Omul, cât trăiește, învață.

” 20 de ore, perioada minimă în care poți învăța ceva nou

Omul se adaptează la mediu. Asta i-a asigurat supraviețuirea și, mai târziu, dezvoltarea. Cu toate că încă nu conducem o mașină
zburătoare personală, progresul tehnologic al ultimelor două secole ne-a propulsat ca civilizație la un nivel fără precedent. Trăim
vremuri pe care doar vizionari ca Jules Verne și le puteau imagina acum 150-170 de ani. „Poate că putem rezista în fața legilor scrise
de om, dar nu putem păcăli legile naturii”, spunea autorul francez. Dar tocmai aceste legi ale naturii, în mod specific funcționarea
noastră intelectuală, ne-au adus unde suntem acum. „Omul, cât trăiește, învață” – este o vorbă populară, cât se poate de adevărată,
care exprimă simplu un fapt complex: am ajuns unde suntem pentru că învățăm continuu. Mai întâi, prin joacă. Iar ceea ce punem la
dispoziția noilor generații – informație și tehnologie – nu face decât să ne dezvolte tot mai puternic.

Omul, ființă înalt-adaptabilă, poate trăi în regiuni cu temperaturi extreme, poate rezista în fața unor condiții vitrege, poate suporta relații toxice, poate supraviețui ani
la rând în gulaguri și lagăre de concentrare. În mod cert, se adaptează chiar în acest moment la noua paradigmă a muncii dictate de tehnologie. Cum face
asta? Învață. Cu mintea și trupul, acumulează informație și se mulează pe ceea ce îi oferă mediul. Rețelele neuronale preiau tot ce au nevoie să știe și creează noi și
noi conexiuni.

Atenție, urmează termeni tehnici! Când învăţăm ceva nou, celulele nervoase formează conexiuni proaspete sau consolidează alte legături deja existente, în cazul în
care acele informaţii se leagă de experienţe mai vechi. Învăţarea se întâmplă atunci când se formează legăturile dintre neuroni, adică sinapsele, care transportă
informaţia către zonele specializate din creier. Când vrem să întărim o informaţie deja existentă, adică dacă vrem să ne specializăm într-un anumit domeniu sau să
obținem o performanță sportivă, de exemplu, prin repetiţie întărim acele legături, adică sinapsele deja existente.

Paradigmele epocii

În afara corpului fizic, provocările zilelor noastre țin de paradigmele economice și culturale. Cum ne ajutăm copiii să își ocupe locul în economiile mileniului
III? Asta dacă luăm în considerare că nu știm cum va arăta economia în cinci-zece ani, dacă nu chiar anul viitor… Cum îi ajutăm să își păstreze identitatea în epoca
globalizării, într-o lume multi-culti în care migrația popoarelor a fost dictată nu doar de conflicte, cât mai ales de dezvoltarea economică? Suntem conștienți că
aplicăm inclusiv acasă metode educaționale valabile într-o lume cu totul diferită, aceea în care după 12 ani de școală urma universitatea, un loc de muncă stabil,
eventual mai multe – dar nu neapărat –, mariajul, copiii, rutina, pensia și, în fine, sfârșitul implacabil. Cele câteva zeci de ani dintre aceste momente arată cu totul
altfel în 2015 și vor arăta și mai diferit în 2030, de exemplu, când copiii care au intrat acum în grădinițe vor fi nevoiți să răspundă practic la întrebarea „și ce-o să
faci acum?” Asta în cazul în care nu vor munci deja într-un domeniu anume.

Nu ai voie să spui că te plafonezi

Din fericire, răspunsurile sunt la îndemână, fiecare generație are acum mai multe și mai multe instrumente la dispoziție pentru a-și stimula inteligența, abilitățile,
învățarea rapidă. Și aici nu câștigă doar copilul, ci și adultul care este nevoit să învețe continuu. Pur și simplu, nu ai dreptul să spui că riști să te plafonezi, ține de
tine să folosești toate resursele de care dispun internetul, ba chiar și bibliotecile clasice.

Spui că n-ai timp să înveți? Dacă îți dorești cu adevărat să te specializezi în ceva nou, o să găsești timpul necesar și modalitatea în care să înveți cu plăcere. O regulă –
care a generat și o carte – spune că ai nevoie de 10.000 de ore de exercițiu pentru a ajunge la performanță și excelență, ore întinse pe o perioadă de zece ani. Cei
mai buni dintre noi, se pare, au bifat această durată medie de învățare. Dar ce te faci dacă nu ai ZECE ani la dispoziție? Nu ne dorim cu toții să devenim campioni la
șah, nici neurochirurgi de talie mondială.

Vestea bună este că, dacă vrei să înveți ceva din proprie inițiativă, de la zero, ai avea nevoie de 20 de ore. Asta înseamnă 40 de minute pe zi, zilnic, timp de o
lună, adică o bucățică rezonabilă de timp, chiar și pentru un om ocupat. Dincolo de cele 20 de ore, depinde tot de tine dacă vrei să mergi mai departe și să
obții excelența, ajungând la 10.000 de ore.

20 de ore, cinci pași

Cum se face? Potrivit informațiilor pe care le vei urmări în clipul de mai jos, venite de la scriitorul și consultantul de business Josh Kaufman, sunt cinci pași de
urmat: primul este să decizi precis ce vrei să faci și cât de bine vrei să o faci. În cazul copiilor, ei știu bine ce vor, dar au nevoie de îndrumarea ta, pe care i-o poți
oferi, în special dacă învățarea se face prin joc. Pasul doi cere să „descompui” ceea ce vrei să faci (sau ce vrea copilul tău să facă), adică analizează ce componente
de învățare presupune lucrul nou pe care vrei să îl înveți / noua abilitate pe care vrei să o deprinzi. Exemplul dat în clipul de mai jos, unde se explică detaliat ce
pași ai de urmat, este să înveți să joci golf. Așa că „descompui” golful în mișcarea și exercițiul brațelor, viteza vântului, acuitatea vizuală, estimările bazate pe
observație și așa mai departe.

Pasul trei: citește, documentează, află, cercetează tot ce poți despre fiecare componentă. Analizează-ți în același timp greșelile. La fel, când lucrezi cu copilul tău,
caută informație împreună cu el. Cărți, cursuri, materiale audio și video, resursele vă vin în ajutor. DAR! nu permite cercetării să se transforme în procrastinare. Alege
trei, patru, maximum patru resurse și cercetează-le selectiv, căutând în special ideile care se repetă în toate, iar atunci vei ști că aceea este informație verificată. Și cu
ea trebuie să începi.

Pasul patru: elimină toate lucrurile care distrag – televizor, e-mail, telefon, gadgeturi de toate tipurile. Urmărește-ți interesul și ignoră-le pe parcursul perioadei pe
care o dedici învățării. Când înveți cu copilul tău, e clar că e un pas mai dificil de îndeplinit, în funcție de vârstă, dar gândește-te câte avantaje îi oferi, pe termen lung.
Ca și ție: vei fi mult mai motivat să înveți ceva nou alături de el.

În fine, cel mai important pas este implicarea însăși. Ești decis să aloci serios cele 20 de ore din viața ta acestui scop, pentru tine sau pentru copilul tău? Este
important pentru tine să înveți sau să învețe acele lucruri sau să deprindeți acele abilități? Pentru că, așa cum poate știi deja, decât să te oprești la jumătatea procesului
de învățare, poate ar fi mai bine să nu te apuci deloc.

Primele ore sunt frustrante. E greu. Apar obstacole. Ești obosit într-una din zile sau copilul tău are alt program, cu schimbări apărute în ultima clipă. Cele 20 de ore
reprezintă de fapt acea piatră de temelie cu care, dacă te ții într-adevăr de treabă, ajungi să știi ceva, știind că ai pornit dintr-un punct în care nu știai nimic. Este efort
investit în ceva în care dorești cu adevărat să te implici, iar asta îți aduce roade dincolo de ceea ce înveți efectiv: mulțumirea de sine.

„Învață să înveți” – asta ar trebui să se predea la școală. Învață să elimini frustrările, procrastinarea, obstacolele care apar pe parcursul procesului de învățare. La
final, vei avea o dublă mulțumire: că ai ajuns până acolo, în primul rând, iar în al doilea, că ai ajuns acolo prin propriile tale forțe, cu propria ta voință.
Pentru copilul tău, este un exercițiu vital pentru întreaga sa viață, în acest mediu în continuă schimbare.