Sunteți pe pagina 1din 2

Pârvu Ştefan

Grupa 1712, An I, Seria B

Elasticitatea cererii şi ofertei

Link: https://conspecte.com/Microeconomie/elasticitatea-cererii-si-ofertei.html

Conspectele si ideile despre elasticitatea cererii si a ofertei din acest articol mi se par interesante,
de aceea am l-am ales. Analiza principalelor elemente ale mecanismului de funcţionare a pieţei
se bazează pe cercetarea interacţiunii dintre cerere şi ofertă. Modificările înregistrate în cerere şi
ofertă sub influenţa factorilor preţ şi non-preţ influenţează echilibrul pieţei. Prezintă interes nu
doar direcţia modificărilor, dar şi mărimea sensibilităţii, intensităţii reacţiei consumatorului şi
producătorului la aceste modificări.

Idei principale:

Scopul acestui articol este de a determina măsura în care cererea şi oferta răspund la modificarea
condiţiilor pieţei. Pentru a măsura oscilaţia cantităţii cerute ori a cantităţii oferite dintr-un bun la
modificarea preţului acelui bun sau sub influenţa altor factori, se utilizează conceptul de
elasticitate. Acest concept permite realizarea unor observaţii cantitative cu privire la efectele
modificării cererii sau ofertei.

Conţinutul elasticităţii: Pentru a defini elasticitatea este suficient să existe o relaţie cauză–efect
presupusă între două variabile. Elasticitatea se referă la un raport între schimbările relative a
două variabile şi nu la un raport între schimbările absolute ale acestora. Noţiunea de elasticitate a
fost împrumutată din fizică şi aplicată la teoria economică de A.Marshall, care a propus
evaluarea ei printr-un coeficient, denumit coeficient de elasticitate. Coeficientul de elasticitate
reflectă cu câte procente s-a modificat variabila dependentă Y în urma modificării variabilei
independente X cu un procent.

Incursiune istorică: Elasticitatea în gândirea economică, născută din noţiunile de


proporţionalitate şi neproporţionalitate, devine concept operaţional în formulările neoclasice,
fiind intuită de Antoine-Augustin Cournot (1801-1877) şi autentificată instrumental de Alfred
Marshall (1842-1924) prin intermediul coeficientului de elasticitate.

Deşi ideea elasticităţii nu a fost o pură invenţie a lui Marshall, meritul transformării ei în
categorie imanentă a analizei economice îi aparţine anume lui Marshall, care a început să aplice
elasticitatea atât la cererea bunurilor, cât şi la cererea factorilor de producţie, precum şi la ofertă.
Regula generală pentru bunurile de larg consum a fost apreciată în felul următor:

Elasticitatea cererii este înaltă în cazul preţurilor înalte, este mare sau considerabilă în cazul
preţurilor moderate, însă, pe măsura reducerii preţurilor, se reduce şi elasticitatea cererii, ea
devenind nulă în cazul satisfacerii nevoii.

1
Deoarece consumatorii reacţionează prompt la modificările intervenite în preţuri şi în mărimea
veniturilor personale, deosebesc următoarele tipuri ale elasticităţii cererii:

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reflectă gradul de sensibilitate a mărimii cererii de


consum faţă de un anumit bun economic, determinată de modificarea preţului acestuia, cu
condiţia respectării principiului ceteris paribus.

Elasticitatea cererii în funcţie de venit permite de a determina sensibilitatea consumatorilor la


modificarea venitului, în condiţiile ceteris paribus.

Elasticitatea cererii încrucişate reprezintă raportul modificării procentuale a cererii bunului X,


ca urmare a modificării preţului bunului Y cu un procent.

Concluzii si pareri:

Pe termen scurt este posibil ca ofertele să crească substanţial, dacă există un segment de forţă de
muncă neutilizată sau un utilaj nefolosit (factori cunoscuţi drept exces de capacitate). În mod
similar, dacă industria a acumulat un stoc mare de bunuri nevândute, ofertele pot imediat să
crească. Ca urmare, oferta va fi cu atât mai elastică, cu cât excesul de capacitate şi nivelul
stocurilor nevândute sunt mai mari.

Orice creştere a ofertei înseamnă un transfer de factori de producţie de la un tip de utilizare spre
altul. Există totuşi diferite probleme care pot limita mobilitatea factorilor. Forţa de muncă poate
să respingă ideea de a-şi părăsi familia ori poate avea nevoie de recalificare înainte de a fi aptă
pentru o nouă ocupaţie. De asemenea, echipamentul folosit în anumite scopuri se poate dovedi
total nepotrivit pentru altele.

S-ar putea să vă placă și