FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI BRASOV

ANUL I SEM I MASTER CONSILIER EDUCATIV

STUDENT:PALADE MARIA SABRINA
FUNDAMENTELE CONSILIERII EDUCATIVE
CONF.
CONSILIEREA SI ORIENTAREA CARIEREI

CONSILIEREA SI ORIENTAREA CARIEREI

1. Principii si obiectiv ale orientarii carierei

2. Teorii si modele ale consilierii si o

rientarii carierei

3. Metode si tehnici de consiliere

4. Decizia de cariera

5. Factorii semificativi in alegerea carierei

1. PRINCIPII GENERALE SI OBIECTIVELE ORIENTARII CARIEREI

Activitatile de consiliere a carierei urmaresc dezvoltarea personala si inzestrarea individului cu

cunostinte si abilitati necesare pentru realizarea unui management eficient al propriei cariere.

Orientarea si consilierea scolara si profesionala este un demers, in mod esential, de natura

educativa-pentru ca "educatia si orientarea sunt doua functii ale scolii, complementare, dar
distincte " (Raffestin, 1967)- dar nu cantonat doar in aceasta arie. Ea consta, conform
dictionarului de termeni specifici editat de Asociatia Nationala de Orientare Vocationala din
S.U.A. (1982), din acele activitati prin care indivizii sunt ajutati in asimilarea si integrarea
cunstintelor, a experientei in corelatie cu:

 Autointelegerea- care include cunoasterea propriei personalitati si raportarea acesteia la

personalitatile altora;
 Intelegerea mecanismelor de functionare ale societatii si a acelor factori care contribuie la
schimbarea permanenta a acesteia, incluzand aici si atitudinea fata de munca;
 Constientizarea rolului pe care il poate juca timpul liber in viata personala;
 Intelegerea necesitatii existentei unui complex de factori cu rol activ in planificarea
carierei;
 Intelegerea necesitatii informatiilor si a abilitatilor in obtinerea succesului si a satisfactiei
personale in activitatile de munca, dar si in activitatile desfasurate in timpul liber;
 Invatarea procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei.

Procesul de orientare si consiliere a carierei este guvernat de urmatoarele principii (Thill, J.,

Chamboulant, S., 1965):
  Activitatea de orientare a carierei trebuie sa fie continua si pozitiv directionata;
 Consilierea vocationala este in relatie cu alte demersuri de natura psihologica, pedagogica
si psihoterapautica;
 Orientarea nu este o actiune unilaterala, ci un ansamblu de influente, informatii si
exercitii de asumare a initiativei si a libertatii de a decide;
 Consilierea carierei este o continuare a demersurilor de psihologie aplicata;
 Consilierul trebuie sa ofere elevului acele informatii care sa-i dea posibilitatea de a
decide liber cariera.

R. Gall (1966) si A. Leon (1957) considera ca importante in consilierea carierei

urmatoarele principii:

 Educatia pentru alegerea carierei;

 Libertatea deciziei;
 Formarea polivalenta;
 Informarea deplina a elevului si familiei cu privire la lumea profesiilor si piata fortei de
munca;
 Demarare timpurie a activitatilor de consiliere si orientare scolara si profesionala.

Mihai Jigau in lucrarea Consilierea carierei (2001), realizeaza o sinteza a principiilor ce

ghideaza consilierea vocationala:

 Consilierea carierei trebuie sa fie un proces educativ, dinamic si continuu;

 Consilierea trebuie sa fie concordanta cu sistemul de interese, motivatii si aptitudini ale
consiliatului;
 Consilierea trebuie sa ofere individului prilejul unei dezvoltari personale, sa fie o
provocare stimulatorie si o sursa de satisfactii si afirmare;
 Beneficiarii serviciilor de consiliere vocationala trebuie sa fie informati asupra situatiei
socio-economice in plan national, regional si local, cat si asupra evolutiei probabile a
pietei fortei de munca;
 Orientarea profesionala trebuie sa asigure o concordanta intre ce poate, ce doreste si ce
optiuni are consiliatul.

In Declaratia Asociatiei Internationale de Orientare Scolara si Profesionala adoptata la

Stockholm (1995), cu privire la obiectivele activitatii de consiliere a carierei, se precizeaza ca
acest serviciu are menirea sa ajute tinerii:

 Sa se inteleaga si sa se evalueze;
 Sa comunice efectiv cu altii;
 Sa elaboreze planuri cu privire la propria cariera si la formarea adecvata necesara;
 Sa faca fata cu succes diferitelor obstacole pentru a-si castiga locul in societate si pe piata
muncii.

2. TEORII SI MODELE ALE CONSILIERII SI ORIENTARII CARIEREI

In general, teoriile orientarii carierei vizeaza:

 Factorii ce influenteaza alegerea scolara si profesionala;

 Structura personalitatii clientului;
 Modificarea motivelor alegerilor ca urmare a diferitelor experiente de viata si a invatarii
sociale;
 Tipurile de relatii si comportamente ale consilierilor fata de clientii lor;
 Mecanismele dinamicii carierei.

Importanta succesului sau esecului profesional asupra carierei.

D.E. Super  a enuntat teoria dezvoltarii imaginii de sine implicata in comportamente specifice
alegerii profesionale, teorie avandu-si originea in principiile psihologiei dezvoltarii (alegerea
carierei este un comportament profesional caracteristic unui stadiu al existentei umane). In
dezvoltarea modelului sau teoretic cu privire la alegerea carierei, Super porneste de la faptul ca
alegerea unui individ nu este doar un moment al deciziei ci un proces si o succesiune de alegeri
si decizii intermediare facute treptat pe parcursul vietii si aflate in legatura cu etapele de crestere,
dezvoltare, invatare si exersare a aptitudinilor, abilitatilor deprinderilor in situatii de activitate
sau munca. Optiunile unui individ sunt influentate de imaginea de sine a acestuia si de
informatiile pe care le are despre lumea profesiilor.

Reperele de baza ale teoriei lui Super sunt:

Oamenii sunt diferiti prin:

 aptitudini
 deprinderi
 abilitati
 trasaturi de personalitate
 indivizii au anumite caracteristici si configuratii psihologice personale care ii fac
compatibili cu anumite ocupatii;
 exercitarea unei ocupatii necesita anumite deprinderi, aptitudini, abilitati, motivatie,
trasaturi de personalitate;
 profesiile au anumite sisteme specifice, relativ largi, de cerinte in planul capacitatilor
umane;
 dinamica intereselor si capacitatilor profesionale si imaginea de sine a indivizilor solicita
un efort permanent de adaptare;
 imaginea de sine se schimba (produs al invatarii sociale);
 reusita profesionala este esentiala dezvoltarii unei imagini de sine pozitive;
 alegerea carierei este un proces continuu dependent de modificarea preferintelor
profesionale si de imaginea de sine;
 alegerea carierei, ca proces fundamental, poate fi stimulat, orientat, sprijinit;
 dezvoltarea carierei e un proces de invatare si adaptare la diferite roluri care trebuie
exercitate prin acceptarea unor compromisuri rezonabile;
 procesul este un compromis intre factorii constitutivi ai personalitatii si societate, pe de o
parte , si imaginea de sine si realitate, pe de alta parte;
  contactul cu lumea muncii e in relatie directa cu anumite stadii ale vietii (crestere,
explorare, stabilizare, mentinere, declin);
 cariera e suma de mediu socio-economic si cultural de provenienta;

Nivelurile de cariera, stabilitatea pe post sunt determinate de:

 aptitudinile intelectuale
 originea socio-culturala si economica
 trasaturi de personalitate
 sansele persoanei pe parcursul vietii

Satisfactiile profesionale sunt dependente de gradul de punere in valoare a aptitudinilor,

abilitatilor, intereselor, valorilor si trasaturilor de personalitate.

Procesul dezvoltarii carierei parcurge cinci etape:

1. Stadiul de crestere (de la nastere la 14 ani) caracterizat de:

 conturarea imaginii de sine

 constituirea si directionarea intereselor
 dezvoltarea si exersarea abilitatilor si aptitudinilor

Substadii

Ø      ale fanteziilor (4-10 ani) - dominat de jocuri de rol imaginative;

Ø      al intereselor (11-12 ani) - in care se contureaza aspiratiile catre diferite activitati;

Ø      al capacitatilor (13-14 ani) - dominat de nevoia de activitate, munca, formare.

Stadiul exploratoriu (15-24 ani) caracterizat de autocunoastere si experimentare a rolurilor

Substadii:

Ø      a tentativelor (15-17 ani)- caracterizat de alegerea ocupatiilor;

Ø      a tranzitiei (18-20 ani)- marcat de prima experienta de munca;

Ø      a incercarii, probarii activitatii de munca

Ø      acceptarii acestora ca pe o ocupatie permanenta;

Stadiul de stabilizare (25-44 ani) caracterizat de pastrarea respectivei pozitii/ schimbarea ei

Substadii:
Ø      etapa de proba (25-30 ani)

Ø      etapa de stabilizare (31-44 ani)

4. Stadiul de mentinere (45-64 ani)

Stadiul declinului (peste 65 ani)

Super considera ca tot acest proces este dependent de factorii de rol, factorii personali si de cei
situationali; ei inflenteaza la randul lor, maturitatea profesionala. Fenomenul maturitatii
profesionale este dependent de (Jigau, M., 2001):

 informatiile si experientele de munca pe care le au indivizii;

 cunoasterea cerintelor, responsabilitatilor si continutului muncii;
 conturarea unui domeniu larg de activitati dezirabile;
 alegerea unei profesii in raport cu resursele personale.

q       realist (R)

 orientare spre activitati fizice

 indemanare
 deprinderi manuale
 indeplinire de sarcini concrete
 conformist, stabil, sincer, natural, consecvent, practic, modest, econom

q       investigativ/intelectual (I)

 orientare spre activitati intelectuale

 preocuparea pentru aspectele abstracte in activitatea profesionala
 cautarea devarului
 aptitudini pentru domeniul matematic si stiintific
 analitic, precaut, critic, curios, independent, cognitiv, introvertit, modest, rational,

q       artistic (A)

 activitati de relationare nemijlicita cu altii prin intermediul produselor artistice

 prefera sarcini creative
 prefera dezvoltarea ideilor
 dezordonat, emotional, expresiv, idealist, imaginativ, impulsiv, independent, original,
nonconfrmist

q       social (S)

 comunicare cu ceilalti
 profesii legate de mediul social
 cooperant, generos, amabil, responsabil, sociabil
q       antreprenorial/intreprinzator (E)

 activitati de initiativa personala

 dezvoltarea propriei afaceri
 activitati persuasive
 au aptitudini de conducere
 ambitios, dominant, energic, impulsiv, optimist, sociabil

q       conventional (C)

 activitati de executie
 sarcini precise, structurate
 aptitidini pentru munci administrative in domeniul financiar
 conformist, constincios, supus, ordonat, practic, eficient, consecvent, inhibat

Holland considera ca similiaritatea tipului de personalitate cu cel al ocupatiei este un mediu

stimulativ pentru dezvoltarea carierei si ofera satisfactie profesionala. Autorul pune in discutie si
criteriul nivelului de consistenta (inalt, mediu, scazut) cu referire la gradul de structurarea tipului
de personalitate si a mediului, cat si al intensitatii relatiei reciproce dintre acestea.

Suportul practic al teoriei lui Holland sunt SELF DIRECTED SEARCH si VOCATIONAL

PREFERINCE INVENTORY. Aceste doua instrumente permit autoevaluarea, interpretarea si
definirea profilului de personalitate cat si a intereselor profesionale. (Anexa 2)

Altii teoreticieni (Ginzberg, Ginsburg, Axelrad, Helma) considera ca procesul alegerii carierei
este dependent de:

 ambianta de viata personala;

 tipul si nivelul de educatie si formare profesionala;
 caracteristicile personalitatii si afectivitatii individului;

Tipul de valori la care o persoana adera.

Alegerea vocationala traverseaza o succesiune de perioade:

a fanteziei (0-10 ani)

a explorarii (11-18 ani)

a optiunii realiste (19-22/24 ani) ce presupune urmatoarele substadii:

 tatonare (pana la 10 ani);
 cristalizare (11-18 ani);
 optiuni finale (19-22/24 ani).
Autoarea afirma ca in alegerea profesiei trasaturile de personalitate reprezinta doar unul din
factorii de influenta si ca satisfactia in munca poate fi explicata si prin relatiile intrafamiliale si
pozitia elevului in grup.

Dupa N.C. Gysbers alegerea profesiei este un proces specific dezvoltarii. Etapele in alegerea

carierei sunt:

fanteziile profesionale (construirea de imagini personale, subiective despre profesii);

perioada de incercare (probarea calitatilor personale necesare indeplinirii diferitelor sarcini de

munca);

perioada alegerii realiste (optiune justificata si constienta).

Dezvoltarea carierei presupune:

 diferite roluri indeplinite, evenimente, moduri de organizare a vietii individului;

 diferite contexte in care acestea se deruleaza;
 variate status-uri socio-economice pe care individul le poate avea.

Orice act de consiliere presupune existenta unui model de interactiune cu clientul si parcurgerea

urmatoarelor etape:

 Etapa de contact preliminar;

 Etapa de explorare in scopul precizarii scopurilor si limitelor consilierii;
 Etapa de evaluare si rezolvare a problemelor prioritare;
 Etapa de identificare a corespondentei rezultatelor evaluarii cu aspiratiile profesionale ale
clientului;
 Etapa planificarii actiunilor orientate spre dezvoltarea carierei;
 Etapa urmaririi realizarii planului.

Modelul de consiliere vocationala propus de Lynda Ali si Barbara Graham are in vedere:

 clarificarea (evaluarea initiala, ascultarea "povestii" individului);

 explorarea (explorarea posibilitatilor de realizare, construirea unui "contract");
 evaluarea (identificarea prioritatilor, incurajarea gandirii pozitive).

Cel mai cunoscut model de consiliere vocationala este modelul Egan. Egan propune un model de
orientare vocationala in trei pasi bazat pe principiul coform caruia consilierea este un proces de
invatare. Acest model permite clientului sa se orienteze spre actiune de-a lungul procesului de
consiliere, acesta simtindu-se investit cu puterea de a-si accepta si recunoaste situatile de viata
problematice, de a gasi solutii alternative, de a decide propriul drum.

Etapele consilierii carierei sunt, in viziunea lui Egan:

Abordarea problemei
  Centrarea, interesul orientat spre client;
 Ascultarea activa;
 Confirmarea intelegerii problemelor clientului;
 Realizarea de clarificari, lamuriri, concretizari ale situatiilor;
 Atitudinea cooperanta si echilibrata fata de client (respect, toleranta, incredere).

Configurarea situatiei ideale

 Precizarea datelor problemei

 Transmiterea/schimbul de informatii
 Emiterea de alternative, solutii;
 Apelarea la situatii concrete, experiente personale;
 Sprijinirea clientului in atingerea scopurilor propuse.

Elaborarea strategilor de actiune

 Identificarea optiunilor personale;

 Evaluarea aptitudinilor, abilitatilor, atitudinilor, intereselor si valorilor;
 Asistarea clientului in alcatuirea unui plan de actiune si in punerea in practica a lui.

In fiecare dintre etapele precizate scopurile beneficiarului si ale consilierului sunt diferite:

Beneficiar Consilier
Explicarea/ Mediul de viata, interesele si problemele Intelegerea problemelor
sale beneficiarului
intelegerea
Explorarea Intelegarea mecanismelor optiunilor, Sprijinirea beneficiarului in
alegerilor; informare, elaborarea de cunoasterea de sine si a lumii
alternative muncii
Planificarea Construirea unui plan pentru dezvoltarea Sprijinirea construirii unui
carierei plan personal cu privire la
cariera si identificarea
"pasilor " pentru realizarea
acestuia

SURSA Jigau, Mihai , 2001, Consilierea carierei , Editura Sigma, Bucuresti

In toate etapele precizate, consilierii trebuie sa dezvolte o relatie pozitiva, empatica si sa ofere un
sfat personalizat clientilor.

3. METODE SI TEHNICI DE CONSILIERE VOCATIONALA

Metodele consilierii vocationale vizeaza trasaturile de personalitate ale clientului, sistemul

aptitudinal-atitudinal-motivational, caracteristicile anatomo-fiziologice ale individului.
Consilierea carierei poate fi:
  Directa (comunicare nemediata intre consilier si client);
 Mediata de instrumente de informare si orientare in vederea alegerii carierei.

Pentru ca activitatea de consiliere vocationala sa fie un succes este nevoie de o cunoastere reala a
personalitatii clientului. Metodele de investigare utilizate frecvent in consilierea carierei sunt
(Holban, I., 1972):

 Observatia- obtinerea de date calitative prin observarea sistamatica a individului/

grupului;
 Convorbirea- dialogarea consilier-client in vederea obtinerii de informatii asupra
personalitatii si comportamentelor celor consiliati;
 Anamneza- relatare directa a subiectului pentru obtinerea de date biografice sau sociale;
 Chesionarul- colectarea unor date sub forma scrisa despre diferite fapte, opinii;
 Ancheta - metoda de imvestigatie a evenimentelor de natura sociala ce utilizeaza
convorbirea si chestionarul pentru obtinerea de informatii asupra diferitelor categorii de
fapte;
 Evaluarea produselor activitatii- metoda indirecta de obtinere a unor date despre o
persoana prin analizarea rezultatelor activitatii acesteia;
 Metoda aprecierii obiective- tehnica de apreciere a caracteristicilor unei persoane prin
investigarea opiniilor membrilor grupului din care aceasta face parte;
 Metode sociometrice- modalitati de evidentiere a dinamicii de grup;
 Testul- instrument standardizat de obtinere a unor date reale, de natura psihica, despre
indivizi.

In functie de criteriul standardizare, Gibson si Mitchell (1981) clasifica metodele utilizate in

cunoasterea personalitatii individului in:

Nestandardizate- observatia, autobiografia, chestionarul, interviul, tehnicile sociometrice;

Standardizate- testele psihologice.

Instrumentele psihologice de cunoastere a personalitatii clientului utilizate in consilierea

vocationala sunt:

Inventarul de interese profesionale Holland

Holland identifica sase tipuri distincte de orientari profesionale: realist, investigativ, artistic,
social, intreprinzator, conventional .

General Aptitudes Test Battery (GATB)

Strong Vocational Interest Bank

Testul Strong evalueaza interesele profesionale ale indivizilor prin compararea acestora cu
stucturi de interese ale persoanelor cu succes profesioanal.
Differential Aptitude Tests (DAT)

Self-Directed Search- Holland- 1985 (SDS)

Prin aplicarea acestui test se pot identifica profesia sau cariera adecvata ueni persoane care
are un anumit scor si o configuratie particulara.

NEO-PI (1992

Testul NEO.PI permite evaluarea dimensiunilor de baza ale personalitatii clientului si, implicit,
proiectarea unui traseu de consiliere adecvat.

Career Transitions Inventory (CTI)

CTI permite masurarea imaginii de sine a consiliatului, a barierelor si resurselor clientului, prin
urmarirea unor factori ca: motivatia, increderea, nevoia de sprijin extern, controlul,
independenta.

Unii autori mentioneaza ca instrumente de lucru utilizate in consilierea carierei si:

Ø      Desenarea spatiului existential, harta vietii (mapping)

Ø      Roata unica este un instrument de lucru ce poate fi utilizat in toate etapele consilierii

individuale sau de grup. Ea ofera informatii despre:

Factorii interni (optiunile de pe piata muncii, experienta in munca, studii);

Factorii interni (stilul personal, indemanari si competente, valori, interese);

Factori personali (nevoile primare, respectul de sine, expectatile profesioanale ale

persoanei). (anexa ?)

Ø      Mind-map- ofera informatii despre interesele individului si despre competentele acestuia .

Ø      Folosirea metaforelor

Ø      Punerea intrebarilor

Ø      Elaborarea unui plan

Ø      Dedublarea este o metoda folosita in scopul obiectivarii problemei cu care se confrunta

clientul.

Ø      Elaborarea unei scrisori catre sine

Ø      Folosirea simularilor
Ø      Ascultarea vocilor interioare

4 DECIZIA DE CARIERA

Decizia de cariera reprezinta procesul de selectie a unei alternative de cariera din mutimea de
variante disponibile la un moment dat (A.Baban, 2001). Alegerea carierei presupune:

 O schimbare dinamica, permanenta;

 O anumita stadialitate;
 Accidente, esecuri, reveniri, sansa;
 Trasee diferite ale carierei;
 Aspiratii, preferinte, idealuri.

(Jigau, M., 2001)

Modelele teoretice ale procesului de luare a deciziei de cariera disting diferite faze:

 De pregatire, (explorare a alternativelor si acceptarea a uneia) si de realizare (Modelul

Tiedaman,1963);
 Succesiuni decizionale de natura investigatorie si finale (Modelul Gelan, 1962);
 Factorii externi declansatori ai deciziei (Modelul Hilton, 1962, 1973) analizati in termeni
de rezolvare a conflictului intrapsihic.

Indecizia este consecinta unei stari de inadaptare atat personala cat si sociala . Exista mai multe
structuri cauzale ale indeciziei:

 Indecizia datorata nedezvoltarii;

 Indecizia generalizata;
 Anxietatea decizionala;
 Indecizia datorata lipsei de informatii;
 Indecizia datorata necunoasterii metodei de a lua o decizie;
 Indecizia datorata cauzelor externe;
 Indecizia cauzata de anticiparea pesimista a consecintelor unei optiuni sau capacitatii
personale de aplicarea a ei;
 Indecizia datorata unei atitudini negative fata de munca.

La varsta adolescentei, indecizia poate fi:

 Un moment absolut normal al procesului decizional aflat in desfasurare; adolescentul

incearca sa se cunoasca pe sine si sa afle informati despre traseele ocupationale si
educationale;
 O manifestare a indecisivitatii datorate unei lipse de strategii de evaluare a   
informatiilor sau anxietatii incubate de decizie.
Principalele categorii de probleme care favorizeaza indecizia sau fac dificila luarea unei decizii
sunt:

 Lipsa de informatii/ analiza superficiala a informatiilor complexe;

 Imaginea de sine negativa;
 Lipsa capacitatii de intelegere a sinelui si a fenomenelor pietei muncii;
 Excesiva dependenta de ceilalti;
 Conflicte interne;
 Anxietatea alegerii;
 Imaturitatea decizionala;
 Obiectivele nerealiste;
 Lipsa capacitatii de sintetizare a datelor;
 Incapacitatea de a identifica alternative (E.L. Herr, J.H. Cramer, 1974).

Consilierul trebuie sa dezvolte strategii personalizate de combatere a indeciziei prin educarea

capacitatii subiectului de a alege, a decide si a se informa.

5. FACTORII SEMNIFICATIVI IN ALEGEREA CARIEREI

In procesul de decizie vocationala concura o multitudine de factori: familia, scoala, grupul de

prieteni, mass-media, etc.

Ø      Familia

Caracteristicile mediului socio-cultural al dezvoltarii copilului, modul personal de intelegere al

acestora determina comportamente diferite in ceea ce priveste decizia de cariera.

Astfel, alegerile vocationale sunt :

 orientate social: prestigiu, succes, pozitie sociala;

 Altruiste: sprijinirea familiei, a categoriilor defavorizate;
 Egoiste/autonome: confort personal, castig material, munca usoara si fara
responsabilitati;
 Reactive/frustrante: alegerea unui traseu profesional opus dorintei celor cu care este in
conflict;
 Conformiste: plierea aspiratiilor pe cele ale adultilor;
 Hedonice/narcisiste: motivate prin placerea in sine, riscul, romantismul, satifactia
furnizata. (Jigau, M., 2001)

Familia poate contribui in procesul consilierii vocationale prin:

 Sprijinirea copiilor in alegerea libera a viitoarei cariere, in gasirea unui loc de munca;
 Eliminarea stereotipiilor si prejudecatilor cu privire la munca;
 Incurajarea mobilitatii in vederea formarii profesionale sau exercitarii unei profesii;
 Coparticiparea partenerilor sociali la formarea profesionala;
  Informarea cu privire la dinamica economica si a ocuparii fortei de munca;

De foarte multe ori influenta parintilor in alegerea vocationala este decisiva. Modelele
comportamentale vehiculate in familie si atitudinile parentale autoritare/neutre/de tip
compensator vor fi preluate de copii contribuind la conturarea alegerilor. Datorita legaturilor
psihoafective intrafamiliale specifice, parintii isi supraapreciaza copiii si le impun trasee
educationale si filiere profesionale la care acestia nu adera sau care nu sunt compatibile cu
structura lor de personalitate, cu aptitudinile si interesele lor. Dezacordul dintre parinti si copiii
cu privire la traseul vocational va influenta alegerea in sensul ca aceasta se va contura dificil iar
adeziunea la decizie va fi redusa.

In etapele mai mici de varsta "criteriile" alegerii vocationale sunt afectiv- motivationale. Pe
masura ce copiii sunt inclusi in niveluri mai inalte de scolarizare, "criteriile" pe care le au in
vedere parintii in influentarea deciziei vocationale se refera la:

 Siguranta si viitorul profesiei pe piata muncii;

 Durata studiilor necesara pentru a atinge obiectivele;
 Costurile financiare;
 Avantajele materiale expectate;
 Pozitia sociala conferita de profesie;
 Potentialele riscuri ale muncii in exercitarea profesiei;
 Conservarea unei traditii familiale;
 Supraprotectia copilului.

In procesul de consiliere vocationala, sporirea eficientei interventiilor parintilor este posibila

prin:

 Spirijinirea lor in cunoasterea mai realista a resurselor personale ale propriilor copii;
 Atenuarea impactului asupra lor a unor prejudeati si stereotipuri cu privire la profesii si
lumea muncii;
 Convingerea lor ca in procesul alegerii carierei copiilor, acestia trebuie sa fie implicati, sa
existe si acordul lor;
 Furnizarea de informatii cu privire la reteaua scolara si piata fortei de munca;
 Incurajarea intereselor scolar-profesionale ale copiilor.

Parintii trebuie sa se asigure ca-l vor sprijini pe tanar sa ia o decizie libera, conforma cu
aspiratiile acestuia si sa nu-si impuna punctul de vedere sau profesia ca model. In spijinirea
copiilor in vederea alegerii carierei, parinti trebuie:

 Sa cunoasca temerile, ezitarile, succesele copiilor;

 Sa ofere sugestii dar sa nu le impuna;
 Sa-si trateze copiii cu respect si sa aiba incredere in aspiratiile si interesele lor;
 Sa fie informati in ceea ce priveste ofertele de educatie, formare, angajare;
 Sa puna la dispozitie si sa incurajeze copiii sa citesca reviste, ziare ce contin reclame sau
anunturi ale diferitelor institutii sau firme despre locuri de munca;
  Sa incurajeze tinerii in conturarea intereselor profesionale;
 Sa evite inocularea de idei preconcepute si strereotipuri cu privire la anumite profesii;
 Sa informeze tinerii    cu privire la piata muncii si dinamica ei;
 Sa ofere un suport afectiv propriilor copii;
 Sa-si indrume copiii spre un consilier vocational.

Ø      Grupul de prieteni

Grupul de prieteni are o reala valoare pozitiva, de sprijinire a socializarii si dezvoltarii

comunicarii cu semenii, de intarire a sentimentului de securitate personala, de suport emotional
in situatii de stres, de refugiu in caz de conflict cu alte persoane. Cu toate acestea, parintii percep
grupul de prieteni ca pe un inamic.si nu ca pe aliat. Parintii, in dorinta de a-si indeparta copiii de
grupul considerat nociv/ distructiv, isi ridicularizeaza, critica, culpabilizeaza, pedepsesc si nu
adopta atitudini subtile de genul aprobarii preocuparilor si activitatilor dezirabile, a ignorari
tacute a elementelor pe care le considera "primejdioase" sau sa adopte solutia discutiei deschise,
calme, argumentate. Reactia copilului in situatia unei dezaprobari agresive este de aparare, de
"indepartare" de sursa atacului, de adeziune puternica la grupul refuzat de parinti.

Ø      Scoala

Rolul scolii in realizarea orientarii vocationale poate fi identificat la cel putin trei niveluri: la
nivelul organizarii sistemului de invatamant, la nivelul continutului inatamanului si la nivelul
actiunilor specifice de orientare in scoala.

Organigrama invatamantului permite coexistenta unor tipuri diferite de institutii scolare , cu

profiluri scolare si specializari diferite ce se constituie in elemente favorizante pentru definirea
alegerii vocationale. Continutul invatamantului reprezinta principalul instrument prin care se
realizeaza intierea in domeniul cunoasterii realitatii si al perspectivelor pe care le ofera societatea
contemporana afirmarii libere si depline a personalitatii fiecarui individ.

Actiunile specifice de cunoastere a personalitatii elevului si de informare scolara contribuie, de

cele mai multe ori, decisiv la realizarea maturizarii vocationale a elevilor. Dupa criteriul
raporturilor dintre scoala si serviciile de consiliere si orientare vocationala, literatura de
specialitate distinge intre patru tipuri de sisteme de consiliere:

 Sisteme in care orientarea se realizeaza in afara scolii, prin sisteme specializate;

 Sisteme in care orientarea scolara se realizeaza in scoala iar cea profesionala in afara
scolii, prin servicii de plasare;
 Sisteme in care orientarea se realizeaza in scoala prin continutul invatamantului si prin
alte activitati educative;
 Sisteme in care orientarea se realizeaza in scoala prin consultatii pentru elevi si parinti.

Specialistii in consiliere vocationala sunt de parere ca serviciile oferite de scoli au o mai mare
adresabilitate, o stabilitate si satisfactie a alegerilor, o rata de exactitate a recomandarilor mai
inalta in comparatie cu serviciile oferte in afara scolii.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Baban, Adriana , 2001, Consiliere educationala Cluj -Napoca

Gal, R., 1966 L¢orientation scolaire , Paris, PUF

Grupul de lucru pentru informare si consiliere privind cariera Consilierea privind cariera-suport

de curs  Bucuresti, 2000

Herrr, E.L., Cramer, J.H., 1979 Career guidance through the life span. sysematic approaches ,
Boston, Brown and Co.

Holban, Ion, 1973, Laboratorul scolar de orientare, Bucuresti, EDP

Holban, Ion, 1973, Orientarea scolara, Iasi, Editura Junimea

Holland, J.L., 1985, Self-directed search  , Odessa, Florida, Psyhological Assesment Resources,

Inc.

Jigau, Mihai , 2001, Consilierea carierei Sigma, Bucuresti

Super, D.E. , 1978 , Dezvoltarea carierei in Psihologia procesului educational (J.R.Davitz si

S.Ball), Bucuresti, EDP

Thill, J., Chamboulant, S.,1965, Guide des études et de carriéres, Paris, PUF

Tomsa, Gheorghe, 1999, Consilierea si orientarea in scoala Bucuresti, Viata Romaneasca