TUSEA

Tusea reprezintă actul reflex exprimat printr-o expirație explozivă prin care se expulzează din tractul
respirator secrețiile patologice sau produsele străine de la acest nivel. Tusea poate fi voluntară sau
involuntară (reflexă).

Cuprins

Etape

Conditii de aparitie

Tipuri

Intervenţiile asistentului medical

Etape

Actul tusei cuprinde mai multe etape:

– faza inspiratorie = aerul pătrunde în plămâni;

– faza de compresiune = are loc inchiderea glotei;

– faza de expulzie = expulzia bruscă a aerului datorită contracţiei muşchilor abdominali cu ridicarea
brutală a diafragmului şi deschiderea în mod forţat a glotei;

În faza de expulzie sunt proiectate coloana de aer şi mucozităţile, corpurile străine şi expectoraţia;

Conditii de aparitie

– apare spontan, fara o cauză aparentă;

– este determinată de efort (la cardiaci);

– emoții puternice;

– alimente condimentate;

– schimbari de pozitie; (abces pulmonar,bronsectazie);

– conditii externe extreme (frig, praf, fum etc);

– secretii bronsice, îngustarea lumenului arborelui respirator etc.

Tipuri

Tusea este un simptom frecvent întâlnit în majoritatea afecțiunilor acute sau cronice ale aparatului
respirator.

După caracter şi circumstanţe de apariţie deosebim următoarele tipuri de tuse:

– tuse uscată
– tuse cu expulzarea violentă a aerului fără expectoraţie, întâlnită în: TBC, pleurite, faza de debut a
bronşitelor acute;

Tusea uscată frecventă și chinuitoare poate determina accidente hemoragice sau pneumotorax
spontan;

– tuse productivă/umedă – tuse cu expulzarea violentă a aerului însoţită de expectoraţie;

este întâlnită în: bronşita acută / cronică,pneumonie;– tuse seacă – tuse cu expulzarea redusă a
aerului, dar care constituie o sursă de contaminare prin răspândirea infecţiei;

din cauza persistenţei poate epuiza cordul şi împiedică odihna şi somnul pacientului.

– tuse chintoasă

– caracterizată prin expiraţii zgomotoase, puternice şi inspiraţie forţată.

– tuse bitonală

– tuse pe mai multe tonuri, de obicei două sugerând paralizia nervului recurent stâng;

este compusă din două tonuri sau zgomote, unul bronșic și unul glotic.

– tuse lătrătoare

– tuse zgomotoasă repetativă, întâlnită în tumori mediastinale sau adenopatii traheo-bronşice

– tuse surdă

– tuse voalată, răguşită, întâlnită în afecţiuni laringiene.

– tuse emetizantă

– tuse zgomotoasă, urmată de vărsături alimentare.

–tuse de postură

– tuse care apare după adoptarea anumitor poziţii şi favorizează eliminarea unor cavităţi;

este întâlnită în: T.B.C. şi dilataţie bronşică.

După timpul de apariție se distinge:

– tuse matinală

– tuse care survine dimineaţa ca de exemplu în supuraţiile broho-pulmonare însoţite de secreţie

abundentă.

– tuse vesperală

– tuse care survine seara şi trădează tuberculoza pulmonară.Din punctul de vedere al evoluției, se
distinge:
– tuse acută și tuse cronică

După etiologie tusea poate fi:

– faringiană (faringite acute/cronice);

– laringiană (laringite, tumori laringiene);

– bronşică (bronşite, cancer bronşic);

– pulmonară (pneumopatii acute/cronice);

– pleurală (pleurite);

– mediastinală (tumori, pericardite).

Intervenţiile asistentului medicalMenţinem măsuri de ordin general:

– urmărim, supraveghem şi delimităm caracterul tusei;

– liniştim pacientul şi îl educăm pentru evitarea fumatului;

Pentru tusea iritativă obişnuim pacientul să:

– îşi stăpânească tusea;

– evite aerul uscat sau temperatura crescută;

– evite ingestia de lichide calde/reci;

– evite conversaţiile lungi

– tusească cu bastista de unica folosinta la gură.

Pentru eliminarea secreţiilor efectuăm cu pacientul exerciţii şi tehnici de a tuşi.

Tusea poate fi provocată în cazuri speciale:

– tusea artificială, prin utilizarea tusomatelor care în inspiraţie insuflă aerosoli;

– tuse artificială prin aparatură specială ce produce o exuflaţie activă de

– 60 mm Hg.