Sunteți pe pagina 1din 1

Eu aș dori acum să vă fac să înțelegeți dreptatea în raporturile voastre cu familia, cu

societatea, etc....
Omul a primit de la părinții săi corpul, viața(să spunem viața, cu toate că nu ei sunt cei care o
concep), hainele, hrana, locuința, educația... Este o întreagă datorie ce trebuie să le fie plătită.
Mulți copii refuză să o recunoască, ei își critică părinții, li se împotrivesc, chiar îi detestă! Este
nedrept. Părinții i-au iubit, au suferit pentru ei, i-au îngrijit când erau bolnavi, s-au ocupat de
educația lor. Așadar, omul are, mai întâi, o datorie față de părinții săi.
Apoi, omul mai are și o datorie față de societatea sau națiunea căreia îi aparține, pentru că ea
i-a dăruit o întreagă moștenire de cultură și civilizație, cu muzee, biblioteci, laboratoare,
teatre. De asemenea, ea pune la dispoziția lui trenurile sale, vapoarele sale, avioanele sale, alte
mijloace de transport în comun, medicii săi pentru a-i îngriji, învățătorii și profesorii săi
pentru a-i instrui, poliția și armata sa pentru a-i apăra, pompierii săi pentru a interveni în
situații de urgență ... și chiar jandarmii săi pentru ai proteja!
Apoi el datorează ceva rasei, pentru că ea i-a dat o culoare pielii, o structură fizică și psihică,
o mentalitate, niște tradiții.
Dar nu este totul, el a contractat, totodată, și niște datorii față de planetă, față de pământul care
l-a hrănit și susținut, față de întreg sistemul solar (pentru că, datorită soarelui și a planetelor,
noi suntem fără încetare, susținuți, însuflețiți, întăriți), față de întreg universul și, în sfârșit,
față de Domnul.
Câți oameni există care înțeleg că nu au făcut decât să ia, să ia, și că acum ei datorează
enorm? Ah, dar după părerea lor, ei nu datorează nimic; și, nu numai că nu datorează nimic,
dar ei au dreptul să distrugă totul. Ce mentalitate! Ceea ce ei nu știu este că, dacă vor continua
astfel, ei vor dispărea, fiindcă natura nu îi tolerează pe cei care nu îi respectă legile, acestea
fiind niște ființe primejdioase și ea le anihilează, într-un fel sau altul.
Discipolul care a înțeles importanța acestei legi a dreptății își iubește, mai întâi, părinții, le
face bine pentru a le înapoia ce le datorează. În același timp, el înapoiază ceva societății,
națiunii, întregii omeniri, sistemului solar, întreg cosmosului și, în sfârșit, lui Dumnezeu. El
își dăruiește munca, își dăruiește gândurile, sentimentele, recunoștința... Fără încetare, el
trimite prin activitatea sa ceva bun întregului univers. În acest fel, el se achită de datoriile sale,
iar natura îl recunoaște ca o ființă inteligentă. Pe toți cei care nu acționează astfel, ea îi
consideră niște hoți, niște ființe necinstite și nedrepte, trimițându-le câteva corecții pentru a-i
instrui și a-i cuminți.
Așadar, a fi drept înseamnă, mai întâi, a înțelege că există niște legi și că, pentru tot ce luăm
din natură, aerul, apa, căldura, razele soarelui, noi contractăm o datorie față de ea. Dar cum nu
putem plăti această datorie cu bani, noi trebuie să o plătim cu iubirea nostră, cu recunoștința
noastră, cu respectul nostru și cu voința noastră de a studia tot ceea ce ea a scris în marea sa
carte. De asemenea, noi o mai plătim făcând bine tuturor creaturilor: dăruindu-le căldura
noastră, lumina noastră.

A STI, A DORI, A INDRAZNI, A TĂCEA