Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO”, BĂLŢI

Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale

Proiect de curs la Drept penal


Tema:Liberara de pedeapsă penală

Elaborat:Răcilă Eugenia
Banu Doina
Reaboi Egor
Grupa: DR22Z
Verificat: Spatari Mariana
Bălți 2020
2
            Articolul 89. Noţiunea şi categoriile liberării de pedeapsa penală

Prin liberare de pedeapsa penală se înţelege eliberarea persoanei care a săvîrşit o infracţiune de la
executarea reală, parţială sau totală, a pedepsei penale pronunţate prin hotărîre a instanţei de
judecată.

Codul penal în vigoare determină opt categorii de liberare de pedeapsa penală:

1) condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 90 din CP al RM);

2) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen (art. 91 din CP al RM);

3)înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art. 92 din CP al RM);

4) liberarea de pedeapsă a minorilor (art. 93 din CP al RM);

5) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei (art. 94 din CP al RM);

6) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave (art. 95 din CP al RM);

7) amânarea executării pedepsei pentru femei gravide și femei care au copii în vârstă de până la 8
ani (art. 96 din CP al RM);

8) liberarea de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripţie a executării a sentinţei


de condamnare (art. 97 din CP al RM).

Majoritatea tipurilor liberării de pedeapsă penală sunt aplicabile atunci când persoana a executat
deja un termen oarecare stabilit în sentinţa de condamnare.

Unele categorii însă presupun posibilitatea liberării de pedeapsă a persoanei care a comis o
infracţiune chiar și în momentul judecării cauzei (de pildă, liberarea de pedeapsă datorită
schimbării situaţiei).

În afară de cele opt temeiuri de liberare de pedeapsa penală prevăzute de art. 90-97 din CP al
RM, legislaţia și practica penală reglementează și alte situaţii care caracterizează de fapt aceeași
instituţie. Menţionăm aici liberarea de pedeapsa penală ca rezultat al aplicării amnistiei (art. 107
din CP al RM), al graţierii (art. 108 din CP al RM).

3
TIPURILE LIBERĂRII DE PEDEAPSA PENALĂ

1. Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei .

Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei constituie o modalitate a


liberării de pedeapsa penală prin care instanţa, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor
criteriilor generale de individualizare a pedepsei (art. 75 din CP al RM), continuând operaţiunea
de individualizare cu privire la săvârșirea infracţiunii și considerând că nu este raţional ca
făptuitorul să execute efectiv pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiţionată a
executării ei pe un anumit termen, prevăzut de lege, la expirarea căruia, dacă s-au respectat
condiţiile impuse de lege, condamnarea urmează a fi anulată, iar antecedentele penale – stinse.
Cerinţa fundamentală a acestui tip de liberare de pedeapsă constă în aceea că făptuitorul care
întrunește și celelalte condiţii prevăzute de lege să prezinte garanţia că se poate corecta și fără
executarea pedepsei ce i s-a aplicat, iar prin specificul și esenţa sa constă într-o suspendare a
executării cu condiţia ca cel condamnat să nu mai săvârșească noi infracţiuni într-un anumit
interval de timp, denumit termen de probă.

Condiţii cu privire la pedeapsa aplicată și natura infracţiunii

a) Pedeapsa aplicată este închisoarea pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile săvârșite
cu intenţie și cel mult de 7 ani pentru infracţiunile săvârșite din imprudenţă sau pedeapsa de
trimitere într-o unitate militară disciplinară (alin. (1) al art. 90 din CP al RM). Prin dispoziţia
respectivă legiuitorul arată că această condiţie este strâns legată de gradul prejudiciabil al
infracţiunii săvârșite de infractor.

b) Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul săvârșirii


infracţiunilor deosebit de grave și excepţional de grave (alin. (4) al art. 90 din CP al RM).

Totodată, aplicând condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instanţa de


judecată este în drept să stabilească faţă de condamnat unele restricţii, prevăzute la alin. (6) al
art. 90 din CP al RM, care constau în faptul ca acesta:

a) să nu-și schimbe domiciliul fără consimţământul organului competent;

b) să nu frecventeze anumite locuri;

c) să urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau de boală venerică;


d) să acorde o susţinere materială familiei victimei;
4
e) să repare daunele cauzate în termenul stabilit de instanţă.

f)să participe la programe probaționale.

g)să presteze munca în folosul comunității.

2.Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen

Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen are drept scop stimularea condamnaţilor
de a manifesta pe durata detenţiunii o comportare ireproșabilă.

Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen poate fi definită ca fiind o categorie a


liberării de pedeapsa penală ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de
deţinere înainte de executarea deplină a pedepsei, sub condiţia ca până la împlinirea duratei
acesteia să nu mai săvârșească infracţiuni sau delicte administrative, să nu se eschiveze cu
premeditare de la îndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată. De instituţia liberării
condiţionate poate beneficia orice condamnat la pedeapsa închisorii, indiferent de durata
acesteia, condamnaţii cu trimitere întro unitate militară disciplinară sau arest, precum și
condamnaţii la detenţiunea pe viaţă. Instanţa de judecată este aceea care hotărăște în fiecare caz
în parte dacă este sau nu oportună acordarea liberării condiţionate.

În legislaţia în vigoare liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen este reglementată


prin dispoziţiile art. 91 din CP al RM, care prevăd condiţiile în care această liberare poate fi
acordată și efectele pe care le produce. Instituţia dată este reglementată, de asemenea, prin
dispoziţiile Codului de procedură penală al RM (art. 469-471) și art. 285-289 din Codul de
executare al RM.

Liberarea condiţionată este deci o instituţie de drept penal material, complementară, o formă de
înlăturare condiţionată a continuării executării pedepsei, deoarece condiţiile ei trebuie îndeplinite
atât înainte de a fi acordată, cât și pentru a deveni definitivă.

Potrivit alin. (4) al art. 91 din CP al RM, liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen
poate fi aplicată dacă condamnatul, care la momentul săvârșirii infracţiunii a atins vârsta de 21
ani, a executat efectiv:

a) cel puţin jumătate, dar nu mai puţin de 90 de zile de închisoare, din termenul de pedeapsă
stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;

b) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni
grave, infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, precum şi din pedeapsa aplicată
5
persoanei anterior liberate condiţionat de pedeapsă înainte de termen, dacă liberarea condiţionată
de pedeapsă înainte de termen a fost anulată în condiţiile alin.(8).

Un regim mai favorabil s-a creat condamnaţilor minori (potrivit legii, ) persoanelor care au atins
vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani şi persoanelor care au împlinit vîrsta de 60 de
ani, dacă aceştia au executat efectiv:

a) cel puţin o treime din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare
sau mai puţin grave;
  b) cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave;

c) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni
deosebit de grave sau excepţional de grave.

Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată, potrivit alin. (1) al art. 91
din CP al RM numai faţă de persoana care a reparat integral daunele cauzate de infracţiunea
pentru care este condamnată. Totodată, persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, și de
pedeapsa complementară.

3.Înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă

Pentru înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsa închisorii cu o pedeapsă mai blândă este
suficient să fie constatat faptul că, comportarea condamnatului și atitudinea acestuia faţă de
executarea obligaţiilor ce reies din sentinţa de condamnare atestă, certifică decurgerea reușită a
procesului de corectare a acestuia care poate continua efectiv în condiţiile executării unor
categorii de pedeapsă mai blânde în raport cu pedeapsa închisorii.

Potrivit legii (alin. (1) al art. 92 din CP al RM), înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o
pedeapsă mai blândă poate fi invocată numai în cazul executării pedepsei cu închisoarea.
Executarea altor categorii de pedeapsă penală nu poate genera înlocuirea părţii neexecutate din
pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă.

Legea penală stabilește două condiţii absolut necesare pentru înlocuirea părţii neexecutate din
pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă.

Prima condiţie este prevăzută prin dispoziţiile alin. (1) al art. 92 din CP al RM și constă în
faptul că această categorie de liberare de pedeapsa penală poate fi aplicată numai în privinţa
persoanelor care execută pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracţiuni ușoare sau

6
mai puţin grave și grave, adică a infracţiunilor care se sancţionează de lege cu pedeapsa
închisorii până la 12 ani inclusiv (alin. (2), (3),(4) ale art. 16 din CP al RM).

A doua condiţie caracterizează mărimea, fracţiunea pedepsei, după a cărei executare efectivă
poate interveni aplicarea înlocuirii părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă.
Înlocuirea dată este permisă de lege numai după ce condamnatul a executat efectiv cel puţin o
treime din termenul de pedeapsă (alin. (2) al art. 92 din CP al RM). În cazul aplicării categoriei
date de liberare de pedeapsă, persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, de pedeapsa
complementară. La înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă, instanţa
de judecată poate alege orice pedeapsă mai blândă, din cele specificate la art. 62 din CP al RM,
în limitele prevăzute pentru fiecare categorie de pedepse (alin. (3) al art. 92 din CP al RM)

Înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă are un caracter absolut, în
sensul că, în acest caz, legiuitorul spre deosebire de liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de
termen (art. 91 din CP al RM), nu dispune nici o condiţie cu privire la comportamentul ulterior al
condamnatului.

În cazul în care condamnatul, fiind în executarea unei pedepse mai blânde, stabilite în condiţiile
art. 92 din CP al RM, va săvârși o nouă infracţiune, instanţa de judecată va adăuga, în întregime
sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei mai blânde și nu
a pedepsei cu închisoarea, pronunţate iniţial prin sentinţa de condamnare. Dacă persoana nu a
fost liberată de pedeapsa complementară în legătură cu înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă
cu o pedeapsă mai blândă, sau a fost liberată, dar parţial și nu a executat-o,

4.Liberarea de pedeapsă a minorilor

În conformitate cu dispoziţiil art. 93 din CP al RM, minorii condamnaţi pentru săvârșirea unei
infracţiuni ușoare sau mai puţin grave pot fi liberaţi de pedeapsă de către instanţa de judecată
dacă se va constata că scopurile pedepsei pot fi atinse prin internarea lor într-o instituţie specială
de învăţământ și de reeducare sau într-o instituţie curativă și de reeducare, precum și prin
aplicarea altor măsuri de constrângere cu caracter educativ, prevăzute la art. 104 din CP al RM.

Condiţiile privind aplicarea categoriei date de liberare de pedeapsă sunt următoarele:

1. persoana condamnată este minoră (are vârsta de până la 18 ani);

2. a săvârșit o infracţiune ușoară sau mai puţin gravă

7
3. instanţa de judecată a constatat că scopurile pedepsei pot fi atinse fără executarea în fapt a unei
pedepse penale.

Consecinţele aplicării liberării de pedeapsă a minorilor, potrivit art. 93 din CP al RM, constau în
internarea acestora într-o instituţie specială de învăţământ și de reeducare sau într-o instituţie
curativă și de reeducare, precum și în aplicarea altor măsuri de constrângere cu caracter educativ,
prevăzute la art. 104 din CP al RM.

5.Liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei

O altă categorie a liberării de pedeapsa penală este prevăzută la art. 94 din CP al RM, care
stabilește condiţiile liberării de pedeapsă datorită schimbării situaţiei. Potrivit acestei dispoziţii,
persoana care a săvârșit o infracţiune ușoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de pedeapsă
dacă se va constata că, la data judecării cauzei, datorită schimbării situaţiei, fapta săvârșită și-a
pierdut caracterul prejudiciabil și, în virtutea comportării ireproșabile după săvârșirea
infracţiunii, persoana respectivă poate fi corectată fără executarea pedepsei.

Din această reglementare legislativă se desprind condiţiile liberării de pedeapsă penală datorită
schimbării situaţiei, care sunt următoarele:

1) persoana a săvârșit o infracţiune ușoară sau mai puţin gravă

2) la data judecării cauzei, datorită schimbării situaţiei, fapta săvârșită și-a pierdut caracterul
prejudiciabil;

3) în virtutea comportării ireposabile după săvârșirea infracţiunii, persoana respectivă poate fi


corectată fără executarea pedepsei.

1. Prima condiţie care urmează a fi îndeplinită pentru a se putea dispune categoria dată de
liberare de pedeapsă privește în primul rând caracterul și gradul prejudiciabil abstract al
infracţiunilor, așa cum acesta se reflectă în pedepsele prevăzute de lege. Altfel spus, liberarea de
pedeapsă penală datorită schimbării situaţiei nu poate fi dispusă decât în cazul săvârșirii acelor
infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de
până la 5 ani inclusiv.

2. La data judecării cauzei datorită schimbării situației fapta săvârșită și-a pierdut caracterul
prejudiciabil. Condiţia privește fapta în sensul că, pentru a beneficia de liberarea de pedeapsa
penală, este necesar ca acţiunea (inacţiunea) săvârșită să fi pierdut caracterul său prejudiciabil.
Este vorba despre intervenţia unor schimbări de ordin obiectiv ca rezultat al unor reforme de

8
ordin social-economic, politic în limitele ţării în întregime sau ale unei localităţi anume.
Schimbarea situaţiei în acest sens are loc indiferent de conștiinţa și de voinţa persoanei vinovate
de săvârșirea infracţiunii (de pildă, revocarea stării excepţionale, reforma economică sau
monetară etc.).

Drept exemplu de schimbare a situaţiei în urma căreia fapta și-a pierdut caracterul prejudiciabil
poate servi și săvârșirea infracţiunii de vânat ilegal (în locuri interzise), dacă se va constata ca, la
data judecării cauzei, vânatul în acel loc este permis deja ca rezultat al înmulţirii excesive a unor
specii de animale.

3. În virtutea comportării iresponsabile după săvârșirea infracţiunii, persoana respectivă poate fi


corectată fără executarea pedepsei. Această condiţie privește conduita făptuitorului ulterior
comiterii infracţiunii, vizând elemente și date care ţin de personalitatea infractorului.

Liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei are un caracter facultativ, acesta fiind un drept
și nu o obligaţie a instanţei de judecată.

6.Liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave

Liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave este prevăzută în art. 95 din CP
al RM, care stabilește trei temeiuri ce pot genera aplicarea categoriei liberării date:

a) îmbolnăvirea de o boală psihică;

b) îmbolnăvirea de o altă boală gravă

Persoana care, în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, ce o lipsește de
posibilitatea de a-și da seama de acţiunile sale sau de a le dirija, este liberată de executarea
pedepsei. Acestei persoane instanţa de judecată îi poate aplica măsuri de constrângere cu caracter
medical .Boala psihică, în sensul alin. (1) al art. 95 din CP al RM, cuprinde o serie de boli
psihice ce lipsesc persoana de posibilitatea de a-și da seama de acţiunile sale sau de a le dirija.
Dispoziţiile alin. (1) al art. 95 din CP al RM sunt aplicabile numai asupra persoanelor care s-au
îmbolnăvit de o boală psihică în timpul executării pedepsei. Dacă însă persoana a săvârșit
infracţiunea fiind bolnav de o boală psihică ce nu-i permitea să-și dea seama de faptele sale sau
nu putea să le dirijeze, ea este recunoscută iresponsabilă și nu este pasibilă de răspundere penală

Persoanei care în timpul executării pedepsei s-a îmbolnăvit de o boală psihică, din care cauză ea
este incapabilă să-și dea seama de acţiunile sale sau să le dirijeze, instanţa de judecată îi poate
aplica pedeapsa după însănătoșire dacă nu a expirat termenul de prescripţie și dacă nu există alte

9
motive pentru liberarea ei de răspundere penală și de pedeapsă (alin. (1) al art. 102 din CP al
RM).

Persoana care, după săvârșirea infracţiunii sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o
boală gravă, alta decât cea specificată la alin. (1) al art. 95 din CP al RM, ce împiedică
executarea pedepsei, poate fi liberată de executarea pedepsei de către instanţa de judecată.
Liberarea de executarea pedepsei în situaţia dată are caracter facultativ, acesta fiind un drept și
nu o obligaţie pentru instanţa de judecată, spre deosebire de liberarea în cazul îmbolnăvirii de o
boală psihică

7.Amânarea executării pedepsei pentru femei gravide și femei care au copii în vârstă de
până la 8 ani

Una dintre manifestările existenţei principiului umanismului legii penale constă în posibilitatea
de aplicare a amânării executării pedepsei pentru femei gravide și femei care au copii în vârstă de
până la 8 ani, reglementată de conţinutul art. 96 din CP al RM și impusă de crearea unor condiţii
favorabile femeilor în perioada gravidităţii, nașterii și educării copiilor minori.

Amânarea executării pedepsei pentru femei gravide și femei care au copii în vârstă de până la 8
ani are un caracter facultativ, constituind un drept și nu o obligaţie a instanţei de judecată, și
condiţionat. Caracterul condiţionat se exprimă în faptul că există un organ special care exercită
controlul asupra comportamentului condamnatei, la propunerea căruia instanţa de judecată poate
anula amânarea executării pedepsei, dispunând trimiterea condamnatei pentru executarea
pedepsei la locul stabilit în hotărârea judecătorească.

Legea stabilește trei temeiuri pentru anularea amânării executării pedepsei.

Primul temei constă în faptul că femeile menţionate în alin. (1) al art. 96 din CP al RM au
renunţat la copil (l-au transmis unei case de copii, rudelor sau altor persoane).

Existenţa celui de-al doilea temei este condiţionată de faptul că persoanele menţionate anterior
continuă să se eschiveze de la educarea copiilor după avertismentul făcut de organul care
exercită controlul asupra comportamentului condamnatei. Aceste două temeiuri au un caracter
facultativ, întrucât problema privind anularea amânării executării pedepsei este soluţionată de
instanţa de judecată, avându-se în vedere comportamentul condamnatei în perioada amânării,
cauzele și formele renunţării la copil, precum și cauzele și caracterul eschivării de la educarea
copilului.

10
Cel de-al treilea temei pentru anularea amânării executării pedepsei are caracter obligatoriu și
constă în săvârșirea de către condamnată a unei noi infracţiuni în perioada amânării executării
pedepsei (alin. (4) al art. 96 din CP al RM). În asemenea situaţii instanţa de judecată stabilește
pedeapsa după regulile cumulului de sentinţe, prevăzute la art. 85 din CP al RM.

Instanţa de judecată este în drept nu numai să aplice amânarea executării pedepsei pentru
categoriile de persoane menţionate la alin. (1) al art. 96 din CP al RM, ci și să examineze
posibilitatea neexecutării de către condamnată a termenului rămas neexecutat din pedeapsă la
atingerea de către copil a vârstei de 8 ani.

8. Prescripţia executării sentinţei de condamnare

Prin prescripţia executării sentinţei de condamnare se înţelege înlăturarea executării pedepsei,


stabilite în sentinţa de condamnare definitivă după trecerea unui anumit termen prevăzut de lege,
calculat din ziua în care sentinţa a rămas definitivă. Trecerea acestui timp face ca pedeapsa,
respectiv executarea ei, să nu se mai justifice, să nu mai fie necesară, întrucât eficienţa acesteia
este diminuată până la dispariţie, nemaifiind posibilă realizarea scopurilor prevăzute de lege, a
prevenţiei generale și speciale.

Prescripţia executării sentinţei de condamnare constituie o cauză care stinge dreptul statului de a
impune executarea pedepsei și obligaţia condamnatului de a suporta consecinţele faptei sale,
executând pedeapsa.Astfel, în funcţie de categoriile infracţiunilor, alin. (1) al art. 97 din CP al
RM fixează următoarele termene generale de prescripţie:

a) 2 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune ușoară;


b) 6 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune mai puţin gravă;
c) 10 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune gravă;
d) 15 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune deosebit de gravă;
e) 20 de ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune excepţional de gravă.

Din această reglementare observăm că prescripţia executării sentinţei de condamnare prezumă


înlăturarea executării pedepsei principale, și anume a celei cu închisoare, stabilite prin sentinţa
de condamnare.

Pentru ca prescripţia executării sentinţei de condamnare să-și producă efectele, este absolut
necesar ca termenul de prescripţie să curgă neîntrerupt și integral.

11
Concluzie

12