TEMA NR.

PREGĂTIREA PROBELOR PENTRU ANALIZA OPTICĂ MICROSTRUCTURALĂ

Considerând o probă metalografică elaborată dintr-un oţel sau o fonta, realizaţi pentru
aceasta, o tehnologie completă de pregătire în vederea analizei optice metalografice
microstructurale. Se vor evidenţia operaţiile şi materialele necesare pentru următoarele etape:
- stabilirea locului pentru debitarea probei metalografice;
- posibilităţi de extragere a probei metalografice;
- realizarea suprafeţei plane;
- şlefuirea probei metalografice;
- lustruirea probei metalografice;
- punerea în evidenţă a structurii probei metalografice (atacul chimic metalografic).
De asemenea, să se elaboreze o analiză a importanţei şi avantajelor utilizării metodelor
speciale abordate pentru pregătirea probelor pentru analiza optică macro sau microstructurală.

In opinia mea stabilirea locului pentu debitarea probei metalografice Analiza macro sau
microscopica se poate face atat asupra unui semifabricat cat si asupra unei
piese finite.

Astfel la alegerea locului de taiere trebuie sa se tina seama de materialul

metalic de analizat (semifabricat sau piesa finita).In cazul unui semifabricat se
pregatesc doua fete sectionate (longitudinal si transversal) din regiunea axiala
a acestuia tinandu-se seama de dimensiunile sale.

In cazul probelor defecte, proba metalografica se va detasa din imediata

apropiere a locului cu defect cuprinzandu-l si pe acesta, iar pentru a compara
structurile se detaseaza o proba din regiunea fara defecte.

La imbinarile sudate este necesara efectuarea examinarilor asupra tuturor

zonelor caracteristice (MB, ZIT, SUD), motiv pentru care probele metalografice
trebuie sa cuprinda intreaga sectiune transversala a imbinarii.In functie de
necesitatile cercetarii, probele se preleveaza diferit.

In special la analizele de avarii prelevarea se efectueaza tinand seama de

ipotezele de lucru care trebuie verificate si de starea si natura materialului
supus investigatiei. In cele mai multe cazuri se examineaza in paralel probe
martor prelevate din zone neafectate sau din material similar nesupus
conditiilor de exploatare.

La verificarea tehnologiilor de sudare, a materialelor de baza si la asimilarea

materialelor de sudare, probele se preleveaza astfel incat sa fie reprezentative
pentru intregul lot reprezentativ. Neasigurarea acestei conditii duce la
interpretari gresite cu consecinte grave.

De asemenea pentru extragerea probelor din piesele metalice se recomandă

prelucrarea prin strunjire, frezare, rabotare sau tăierea cu fierăstrăul, operaţii pe
parcursul cărora se va asigura o răcire suficientă pentru evitarea încălzirii probelor. În
cazul aliajelor cu duritate mare, tăierea se poate efectua prin procedee
neconvenţionale (electroeroziune) sau cu discuri abrazive subţiri prin impunerea unei
viteze de avans mici şi răcire abundentă cu apă. Din materialele fragile se pot lua
probe prin lovire cu ciocanul.

Tot o data pentru realizarea suprafetei plane exista posibila prin pilire,
frezare sau polizare. La aceasta operatie trebuie avut grija ca piesa
sa nu se deformeze sau sa se incalzeasca fiind ca se produce o
modificare a structurii originale.

Pentru usurinta prelucrarii probele care au fost neregulate sau au

sectiuni foarte mici (table, sarme) pot fi montate in inele metalice si
fixate cu rasini sintetice sau in aliaje fuzibile.

Astfel pentru şlefuirea probei metalografice se executa cu ajutorul

hartiilor metalografice care prezinta o finete crescanda a particulelor
abrazive formate din carbura de siliciu.Dupa granulatia hartiilor
metalografice folosite, slefuirea poate fi
a) fina - cand se intrebuinteaza hartie metalografica foarte fina (8,6,5,4);
b) foarte fina- cand se intrebuinteaza hartii metalografice foarte fine
(extrafine) (M40, M28, M14, M10, M7, M5). Slefuirea se poate executa
manual sau mecanic. In cazul slefuirii manuale (recomandabila pentru
piese de dimensiuni mari) hartia se aseaza pe o placa de sticla montata pe
un suport de lemn. Proba metalografica fiind apasata usor, se misca tot
timpul intr-o singura directie, executandu-se o miscare de dute-vino.
In cazul slefuirii mecanice se folosesc masinile de slefuit verticale sau
orizontale la care hartia metalografica este fixata pe discuri rotative cu
ajutorul unui inel de strangere putandu-se schimba diferite hartii.
In cursul operatiei de slefuire trebuie avute in vedere urmatoarele
conditii:
a) slefuirea se incepe intotdeauna cu granulatia cea mai mare (8 sau 6);
b) nu se trece pe o alta hartie metalografica decat dupa ce s-a constatat
ca toate rizurile de la slefuirea anterioara au disparut;
c) la trecerea pe o alta hartie metalografica proba va trebui rotita cu 90s
pentru ca rizurile noi sa formeze un unghi drept cu cele precedente;
d) nu se vor folosi aceleasi hartii pentru aliaje feroase si neferoase;
e) la sfarsitul operatiei de slefuire proba este spalata sub un jet de apa
pentru indepartarea tuturor incluziunilor care au aderat in timpul slefuirii.
De asemenea pentru lustruirea probei metalografice, operatia de lustruire poate fi
executata mecanic sau electrolitic. Masina de lustruit mecanica este prevazuta cu un
disc rotativ pe care se fixeaza o pasla din lana de merinos. Pentru lustruire se
depune pe pasla o suspensie de oxid de aluminiu, oxid de magneziu sau praf de
diamant de diferite granulatii.
La lustruire proba este tinuta in mana si se face o miscare circulara a sa combinata
cu o apasare usoara.
In final suprafata probei trebuie sa aiba un aspect de oglinda( fara rizuri).
Lustruirea electrolitica este o metoda moderna care prezinta urmatoarele avantaje:
este rapida; se evita ecruisajul (intarirea) care denatureaza structura; se pot pregati
suprafete cu dimensiuni mari, se pot obtine simultan suprafete lustruite in doua
plane perpendiculare cu margini rotunjite.
Principiul lustruirii electrolitice consta in dizolvarea anodica a suprafetei probei
slefuite in prealabil.
Electrolitul si regimul electric se aleg in functie de natura materialului probei de
examinat.

In final avem de aface cu punerea în evidenţă a structurii probei metalografice

Pentru a pune în evidenţă microstructura se procedează la tratarea suprafeţei
(pregătite prin şlefuire şi lustruire) cu reactivi chimici care dizolvă sau colorează
selectiv consti¬tuenţii structurali respectivi astfel încât să se poată distinge unul de
celălalt.
Acest tratament chimic, numit în mod obişnuit atac metalografic, se realizează fie
prin imersiune (cufundare), fie prin tamponarea suprafeţei probei cu vată îmbibată
în reactiv
După atacul metalografic proba se spală în curent de apă, apoi cu alcool etilic şi se
usucă prin tamponare uşoară pe hârtie de filtru sau în curent de aer cald, fiind astfel
pregă¬tită pentru examinarea microstructurală.
Astfel cu toate acestea mentiuni putem spune ca aceasta reprezinta” PREGĂTIREA
PROBELOR PENTRU ANALIZA OPTICĂ MICROSTRUCTURALĂ”