Română-engleză II, Paradigmele literaturii comparate în sec.

xx
Curs – săptămâna 6

Avangardele secolului XX
Literatura și artele

Avangardele
Termenul de avangardă este un termen militar care, aplicat în domeniul
artistic și literar, își menține sensul de primplan al luptei desemnând acele tendințe
sau curente care se vor novatoare și experimentale.
Avangardele literare și artistice neagă cu vehemență tradiția și formele ei
de manifestare, academismul, conformismul și estetismul. Sunt polemice, satirice,
provocatoare, căutând să proclame noul și schimbarea radicală a societății.
Printre mișcările avangardiste ale secolului XX se numără:
expresionismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul, constructivismul,
cubismul etc.

Futurismul
Apare în primul deceniu al secolului XX, în Italia și este teoretizat de poetul
Filippo Marinetti. Scopul declarat al curentului este de a iniția poezia viitorului
(futuro = viitor în lb. italiană).

Caracteristici:
 glorifică epoca mașinismului, ritmul rapid al civilizației moderne;
 protest violent împotriva patriarhalismului, romantismului și
academismului;
 respingerea totală a tuturor tradițiilor culturale;
 eliminarea sintaxei (prin utilizarea verbelor la infinitiv, înlocuirea
punctuației cu semne matematice).

Dadaismul
Se manifestă între 1916-1923, luând naștere într-un cerc de poeți și pictori
emigrați în Elveția, la Cabaret Voltaire (un club/cafenea artistic). Fondatorul,
teoreticianul și promotorul curentului este poetul originar din România, Tristan
Tzara.
Denumirea curentului dadaism provine din cuvântul onomatopeic dada (= „căluț
de lemn” în limbajul copiilor).
Textele Dada ale lui Tzara:
La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine (1916)/ Prima aventură
cerească a domnului Antipyrine,
Vingt-cinq poèmes (1918)/ Douăzeci și cinci de poeme,
Sept manifestes Dada (1924)/ Șapte manifeste Dada, culegere a manifestelor din
perioada 1916 et 1924.

Caracteristici:
 atitudine de frondă și negare vehementă a tuturor convențiilor estetice,
morale, ideologice și politice;
 neagă orice relație dintre gândire și expresia artistică, dintre logică și
poezie;
 concepe creația literară ca operă a hazardului și iraționalului (non sau
antipoezia);
 absolută libertate de creație.

Expresionismul
Apare în al doilea deceniu al secolului xx în Germania și se manifestă mai ales în
pictură (precursor norvegianul Edvard Munch), lirică (Georg Trakl, Gottfried
Benn) și dramaturgie (Georg Keiser, Ernst Toller, Reinhard Sorge, Walter
Hasenclever).

Caracteristici:
 revoltă împotriva realismului, naturalismului și impresionismului;
 refuzul convențiilor sociale și morale;
 critica industrialismului, mașinismului, războiului și militarismului;
 subiectivism exacerbat, stări sufletești dramatice, anxietate, însingurare,
suferință;
 viziuni haotice, imagini distorsionate, violente, atmosferă stranie, de vis și
coșmar, expresie a subconștientului;
 cultivă stilul extatic;
 fraza dezarticulată, tonul crispat, exclamații frecvente;
 personaje neindividualizate, generice și simbolice: Fiul, Poetul, Cerșetorul
(în conflict cu Tatăl), Sora, Femeia, Muncitorul etc.
Edvard Munch – „Strigătul”, etalon al esteticii expresioniste

Suprarealismul
Apare în deceniul al treilea în Franța și este teoretizat în manifestele poetului
André Breton.

Primul manifest (1924) definește suprarealismul ca:

„Automatism psihic pur, prin care se propune să se exprime - verbal, în scris sau
în orice alt mod - funcționarea efectivă a gândirii. Dictarea gândirii, în absența
oricărui control exercitat de rațiune, eliberată de orice preocupare estetică sau
morală.”

Caracteristici
 refuzul convențiilor poetice tradiționale;
 revelarea „suprarealității” = conținuturile subconștientului, visului, acestea
fiind „modul real de funcționare a gândirii”;
 poezia este produsul unui „un dicteu automat”, înregistrând, fără controlul
rațiunii, cuvintele așa cum răsar ele din subconștient;
 absența oricăror reguli în creație;
 interferența genurilor și speciilor;
 poezia și artele își asumă un proiect revoluționar de schimbare politică a
societății (al treilea manifest-Suprarealismul în serviciul Revoluției).

Contribuții
 proclamarea libertății totale în actul creator
 lărgirea câmpului de investigare artistică (subconștientul, visul); iraționalul
ca sursă a poeziei
  schimbă percepția asupra actului creator (în artă lumea devine „albastră ca
o portocală”, spune Paul Eluard).
 primatul imaginii în poezie
 impunerea noțiunilor de scriere automată, joc de cuvinte, colaj
 poezia și arta ca mijloc de schimbare a lumii

Reprezentanți
Philippe Soupault, Paul Éluard, Robert Desnos, Louis Aragon, René Crevel etc.

Reprezentanți ai suprarealismului în alte domenii artistice

Pictură : Salvador Dali, Giorgio de Chirico, Max Ernst, René Magritte, Joan
Miró, Victor Brauner (pictor evreu originar din România)

Sculptură: Alberto Giacometti, Henry Moore

Film: Luis Buňuel (Câinele andaluz), René Clair (Antract)

Salvador Dali, Persistența memoriei

 Giorgio de Chirico

René Magritte Victor Brauner

 Alberto Giacometti

Alte curente avangardiste în pictură

Fauvismul - Henri Matisse, André Derain, Raoul Dufy - culori pure şi stilizare.

Cubismul - Pablo Picasso, Georges Braque – obiecte deconstruite și reasamblate

în compoziții abstracte.

Constructivismul/suprematismul: Kazimir Malevici – compoziții bazate pe

abstracții geometrice.

Arta abstractă: Wassily Kandinsky, Paul Klee, Piet Mondrian – artă non-
figurativă, care recurge la linii, pete, volum.
Henri Matisse Pablo Picasso

Kazimir Malevici Wassily Kandinsky

Paul Klee
Piet Mondrian