oate, totuşi, distrugerea oraşului era

cumva prev ăzută cu o precizie de

minute de către o putere misterioasă?
Poate că numărătoarea inversă
incepuse deja şi „ingerii” ştiau acest l
acesta, evident, scadenţa distrugerii nu
mai putea fi amanată. Nu exista oare
o metodă
mai simplă pentru salvarea familiei
Lot?
De ce trebuiau ei să meargă neapărat
pe munte? Şi de ce ― pentru nimic
in lume ― nu le era
t fugarilor să intoarcă măcar o dată
capul? S-ar părea că sunt intrebări
nepotrivite pentr
etare serioasă. Totuşi, de cand asupra
Japoniei au fost aruncate două bombe
atomice, ştim
ce fel de distrugeri provoacă ele; ştim,
de asemenea, că fiinţele expuse direct
radiaţiilo
r pier sau sunt doborate de boli
incurabile.
S o spunem pe ă şleau: Sodoma şi
Gomora au fost distruse pe baza unui
plan, deci intenţio
nat, printr-o explozie nucleară. Poate
că „ingerii” ― ne continuăm noi
speculaţiile ― inte
ur şi simplu, să distrugă materiale
fisionabile primejdioase, dar in orice
caz voiau să ni
micească o populaţie care le era
ostilă. Momentul declanşării exploziei
era dinainte şi pr
is stabilit. Cei care urmau să scape
trebuiau ― precum familia Lot ― să
se adăpostească un
imp in munţi, la o depărtare de mai
mulţi kilometri de centrul exploziei.
Este ştiut că pereţii stancoşi absorb
radiaţiile cele mai puternice, mai
primejdioase. Dar
upă cum se ştie― soţia lui Lot s-a
intors şi a privit indărăt, deci