Sunteți pe pagina 1din 8

Victimizarea Copilului

In cadrul legislatiei noastre,atat in Codul penal cat si in Codul de


procedura penala,privitor la raportul infractor –victima,atentia este
concentrata maximal asupra celui ce savarseste fapta antisociala si mult mai
putin asupra celui ce suporta efectele directe ale comiterii infractiunii,mai
ales in cazul infractiunilor de violenta(omor,lovitura cauzatoare de
moarte,viol,talharie)
Desi victimei i s-a acordat mai putina atentie din partea
legiuitorului,analiza si cunoasterea locului si rolului pe care acesta il ocupa
atat in activitatea infractionala cat si in cea judiciara (depistarea si
sanctionarea infractorului) contribuie,pe de o parte la o mai rapida si mai
corecta aplicare alegii in cazul savarsirii infractiunilor.Prin victima
intelegem “orice persoana umana care sufera directs au indirect consecintele
fizice,materiale sau morale ale unei infractiuni sau infractiuni criminale”.
Dupa cum reiese din aceasta definitie,precum si din precizarile altor
autori,victima inseamna intotdeauna fiinta umana,desi este necesar sa se faca
o serie de precizari si in acest sens.Astfel,daca este clar ca nu pot fi
considerate drept victime obiectele distruse de raufacatori sau institutiile
prejudiciate de activitatile acestora,in ceea ce priveste persoana
victimizata(victima propriu-zisa),trebuie sa o diferentiem de alte cazuri de
persoane care,de asemenea,pot fi lezate in urma unor actiuni infractionale
sau de alta natura.Victima este persoana care “fara sa-si fi asumat constient
riscul,deci fara sa vrea,ajunge sa fie jertfita in urma unei actiuni sau inactiuni
criminale.De aceea, nu pot fi considerate victime cazuri precum:-politistul
care,in indeplinirea misiunilor,sunt raniti sau isi pierd viata;-luptatori in
confruntari militare;-initiatorul actiunii criminale care isi pierde viata;-
infractorul ce isi pierde viata in cazul legitimei aparari.
Din punct de vedere istoric,radacinile academice ale victimologiei sunt
legate de o serie de lucrari aparute in perioada anilor 1940 si 1950 .S-a
considerat ca victimele sunt elemente valoaroase de studiu deoarece ele apar
ca jumatate a “diadei” (perechii).Printre primii oameni de stiinta care s-au
considerat ei insisi victimologi se numara :Medelsonhn (1940),care a
examinat rezistenta oferita de victimile violului;von Henting(1948), ce s-a
ocupat de vulnerabilitatea presupusa a unor categorii de indivizi cum ar fi
cei foarte tineri,cei foarte batrani,imigrantii reticenti,membrii unor grupuri
minoritare,cei cu tulburari mentale;Wolgang(1958) care a studiat unele
categorii de indivizi,luand in atentie factori precum rasa,varsta,sexul,etc.,ale
caror actiunia u contribuit la moartea lor violenta.
In perioada anilor 1960-1970,criminologii si reformatorii au argumentat
ca insisi infractorii au fost victime ale saraciei,pregatirii scolare
insuficiente,lipsei locurilor de munca,discriminarii,relatilor familiale
dezorganizate si altor injustificari sociale.Incepand cu anul
1970,victimologia devine tot mai mult o arie de specializare iar astazi,ea este
studiata,in S.U.A.,in peste 150 de colegii si universtitati.
Desi exista multe aspecte ce tin de relatia infractor –victima de care se
intereseaza victimologii,cel mai important dintre ele se refera la faptul ca
“victimele pot sau nu sa imparta intr-o anumita masura responsabilitatea cu
infractorii ce comit acte de natura antisociala impotriva lor,O asemenea
intrebare nu este desigur noua,ea fiind intalnita inca din antichitate dar,mai
ales in cadrul lucrarilor reprezentantilor scolii pozitiviste italiene
(Lombroso,Garofalo,Ferri).

Vctimizarea Copilului

Copilul face parte ,din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate


victimala crescuta,datorita particularitatilor psihocomportamentala si de
varsta specifice:lipsiti aproape de posibilitati fizice si psihice de
aparare,capacitatea redusa de anticipare a unor acte comportamentale proprii
sau ale altora,in special ale adultilor,capacitatea redusa de intelegere a
efectelor,a consecintelor unor actiuni proprii,sau ale altor
persoane,capacitate redusa empatica,imposibilitatea lor de a discerne intre
intentiile bune si rele ale altor alte persoane,nivelul inalt de sugestibilitate si
al credulitatii,sinceritatea si puritatea sentimentelor,gandurilor si intentiilor
lor.
Datorita acestor caracteristici,ei pot fi usor antrenati in actiuni
victimizante pentru ei,pot fi manevrati,mintiti,determinati sa comita acte ale
caror consecinte negative,pentru altii si pentru ei nu pot sa le prevada.
Fiind uneori in imposibilitatea de a rezista unor
promisiuni,recompense,oferite mai ales de catre persoanele adulte,care
aparent le inspira incredere si securitate emotionala,pot sa cada usor prada
unor infractori verosi care nu se abtin de la cele abominabile fapte
(furt,jaf,viol asupra fetitelor,crime).
Cazul nr. 1:In seara zilei de 10 Mai 1981,in timp ce se afla singura langa
un telefon public din cartier numita V.M. de 6 ani,a fost acostata de catre un
barbat necunoscut.Acesta i-a promis bomboane si a condus-o pe un teren
viran situate la marginea cartierului,unde a dezbracat-o de chilotei si si i-a
introdus prin orificiul himenal capatul unui bat de lemn.Cum la fata locului
nu s-au gasit urme,iar victima nu a putut indica decat semnalmente vagi si
contradictorii,cazul a ramas nerezolvat.Expertiza medico-legala a stabilit ca
aceasta prezenta o rupture a himenului produsa de un corp contondent
ascutit,confirmand adevarul celor relatate.
Cazul nr. 2: Pe 31 Mai 1981 in jurul orei 13.00,in timp ce se afla in
parcul distractiv din cartier,in apropierea unei statii de autobuz,a fost
acostata fetita G.M ,in varsta de 9 ani de catre un individ necunoscut.Acesta
i-a propus sa-l insoteasca la domiciliul sau pentru a lua niste bani cu care
apoi sa se distreze.Au plecat amandoi,urmand aproape acelasi traseu ca si in
cazul anterior,in locul unde mai astepta si al doilea tanar necunoscut.Dupa ce
au dezbracat-o in mod fortat,amandoi au avut raport sexual cu victima si
apoi au abandonat-o in stare grava.La examenul medico-legal s-a stability ca
prezenta o plaga vulvo-vaginala si perineala,cu ruptura sfincterului
rectal,produsa in conditiile unui contact sexual normal si anal,necesitand 30
de zile de ingrijiri medicale.
Cazul nr. 3: In ziua de 8 Iunie 1983,in jurul orei 11,minora B. I. de 6 ani
a fost violate de catre un barbat necunoscut in apartamentul in care locuia
.Autorul a urmarit victima in fata blocului si a intrat dupa ea in apartament
sub pretextul ca o roaga sa-i dea un pahar cu apa.La examenul medico-
legal,victima a prezentat usoare echimoze in zona organelor genitale externe
si o fisura in anus.
Cazul nr. 4: In ziua de 11 Octombrie 1964,infractorul S.S cu
antecedente penale in materie de violuri a acostat minora B.A in gara F
,spunandu-i ca il cunoaste pe fratele ei din comuna in careea intentiona sa se
deplaseze.Profitand de credulitate minorei a plecat impreuna cu aceasta cu
trenul.La prima statie i-a spus ca trebuie sa coboare si au pornit amndoi pe o
poteca.Ajunsi intr-un lan de porumb,a atacat-o prin surprindere si a violat-o
sub amenintarea cutitului.Desi minora era in stare grava a violat-o inca o
data –tot in conditii de amenintare-abandonand-o in lanul de porumb,desi
prezenta o hemoragie puternica,sangele scurgandu-se masiv in ghetele ei.In
starea aceasta a fost observata de niste tractoristi,care au urmarit infractorul
pe sosea si l-au prins,dandu-l pe mana organelor in drept.
Formele foarte grave de victimizare a copilului se intalnesc,din
nefericire,in cadrul familiei,cum ar fi bataia si incestul,cu consecinte
extreme de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare si maturizare
psihocomportamentala a acestuia.
In ceea ce priveste bataia,cei mai ardenti “teoreticieni” sustin ca aceasta
metoda are o dubla valoare :retroactive-durere fizica si morala resimtita
pentru o conduita gresita si procativa, adica inhibarea pentru viitor a unor
asemnea acte comportamentale.Ce mijloace sunt mai eficiente,cat timp
trebuie sa dureze ,cat de mare trebuie sa fie durerea pricinuita,care este cel
mai bun context de aplicare,sunt doar unele din intrebarile la care nu s-a
formulat inca un raspuns unanim acceptat de catre “specialisti”.
Din nefericire,viata de zi cu zi pe multe meridiane ale globului bataia
este frecvent folosita,luand uneori forme deosebit de grave,producand
copiilor leziuni corporale si chiar decesul.Violenta manifestata in cadrul
familiei si mai ales asupra copiilor,a atras mai demult atentia specialistilor
care,la randul lor,au incercat sa evidentieze structurile de personalitate
specifice celor care maltrateaza copiii,mecanismele si dispozitivele
motivationale care sustin asemenea forme de conduita,consecintele
immediate si de perspective asupra sanatatii fizice si psihice ale copiilor
supusi unui asemenea tratament astfel incat unii autori s-au straduit sa
evidentieze trasaturile particulare ale grupurilor de parinti care folosesc
bataia ca un mijloc de puternica agresare fizica asupra copiilor.De
exemplu,Spineta si Rigler in 1972 precum si Gelles (1973) au evidentiat
urmatoarele tipuri de caracteristici:1.caracteristici demografice.Cea mai
mare frecventa o detin parintii care au un mariaj instabil,care au divortat si
cei care s-au separat in fapt.De asemenea,copilul batut este adesea cel care
este rezultatul unei nasteri nedorite si cea mai periculoasa perioada pentru
asemenea copii este perioada primilor 3 ani de viata.2.”Istoria propriei vieti
a parintilor “.Cei mai multi dintre parintii care-si maltrateaza copii au fost ei
insisi ,acum supusi unui tratament similar de catr proprii lor parinti sau au
fost in cea mai mare masura neglijati emotional de catre acestia.In trecutul
unor asemenea parinti asemenea lipsesc dragostea,si sunt prezentate in
schimb,parintii respingerea si indiferenta.Pentru ei nu au existat prea multe
prilejuri oferite in vederea identificarii cu anumite modele.Practic,din punct
de vedere emotional parintii au fost absenti;3. Atitudini parentale in raport
cu cresterea copiilor.Parintii abuzivi in a utiliza mijloace de sanctiune fizica
privesc copilul ca pe o modalitate de a-si satisface propriile nevoi
solicitandu-i,in a intreprinde actiuni ce depasesc posibilitatile si abilitatile
psihice si fizice.Ei intampina mari dificultati in a stabili legaturi empatice cu
proprii copii si in a satisface nevoile acestora de dependenta.Mai mult,ei
nesocotesc in mare masura motivele si trebuintele copiilor,prezinta diverse
tulburari psihologice si psihiatrice.Impulsurile agresive ale unor parinti se
pot datora stresului zilnic al vietii,sentimentele lor puternice de inadecventa
in adoptarea si exercitarea rolului de parinte,inteligentei scazute sau a unei
structuri immature a personalitatii.
O alta incercare de tipologizare a parintilor abuzivi in utilizarea agresiunii
fizice asupa copiilor si care a influentat multe alte incercari mai recente
apartin lui Merrill.In viziunea acestui autor exista patru tipuri de asemenea
parinti:Tipul 1:parintii care se caracterizeaza printr-un inalt grad de
agresivitate,ce se manifesta in continuu,uneori fiind clar concentrate si
focalizata,alteori insa nu.Supararea si enervarea lor scapa controlului,fiind
nevoie de o minimala actiune stimulativa iritativa.Explicatia unei asemenea
conduite vizeaza in principal propriile experiente traite in perioada copilariei
timpurii;
Tipil 2:parintii sunt sunt rigizi,compulsive,reci afectiv si,dupa modul in care
procedeaza in interactiunea cu copiii,pledeaza mai mult pentru propriile lor
drepturi.Ei resping copilul si sunt mai mult preocupati de propria lor
placere.Frecvent sunt de neclintit in adresarea unor cerinte si exigente
copiilor,care adesea depasesc posibilitatile reale ale acestora si tind sa-I
blameze pentru orice incurcatura in care sunt implicate ei ca parinti;
Tipul 3:Parintii sunt persoane passive si dependente.Ei sunt oameni modesti
reticenti si,totodata, sovaielnici in a exprima sentimentele si dorintele
lor.Aparent apar ca fiind foarte neagresivi dar adesea intra in competitie cu
copiii pentreu a castiga atentia sotului,fiind de obicei depresivi,imaturi si
capriciosi:Tipul4: acesti parinti sunt persoane frustrate de obicei fie tati
foarte tineri,fie oameni inteligenti dar care au anumite dizabilitati fizice care
ii impedica in a sprijinii propria familie.Este posibil ca ei sa stea acasa sis a
aiba grija de de copii iar sotia sa mearga la slujba.In asemenea situatii,gradul
lor de frustrare conduce la pedepsirea severa a propriilor copii.Aceasta
categorie de parinti necesita,desigur,un serios treatment psihologic si
psihiatric.Scopurile urmarite sunt multiple dar cele mai importante sunt
sintetizate astfel de catre Helfer:
1.Deoarece adesea parintii agresivi cu copiii au expectante nearealiste
fata de acestea, ei trebuie sa fie ajutati sa inteleaga cum se dezvolta copilul
normal,cum se reactioneaza fata de comportamentul copilului normal,cum se
reactioneaza fata de,ce trebuie asteptat din partea copilului,cum trebuie sa te
joci cu copilulsi,in general,care sunt deprinderile si aptitudinile pentru
parentalitate;
2.Parintii agresivi si abuzivi in raport cu copiii au o foarte slaba imagine
in raport cu sine,le lipseste increderea de sine sin u stiu cum sa ajute pe altii
si cum sa fie ajutati de catre altii.De aceea, este necesar sa fie sprijiniti
pentru a se reoienta social;
3.Intrucat asemenea parinti mentin legaturi cu parteneri nepotriviti,este
necesar ajutorul pentru a-si forma deprinderi de selectare a acestor.Si odata
ce partenerul conjugal este selectat,ei necesita o atenta consiliere maritala;
4.Deoarece cel mai mare pericol pentru copilul agresat si maltratat este
ca el insusi sa procedeze la fel cand va deveni parinte,este necesar sa se
depuna eforturile pentru ca in perioada copilariei sa fie evitate asemenea
experiente.
Autorii mentionati s-au ocupat mai ales de parintii care realmente
exagereaza in utilizarea mijloacelor agresive,punand in pericol,in mod
incontrolabil,sanatatea fizica si psihica a copiilor.Desi mijloacele
punitive,inclusive bataia,sunt larg utilizate de catre parinti,exista diferente in
ceea ce priveste modul correct de aplicare al acestor mijloace de catre mama
sau de catre tata.Si unii si altii pot folosi modalitati sanctionatorii dar
ponderea referitoare la incarcatura emotionala,pozitiva sau negative, care
insoteste asemenea conduite poate fi diferita.De astfel,unii autori, tinand
seama atat de variabila afectivitate,cat si de variabila forta de coercitie

manifestata,diferentiaza doua categorii mari de metode destinate a asigura


controlul asupra conduitei copilului:a)metode bazate pe dragoste si b)metode
bazate pe putere,coercitive.
Desi,din punct de vedere statistic,mamele folosesc cu o mai mare
frecventa prima categorie de metode,dar efectele asupra comportamentului si
personalitatii copiilor nu sunt aceleasi.Cercetarile arata ca,atunci cand
mamele apeleaza in mod constant la metodele orientate spre dragoste,proprii
lor copii tind sa deszvolte un simt puternic al responsabilitatii pentru
conduita si sa fie marcati real si autentic de sentimentele de vinovatie si
regret cand comit abateri.Daca asemenea metode nu dau rezultate,mamele
recurg la cea de-a doua categorie,care in mod obisnuit presupune utilizarea
agresiunii fizice.Si daca acest apel,la randul lui,devine relativ
constant,printe cele mai frecvente urmari care pot sa apara se numara
conturarea si manifestarea,intr-un mod progresiv,a agresivitatii fata de alti
copii,rezistenta la cooperare si exteriorizarea unor comportamente
ostile.Cresterea in durata si in intensitate a utilizarii metodelor agresive pot
determina retragerea si evitarea interactiunii sociale cu altii,certuri si
disensiuni frecvente,exprimarea deschisa a agresiunii cand sunt provocati de
altii.
In ceea de priveste nivelul de varsta,unele cercetari au aratat ca pedepsele
si restrictiile folosite de mama pot avea o mai mare influenta asupra gradului
de dependenta a comportamentului copiilor mai mari(scolari de exemplu)
decat a celor din perioada prescolara.Cu cat gradul de control creste si
sanctiunile sunt mai severe,cu atat copiii mai mari se orienteaza mai mult
spre alte persoane din afara familiei.Cand metodele si mijloacele sunt
punitive-agresive sunt utilizate de catre tata,care este perceput ca avand o
mult mai mare autoritate si putere sociala,consecintele asupra
comportamentului si personalitatii copiilor sunt mult mai accentuate cum ar
fi,de exemplu, aparitia unor tulburari nevrotice,retragerea sociala,timiditatea
excesiva,certuri frecvente cu colegii,agresivitatea exagerata manifestata mai
ales intre baieti.Mult mai mult decat decat in cazul in care mama foloseste
mijloace sanctionatorii,daca tatal manifesta fecvent agresivitate fata de
copil,folosind mai ales drept procedeu maltratarea fizica,exista probabilitatea
ca acesti copii sa reactioneze, la randul lor,agresiv in raport cu altii.In
asemenea caz,conduita parintelui apare ca un model de agresiune pentru
copil,care este interiorizat si transferat in in relationarea cu cu alte
persoane,in special cu colegii si cu cei de-o varsta cu ei,invatand sa exprime
emotiile de suparare si ura in afara acestui mediu.
Urmari deosebit de grave asupra personalitatea copilului(fetitei) il are
incestul,asemenea cazuri fiind,din,nefericire,foarte frecvente.Astfel, dupa
afirmatiile lui K.H.H.Green (1971),la spitalul de copii din Washington,
cazurile de “rele tratamente” de ordin sexual sunt mai frecvente decat
fracturile osoase sau operatiile de amygdale.De altfel abuzurile sexuale
comise de tata asupra ficei minore fac parte din categoria mai larga a
molestarii sexuale a copilului care poate fi considerate ca o forma a violului
deoarece victimele sunt foarte tinere si legal nu sunt capabile sa isi de-a
consimtamantul.
Privitor la aceasta categorie de de victimizare a copilului,A.Thio in urma
unei sinteze a diferitelor cercetari evidentiaza urmatoarele:-intre 9 si 54
procente pentru femei si intre 3 si 9 procente pentru barbate au fost,in
perioada copilariei,victimele unei maltratari sexuale;O ancheta efectuata in
San Francisco de catre Diana Russel indica faptul ca molestarea fetitelor
mici este de aproape la fel de comuna precum violul pentru femei adulte (38
de procente in primul caz si 44 procente pentru cel de-al doilea caz);
Toate situatiile arata ca fetitele sunt in mai mare masura molestate sexual
decat barbatii iar majoritatea covarsitoare a celor molesteaza sunt mult mai
mult barbate decat femei.
Bibliografie:Nicolae Mitrofan,Voicu Zdrenghea,Tudorel Butoi-Psihologie
Judiciara-Casa de editura si presa “Sansa”-S.R.L.,Bucuresti ,1984