Copilul şi Hainele sunt hainele mele, aici este corpul pe care mi l-

ai dat: l-am grijit, l-am spălat, l-am îmbrăcat.

Cînd o mamă pleacă de acasă şi lasă în
- Dar copilul meu, sufletul, unde-i?
grijă copilaşul ei, două lucruri lasă îngrijitoarei;
- Acela s-a pierdut, Doamne.
copilul şi hainele lui. Uite, mamcă sau
Vai aceluia care în ziua judecăţii numai acest
servitoare, aici e copilul, aici sunt hainele lui.
răspuns îl va da. „ Căci ce va omul în schimb
Închipuiţi-vă acum că mama întorcîndu-se,
pentru sufletul său? „
doica sau sevitoarea iar preda numai hainele
copilului, zicînd: uite hainele copilului, spălate (Din învăţăturile Sf. Ioan Gură de aur)
şi îngrijite.
Copilul s-a pierdut; dar hainele lui sunt în
cea mai bună rînduială. Ce ar zice atunci, mama
copilului?
Aşa e şi cu noi. Domnul Dumnezeu ne-a
dat în seamă un copil (sufletul) şi hainele lui
(corpul). Ce se va întîmpla oare cu acel nebun,
care în ziua judecăţii va zice: uite Doamne, aici
 SOCRATE ŞI CELE TREI SITE
Un om grăbit se apropie odată de înţeleptul
Socrate.
- „ Ascultă Socrate, vreau să-ţi destăinuiesc ceva
grozav despre un prieten al tău.”
- „ Stai pe loc, îi grăi Socrate, vreau să te întreb
mai întîi o vorbă: ai cernut tu mai întîi prein
cele 3 sîte, cele ce vrei să-mi spui?”
- „ Care cele trei sîte ?”- întreabă omul mirat.
- „ Da, prin cele 3 sîte- grăi înţeleptul. Întîi şi
întîi, ai tu siguranţă deplină că ceea ce vrei să-
mi spui este deplin adevărat? Ţi-ai cernut tu
vorbele prin sîta aceasta?
- „O! Răspunde omnul şovăind. Apoi am auzit şi
eu pe alţii vorbind; n-aş putea spune că e
adevărat”.
- „Ei bine” Desigur atunci ai folosit sîta a doua.
„ Dacă despre cele ce vrei sămi spui n-ai
siguranţă că ar fi adevărat- apoi eu te întreb,
este ceva de bine în ceea ce vrei să-mi spui? Îmi
faci vre-o plăcere, vre-o bucurie cu cele ce vrei
să-mi spui?”
- „ Nici asta n-aş putea-o spune. Dimpotrivă...”
- „ Ei bine, atunci desigur ai folosit sîta a treia-
grăi înţeleptul. Crezi că o să mă prăpădesc dacă
nu aflu ceea ce vrei să-mi spui. Eşti convins că
este absolut neapărat să ştiu ceea ce vrei să-mi
spui?”
- „ Apoi chiar neapărat de lipsă nu-i...”
- „ Ei vezi- grăi înţeleptul Socrate, zîmbind- dacă
ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat,
nici bun, nici neapărat de lipsă- apoi dute dragul
meu acasă, ia sapa şi lopata şi-ţi îngroapă bine
vorbele pe care vroiai să mi l spui.”