Tehnici de comunicare orală, anul II, sem.

I
Seminar

1. Pentru a observa cum funcţionează procesul comunicării umane, se poate recurge la o

metodă empirică de analiză a situaţiei de comunicare, propusă de Nicki Stanton 1, model structurat
pe răspunsurile date următoarelor întrebări:
De ce? (scopul)
 De ce comunic?
Ca să trăiesc.
 Care este scopul meu?
Să ofer și să primesc informații.
 Ce sper să realizez?
O cultură generală vastă și un vocabular dezvoltat.
Cine? (interlocutorul)
 Cine este receptorul mesajului meu?
Persoana căreia mă adresez.
 Ce fel de persoană este? (personalitate, vârstă, statut, preocupări etc.)
Poate fi de orice tip.
 Ce ştie el despre conţinutul mesajului meu? (mult, puţin, mai mult sau mai puţin decât
mine, nimic)
Depinde de conținutul mesajului.
 Cum va reacţiona la conţinutul mesajului meu?
În funcție de mai mulți factori.
 Care este relaţia mea cu interlocutorul? (de amiciţie, conflictuală, neutră)
De amiciție sau neutră de obicei.
Unde? Când? (contextul)
 Unde se va afla interlocutorul meu când va primi mesajul?
Într-un loc anume.
 În ce moment va primi mesajul? Pot răspunde la o problemă ridicată de interlocutor?
Mesajul meu va reprezenta prima informaţie pe care o primeşte în legătură cu problema
respectivă?

 Se află într-o stare de bună dispoziţie sau dimpotrivă?

1
Vezi Comunicarea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Tehnică, 1995, pp. 5–6.
1
 Ce? (subiectul – mesajul)
 Ce aş dori să spun?

 Ce doreşte el să ştie?

 Ce informaţii pot omite?

 Ce informaţii pot oferi pentru a fi clar, concis, amabil, corect, complet, constructiv?

 Ce voi spune cu exactitate?

Cum? (tonul şi stilul)

 Cum voi comunica mesajul meu? Prin imagini, cuvinte, gesturi şi care vor fi acestea?

 Ce mod de comunicare va fi mai apreciat?

 Cum voi organiza informaţiile pe care doresc să le transmit? Voi face apel la o
prezentare deductivă sau inductivă?

 Cum voi realiza efectul dorit?

2. Analizaţi câteva interacţiuni verbale cotidiene din perspectiva factorilor implicaţi în

procesul de comunicare, surprinzând aspectele lor specifice:
a) în familie
b) în scara blocului
c) la facultate
d) în complexul studenţesc
e) în barul facultăţii
f) în secretariatul facultăţii
g) într-un mijloc de transport
h) într-un supermarket
i) într-un restaurant
j) într-un club

2
 3. Eficienţa procesului de comunicare este influenţată şi de gradul de cunoaştere a
interlocutorului. Asociaţi fiecare din următoarele replici cu un tip de interlocutor, stabilindu-i
câteva dintre trăsături (în literatura de specialitate se vorbeşte despre 4 tipuri2).
a) Pentru început, mă voi referi la principiile care stau la baza proiectului meu, apoi vă voi
face cunoscută structura acestuia şi, în final, voi preciza avantajele acestei investiţii.

b) Pentru a ajunge preşedintele Organizaţiei de studenţi am nevoie de un plan managerial

bine pus la punct, de susţinerea studenţilor şi de puterea de a lupta împotriva celorlalţi candidaţi.

c) În cazul reuşitei proiectului tău, vom avea şansa de a ne extinde şi în alte zone ale ţării,
ne vom diversifica ofertele şi vom angaja doar persoane cu referinţe excepţionale.

d) Cred că incidentul acela v-a consumat întreaga energie. Credeţi-mă, am trecut şi eu prin
asemenea stări. Îţi vine parcă să reconsideri întreaga viaţă şi să apreciezi lucruri pe care altădată
nici nu le vedeai.

4. Sunteţi angajat la o firmă de aproximativ o jumătate de an. Colegii vă apreciază, însă

şeful dumneavoastră n-a avut ocazia să vadă cum munciţi datorită numeroaselor sale călătorii în
interes de serviciu. Într-una din zile, din cauza unor greşeli făcute de un alt coleg, vă face
incompetent.
Cum răspundeţi într-o asemenea situaţie? Propuneţi 5 posibile replici „neagresive” şi 5
posibile replici „vehemente”. Precizaţi efectele acestor posibilităţi de a răspunde în planul
conversaţiei. Imaginaţi-vă schimbul de replici ce a urmat între interlocutori (căutând soluţia pentru
aplanarea/ rezolvarea conflictului).

2
Irena Chiru, Comunicarea interpersonală, Bucureşti, Editura Tritonic, 2003, p. 19–20.
3