buşit moart ă ă pe loc.

„Atunci Domnul
a slobozit peste Sod
oma şi Gomora ploaie de pucioasă şi
foc...” (Facerea, XIX, 24).
Relatarea catastrofei se termină in
Biblie (Facerea, XIX, 27―28) in felul
următor: „Iar Av
am s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a
dus la locul unde stătuse inaintea
Domnului şi, căut
re Sodoma şi Gomora şi spre toate
imprejurimile lor, a văzut ridicandu-se
de la pămant fum
e, ca fumul dintr-un cuptor”.
Noi nu putem fi la fel de creduli ca şi
strămoşii noştri. Cu toată bunăvoinţa,
nu mai pute
ede intr-un
Dumnezeu atotştiutor, atotputernic,
omniprezent, pe langă care timpul se
scurge fără să-l
ingă şi care, totuşi, nu este stăpanul
viitorului. Dumnezeu a creat omul şi sa
declarat s
isf cut de opera ă sa. Şi, totuşi, el va
regreta mai tarziu fapta sa, pentru că
acelaşi crea
r va hotări să extermine oamenii.
Nouă, copiilor unei epoci lipsite de
prejudecăţi, ne vin
de asemenea, greu să ne inchipuim
un Dumnezeu prea milostiv, care,
printre nenumăraţii
copii indrăgiţi, favorizează tocmai
familia lui Lot. Vechiul testament
insistă asupra rela
tării unor intamplări in care
Dumnezeu singur sau ingerii săi
coboară din cer cu mare tămb
vartej de fum. Una dintre descrierile
cele mai pasionante ale unui astfel
de eveni
ment este aceea a profetului
Iezechlel:
„In anul al treizecilea, in ziua a
cincea a lunii a patra, mă aflam intre
robi, la raul Ch
on, unde mi s-au deschis cerurile şi
am v zut nişte ă vedenii dumnezeieşti