FACULTATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI

TEHNOLOGIE “GEORGE EMIL PALADE” DIN TÂRGU-MUREȘ

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI DREPT

DREPT, ANUL I

VIOLENȚA ÎN RÂNDUL
ADOLESCENȚILOR

Profesor coordonator: Sus Cornelia Student: Botoș Diana

Anamaria

TÂRGU MUREȘ
 2021

Cuprins:

Introducere

Cap. 1.Comportamentul agresiv la copii

Cap. 2.Cauzele agresivității

Cap. 3 Dreptul la protecție împotriva violenței

3.1 Ce spune Convenţia ONU despre dreptul copilului la protecţie?

3.2 Ce forme poate lua violenţa?

3.3 Ce spune legea despre violenţă?

3.4 Protecția copilului împotriva abuzului sau neglijenței | Lege 272/2004

 Introducere:

Violenţa umană este, fără îndoială, una dintre temele recurente ale societăţilor
contemporane. Preocuparea pentru manifestările de violenţă, dilemele privind creşterea
criminalităţii şi a cauzelor ei, strategiile de prevenire şi combatere a acestor fenomene
reprezintă subiecte de reflecţie pentru lideri de opinie, politicieni, jurnalişti şi, mai ales,
pentru cercetători din diferite domenii ale ştiinţelor sociale.

Globalizarea interesului faţă de violenţa socială este consecinţa unei conştientizări

generalizate privind necesitatea punerii violenţei pe agendele de lucru ale diferiţilor actori
sociali, responsabili de găsirea unor soluţii, dar şi de mobilizarea corpului social, a
societăţilor civile pentru luarea de poziţie, implicarea şi participarea la prevenirea şi/sau
combaterea acestui fenomen social.

Violenţa umană este un fenomen complex, având determinări psihologice, sociale,

culturale şi economice. Acest lucru este evident dacă luăm în consideraţie amploarea
formelor ei de manifestare şi interrelaţiile pe care le presupune. Dincolo de diversitatea
fenomenului violenţei umane, încercări de a contura, la nivel naţional şi global, dimensiunile
ei impun, ca prim pas, cunoaşterea acesteia, stabilirea unor categorii conceptuale, tematice şi
operaţionale, indispensabile unei abordări integrate.

Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene. Dezbaterile
privind relaţia între conceptul de „drept la siguranţă” şi mediul şcolar au căpătat în Europa o
dezvoltare continuă şi constantă, cu diferenţe de la ţară la ţară, devenind oficial o problemă
politică în urma unei întâlniri a experţilor, organizată de Comisia Europeană la Utrecht, în
anul 1997.

Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenţie violenţei, contribuind la

conştientizarea şi creşterea interesului public faţă de violenţa tinerilor, inclusiv faţă de
violenţa şcolară. Guvernanţii şi societatea civilă au devenit sensibili la fenomenul violenţei în
mediul şcolar, renunţând la stereotipul conform căruia şcoala este o entitate izolată, un spaţiu
social autonom, necorelat la dinamica socială, neafectat de conflictele şi dificultăţile cu care
se confruntă societatea, în general. Şcoala este o parte integrantă a comunităţii largi, iar
problemele cu care se confruntă ca instituţie şi mediu de formare a tinerilor privesc întreaga
societate

Cap. 1 Comportamentul agresiv la copii

Toţi copiii se manifestă uneori agresiv şi, fiecare copil trece prin perioade când
comportamentul negativ tinde să domine. Comportamentul agresiv este o etapă în copilărie şi
face parte din dezvoltarea copiilor. Acesta se află sub acţiunea impulsului, iar pe măsură ce
copiii cresc au nevoie ca motivele care stau la baza acestor comportamente să fie înţelese
pentru a putea fi ajutaţi, iar aceste comportamente impulsive să dispară. Trebuie făcută însă o
distincţie între sentimentele de tip negativ şi manifestările de tip negativ, acestea din urmă
având nevoie de impunerea limitelor.

Primii ani din viaţă ai copilului sunt importanţi pentru dezvoltarea lor emoţională.
Comportamentul agresiv apare în prima copilărie (1-3 ani) şi reprezintă încercarea copilului
de a se impune, a testa limitele sau de a atrage atenţia. De regulă, copiii nu vorbesc despre
emoţiile lor, însă acţiunile acestora exprimă mai mult decât cuvintele. Este ştiut că fiecare
dintre noi avem astfel de sentimente şi că a le ignora sau reprima nu înseamnă că nu există.
De aceea este sănătos să vorbim despre ceea ce simţim deoarece acest lucru permite
eliberarea de ostilitate.

Reprimarea acestor sentimente nu face decât să frustreze şi să mărească tensiunea

interioară cu repercursiuni asupra echilibrului emoţional. Din această cauză este bine să
vorbim cu copiii noştri despre ceea ce simt, astfel dându-le posibilitatea să vorbească despre
ce simt şi, în acelasi timp, să îşi elibereze tensiunea emoţională negativă.
Reprimarea acestor sentimente (una din modalităţi ar fi prin a spune copilului că simte exact
contrariul a ceea ce simte în momentul respectiv) va avea consecinţă nu numai faptul că ei
vor învăţa să reprime acest tip de sentimente, dar şi pe cele frumoase, sănătoase, cu rol
benefic în sănătatea emoţională.

Copiii sunt oglinzi ale mediului în care se dezvoltă. Ei învaţă prin imitare şi
identificare. Şi în domeniul emoţional, copilul învaţă privind la părinţi sau la alţi adulţi
importanţi pentru el, chiar şi la copiii mai mari. Atunci când văd că persoanele din mediul
familial sau persoanele importante pentru ei îşi exteriorizează emoţiile de nemulţumire sau
manie într-un mod dur, impulsiv, prin comportamente agresive asociate, învaţă că o astfel de
manifestare este cea normală, că acesta este singurul mod valid de a se manifesta şi rezolva
conflictele.

Violenţa, însă, este din start un mijloc prost de a rezolva conflictele între oameni.
Atunci când un copil devine nemulţumit, indiferent de motivul care a dus la acest lucru , ca
părinţi, trebuie să fim pregătiţi să îl ajutăm să îşi trateze mania într-un mod constructiv şi nu
unul distructiv.
 Cap. 2 Cauzele agresivității

Cauzele agresivităţii pot fi multiple, plecând de la factori fizici de tip oboseală, foame,
până la dorinţa de a atrage atenţia sau a demonstra superioritatea. Dacă un copil se simte
neînţeles, respins şi manipulat, poate cu uşurinţă să dezvolte trăsături negative şi, deseori,
rezultatul va fi acela de tristeţe, conflict şi răzvrătire. Astfel că cel mai bine este să ne uităm
cu înţelegere şi atenţie la el, la ce încearcă să ne spună prin mijloacele pe care le are la
îndemână în acel moment  şi să putem veni în întâmpinarea nevoilor lui.  Impunerea unor
limite de la primele manifestări de violenţă fizică ajutăcopilul să interiorizeze aceste limite şi
să îşi controleze impulsurile.

Este vital pentru un copil să interiorizeze limite definite împotriva violenţei fizice.
Limitele şi impunerea lor nu înseamnă  nicidecum administrarea unei bătăi, deoarece nu
facem decât să întărim şi mai mult comportamentul. Dar un mod autoritar în care să îi
precizăm că este normal să se simtă furios, însă nu trebuie să lovească, este binevenit astfel
că, el va învăţa să nu îşi reprime sentimentele, se va mai detensiona şi va interioriza şi limita
faptului că violenţa nu este niciodată un mijloc de rezolvare. Impunerea acestora într-un mod
neagresiv, comunicarea faptului că nu trebuie să îşi facă rău, lui sau altora şi nici să strice
lucrurile din jur, sunt elemente esenţiale în ceea ce priveşte controlul impulsurilor. Importantă
în acest proces este şi comunicarea şi, de aceea, este bine să comunicaţi cu micuţul pentru a
descoperi care este sursa reacţiilor sale agresive. Bineînţeles că impunerea acestor limite se
completează cu exemplul familial sau al mediului în care se dezvoltă, adică un mediu în care
există un climat  relaţional-afectiv pozitiv, lipsit de  acte de violenţă, asigură o dezvoltare
armonioasă a copilui.

Climatul relaţional afectiv pozitiv  din familie reduce mult impactul asupra copilului a
unor alte surse de violenţă din afara mediului familial.
 Cap. 3 Dreptul la protecție împotriva violenței

3.1 Ce spune Convenţia ONU despre dreptul copilului la protecţie?

Câteva dintre cele 42 de drepturi:

 Trebuie să fii protejat împotriva relelor tratamente, tuturor formelor de violenţă,

exploatare, abuz sau neglijare. (Articol 19)
 Ai dreptul la protecţie împotriva exploatării sexuale. (Articol 34)
 Ai dreptul la protecţie împotriva răpirii, vânzării sau traficului. (Articol 35)
 Ai dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare. (Articol 36)
 Ai dreptul să nu fii pedepsit sau tratat cu cruzime, sau în moduri degradante. (Articol
37)
 Ai dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de discriminare. (Articol 2)

3.2 Ce forme poate lua violenţa?

 Fizică, sub forma unor zgârieturi, arsuri, lovituri sau bătăi;

 Psihologică, sub forma umilirii, înjosirii şi hărţuirii;
 Emoţională, inclusiv respingerea şi izolarea;
 Verbală, sub forma insultelor sau ameninţărilor;
 Violenţa sexuală poate însemna viol, dar şi atingeri nepotrivite;
 Exploatarea, cum ar fi exploatarea sexuală sau prin muncă;
 Neglijarea poate fi o formă de violenţă atunci când copilul nu are parte de îngrijirea
adecvată;
 Izolarea socială poate fi extrem de dăunătoare şi agresivă;
 Menţinerea intenţionată într-o stare de sărăcie sau deprivare economică a unei
persoane;
  Bullying-ul este, de asemenea, o formă de violenţă.

3.3 Ce spune legea despre violenţă?

Violenţa împotriva copiilor este interzisă de către legile internaţionale şi naţionale

Unele forme specifice de violenţă au legi specifice Şase articole din Convenţia
Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului se referă specific la protejarea copiilor
împotriva tuturor formelor de violenţă, inclusiv exploatare, abuz, neglijare, trafic şi interzic
pedepsirea sau tratarea copiilor în moduri agresive sau degradante.

Ce spune legea despre violenţa domestică?

 Belgia Violenţa domestică este interzisă.

 Italia Violenţa domestică este interzisă.
 România Violenţa domestică este interzisă.
 Spania Violenţa domestică împotriva femeilor este interzisă. Spania are o lege
specifică care interzice "violenţa de gen" (definită ca violenţă împotriva femeilor),
care asigură protecţia femeilor şi copiilor acestora.
 Anglia și Țara Galilor Violenţa domestică este interzisă şi îi include acum şi pe
adolescenţii de 16 şi 17 ani.

3.4 Protecția copilului împotriva abuzului sau neglijenței | Lege 272/2004

SECȚIUNEA a 3-aProtecția copilului împotriva abuzului sau neglijenței

Art. 94.

(1) Prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care
se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care sunt
periclitate viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea
corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, și se clasifică drept abuz fizic, emoțional,
psihologic, sexual și economic.
 (2) Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei
persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice
măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilități, care pune în pericol viața,
dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea
fizică sau psihică a copilului și poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară,
neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educațională, neglijarea emoțională sau
părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

Art. 95

Sunt interzise săvârșirea oricărui act de violență, precum și privarea copilului de

drepturile sale de natură să pună în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,
morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în
familie, cât și în instituțiile care asigură protecția, îngrijirea și educarea copiilor, în unități
sanitare, unități de învățământ, precum și în orice altă instituție publică sau privată care
furnizează servicii sau desfășoară activități cu copii.

Art. 96

(1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un
copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia
este obligată să sesizeze serviciul public de asistență socială sau direcția generală de asistență
socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.
Bibliografie

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/84-86_23.pdf

https://iamnotscared.pixel-online.org/data/database/publications/93_11%20Violen%C5%A3a
%20%C3%AEn%20%C5%9Fcoal%C4%83.%20Agresivitate%20%C3%AEn%20r
%C3%A2ndul%20elevilor.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/44-52_4.pdf

file:///C:/Users/HP/Desktop/Violenta_in_scoala.pdf

https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/a4/a4f1f228-b7df-4d24-b9ef-4cd2b5b74659.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/gm4tcnrtha/protectia-copilului-impotriva-abuzului-sau-neglijentei-
lege-272-2004?dp=gy3tembsgy3tm