Sunteți pe pagina 1din 2

Johannes Kepler

Kepler s-a născut la 27 decembrie 1571 în Weil der


Stadt, Württemberg, Germania, și a studiat, începând cu
anul 1591, teologia la Universitatea din
Tübingen.Johannes Kepler a fost un matematician,
astronom și naturalist german, care a formulat și
confirmat legile mișcării planetelor (Legile lui Kepler).
În matematică este considerat precursor al calculului
integral.
Kepler consideră că soarele exercită o forță care
scade proporțional o dată cu îndepărtarea de o planetă:
„Planetele se mișcă în consecință pe o traiectorie
eliptică, în centrul căreia se găsește soarele”. În acest fel
enunță prima sa lege a mișcării planetelor (vezi Legile
lui Kepler), publicată în lucrarea Mysterium
Cosmographicum („Misterul lumii cosmice”, 1596).
În astronomie, legile lui Kepler descriu mișcările planetelor în jurul soarelui (sau
stelei sistemului solar respectiv) și în general comportamentul oricărui sistem de două
corpuri între care acționează o forță invers proporțională cu pătratul distanței. Aceste legi
nu sunt valabile decât în cadrul mecanicii newtoniene.
Cele trei legi au fost enunțate la începutul secolului al XVII-lea de astronomul
german Johannes Kepler, utilizând observațiile făcute de astronomul danez Tycho Brahe
asupra orbitei planetei Marte. Primele două legi au fost publicate în 1609 în Astronomia
nova, iar cea de-a treia în 1619 în lucrarea Harmonices mundi. Aceste teze au dus la
ruperea definitivă de credința ce durase timp de secole, conform căreia planetele s-ar fi
mișcat în jurul soarelui pe traiectorii circulare.

Legile lui Kepler:

 planeta se mişcă în jurul stelei pe o orbită eliptică, în care steaua reprezinta unul
din focare.
 linia dreaptă care uneste planeta cu steaua ( raza vectoare a planetei) mătură arii
egale în perioade de timp egale sau formulat echivalent, viteza areolara a razei
vectoare e constantă. Această lege este numită legea„ariilor egale”.
 pătratul perioadei de revolutie a planetei, , este proporțional cu cubul semiaxei
mari a orbitei, .
Concluzia legilor lui Kepler este ca planetele s-ar fi miscat în jurul soarelui pe
traiectorii circulare.
Ultima sa operă importantă, apărută încă în timpul vieții, este Tabulae Rudolfinae
(1627), care conține tabele ce descriu mișcările planetelor. Ea va constitui baza oricărui
calcul astronomic pentru următorii 200 de ani. În lucrările sale despre teoria forțelor de
gravitație, Isaac Newton s-a bazat în mare măsură pe observațiile lui Kepler.
În afara lucrărilor din domeniul astronomiei, Kepler a descris un procedeu de
determinare a volumelor, pe baza căruia se va dezvolta calculul integral. De asemenea a
studiat simetria fulgilor de zăpadă și a calculat forțele naturale care intervin în creșterea
structurilor geometrice și care vor fi aplicate în studiul cristalografiei. A lucrat și în
domeniul opticii, unde se poate aminti invenția sa numită „luneta lui Kepler”.

S-ar putea să vă placă și