Activitate 1.2.2.

Profilul de formare, prezentat părinților

Competențe non-cognitive în activitatea didactică / pentru educarea elevilor 

 „...nicio profesiune nu cere posesorului ei atâta competenţă, dăruire şi umanism ca cea de

educator, pentru că în nici una nu se lucrează cu un material mai preţios, mai complicat şi
mai sensibil decât este omul în devenire [...] Ancorat în prezent, întrezărind viitorul şi
sondând dimensiunile posibile ale personalităţii, educatorul instruieşte, educă, îndeamnă,
dirijează, cultivă şi organizează, corectează, perfecţionează şi evaluează neîncetat procesul
formării şi desăvârşirii calităţilor necesare omului de mâine” (D. Salade)

O analiză atentă asupra cercetărilor și aplicațiilor psihologice din ultimii ani relevă faptul
că acestea se focalizeză prioritar asupra copiilor, adolescenţilor şi adulţilor tineri. Perioada
preadolescenței, a adolescenței și cea a adultului emergent presupun modificări majore
atât în viața personală, cât și în cea educațională: pregătirea și susținerea examenelor
naționale, pregătirea pentru admiterea la facultate, despărțirea de familie și de grupul de
prieteni, odată cu admiterea în mediul universitar, implicarea în activități extracurriculare
confruntarea cu deciziile de carieră, etc. Sunt etape de vârstă în care grupul de prieteni au
o influență majoră asupra deciziilor importante luate de adolescent sau tânăr. Toate
acestea reprezintă experienţe majore de viaţă pentru care ei sunt prea puţin echipaţi în
sistemul educaţional preuniversitar. Prin urmare, există suficiente argumente care susțin
necesitatea și utilitatea unor programe preventiv –curative bazate pe strategii cognitiv-
comportamentale, cu focalizarea asupra dezvoltării abilităților non-cognitive la copii,
adolescenți și adulți emergenți. Abilitățile non –cognitive reprezintă acele atribute
psihologice personale (atitudini, emoții, comportamente sociale etc) distincte de
inteligența generală/abilitățile cognitive, care s-au dovedit a fi predictori cheie ai
succesului academic /profesional și ai sănății mentale. În programele școlare pentru
învățământul secundar, apar explicit liste separate cu valori și atitudini vizate de fiecare
obiect de studiu în parte. Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, adică
pregătirea elevilor astfel încât să poată beneficia de lumea calculatoarelor, respectiv să
poată folosi avantajele ştiinţei calculatorului, trebuie să stea în atenţia învăţământului
preuniversitar. Tehnologia informaţiei a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, deci
indiferent de profesia pe care o va alege un tânăr, la viitorul lui loc de muncă în mileniul
III, cu siguranţă va avea nevoie de cunoaşterea modului de utilizare a unor
instrumente informatice. Este nevoie ca iniţierea tinerilor din toate şcolile în utilizarea
calculatoarelor să se facă la un nivel pe care îl numim azi nivel de
cultură generală.Tehnologia informaţiei, prin specificul ei, este esenţial legată de lucrul
individual pe un calculator, deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual. Pe de altă
parte, prin intermediul reţelelor de calculatoare este posibil schimbul de informaţii între
mai mulţi utilizatori de calculatoare mult mai efi-cient decât prin orice altă metodă
clasică.
Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare, se
finalizează prin predarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, orientată pe proiecte.
Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu răspunderea privind finalizarea propriei munci
şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se
poate de clar pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor. Predarea-
învăţarea disciplinei Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor va fi orientată
pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării  şi a
formării deprinderilor  prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi
punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru.

Valorile reprezintă standardele după care judecăm lucrurile, persoanele, situaţiile şi lumea
în ultimă instanţă. De factură şi origine diferită, valorile unui individ sunt preluate,
interiorizate şi transformate pentru a se integra într-un sistem unitar, care va acţiona ca o
grilă de interpretare a realităţii şi îi va ghida devenirea. Având în vedere faptul că educaţia
formală a devenit o condiţie necesară pentru obţinerea şi menţinerea unui status social,
economic şi profesional, nu este de mirare faptul că valoarea acesteia a crescut
semnificativ în ultimii ani. Mai mult chiar, educaţia formală a devenit o valoare în sine.
Calitatea în educaţie înseamnă asigurarea pentru fiecare educabil a condiţiilor pentru cea
mai bună, completă şi utilă dezvoltare. Calitatea este dependentă de valorile societăţii în
care funcţionează sistemul respectiv de educaţie. Valorile calităţii în educaţie ar putea fi:
democraţia, umanismul, echitatea, autonomia morală şi intelectuală, calitatea relaţiilor
interpersonale, îmbogăţirea comunităţii, inserţia optimă socială şi profesională, etc.
Printre valorile care fundamentează definirea calităţii în educaţie se pot enumera: şcoala
comunică/transmite cultura/civilizaţia, şcoala urmareşte satisfacerea nevoilor şi
intereselor imediate ale educabililor, şcoala raspunde nevoilor sociale/comunitare

Profilul de formare reprezintă o componentă reglatoare a Curriculumului naţional care

descrie aşteptările faţă de absolvenţii învăţământului obligatoriu şi se fundamentează pe
cerinţele sociale exprimate în legi şi în alte documente de politică educaţională, precum şi
pe caracteristicile psiho-pedagogice ale elevilor. Capacităţile, atitudinile şi valorile vizate
de profilul de formare au un caracter transdisciplinar şi definesc rezultatele învăţării
urmărite prin aplicarea noului curriculum. Sunt necesare câteva competenţe -
instituţionale, de grup şi individuale - pentru a asigura calitatea în educaţie:  abilitatea de
a identifica finalităţile majore ale dezvoltării unităţii şcolare în cadrul sistemului şcolar,
crearea unei motivaţii puternice pentru atingerea acestor finalităţi, decizia în legatură cu
identificarea rezultatelor sistemului şi ale şcolii care pot fi corelate cu aceste finalităţi,
decizia în legatură cu atragerea şi folosirea resurselor sistemului şi ale şcolii, identificarea
procedurilor care vor asigura în mod efectiv atingerea scopurilor propuse. Calitatea
educaţiei arată nivelul de dezvoltare a unei comunităţi, a unei naţiuni, ceea ce înseamnă
că are la bază cultura, tradiţiile şi valorile unei naţiuni, pe care urmăreşte sǎ le promoveze
prin politicile şi strategiile dezvoltǎrii sociale şi economice durabile. Educaţia este
importantǎ atât pentru elevi (beneficiarii direcţi), cât şi pentru comunitate, societate etc.;
elevilor trebuie sǎ li se asigure o educaţie de calitate, într-un învăţământ cu instituţii
performante, dotate corespunzãtor cu bază materială modernă, adaptată noilor tendinţe
şi cerinţe ale societăţii, cu cadre didactice bine pregătite etc. pentru că elevii de azi vor
deveni adulţii responsabili de mâine care vor dezvolta şi perpetua cultura şi valorile
societăţii lor.

Misiunea noastră ca dascăli este de a pregăti elevul pentru „a fi” şi „a deveni”, pentru
autonomie, pentru autoeducaţie şi autoevaluare. Evaluarea orală se realizează mai ales
prin întrebări - răspunsuri şi prin îndeplinirea unor sarcini de lucru, oral sau în scris (de
obicei la tablă), sub directa supraveghere a profesorului. Este folosită cu precădere ca
verificare curentă şi parţială, pe parcursul programului de instruire, ca şi în cadrul
examenelor. Principalele avantaje ar fi urmatoarele: au o mare importanta in stabilirea
interactiunii educator – educabil, care trebuie sa stimuleze modul de structurare a
raspunsurilor de catre elev, incurajand si manifestari ce permit evaluarea
comportamentului afectiv – atitudinal; ofera posibilitatea modularii intrebarilor in functie
de raspunsurile copilului, ofera posibilitatea de a clasifica si corecta imediat eventualele
greseli sau neintelegeri ale prescolarului, oferă mai multa libertate de manifestare a
originalității educabilului, a capacitatii sale de argumentare.

În condiţiile învăţământului românesc de astăzi, se impune o altă manieră de abordare a

evaluării rezultatelor şcolare, un model de proiectare/realizare a procesului integrat de
predare – învăţare – evaluare mai eficient, centrat, cu adevărat, pe elev. Activităţile de
evaluare trebuie proiectate din perspectiva nevoilor de formare ale celui educat. Este
necesar ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să cultive şi să
susţină interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume în activitatea de învăţare.

Cadrul didactic are în primul rând rolul de a organiza şi conduce activitatea didactică.
Acesta asigură activitatea centrată pe elev prin documente, prin metode şi mijloace
didactice moderne (brainstormingul, problematizarea, jocul didactic, lucrul pe grupe
utilizarea laptopului, internetului, prezentãri powerpoint, prezi etc), prin lecţii
interdisciplinare, transcurriculare care să îi atragã pe elevi, să le stârneascã curiozitatea
pentru a descoperi singuri, pentru a le dezvolta creativitatea etc. Elevii fiind atraşi de
materia respectivă, vor deveni pasionaţi, vor dori sã cunoascã mai mult, o parte din ei vor
participa la concursuri, unde vor obţine performanţe. Pentru a fi în temă cu toate
noutăţile şi cerinţele societăţii, cadrele didactice trebuie să se perfecţioneze continuu prin
obţinerea gradelor didactice, prin participarea la diverse cursuri, prin realizarea de
parteneriate, proiecte, activitãţi extraşcolare etc. De asemenea, un învăţământ de calitate
presupune ca dascălul să realizeze şi încheierea unor parteneriate/proiecte cu diverse
instituţii care să înlesnească procesul educativ, fãcându-l mult mai atractiv prin schimbul
de experienţă cu alte şcoli, alte instituţii, prin activităţile diverse, deosebite, noi, creative.

În concluzie, un cadru didactic pentru a asigura o educaţie de calitate trebuie să aibă

calităţi pedagogice desăvârşite, o bună pregătire de specialitate, pentru a-i poate
conduce prin diverse metode, mijloace, parteneriate, proiecte, activitãţi, pe elevi pas cu
pas, treptat, spre a-i pregăti pentru sarcinile prezente şi de viitor ale societăţii, fiind astfel
mesagerul unor valori sociale, al unui ideal de viaţă.

 
Bibliografie:

 1.Dogaru, Mariana, Dumitru, Adriana ,,Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea

profesională a cadrelor didactice din mediul urban”, Bucuresti, 2011;

 2.Potolea, Dan, ,,Pregãtirea psihopedagogicã”, Ed. Polirom, Bucureşti, 2008;