Moldova este, pe planul istoric, o regiune a Europei de răsărit, românească pe planul cultural și

lingvistic, astăzi împărțită, din punct de vedere politic, între trei state : România, Republica
Moldova și Ucraina.
În România modernă, Moldova este regiunea din nord-estul țării, cuprinzând teritoriul rămas din
Principatul Moldovei după pierderea în 1775 a ținutului din nord-vest numit de atunci încoace
Bucovina și în 1812 a jumătății de răsărit din Principat, numită de atunci încoace Basarabia.
Regiunea este caracterizata printr-o imbinare armonioasa intre toate formele de relief, 30%
reprezentand-o muntii, 30% relieful subcarpatic, iar 40% revine podisului. Aceasta ultima forma
de relief ocupa peste 70% din suprafata in judetele Botosani, Vaslui si Iasi.

O sectiune longitudinala asupra regiunii, se prezinta sub forma unei pante care coboara dinspre
Vest spre Est, cu numeroase variatii.

La Vest, Muntii Carpati stau ca un zid cu inaltimi apropiate de 2000 m in Nord si cu o scadere de
inaltime spre Sud. Subcarpatii, cu inaltimi cuprinse intre 7-800m, inconjoara muntii ca un brau
strans.

In continuare, jumatatea estica este impartita in doua mari zone: Campia colinara a Moldovei, in
partea nordica si Podisul Barladului, in partea de Sud.

Partea de Nord-Vest a regiunii este cunoscuta si sub numele de Podisul Sucevei cu o inaltime
medie de 500 metri si este faimoasa pentru “obcinele” sale (usoare ondulatii ale reliefului, ca un
lant de unde pietrificate).
Culoarul Siretului este un culoar de vale situat în Podișul Moldovei. Unitate morfologică și
hidrografică, se suprapune văii și versanților râului Siret de la intrarea sa în România pe la
Vășcăuți și până la ieșirea sa în spațiul Câmpiei Siretului. Din punct de vedere funcțional este o
regiune anizotropă care se desfășoară alungit și care, prezintă centre de polarizare dispuse axial.
Pentru arealul din care face parte, are rolul de axă de gravitație regională majoră din mai multe
motive