Capitolul 4.2 din standardul ISO 9001:2015 abordeaza înţelegerea nevoilor şi aşteptărilor
părţilor interesate.
Datorita efectului lor, sau efectului lor potential, asupra capabilitatii organizatiei de a
furniza consecvent produse si servicii care satisfac cerintele clientului si pe cele legale si
reglementate aplicabile, organizatia trebuie sa determine:
a) Partile interesate relevante pentru sistemul de management al calitatii
b) Cerintele acestor parti interesate care sunt relevante pentru sistemul de management al
calitatii
Astfel, organizatia trebuie sa monitorizeze si sa analizeze informatiile despre aceste parti
interesate si cerintele lor relevante.
In literatura de specialitate, partile interesate au fost definite astfel:
- Orice individ sau grup de indivizi care poate afecta realizarea obiectivelor organizatiei
- Persoanele fizice sau juridice care au de castigat sau de pierdut din succesul sau esecul
unui produs
- Persoanele sau companiile care influenteaza cerintele produsului si care vor fi afectate
direct sau indirect de aparitia lui.
Scopul analizei partilor interesate este de a colecta informatii utile in gasirea unei solutii
constructive optime, adecvate contextului, de a anticipa reactiile cu privire la un nou produs si de
a realiza un plan de actiune care sa sprijine dezvoltarea atat a produsului cat si a organizatiei.
Identificarea nevoilor partilor interesate:
➢ Reuniuni ale angajaților, consultări și activități de feedback – aceste activități ar trebui deja
să se deruleze în cadrul organizației, dar conformarea cu noile cerințe poate necesita mai
mult efort pentru a îmbunătăți acest aspect.
➢ Feedback-ul de la clienti și managementul relației cu aceştia – desigur, relația cu clientul
și satisfacția acestuia reprezintă cheia succesului organizației.
➢ Exerciții de implicare a părților interesate – deja utilizate pe scară largă pentru a consulta
părțile interesate și pentru a identifica preocupările și problemele acestora. Această metodă
este mai des utilizată de către organizațiile mari, cu inițiative de responsabilitate socială.
➢ Reuniuni și alte interacțiuni cu autoritățile de reglementare – acestea pot aborda, de
exemplu, problemele privind calitatea produselor, referitoare la specificațiile produselor,
precum și la dezvoltarea de noi cerințe și standarde referitoare la conformitate.
➢ Feedback-ul de la furnizori şi managementul relației cu aceștia – multe organizații încearcă
să obțină mai multe beneficii reciproce din relațiile furnizor-client, care sunt critice pentru
succesul fiecăruia.
➢ Întâlniri de consultare cu ONG-urile şi vecinii pe probleme de mediu, de planificare și
dezvoltare; acestea sunt adesea folosite de către organizațiile cu riscuri semnificative de
mediu şi sănătate şi securitate ocupaţională.