Prezentati acordarea primului ajutor în

cazul intoxicațiilor

Intoxicatia reprezinta starea patologica determinata de actiunea unei substante toxice ce a

patruns in organism si de reactia organismului la prezenta toxicului.

Prin substanta "toxica" se intelege orice substanta care patrunsa in organism pe diverse cai,
provoaca tulburari functionale si/sau alterari structurale, avand ca rezultat o stare patologica.

Intoxicatiile pot fi voluntare - in cazul tentativelor de suicid, sau involuntare - accidentale.

Intoxicaţiile pot fi:

-acute, produse datorită pătrunderii în organism a unor substanţe toxice, într-o cantitate care
depăşeşte limita admisă;

-cronice produse în urma pătrunderii unor substanţe toxice în organism în cantităţi mici, timp
îndelungat. Pătrunderea substanţelor toxice în organism se poate produce: pe cale respiratorie
(sub formă de fum, ceaţă, pulbere), pe cale digestivă, prin piele, de unde, prin difuzie ajung în
sânge (sulfura de carbon, alcool metilic, mercurul, etc.). În scopul evitării intoxicaţiilor,
substanţele chimice ca: cianură de potasiu, hidrogen sulfurat, soluţie de hidroxid de amoniu
concentrat, oxid de carbon, dioxid de sulf, acid cianhidric etc., se vor prepara sau utiliza
numai sub nişă.

Recunoasterea intoxicatiei

Parintii trebuie sa intre in alerta atunci cand cei mici povestesc de senzatia unui gust neplacut
sau cand gasesc un ambalaj gol. Un indiciu clar al intoxicatiei sunt urmele de detergenti in
gura, pe fata, pe maini sau tesutul conjunctiv inrosit puternic in jurul ochilor si al buzelor. In
cazul anumitor substante cum ar fi alcoolul, solutiile de curatare, produsele cosmetice sau
tutunul, mirosul puternic al gurii ar trebui sa va dea de gandit. In plus, tutunul provoaca
ingalbenirea maronie a salivei.

Alte indicii ale unei intoxicatii:

 Modificarea spontana a comportamentului copilului, spre exemplu oboseala, agitatie,

tremur, nesiguranta in mers 
 Hipersalivatie
 Dureri abdominale insotite de crampe, stare de rau, diaree
 Dureri de cap, ameteala 
 Tulburari de cunostinta, apatie, pierderea cunostintei 
In cele mai grave cazuri sunt posibile tulburari de respiratie sau chiar oprirea respiratiei, socul
sau chiar stopul cardio-respirator.

Medicamente de prim ajutor: Administrati carbuni activi si un antispumant ca medicament de

prim-ajutor in cazul unei intoxicatii. De asemenea, trusa de prim ajutor trebuie sa contina si
numarul centralei de urgenta in caz de intoxicatii. Solicitati ajutorul farmacistului si a
medicului pediatru in alegerea medicamentelor.

 Medicamentele (inclusiv cele care trebuie administrate de mai multe ori pe zi) trebuie
pastrate intr-un dulapior cu cheie. Pastrati sub cheie si solutiile de curatare, detergentii
de vase si de rufe.
 Pentru substante chimice, folositi capacele speciale de inchidere sigura impotriva
accesului copiilor. Nu refolositi recipientele pentru alimente.
 Retineti ca orice aruncati la gunoi poate fi gasit de copilul dvs.
 Asigurati-va poseta: in cazul in care cel mic cotrobaie in poseta, nu pastrati in ea
parfumuri, tigari, medicamente.
 Tutun: Nu pastrati deschise pachetele de tigari. Cele mai mici cantitati de tutun pot
provoca intoxicarea celor mici.
 Alcool: Alcoolul trebuie pastrat intotdeauna intr-un spatiu ferit si inaccesibil celor
mici. Pana si cele mai mici cantitati de alcool pot dauna major copiilor.
 Plante toxice: Nu pastrati in gradina sau pe balcon plante toxice cum ar fi: arnica,
arum, maselarnita, boabe crude de fasole verde, Euphorbia milii (spinul lui Iisus),
Dieffenbachia, taxus, aconitum, degetel rosu (Digitalis purpurea), salcam, branduse,
cactusi (cu tepi otravitori), lupin, lacramioare, narcise, leandru, ricin, mac, cucuta,
datura, matraguna, craciunita, branca ursului, mutatoarea cu poame rosii, cartofii
verzi, necopti, rosiile necoapte.
 Produsele cosmetice cum ar fi ojele sau acetonele, fixativele, cremele sunt deseori
pastrate la indemana copiilor. Chiar si numai inhalarea de gaze poate fi periculoasa
pentru cei mici.
 Mini baterii: Acestea pot fi inghitite de copii. Se raspandesc astfel in corp substante
foarte toxice (spre exemplu oxid de argint).

In cazul in care cel mic isi petrece timpul si in alte locuinte (bunici, ingrijitori etc.), aceste
masuri preventive se aplica si acolo  

Primul ajutor sanitar în caz de arsuri

Incendiile indirecte cauzate de avarii la reţelele electrice şi de gaze, în instalaţi-ile şi
depozitele petroliere etc. pot provoca arsuri personalului surprins în apropierea lor.
Arsurile pot fi : -arsuri de gradul I, care se caracterizează prin înroşire şi o uşoară inflamare a
pielii;
-arsuri de gradul II, care se caracterizează prin apariţia unei băşici pline cu un lichid alb-
gălbui;
-arsuri de gradul III, care prezintă pe lângă leziunile de la primele două gra-de şi necroze, iar
în cazuri grave, chiar carbonizarea ţesuturilor. Gravitatea arsurilor depinde şi de întinderea
suprafeţei arse a corpului şi de gradul arsurii. Primul ajutor sanitar se asigură astfel:
-se scot hainele de pe suprafaţa arsă; la arsurile de gradul II şi III se aplică pe suprafaţa arsă
un pansament uscat, steril executându-se cu grijă spargerea băşicilor cu lichid care creează
pericol de infecţie;
-răniţii se învelesc cu pături când arsurile sunt întinse;
 -se evacuează bolnavii cu prima urgenţă la spital; Pentru preîntâmpinarea stării de şoc, arşii
vor trebui încălziţi şi dacă este posi-bil, să li se dea să bea ceai îndulcit.
2.Primul ajutor sanitar în intoxicaţiile cu substanţe toxice industriale
Primul ajutor sanitar în caz de intoxicare cu substanţe industriale puternice, to-xice constă în:
-înlăturarea inhalării de substanţe toxice prin acoperirea feţei cu o bucată de pânză
împăturităşi îmbibată cu soluţii de protecţie specifice substanţei toxi-ce. Pentru clor şi bioxid
de sulf se umezeşte cu soluţia „ antifum” ( din pa-
2chetul antichimic individual care are în compunerea 100 ml.alcool metilic, 10 ml.eter etilic,
5 ml.clorofon şi 1-2 picături de amoniac); pentru hidrogen sulfurat cu o soluţie de cloramină
2% ; pentru acid cianhidric cu o soluţie de nitrit de amil;

-se scoate imediat victima din atmosfera contaminată folosind targa sanitarăsau mijloace
improvizate; -se face respiraţie artificială persoanelor care nu mai respiră sau si-au pierdut
conştiinţa.

-pe timpul acordării primului ajutor dacă este posibil, intoxicatul să stea culcat;

-după acordarea primului ajutor sanitar la locul accidentului, intoxicatul se transportă de

urgenţă la cabinetul medical.

Intoxicaţiile acute la grupa de vârstă pediatrică reprezintă una dintre principalele cauze de
mortalitate şi de morbiditate, cu impact major în ceea ce priveşte mortalitatea prematură şi
alterarea calităţii vieţii. De aceea, intoxicaţiile reprezintă unul din principalele motive de
prezentare în unitatea de primiri urgenţe, existând o preocupare permanentă pentru analizarea
atât a incidenţei reale, cât şi a particularităţilor evolutive ale acestora.

Distribuţia pe vârste a intoxicaţiilor acute fatale la copii prezintă două vârfuri de incidenţă:
copii sub 1 an şi adolescenţi în jurul vârstei de 13-19 ani. 

Intoxicaţiile acute la copii reprezintă una din problemele majore ale asistenţei pediatrice de
urgenţă, din cauza frecvenţei şi a gravităţii lor. Ele sunt rezultatul unei interacţiuni complexe
dintre următorii factori: toxice, copil şi mediul familial al copilului. Frecvenţa intoxicaţiilor
acute la copii variază cu vârsta. Astfel, 90% din cazuri apar în primii cinci ani de viaţă (mai
frecvent sub 1 an), fiind vorba despre intoxicaţii accidentale, care predomină la sexul
masculin; al doilea vârf al frecvenţei se înregistrează după vârsta de 13-19 ani, prin intoxicaţii
voluntare care predomină la sexul feminin(1).

Analiza caracteristicilor demografice şi circumstanţiale ale expunerilor toxice pediatrice a

identificat cea mai mare incidenţă la grupa de vârstă sub 6 ani, reprezentând 47,7% din totalul
expunerilor raportate, grupă de vârstă la care domină intoxicaţiile accidentale, în timp ce
pentru intervalul de vârstă 13-19 ani expunerile sunt predominant voluntare, reprezentând
26,36% din totalul expunerilor voluntare raportate. Etiologia intoxicaţiilor acute a fost
diferită, în funcţie de grupele de vârstă, fiind dominată de produsele cosmetice şi de cele de uz
casnic la grupa de vârstă 0-5 ani, în timp ce la grupa de vârstă 13-19 ani etiologia
intoxicaţiilor este dominată de expunerile la substanţe de abuz şi medicamente. În cazul
copiilor, substanţele cel mai frecvent implicate în intoxicaţii sunt: paracetamol, antitusive,
vitamine, fier, antihistaminice, antidepresive, analgezice, produse de îngrijire a casei
(detergenţi, dezinfectante, oţet, cosmetice), pesticide(1,2).
ntoxicatiile acute reprezinta o urgenta medicala, deoarece in unele cazuri ele pot fi letale.
Studiile epidemiologice au aratat ca exista diferente evidente in functie de varsta, atat in ceea
ce priveste frecventa si caracterul intoxicatiei cat si in privinta substantelor implicate.
Astfel:
- la copii predomina intoxicatiile accidentale, fata de adult unde majoritatea sunt voluntare, in
scop suicid
- majoritatea intoxicatiilor la copii se produc sub varsta de 5 ani
- sub varsta de 1 an, predomina intoxicatiile cu medicamente, prin supradozaj sau utilizarea
necorezpunzatoare a acestora
- intre 1-5 ani predomina intoxicatiile accidentale cu diverse substante casnice: detergenti,
sampon, sapun, diversi solventi casnici, dezinfectanti, etc.
- la adolescenti predomina intoxicatiile voluntare cu alcool sau medicamente in scop suicid
- la adulti, predomina intoxicatiile voluntare cu alcool si in scop suicid, cu medicamente
(barbiturice, benzodiazepine)
- dintre intoxicatiile accidentale la adulti, predomina cele cu insecticide, pesticide sau
substante caustice.
In ultimii ani a crescut numarul intoxicatiilor cu droguri, in special in randul adultilor tineri.
Mortalitatea este mai mare in cazul intoxicatiilor cu medicamente (atidepresive triciclice) si
cu ciuperci otravitoare.

Limitarea absorbtiei toxicului

Primele masuri care se iau in cazul unei intoxicatii sunt masuri de prevenire a absorbtiei
toxicului, prin idepartarea toxicului care nu a fost inca absorbit in organism, masuri care se
pot incepe la domiciliu:
- in cazul intoxicatiilor produse prin ingestie (inghitire): evacuarea continutului tubului
digestiv fie prin provocarea de varsaturi (prin stimularea fundului gatului cu degetul sau cu o
lungurita dupa ce s-a baut un pahar cu apa calda sau lapte) fie prin administrarea unor
purgative
- in intoxicatiile prin inhalare de substante gazoase, primul gest va fi scoaterea victimei din
mediu
- in cazul toxicelor care patrund prin tegumente, se va spala tegumentul cu sapun si apa in
cantati mari (dus)
- prevenirea absorbtiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei pungi cu gheata pe locul
injectarii si a unui garou, proximal de locul injectarii.
Provocarea varsaturilor este contraindicata la:
- victime inconstiente
- in caz de convulsii
- ingestie de substante caustice, volatile sau antiemetice.

Intoxicatiile acute cu medicamente

Intoxicatiile cu medicamente pot apare in cazul intoxicatiilor voluntare, in scop suicidar sau in
cazul supradozarii accidentale, situatii frecvente la copii si la varstnici. Tipurile de
medicamente implicate in intoxicatii sunt variate: antidepresive, hipnotice, neuroleptice,
tranchilizante, analgezice, antipiretice, antiinflamatorii, fier medicamentos, digitalice, atropina
etc.
Semnele clinice care pot apare variaza in functie de substanta medicamentoasa: de la tulburari
digestive (greturi, varsaturi, dureri abdominale, diaree), tulburari cardio-respiratorii (hipo sau
hipertensiune, hiperventilatie, tahicardie), agitatie sau somnolenta si pana la alterarea starii de
constienta si coma.

Primul ajutor:
- evaluarea starii de constienta si a functiilor vitale (ABC), si resuscitarea cardio-respiratorie
in cazul in care victima este in stop cardio-respirator
- apelarea serviciului de urgenta 112
- daca este inconstienta sau varsa, se va aseza in pozitia de siguranta (culcat pe o parte)
- daca victima este constienta se poate incerca provocarea de varsaturi
- se cauta ambalajele medicamentelor posibil a fi raspunzatoare de intoxicatie
- pana la sosirea echpei medicale se poate apela serviciul TOXAPEL pentru a solicita
informatii cu privire la acordarea primului ajutor.

Intoxicatiile cu monoxid de carbon - CO

Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor, inodor (fara miros), care se amesteca foarte
bine cu aerul si care rezulta din arderile incomplete (gaze, carbune, combustibil solid, gaze de
esapament). Cele mai frecvente intoxicatii cu CO sunt cele din mediul casnic, prin utilizarea
unor sobe (de obicei cu carbune) defecte. Acest gaz este toxic, datorita combinarii sale cu
hemoglobina, ceea ce scade cantitatea de oxigen din sange si consecutiv oxigenarea
tesuturilor.
Manifestarile clinice constau in tulburari neuropsihice (stare ebrioasa, agitatie, somnolenta),
tahicardie si tulburari respiratorii si in final coma. Caracteristica este culoarea rosie-zmeurie a
fetei.

Primul ajutor:
- scoaterea victimei din mediu
- transportul cat mai repede la spital
- daca e la indemana, administrarea de oxigen - care este considerat si antidotul intoxicatiei cu
CO.

Intoxicatia cu fum

Intoxicatia cu fum, se produce de obicei in timpul incendiilor, fumul fiind nociv atat prin
monoxidul de carbon pe care-l contine cat si prin efectul iritant la nivelul cailor respiratorii
superioare.
Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta pana la coma, depozite de
funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita,
semne ale intoxicatiei cu CO.

Primul ajutor:
- scoaterea victimei din mediul cu fum, avand in vedere si propria siguranta
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale, cu inceperea manevrelor de
resuscitare cardio-respiratoare daca este necesar
- solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital
- daca este disponibil, administrarea de oxigen.
Intoxicatia cu naftalina

Naftalina este o hidrocarbura aromatica, foarte volatila, utilizata in gospodarii ca insecticid

(pentru molii). Se poate absorbi pe cale respiratorie (inhalare) sau pe cale digestiva (inghitire).
Riscul de intoxicatie cu naftalina este mai mare la anumite persoane, care sufera de un defect
genetic al unei enzime (G6PD eritrocitara).
Semnele clinice: greturi, varsaturi, dureri abdominale, cefalee, transpiratii, intoxicatiile grave
evoluand cu disurie, hematurie, convulsii si coma.

Primul ajutor:
- in cazul intoxicatiei prin inhalare: parasirea incaperii, indepartarea naftalinei si aerisirea
incaperii
- in cazul ingestiei: se administreaza apa si se provoaca varsaturile
- se transporta victima la spital.

De retinut!

NU se administreaza: ulei vegetal sau lapte, deoarece naftalina este solubila in grasimi si prin
acestea ar creste absorbtia toxicului.

Intoxicatia cu substante corozive

Substantele corozive (caustice) sunt: acizii (azotic, clorhidric, sulfuric, etc.) si bazele corozive
(soda de rufe, soda caustica, amoniacul).
Calea de patrundere:
- cutanata: acizii concentrati la contactul cu pielea determina arsuri chimice de diferite grade
- respiratorie: inhalarea vaporilor acizi produce iritarea mucoaselor tractului respirator
- digestiva: - ingestia de acizi corozivi provoaca leziuni ulcero-necrotice severe ale tubului
digestiv, manifestate prin varsaturi hemoragice, dureri violente la inghitire, arsuri
retrosternale, diaree cu scaune sangvinolente, soc etc.
- ingestia de baze corozive determina leziuni severe si profunde la poarta de intrare, in
cavitatea bucala, faringe, esofag, cu risc de perforare si de sechele ulterioare (stricturi
esofagiene).

Primul ajutor:
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea manevrelor de
resuscitare cardio-respiratorie daca este necesar: in timpul respiratiei gura la gura nu se va
intra in contact direct cu gura victimei decat prin intermediul unui tifon (deoarece exista ricul
de contaminare)
- solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital in cel mai scurt timp
- spalarea cu multa apa (jet) timp de 20 minute, in cazul leziunilor cutanate sau oculare.

De retinut!

Sunt contraindicate provocarea varsaturilor, spalatura gastrica si administrarea purgativelor,

deoarece exista riscul perforatiei. Nu se va incerca neutralizarea sau diluarea toxicului!
Intoxicatia cu ciuperci necomestibile

Aceste intoxicatii se produc accidental prin consumarea de ciuperci recoltate din flora
spontana, de catre persoane care nu pot deosebi bine tipurile de ciuperci sau datorita
fenomenului de incrucisare cu spori intre ciuperci comestibile si ciuperci otravitoare. De
aceea, cel mai prudent este sa se consume numai ciuperci din cultura si nu din flora spontana
a padurilor.
Toxicitatea ciupercilor depinde de zona de unde au fost recoltate, de varsta lor, anotimp, de
cantitatea ingerata, de modul termic de preparare a lor si de starea de sanatate anterioara a
victimei.
Manifestari clinice ale intoxicatiei cu ciuperci, variaza in functie de tipul de ciuperci, mai
exact de tipul de toxina continuta de acestea si de durata perioadei de incubatie (timpul scurs
de la ingestie pana la aparitia manifestarilor clinice). Astfel, in cazul intoxicatiilor cu
incubatie lunga apare:
- sindromul phalloidian: cea mai grava intoxicatie (Amanita phalloides), cu perioada de
latenta de 6-12 ore, manifestata prin tulburari digestive, afectare hepatica si renala grava,
edem cerebral
- sindromul gyromitrian: interval de latenta de 10-24 ore, dupa care apar tulburari digestive,
neurologice (delir, convulsii, coma), hemoliza toxica
- sindromul orellanian: incubatie peste 24 ore, dupa care apar tulburari digestive si se
instaleaza insuficienta renala acuta.
In intoxicatiile cu incubatie scurta, simptomele apar dupa 1-2 ore de la ingestie, si desi tabloul
clinic poate fi zgomotos acestea sunt de obicei mai putin grave decat cele cu incubatie lunga.

Primul ajutor:
- prezentarea la spital in cel mai scurt timp
- se poate incerca provocarea varsaturilor, in cazul intoxicatiilor cu durata scurta de incubatie.

Intoxicatia cu pesticide

Pesticidele sunt agenti utilizati pentru combaterea unor agenti daunatori, putand fi:
insecticide, rodenticide, erbicide, fungicide sau fumigani. Cele mai utilizate sunt insecticidele,
care, de asemenea, pot fi de diferite tipuri, in functie de tipul de toxic continut: nicotina,
organofosforice, organoclorurati, carbamati etc.
Aceste substante pot fi absorbite pe toate caile: digestiva, respiratorie si cutanata. De aceea in
cazul suspiciunii unei intoxicatii cu pesticide, primul ajutor consta in:
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea manevrelor de
resuscitare cardio-respiratorie daca este necesar, cu atentie la propria siguranta a salvatorului
- apelarea serviciului de urgenta 112
- decontaminare externa: inlaturarea imbracamintei si incaltamintei contaminate si spalarea
tegumentelor sub jet de apa
- provocarea varsaturii
- transportul victimei la spital pentru administrarea antidotului specific.

1.Primul ajutor sanitar în caz de arsuri

Incendiile indirecte cauzate de avarii la reţelele electrice şi de gaze, în instalaţi-ile şi

depozitele petroliere etc. pot provoca arsuri personalului surprins în apropierea lor. Arsurile
pot fi : -arsuri de gradul I, care se caracterizează prin înroşire şi o uşoară inflamare a pielii;
 -arsuri de gradul II, care se caracterizează prin apariţia unei băşici pline cu un lichid alb-
gălbui;

-arsuri de gradul III, care prezintă pe lângă leziunile de la primele două gra-de şi necroze, iar
în cazuri grave, chiar carbonizarea ţesuturilor. Gravitatea arsurilor depinde şi de întinderea
suprafeţei arse a corpului şi de gradul arsurii. Primul ajutor sanitar se asigură astfel:

-se scot hainele de pe suprafaţa arsă; la arsurile de gradul II şi III se aplică pe suprafaţa arsă
un pansament uscat, steril executându-se cu grijă spargerea băşicilor cu lichid care creează
pericol de infecţie; -răniţii se învelesc cu pături când arsurile sunt întinse;

-se evacuează bolnavii cu prima urgenţă la spital; Pentru preîntâmpinarea stării de şoc, arşii
vor trebui încălziţi şi dacă este posi-bil, să li se dea să bea ceai îndulcit.

2.Primul ajutor sanitar în intoxicaţiile cu substanţe toxice industrialePrimul ajutor sanitar în

caz de intoxicare cu substanţe industriale puternice, to-xice constă în: -înlăturarea inhalării de
substanţe toxice prin acoperirea feţei cu o bucată de pânză împăturităşi îmbibată cu soluţii de
protecţie specifice substanţei toxi-ce. Pentru clor şi bioxid de sulf se umezeşte cu soluţia
„ antifum” ( din pa-
2chetul antichimic individual care are în compunerea 100 ml.alcool metilic, 10 ml.eter etilic,
5 ml.clorofon şi 1-2 picături de amoniac); pentru hidrogen sulfurat cu o soluţie de cloramină
2% ; pentru acid cianhidric cu o soluţie de nitrit de amil;

-se scoate imediat victima din atmosfera contaminată folosind targa sanitarăsau mijloace
improvizate;

-se face respiraţie artificială persoanelor care nu mai respiră sau si-au pierdut conştiinţa.
ATENŢIE! Nu se face respiraţie artificială în cazul intoxicaţiilor cu clor;

-pe timpul acordării primului ajutor dacă este posibil, intoxicatul să stea culcat;

-după acordarea primului ajutor sanitar la locul accidentului, intoxicatul se transportă de

urgenţă la cabinetul medical.

Bibliografie

1. Primul Ajutor , Bucuresti , ed. Litera , 2013

2. Manual European de Prim Ajutor , Crucea Rosie , Bucuresti , 2012
3. DENISAMIHELE, Igiena alimentaţiei, Editura medicală, 2006
4. http://www.ms.gov.ro/documente/430_1301_manual.pdf
5. http://www.igsu.ro/documente/informare_preventiva/preve-
nire_situatii_de_urgenta_in_scoli.pdf