Sforicele şi marionete (ţigăneala de lux)

- Ce să votezi, omule?

- E dreptul tau sa decizi viitorul tarii. Daca vin batranii la vot

Si aleg un partid cu 3 trandafiri. Iti convine?

- E program de râs azi?

Ce viitor, tu? Ce drept? Al meu? Dacă era dreptul meu să decid viitorul ţării, tu azi scriai cu diacritice şi
tot neamul tău românesc. De unde trăieşti tu cu impresia că le pasă ălora şi de altceva în afară de ce mai
au de julit, furat, defrişat, distrus şi terminat în ţara asta? Ce să votez? Furia, orgoliul, nemernicia, crima,
avortul, legile lor? Şi eu am drepturi? Eu nu am liceul terminat şi nu mă pot angaja pentru că îmi vine să
mă sinucid la gândul că aş pune borcane cu mazăre, creme şi cutii de detergent pe rafturi pentru tot
restul vieţii mele (vreau să trăiesc o sută de ani, în blugi şi zdravănă de spate şi de cap, nu să crăp la
cincizeci, distrusă), ca să nu îţi mai spun că pentru asta eventual îmi cere curriculum vitae şi diplomă de
Bacalaureat. Nu mai am răbdare cu proştii. Că mă chinui eu, asta e. Eu am ales. Dar nu mi se pare normal
ăia să aibă funcţiile pe care le au şi să nu facă dracu' diferenţa între singular şi plural.

În lumea mea, dacă tot cică e dreptul meu (mor de râs şi de nervi în acelaşi timp) să decid viitorul ţării, în
ţara mea ar exista pentru pizdele alea alea cu gaură şi creier de 0,4 materie cenuşie, concepţionale,
carte, prezervative, moca, s-ar da de la saltea antidoturile pentru boli - că ele există, dar ăştia nu mai au
pe cine jumuli după aia -, fiecare ar avea unde sta şi orice om al străzii ar fi în stare să spele în pula mea
măcar o cană (sau mai multe). S-ar face angajări de bun simţ şi pe salarii de bun simţ. Banii sunt făcuţi de
oameni. Ce nu pricepi? Dacă se voia bine în ţară, ai noştri nu erau prin pulă cu satelitul şi prin alte galaxii
numai nu acasă.

Ce pula mea vorbim? Eu nu ştiu cine pula mea a inventat guvernul. Guvernul te fute, nu te protejează.
Să mă piş pe trandafiri, că nu îmi plac nici florile, darămite metafora pulii. Dacă vin bătrânii? Băi! Nu că
jos guvernul, jos preşedintele, jos cutare. Altfel de oameni, frate, care nu merg cu nesimţiri de astea. Să
fie ales unul care să ştie dracu' a scrie şi a vorbi corect româneşte dacă tot e vorba de ţara mea, care nu
e a mea, e a lor. Nu mă bag în politică, nu votez şi bine ar fi să nu voteze fucking nimeni în forma asta.

Pune un agricultor cult, poftim, pune unul cu suflet, alege pe unul care să nu fure şi să îşi tragă Ferrari ca
să meargă pe uliţă să o ia pe Smaranda de la curul vacii cu găleţile de platină în care cară lapte. Să îmi
convină mie? Mie nici aerul pe care îl respir nu îmi convine, înţelegi? Ia cel mai bun om din toţi care
există în RO sau în diasporă şi pune-l. Avem români plini de bani de te caci pe tine şi tu şi eu şi mulţi alţii
şi ăia ce fac? Eu ce pula mea să fac? Să pun o ştampilă şi în câţiva ani să fie ori la fel ori mai nasol? Iar
bătrânii ăia pot fi părinţii tăi sau bunicii tăi. Sau ai altora. Cel puţin în ultimele două generaţii trebuia
dracului să existe educaţie şi astăzi să nu fie cum e. Eu nu am pretenţia de a fi mai deşteaptă decât unul
bătrân, că vorba aia, educaţia cere ani, dar când eu îs proastă, că nu am anii lor, de tineret ce să zic când
nimeni nu mai ia bacul? Şi nu e vorba de bac. E vorba că nici cu dexul în faţă şi nici cu cinşpe diplome,
mulţi, cadre universitare, doctoranzi, tot felul de şmecheri culţi, habar nu au să vorbească.

Sforile sunt trase din alte părţi şi sunt aceleaşi funii trase de la începutul lumii. Cade un guvern, dar vine
altul. Nu e loc de utopie, deşi posibilităţi ar fi. Doare cam pe toată lumea în cur. Păcat de ăia care au
murit încercând să schimbe ceva spre bine. Că au mierlit pentru binele altora, nu pentru al lor. Şi
generaţiile care au urmat, au dat de alte marionete şi alte marionete şi alte marionete. Şi e ok să fii
marionetă atât timp cât eşti plin de bani până la vomitat. Ştiu. Teoretic. Că te doare în cur de ăla care se
simte rău şi vrea, dar nu poate, nu pentru că nu ştie, ci pentru că nu e lăsat şi nu că nu e lăsat, dar
păţeşte şi mai nasoale.

Niciun protest nu s-a terminat cu o floare şi niciun protest nu se va încheia cu un zâmbet. Nimeni nu îşi
strânge mâinile. Toţi se fut de cum se prind. Care e mai tare, care vrăjeşte mai repede, care are limba
aurită şi care are caracterul mai şerpuitor decât al altuia. Aşa se câştigă şi, proşti nu sunt ei. Ei sunt
bandiţi şi în multe alte feluri. Proşti suntem noi, ăştilalţi şi dacă nu am cu cine vorbi, vorbesc cu oglinda şi
tot ştiu că am dreptate. Şi nu îmi foloseşte la nimic.

Cei mai în vârstă decât mine care au prins vremurile unei perechi de blugi ce reprezenta un lux pentru ei,
vremurile unui pachet de Kent sau de cafea mai ok, vremurile unei cutii de jucării mai frumoase, mai
trainice, mai ieftine, vremurile unor casete pe sub mână, unor filme pe sub mână, unor tot felul de
chestii pe sub mână şi azi mai au creier, ştiu că degeaba azi avem blugi, Kent, cafea, jucării şi internet.
Când pică un căcat de genul ăsta, se lasă cu vărsare de sânge şi se reînnoieşte doar aparent sistemul.
Acum avem la discreţie ceea ce ai noştri nici nu visau. După copiii voştri, se va întâmpla ceva şi mai
mişto, ceva ce noi nu vom mai prinde.

Eu înţeleg speranţa. Pe cuvântul meu. Vă înţeleg pe toţi. Dar dacă nu se vrea "de sus", nu o să se poată.
Sigur, cică unde sunt mulţi, puterea creşte. Dacă te mai gândeşti o dată, modificările nu s-au făcut în aşa
fel încât astăzi să nu mai existe crime. De ce să omori? Motive nu ar trebui să existe pentru aşa ceva. Şi
aşa viaţa e scurtă. Ar trebui să fie trăită, să existe experienţe, să înveţi chestii (nu azil, nu spital, nu
durere, nu crimă, nu viol, nu pedofilie, nu hoţie, nu mizerie, nu înjurături, nu plânset) şi să te duci cu
barca liniştit. Nu să trăieşti pentru ştiri, accidente, medicamente, mers la muncă, plată proastă, igrasie
pe pereţi, asta dacă ai pereţi sau să trăieşti învelit de cartoane.

Oamenii astăzi sunt foarte răi. Şi câţi au mai rămas buni, nu sunt suficienţi, oricât de buni ar fi ei. Ce vezi
prin filme sunt exact ce vezi. Filme. Sefeuri. Dacă există o lege (scrisă şi nescrisă) în care e foarte clar
scris: să nu omori şi pe partea ailaltă, ai dreptul la viaţă, de ce nu se respectă asta? E retoric. Cum cineva
deranjează pe altcineva, pac!, îi face felul. Oamenii nu vor să mai fie înţelegători. Se bat de la leuştean,
de la femei, de la bani, de la cartiere, de la televizoare, telefoane, şosete, cireşe şi dracu' să le pieptene.
Când oamenii vor şti să înţeleagă şi vor avea răbdare, fără să le mai sară muştarul sau arma şi cuţitul din
buzunar, se va putea face ceva şi discuta altfel. Până atunci, se va vorbi la pereţi şi lucruri de astea
nasoale se vor mai întâmpla pe bandă rulantă.

Hai că m-am enervat. Spor la vot.