
economici si financiari ce permit caracterizarea în detaliu a unitatii economice,
permitând utilizatorului multiple modalitati de interventie si actiune pentru a asigura
cresterea valorii întreprinderii, limitând la minimum dependenta unitatii si riscul daca
se promoveaza si respecta exigentele bugetarii financiare.
Preocuparii de elaborare a bugetului de venituri si cheltuieli i se asociaza aceea de a
respecta prevederile propriului buget pâna la limita la care bugetul ar putea deveni o restrictie
în cresterea eficientei. Exista astfel avantaje si dezavantaje în legatura cu elaborarea bugetului
de venituri si cheltuieli ale întreprinderii, cum ar fi:
Avantaje:
Bugetul de venituri si cheltuieli are rolul de a orienta întreprinderea spre un scop
anume: rentabilitatea, lichiditatea, diminuarea riscurilor etc. În lipsa unui plan,
conducerea întreprinderii nu ar avea drept repere decât realizarile anilor anteriori sau
realizarile concurentei. Acestea constituie însa referinte putin fiabile. Rezultatele
perioadei precedente pot înregistra unele fluctuatii, favorabile sau nefavorabile,
determinate de conditiile concrete ale perioadei precedente si care nu se extrapoleaza
întocmai la perioadele urmatoare. De asemenea, nu exista garantia ca realizarile
precedente sau cele ale concurentei sunt optime si ca acestea pot fi retinute ca norme

8
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

ale perioadei de executie a bugetului de venituri si cheltuieli.

Planificarea financiara coordoneaza eforturile tuturor compartimentelor functionale,
întrucât toate sunt antrenate în procesul de executie a bugetului de venituri si
cheltuieli, într-o masura mai mare sau mai mica. Totodata, procesul de elaborare a
bugetului de venituri si cheltuieli presupune mai multe variante deoarece o decizie
financiara favorabila compartimentului care poate a luat-o poate fi mai putin
favorabila altui compartiment sau ansamblului întreprinderii.
Elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli va favoriza implementarea unui sistem
eficace de control prin compararea realizarilor cu previziunile si luarea masurilor de
corectare la momentul oportun. Pentru controlul executiei bugetului de venituri si
cheltuieli, fiecare întreprindere îsi întocmeste un „Tablou lunar” care compara
realizarile cu previziunile fiecarui indicator din bugetul de venituri si cheltuieli. Acest
„tablou” poate fi prezentat conducerii întreprinderii însotit de comentariile, sugestiile
si previziunile sefului de compartiment. Pe baza lui, conducerea întreprinderii va
decide în fiecare luna sau trimestru asupra modificarilor de previziuni pe care
evenimetele recente le impun sau va stabili directive noi pentru impulsionarea
activitatii compartimentelor.
Dezavantaje:
În loc de a servi drept ghid, bugetul de venituri si cheltuieli poate deveni o frâna în
eforturile de adaptare la conditii noi, diminuând flexibilitatea întreprinderii. Acest
pericol este cu atât mai real cu cât bugetele de venituri si cheltuieli sunt mai detaliate.
De aceea, bugetele de venituri si cheltuieli trebuie sa descrie limitele generale ale
evolutiei financiare, sa asigure o marja de manevrare în interiorul prevederilor proprii
si posibilitatea de a fi revazute.
Planificarea financiara poate deveni o sursa de risipa prin tendinta compartimentelor
de a-si supraestima nevoile proprii de finantare. Mai mult, conducerea operativa
apreciaza propriul personal, dupa „dexteritatea” acestuia de a câstiga partida în
atragerea celei mai mari parti din sursele de finantare ale întreprinderii. Remediul
acestor consecinte negative ar consta în elaborarea unor bugete flexibile în functie de
cifra de afaceri si în disocierea planificarii financiare de promovare a personalului.
Bugetul de venituri si cheltuieli, odata elaborat, este analizat temeinic de consiliul de
administratie. Dupa analiza si eventulalele modificari si îmbunatatiri, acesta intra în
faza de executie.

9
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

4. SISTEMUL INFORMATIONAL CONTABIL AL CHELTUIELILOR DE

PRODUCŢIE ŞI DE CALCULAŢIE A COSTURILOR ÎN CONTABILITATEA DE
GESTIUNE

Subsistemul de documente privind cheltuielile de productie cuprinde aceleasi

documente primare din subsistemul de documente al cheltuielilor, intrucat pentru calcularea
costurilor in contabilitatea de gestiune se preiau datele certe din contabilitatea financiara a
intreprinderii.
Subsistemul conturilor de gestiune.
Contabilitatea cheltuielilor de productie si de calculatie a costurilor se organizeaza in
contabilitatea de gestiune, utilizand conturile din clasa 9 “Conturi de gestiune “.
Contabilitatea de gestiune interna are ca obiect circuitul patrimonial intern, descriind
procesele interne transformatoare, proprii activitatii intreprinderii. Ea asigura informatia
privind cheltuielile si veniturile pe fiecare purtator de valoare – obiect de calculatie: produs,
lucrare, serviciu, precum si pe locuri de cheltuieli: sectii, sectoare, ferme, ateliere.
In acest scop trebuie luate masuri organizatorice de structurare si codificare a
contabilitatii in functie de specificul intreprinderii. Pornind de la situatia existenta,
structurarea cheltuielilor se face astfel:
Pentru activitatea de baza: pe locuri de cheltuieli (sectii, ateliere) si pe purtatori de
costuri (produse, faze, comenzii), iar structura costului este facuta pe elemente de
cheltuieli;
Pentru activitatea auxiliara: pe locuri de cheltuieli, respectiv, pe sectii auxiliare cu
productie omogena, cum sunt: serviciul de transport, centrala electrica, centrala
termica, centrala de apa, si pe sectii auxiliare cu productie neomogena, cum sunt:
atelierul de reparatii, atelierul de scularie, iar in cadrul acestora pe purtatori de costuri,
respectiv, pe produse obtinute: energie electrica, apa, abur, servicii;
La activitatea comuna, cheltuielile sunt identificate numai pe loc generator de
cheltuieli (sectie);
La activitatea de administratie si conducere, cheltuielile sunt identificate numai la
nivelul general al intreprinderii.

Conturile din clasa 9 “Conturi de gestiune“ aplicate la aceste structuri se desfasoara

pe urmatoarele grupe:
90 “Decontari interne“
92 “Conturi de circulatie“
93 “Costul productiei“
Grupa 90 “Decontari interne“ cuprinde urmatoarele conturi sintetice de gradul I:
901 “ Decontari interne privind cheltuielile “
902 “ Decontari interne privind productia obtinuta“
903 “ Decontari interne privind diferentele de pret“
Contul 901 “ Decontari interne privind cheltuielile“ este utilizat pentru evidentierea
decontarilor, respectiv, a consumurilor de factori in procesul de productie pe genuri de

10
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

activitati: activitatea de baza, auxiliara, comuna, generala si de desfacere, precum si pe

elemente primare consumate. Are functie contabila de cont bifunctional. Se crediteaza in
timpul perioadelor de gestiune prin debitul conturilor de cheltuieli (921, 922, 923, 924, 925) si
se debiteaza la sfarsitul perioadei de gestiune prin creditul conturilor 931 “Costul productiei
obtinute“ si 903 “Decontari interne privind diferentele de pret“.
Contul sintetic 901 “Decontari interne privind cheltuielile“ se poate desfasura in analitice
pe elemente primare consumate, respectand structura clasei 6 “Cheltuieli“, din contabilitatea
financiara, astfel :
901.600 “Decontarea cheltuielilor cu materiile prime“
901.601 “Decontarea cheltuielilor cu materialele consumabile“
901.602 “Decontarea cheltuielilor cu obiectele de inventar“
901.611 “Decontarea cheltuielilor cu intretinerile si reparatiile “
901.605 “Decontarea cheltuielilor cu energia si apa“
901.626 “Decontarea cheltuielilor postale si taxelor de telecomunicatii“
901.627 “Decontarea cheltuielilor bancare si asimilate“
901.641 “Decontarea cheltuielilor cu remuneratiile personalului“
901.645 “Decontarea cheltuielilor cu asigurarile si protectia sociala“
901.681 “Decontarea cheltuielilor de exploatare privind amortizarile si provizioanele“
Contul 902 “Decontari interne privind productia obtinuta“ este utilizat pentru
evidentierea decontarilor interne privind costul productiei obtinute in timpul perioadei si
stabilirea diferentelor de pret favorabile sau nefavorabile. Are functia contabila de cont
bifunctional. Se crediteaza in timpul lunii cu ocazia obtinerii produselor finite in
corespondenta cu contul 931 “Costul productiei obtinute“ si 903 “Decontari interne privind
diferentele de pret” . Se debiteaza la sfarsitul lunii in corespondenta cu conturile de calculatie
(921 , 922 , 923, 924 , 925), precum si cu 933 “Costul productiei in curs de executie“. Contul
902 se desfasoara in conturi analitice pe feluri de productie obtinute (A , B , C , …N ) .
Contul 903 “Decontari interne privind diferentele de pret“ este utilizat pentru
evidentierea diferentelor de pret calculate la sfarsitul lunii, intre costul efectiv al productiei
obtinute si costul prestabilit cu care au fost inregistrate produsele in momentul obtinerii. Are
functia conntabila de cont de activ si indeplineste si functia de cont rectificativ al costului de
inregistrare al produselor. Se debiteaza la sfarsitul lunii in corespondenta cu contul 902
“Decontari interne privind productia obtinuta“ si se crediteaza in corespondenta cu contul 901
“Decontari interne privind cheltuielile“. Contul 903 se desfasoara in conturi analitice pe feluri
de productie obtinute.
Diferentele de pret rezulta din compararea costului efectiv al produselor obtinute si cel
prestabilit cu care au fost evidentiate in momentul obtineri. Acestea pot fi diferente favorabile
daca costul efectiv este mai mic decat cel prestabilit si se inregistreaza in rosu sau in negru dar
incadrate in chenar. Diferentele nefavorabile se obtin atunci cand costul efectiv este mai mare
decat cel prestabilit si se inregistreaza in negru.
Grupa 92 “Conturi de calculatie“ cuprinde urmatoarele conturi sintetice de gradul I :
921 “Cheltuielile activitatii de baza“
922 “Cheltuielile activitatii auxiliare“

11
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

923 “Cheltuieli indirecte de productie“

924 “Cheltuieli generale de administratie“
925 “Cheltuieli de desfacere“
Aceste conturi sunt utilizate pentru evidentierea cheltuielilor pe feluri de activitati si in
cadrul acestora pe obiecte de calculatie, precum si pentru calcularea costurilor .Au functie
contabila de conturi de activ. Se debiteaza in timpul lunii cu cheltuielile efectuate in
corespondenta cu contul 901 “Decontari interne privind cheltuielile“. Se crediteaza la sfarsitul
lunii pentru decontarea cheltuielilor efective pe feluri de produse sau activitati, in
corespondenta cu conturile 902 “Decontari interne privind productia obtinuta“ si 933 “Costul
productiei in curs de executie“.
Grupa 93 “Costul productiei“ cuprinde urmatoarele conturi sintetice de gradul I:
931 “Costul productiei obtinute“
933 “Costul productiei in curs de executie“.
Contul 931 “Costul productiei obtinute“ este utilizat pentru evidentierea productiei
obtinute constand in produse finite, semifabricate, lucrari executate si servicii prestate. Are
functie contabila de cont de activ.
Se debiteaza in timpul lunii cu ocazia obtinerii de produse, lucrari si servicii in
corespondenta cu contul 902 si se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul contului 901
“Decontari interne privind cheltuielile“.
Contul 933 “Costul productiei in curs de executie“ are functie contabila de cont de
activ. Se debiteaza la sfarsitul lunii prin creditul conturilor de calculatie (921, 922, 923, 924)
si se crediteaza in corespondenta cu contul 902 “Decontari interne privind productia
obtinuta“.

5. NOŢIUNEA, IMPORŢANTA ŞI SFERA DE CUPRINDERE A CALCULAŢIEI

ÎN CONTABILITATE

Calculatia ca procedeu a metodei contabilitatii reprezinta un ansamblu de operatii

matematice utilizate pe tot parcursul ciclului de prelucrare a datelor si informatiilor furnizate
de contabilitate, incepand cu prelucrarea documentelor primare si incheind cu calculul
rezultatelor financiare si al indicatorilor de eficienta economica din unitatile patrimoniale.
Calculele economice isi gasesc o larga aplicabilitate in toate lucrarile cu caracter
contabil. Astfel, calculatia se utilizeaza la valorizarea bunurilor economice in documente
primare pentru inregistrarea acestora in conturi, la stabilirea rulajului, totalului sumelor si
soldurilor conturilor, cu ocazia intocmirii balantei de verificare si in lucrarile de inventariere a
patrimoniului unitatilor economico-sociale, la intocmirea bilantului contabil si a contului de
rezultate, la analiza situatiei economico-financiare a unitatilor patrimoniale, avand deci
legaturi stranse cu toate procedeele metodei contabilitatii.
Prin intermediul calculatiei se determina indicatorii economico-financiari de
caracterizare a activitatii unitatilor patrimoniale, cum ar fi de exemplu: marimea diferitelor
surse de finantare stabile aflate la dispozitia unitatii–capitalurile proprii, provizioanele pentru

12
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

riscuri si cheltuieli asimilate capitalurilor proprii, diverse categorii de imprumuturi si alte

surse cu durata de finantare mai mare de un an; marimea imobilizarilor necorporale, corporale
si financiare; valoarea de intrare in patrimoniu a mijloacelor fixe, amortizarea mijloacelor fixe
si a altor imobilizari; nivelul stocurilor si productiei in curs de executie; costurile preturile si
valorile de intrare, respectiv de iesire in si din patrimoniu a stocurilor; marimea datoriilor si
creantelor unitatii patrimoniale fata de furnizori, clienti, personalul ei, asigurarile sociale,
bugetul statului, asociati, actionari, diversi debitori si creditori, alte persoane fizice sau
juridice; valoarea titlurilor de plasament, a disponibilitatilor in conturi la banci si in casa,
creditele bancare pe termen scurt si a altor valori de trezorerie care apartin unitatii
patrimoniale; nivelul cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor financiare; costurile, tarifele si
preturile produselor lucrarilor si serviciilor; cheltuieli de circulatie, preturile cu amanuntul ale
marfurilor, precum si alti indicatori economico-financiari ai unitatii patrimoniale.
Desi este prezenta in toate etapele ciclului contabil de prelucrare a datelor, domeniul
prioritar de utilizare a calculatiei il reprezinta totusi calculul costurilor de productie, unde se
parcurg toate etapele incepand cu colectarea cheltuielilor pe obiecte de calculatie sau locuri de
cheltuieli, in functie de posibilitatile de identificare a acestora, repartizarea cheltuielilor de pe
locuri pe obiecte, determinarea cantitativa si valorica a productiei in curs de executie, acolo
unde este cazul, calculul costului efectiv al productiei finite, in functie de metoda de calculatie
utilizata de unitatea respectiva, compararea acestuia cu costul prestabilit si determinarea
abaterilor.

6. FELURILE ŞI FORMELE CALCULAŢIEI COSTURILOR

In activitatea practica din intreprinderi se intalnesc mai multe feluri de calculatii ale
costurilor, fapt pentru care se clasifica dupa mai multe criterii, astfel:
1) Din punctul de vedere al momentului elaborarii calculatiilor in raport de
procesele si fenomenele economice la care se refera, acestea sunt de doua feluri, si anume:
antecalculatiile si postcalculatiile.
Antecalculatia, sau calculatia de deviz, este aceea care se face inainte de efectuarea
operatiunilor si proceselor economice si care are ca scop determinarea unor indicatori ai
programului de productie si ai bugetului de venituri si cheltuieli. In categoria antecalculatiilor
se cuprind: calculatiile de proiect, calculatiile de deviz calculatiile de buget sau de plan,
calculatiile standard sau normative.
Postcalculatia sau calculatia efectiva este aceea care se face dupa ce au avut loc
operatiile si procesele economice si are drept scop stabilirea indicatorilor economici efectivi
ai intreprinderii pentru a controla modul si masura in care s-au realizat previziunile prevazute
in antecalculatii. Postcalculatiile pot fi, la randul lor, impartite in trei categori :
- calculatii contabile, sunt acelea care se bazeaza pe datele contabilitatii, iar indicatorii
pe care ii determina se exprima in marimi absolute; stabilirea lor se face pe baza metodologiei
contabile.
- calculatii statistice, sunt acelea care au la baza datele furnizate de evidenta statistica,

13
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

iar indicatorii stabiliti au la baza o metodologie proprie statisticii si se pot exprima atat in
marimi absolute cat si in marimi relative.
- calculatii de analiza si control ale activitati economico-financiare a unitatii
patrimoniale, sunt acelea care au la baza date furnizate atat de contabilitate cat si de statistica
si se elaboreaza dupa o metodologie proprie analizei si controlului, putandu-se exprima atat in
marimi absolute, cat si in marimi relative.
2) Dupa sfera de cuprindere a elementelor structurale ale indicatorilor economico-
financiari in continutul acestora, calculatiile se impart in: totale si partiale.
Calculatiile totale sunt acelea care iau in considerare la stabilirea indicatorilor
economico-financiari toate elementele structurale ale acestora, motiv pentru care se mai
numesc si calculatii complete. Exemplu: calculul costului complet al productiei fabricate prin
luarea in considerare a tuturor cheltuielilor de productie si desfacere ocazionate de fabricarea
si vanzarea unui anumit produs .
Calculatiile partiale sunt acelea care iau in considerare la determinarea indicatorilor
economico-financiari, numai o parte din elementele structurale ale acestora, limitand deci
continutul lor numai la anumite elemente, in functie de scopul urmarit, motiv pentru care se
mai numesc si calculatii limitative. Exemplu: calculul costului de productie prin luare in
considerare numai a unei parti din cheltuielile de productie si anume a cheltuielilor directe si a
celor indirecte de productie ocazionate de fabricarea unui anumit produs.
3) Din punct de vedere al intervalului de timp la care se intocmesc, pot fi: calculatii
periodice si calculatii neperiodice.
Calculatiile periodice sunt acelea care se intocmesc la intervale de timp egale.
Exemplu: calculatiile de buget sau de plan , calculatiile standard care se intocmesc anual.
Calculatiile neperiodice sunt acelea care se intocmesc la intervale inegale de timp. In
aceasta categorie se cuprind, in general, o serie de postcalculatii, dar si antecalculatiile de
proiect si de deviz.
In ceea ce priveste costul productie, acesta in functie de etapele de formare si de
includere a diferitelor elemente de cheltuieli, poate fi:
• COST DE SECTIE, format din cheltuieli directe plus cheltuieli comune sectiei;
• COST DE UZINA, format din costul de sectie plus cheltuieli generale de
administratie;
• COST COMPLET (comercial), format din costul de uzina plus cheltuieli de
desfacere.
Costurile de productie in functie de obiectul de calculatie pot fi: cost pe grupe de
produse sau pe feluri ale acestora si cost pe comenzi si in cadrul acestora pe: sectii, ateliere,
faze de fabricatie si pe unitati de masura.
Pentru evidenta si calculatia costurilor productiei se utilizeaza diferite metode si
procedee de calculatie, cum sunt:
• Metoda globala, sau simpla;
• Metoda pe faze de fabricatie;
• Metoda pe comenzi;
• Metoda tarif-oră-maşină;

14
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

• Metoda PREŢ-cost;
• Metoda Georges Perrin;
• Metoda costurilor normate;
• Metoda standard-cost.

Metoda globala consta in colectarea intr-un singur cont a tuturor cheltuielilor facute
intr-o perioada de gestiune, care la sfarsitul perioadei se impart la cantitatea de produse
fabricate, exprimate in unitati naturale (bucati, kg, tone, etc. ) si astfel se obtine costul pe
unitatea de produs. Aceasta metoda se aplica in intreprinderile care fabrica un singur produs:
energie electrica, abur, carbune.
Metoda pe faze consta in evidentierea cheltuielilor de productie pe fazele prin care trec
produsele in procesul de fabricatie, de la operatii de prelucrare a materiilor prime, pana la
obtinerea produsului finit. Prin insumarea cheltuielilor din toate fazele se obtin cheltuielile
totale, care impartite la cantitatea de produse obtinute se obtine costul productiei. Aceasta
metoda se aplica in productia de masa unde materiile prime trec prin diferite faze succesive de
prelucrare. De exemplu, in prelucrarea petrolului sunt urmatoarele faze: distilarea primara,
rafinarea, cracarea, fabricarea uleiurilor.
Metoda pe comenzi consta in organizarea contabilitatii analitice a cheltuielilor pe
fiecare comanda, iar in cadrul acesteia pe sectii si pe elemente de cheltuieli. Fisele de conturi
deschise pentru fiecare comanda colecteaza toate cheltuielile ocazionate de comanda
respectiva pe toata durata executiei ei. Aceasta metoda se aplica in intreprinderile
constructoare de masini unde produsele finite se obtin sub forma de unicat prin asamblarea
pieselor si subansamblurilor, precum si in alte ramuri: industria lemnului, intreprinderile de
reparatii, intreprinderile de constructii-montaj.
Metoda tarif-oră-maşină (T.H.M.) constă în stabilirea corectă a costului orei de
funcţionare, respectiv a T.H.M.-ului.
Metoda PREŢ-cost constă în echivalarea dintre similaritatea mişcării preţurilor, mai
degrabă decât similaritatea nivelului preţurilor şi costurile de transport care oferă informaţii
indirecte cu privire la o piaţă geografică relevantă. Existenţa unor costuri semnificative de
transport între regiuni este o explicaţie plauzibilă pentru lipsa comerţului între acestea în
condiţii de preţ date. Preţurile trebuie să acopere în întregime costurile.
Metoda Georges Perrin constă în echivalarea stabilită cu anticipaţie prin calcule, care
exprimă costurile de producţie necesare fabricării unei unităţi din produsul cel mai
reprezentativ al întreprinderii, considerat produs de bază.
Metoda costurilor normate constă în folosirea unor cote medii de cheltuieli comune
efective din anul precedent pentru repartizarea cheltuielilor comune ale perioadei curente pe
produse, lucrări sau servicii prestate.
Metoda standard-cost constă in stabilirea costului real al produsului fabricat,
prestabilit în mod ştiinţific, prin calcule ţinând cont de condiţiile concrete de fabricaţie.

15
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

7. PRINCIPIILE CALCULAŢIEI COSTURILOR

Pentru ca o calculatie a costurilor sa fie cat mai exacta si sa urmareasca mai usor
cheltuielile trebuie sa se tina seama de mai multe principii teoretice si metodologice:
Determinarea obiectului calculatiei reprezinta punctul de plecare in organizarea
calculatiei si este delimitat prin elementul pentru care se efectueaza calculatia. Acesta
difera in raport de particularitatile si organizarea proceselor economice sau a
activitatilor care necesita calculatia respectiva. Cunoasterea obiectului calculatiei are
importanta deosebita in scopul determinarii volumului cheltuielilor pe care le
ocazioneaza o anumita entitate pentru care se calculeaza costul.
Alegerea metodei de calculatie reprezinta o problema cu implicatii deosebite in
determinarea continutului si exactitatii indicatorului care constituie obiect de
calculatie. Astfel, pentru calculul costului productiei fabricate, de exemplu, se pot
utiliza diverse metode in functie de particularitatile tehnologiei si organizarii
productiei, de continutul costului unitar al productiei, de obiectivele urmarite in
activitatea de conducere a procesului de productie.
Organizarea calculatiei contabile in concordanta cu celelalte forme de calculatie
economica (previzionala si statistic ) este un principiu care asigura compatibilitatea
intre datele previzionale si cele furnizate de contabilitate si statistica, precum si un
continut unitar indicatorilor respectivi. Potrivit acestui principiu, datele furnizate de
diferitele componente ale sistemului informational economic se pot centraliza pentru
calculul, analiza si controlul indicatorilor respectivi pe intreprinderi, ramuri si pe
intreaga economie nationala intrucat ele se determina in mod unitar in cadrul fiecareia
dintre componente le mentionate si la nivelul fiecarei structuri organizatorice a
economiei nationale.
Delimitarea pe feluri de activitati a indicatorilor economico-financiari care fac obiectul
calculatiei. Potrivit acestui principiu, este necesar ca datele si informatiile furnizate de
contabilitate sa fie delimitate si localizate pe feluri de activitati, iar urmarirea si
determinarea indicatorilor economico-financiari sa se faca in aceeasi structura. Astfel,
indicatorii respectivi trebuie sa cuprinda numai date care se refera la o anume
activitate.
Delimitarea in timp a datelor si informatiilor pe baza carora se calculeaza indicatorii
economico-financiari prezinta importanta deosebita pentru aprecierea activitatii
fiecarei perioade de gestiune si, respectiv, exercitiu financiar. Potrivit acestui
principiu, datele si informatiile care stau la baza calcu-larii unui anumit indicator
trebuie sa provina numai din perioada la care se refera indicatorul in cauza pentru a
caracteriza cu exactitate fenomenele la care se refera.
Delimitarea in spatiu sau pe locuri de cheltuieli a datelor si informatiilor care stau la

16
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

baza calcularii indicatorilor economico-financiari. Acest principiu consta in

delimitarea datelor si informatiilor contabile pe principalele procese la care se refera
corespunzator sectoarelor de activitate in care se realizeaza functiile de baza ale
intreprinderii: aprovizionare, productie, desfacere si administratie si conducere.

8. CALCULAŢIA EFECTIVĂ A COSTURILOR DE PRODUCŢIE

Calculatia efectiva a costurilor de productie se bazeaza pe datele din conturile in care

au fost colectate cheltuielile ocazionate de fabricarea productiei. Etapa finala a calculatiei o
constituie calcularea costului efectiv al productiei si decontarea acesteia.
Calculatia costurilor efective se face la sfarsitul perioadelor de gestiune, de regula
lunar.
In scopul includerii in costul productiei a tuturor cheltuielilor si asigurarii exactitatii
acestuia, se impune ca lucrarile de calculatie sa se execute intr-o anumita ordine de
succesiune, astfel:
Inregistrarea cheltuielilor in conturile de cheltuieli directe si indirecte ;
Repartizarea cheltuielilor activitatilor auxiliare asupra activitatii de baza si asupra altor
activitati auxiliare;
Repartizarea cheltuielilor indirecte ale sectiilor de productie si generale de
administratie in costul productiei fiecarei sectii, pe comanda sau produs in parte;
Determinarea si repartizarea productiei in curs de executie si scaderea acesteia din
totalul cheltuielilor, determinandu-se astfel costul produselor principale;
Calcularea costului efectiv al produselor finite principale, pe unitatea de calculatie,
compararea lor cu costurile prestabilite si determinarea diferentelor de pret;
Repartizarea cheltuielilor de desfacere in vederea determinarii costului complet al
productiei.

17
Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

CONCLUZII

În concluzie contabilitatea de gestiune are ca obiect: calculatia costurilor, stabilirea

rentabilitatii produselor, lucrarilor si serviciilor, precum si intocmirea, executia si controlul.
De asemenea are ca scop: determinarea periodica a rezultatelor analitice (pe produse) si
furnizarea de date necesare fundamentarii deciziilor privind gestiunea unei unitati din
industrie;
Informatiile sunt utilizate numai in interiorul unei unităti din industrie, au caracter
confidential si tin de strategia adoptata de fiecare unitate din industrie;
Este obligatorie, dar nu are la baza norme unitare, ea se organizeaza si se conduce de
catre fiecare unitate din industrie in functie de specificul activitatii si de nevoile proprii.
Caracteristicile contabilităţii de gestiune care se desprind următoarele:
- informaţiile furnizate se referă la procese şi relaţii din interiorul întreprinderii
- informaţiile sunt destinate utilizatorilor interni (decidenţi la diferite nivele ierarhice)
pentru orientarea deciziilor şi vin să completeze datele din contabilitatea financiară
- organizarea se face în funcţie de specificul activităţii fiecărei întreprinderi
- informaţiile furnizate trebuie să fie actuale, pertinente şi obţinute rapid.
Reflectarea fidelă a realităţi economico-financiare şi a consecinţelor sale sociale,
umane, institutionale sunt atributele definitorii ale contabilităţii, respectiv pentru
perfecţionarea “ştiinţei conturilor”. Preocupaţi de standarde, de convergenţa, de reflectarea
contabilă a realităţii, profesioniştii contabili se preocupă în fapt de economie, de instituţii, de
oameni. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeană a luat în considerare
oportunitatea recunoaşterii profesiei contabile la nivel european.
Procesul de armonizare a contabilităţii româneşti cu cerinţele Standardelor
Internaţionale de Contabilitate (IAS/IFRS) şi cu Directivele contabile europene, care
armonizează regulile şi principiile de referintă cu privire la elaborarea situaţiilor financiare
anuale ale instituţiilor publice, reprezintă una dintre cele mai curajoase provocări pentru
mediul administrativ.
Elaborarea de standarde naţionale pornind de la principiile înscrise în IFRS trebuie să
asigure convergenţa totală cu IFRS. Aplicarea acestei soluţii presupune, însă o foarte bună
cunoaştere a IFRS şi o activitate legislativă prealabilă de pregătire a cadrului necesar
deschiderii câmpului de aplicare şi de manifestare nestingherită a acestor principii.

18
 Contabilitatea de gestiune în industrie

PIRĂU LUMINIŢA CRISTINA

CONTABIL AUTORIZAT CU STUDII MEDII
C.E.C.C.A.R Filiala Cluj

BIBLIOGRAFIE

1. DUMBRAVĂ Partenie, “Contabilitate de gestiune aplicata in industrie si agricultura”,

Editura Intelcredo - Deva, 2000.

2. BUDUGAN Dorina, GEORGESCU Iuliana, BERGHEA I. şi BEŢIANU Leontina,

“Contabilitatea de gestiune”, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007

3. RISTEA M., POSSLER L. şi EBBEKEN K., “Calculaţia şi managementul costurilor”,

Editura Teora, Bucureşti, 2000,

4. MOSCOVE Stephen A. şi Arnold WRIGHT - “Cost Accounting with Managerial

Applications”, Northeastern University - Reno, 1994.

5. DRĂGAN, C.M., “Revoluţia contabilităţii”, Editura Universitară, Bucureşti, 2007.

6. Directiva a Opta a Consiliului Europei nr.84/253/EEC , volum tradus de CAFR., 2006.

7. KÖTLER, Ph., “Managementul marketingului”, Editura Teora, Bucureşti, 2005.

8. * * * “Standardele internaţionale de contabilitate” (2000, 2002): Ordinul Ministrului

Finanţelor Publice (O.M.F.P.), Nr. 94/2001 pentru aprobarea reglementărilor contabile
armonizate cu directiva a 4-a a Comunităţii Economice Europene (CEO) şi cu
standardele internaţionale de contabilitate; Ordinul Ministrului Finanţelor Publice
(O.M.F.P.), Nr. 306/2002 pentru aplicarea reglementărilor privind armonizarea
contabilităţii cu directiva a 4-a.

19

View publication stats