Rață Ana-Maria grupa S1901

Tehnologia confectionarii protezelor fixe

Elaorarea Nr :1
Întrebări de control:
1. Noțiune de proteze dentare, aparate și aparate-proteze.

Protezele dentare sunt corpuri fizice confecționate din diverse

biomateriale cu scopul restaorării integrității morfofuncționale a
sistemului stomatognat

2 Clasificarea protezelor dentare după Rumpel, Oksman, Betelman.

după Rumpel:
-fizionomice
-nefizinomici
-semifizionomice

dupa destinatie
a) profilactice
b) curative
după Oksman:
- proteze de restaurare a coroanelor dentare;
-proteze de restaurare a defectului arcadei dentare;
-proteze de restaurare complete a defectelor arcadei;
-proteze maxilo-faciale.
Betelman:
- supradentare;
-supragingivale;
-dentogigivale.

3 Clasificarea protezelor dentare după material, după metoda de

realizare, după metoda de fixare, după aspectul fizionomic.
Dupa material:
 Metalice
 Acrilice/compozite
 Ceramice
 Compomeri
 Mixte (metalo-acrilice/metalo-ceramice)
Dupa metoda de realizare:
 Clásica
 Moderna
Dupa metoda de fixare:
 Mobile
 Fixe
Dupa aspectul fizionomic:
 Fizionomice
 Nefizionomice
 Semifizionomice
Dupa numarul de unitati recuperate:
 Partiale (reduce, medii, intinse, subtotale)
 Totale

4.Protezele cu sprijin dento-parodonatal.

Protezele cu suport dento-parodontal sunt acele proteze care se
sprijina pe dintii restanti, din care fac parte: coroanele de invelis;
metalice; incrustatiile; coroanele de substitutie; puntile dentare.
5.Protezele cu sprijin muco-osos.
Din acestea fac parte protezele partial mobilizabile acrilice, placa.
Acestea se sprjina pe mucoasa campului protetic si retentivitatile
anatomice ale acestuia.

6.Protezele cu suport mixt.

Esenta este in faptul ca acestea au drept sprijin atat tesuturile dento-
parodontale cat si muco osoase.

7.Metodele de tratament protetic.

Există două tipuri de proteze dentare:
 proteze dentare totaleși proteze dentare parțiale.

Protezele dentare totale sunt utilizate atunci cand lipsesc toți dinții de pe
o arcadă, iar cele parțiale sunt folosite atunci când mai există încă dinți
naturali, dar nu există legături pentru lucrări fixe.

Protezele dentare imediate sunt efectuate în avans şi pot fi poziţionate

imediat după ce dintii au fost extrași. Ca urmare, pacientul nu va rămâne
fără dinţi în timpul perioadei de vindecare. Cu toate acestea, oasele și
gingiile se vor retrage și protezele vor avea nevoie de ajustări dese
pentru a se adapta corespunzător modificărilor ce au loc în timpul
procesului de vindecare. În general, acestea ar trebui să fie considerate
doar o soluţie temporară până când protezele convenţionale putea fi
făcute.
Proteza totală este o metodă de restaurare frecvent utilizată pentru
edentația totală (lipsa completă a dinților). Proteza totală este o placă din
material plastic fabricată în labotarorul de tehnică dentară, pentru a se
potrivi fiecarui individ în parte. Este confecționată din acrilat roz pentru
simularea ţesuturi gingivale, iar dinţi sunt de plastic sau de porțelan.

Proteza parțială înlocuiește dinții care lipsesc, însă nu acoperă tot

maxilarul.
Această proteză conține un cadru metalic, cu dinti de plastic și zone de
gingie.
Cadrul metalic este ancorat de dinții naturali prin două tipuri de
atașamente: cleme metalice și sisteme de ancorare de precizie.
Clemele metalice sunt în formă de C, I si Y, iar sistemele de ancorare de
precizie se potrivesc precum o “cheie” în “broasca”.
“Cheia” se afla pe proteza, iar “broasca” pe coroana de pe dinte.
Protezele partiale pot fi mobile sau fixe.
Cele mobile pot fi îndepărtate cu ușurință și sunt fixate cu clame
metalice, iar cele fixe, numite și punți, sunt cimentate.

 Punțile sunt preferate protezelor parțiale deoarece sunt mai

comfortabile și arată mai natural, însă sunt mai scumpe si dinții de care
sunt ancorate trebuie să fie sănătoși.
Protezele pe implante
Proteza pe implante apare ca o proteză tradiţională. Cu toate acestea, la
implante, deasupra gingiei, se proiectează echipamente semi – rigide
care ajută la menţinerea protezei în siguranţă în timp ce se mănâncă, se
vorbește şi în timpul altor activităţi, dar permit îndepărtatea ușoară a
protezei pentru curățare.
Există două etape în acest proces.
Prima este o fază chirurgicala, de inserare a implantelor, iar a doua este
faza protetică (efectuarea protezei).
În faza chirurgicală, implanturile sunt inserate în osul maxilarului,
țesutul gingival este suturat.
Numărul implantelor necesare este stabilit de medic, în funcție de
nevoile individuale și limitările anatomice. Mai multe implante vor oferi
sprijin suplimentar în păstrarea și stabilitatea protezei.
La finalul perioadei de vindecare, implantele sunt expuse prin eliminarea
țesutului gingival care le-a acoperit. O extensie este apoi înșurubată pe
implantele expuse. De aceasta este legată o suprastructură, care poate
avea diverse configurații, de la o bară metalică până la sisteme bilă –
capsă.
Pentru purtătorul protezei, implanturile însemnă o viaţă fără durere, fără
jenă, şi fără obiceiurile alimentare nesănătoase. Studiile arată că
protezele susținute pe implante, cresc semnificativ forța masticatorie,
implanturile fiind o șansă de a avea o dantură care funcționează ca dinții
naturali.