4 octombrie – Duminica, e rece!

Ziua în care aștept sa vi, să mă încălzești!

" Îți mai aduci aminte ziua când ai luat soarele și mi l-ai pus în suflet?" - Lucian Blaga

03:03

E puțin trecut de 3 dimineața. De, știi doar, artiștii nu au somn când vine vorba de inspirație! ..
Glumesc!.. Ei poate nu au! Dar eu cum nu sunt unul, casc de mamă mamă.

E bine sub pătura mea caldă , în patul meu moale.. Dar, care este gol! Gol de tine! Îți simte lipsa și
el dar și eu. Lui, de mâna de om cald, ce se întinde pe o porțiune îngustă și mie... Mie.. Păi , de tine să
te simt aici.

Deși în cameră e cald și bine, îmi trag un hanorac, îmi scot o țigară și îmi iau paharul cu suc și mă
duc la geam. Îl deschid și mă aplec jumătate afara. E rece.. Nu tare.. Parcă exact cât trebuie. Trag o
gură de aer curat și mă uit în sus cu țigara în gură și văd luna și luceafărul. E ciudat.. Dar și interesant.
E liniște și toți dorm.

Prima țigară

Aprind țigara și mă gândesc, că nu sunt singurul. Nu sunt singurul care se gândește la persoana la
care ține! Eu sunt la țigară și mă gândesc.. Alții poate o visează pe a lor.. Iar alții poate sunt triști, sau
poate fericiți și stau în paturile lor, la fel de goale și se gândesc la a lor. Sau dacă nu, nu aici, în
camerele unde văd doar lumini stinse, sigur undeva sunt.

Mai trag din țigară cu poftă și cu o oarecare lene și realizez ca sâmbătă a trecut.

Îți scriam ieri, într-o dimineață la fel de rece "Trebuie să cobor mai ales pentru a merge spre ziua
de mâine! O zi în care, poate.. Te voi strânge din nou în brate și te voi săruta, te voi privi cum râzi și
cum în frigul ăsta de afară.. Mă vei incalzii!"

Și uite că a trecut. Am mers spre astăzi cu pași mai repezi.. Alții mai înceți.. Uitându-mă la ceas din
când în când și la telefon așteptând să îmi scrii.

Da. Este amuzant!

E greu să nu îți scriu! E greu să nu știu, dacă te-ai trezit bine, dacă ești bine.. Și nu doar fizic.. Dacă
ești bine tu cu tine...e greu să nu știu dacă îți este frig, sau cald, dacă îți este foame, sete sau orice
altceva și dacă eu în toate stările tale aș putea schimba ceva în bine.

Este greu să nu îți scriu, pentru că este greu să fiu indiferent și să nu îmi pese. Este greu să nu stau
cu grija ta deși poate nu ai nimic.
 Și este așa , pentru că invers știu că e ușor. E ușor să fi indiferent.. E ușor să nu te intereseze.. E
ușor sa zici "lasă mă că o fi bine.. Dacă nu era, sigur îmi zicea!".. Atât de ușor să fiu ca toți ceilalți.. Ca
marea majoritate. Dar, eu, prin construcție, am dreptul! Dreptul să fiu diferit! Să-mi pese! Să nu merg
cu turma! Să fiu special!

Am terminat țigara. Nu știu dacă am tras de câteva ori, asa că mai aprind una și continui.

A doua țigară

Citisem câteva citate care mi-au atras atenția, printre care și ăsta : " Femeile, trebuiesc înțelese în
vârsta aia critica a lor.. De la 18 la 99 de ani!"...

Mă scuzi! Nu era ăsta ! Ci ăsta : " Viețile noastre se sfârșesc, în ziua în care, devenim tăcuți, în
privința lucrurilor care contează pentru noi! - Martin Luther King ( eu unul personal nu l-am auzit,
dar așa scria acolo )

E trecut de ceva timp de 03:30.. Mai e puțin și se face 04. Îmi este somn.. Dar, nu pot dormii. Tu
mai mult ca sigur ești în lumea viselor.. Sau.. Sforăi ca un urs, că ești ruptă de oboseală !.. Sau sforăi
ca un urs în lumea viselor.. Cine știe!?

03:50

Mi-ai spus, ca nu îți plac mesajele / textele de genul că te sensibilizează. Urat! Nu este ceva rău în
a simții! E parte din a fi om.. E parte din a avea o inimă , un suflet și din a le hrănii cu ce au ele
nevoie..sentimente și emoții!

M-a întristat că nu ai avut reacție. Nu mă așteptam la chestii pompuase sau să îmi ridici statuie.
Mă așteptăm doar să îmi spui, ce a trezit în tine. Ce am reușit, eu, sa te fac simți? .. Și dacă am reușit,
sa vezi că fac ceva bine.. Să vezi că fac ce trebuie!

Termin și țigara asta și dau jos hanoracul și mă întorc la păturica mea caldă și la patul meu gol.

În pat

Erai obosită și ești. Și înțeleg că sunt zile și zile și că vrem sau nu vrem, în unele muncim, tot
pentru noi până aproape de epuizare.

Îmi pare rău, sincer, că poate nu te pot ajuta mereu pe cât mi-aș dorii.. Deși, sunt conștient, că
poate nu ai nevoie și ca sentimentul că ai făcut tu singură și ai reușit, este unul împlinitor.

Dar, ca să revin la "oile" noastre.. mă supăra. Să te văd mereu stresată, obosită, nervoasă și uneori
să renunti la mese, lăsând pe mai încolo. Mă enervează să te vad, om frumos, că te neglijezi!

Chiar dacă nu știu, ce suntem noi acum.. Cum suntem sau ce vom fi.. Sănătatea ta și starea ta de
bine sunt importante!

Și nu doar pentru tine, dar și pentru mine! Pentru ca încă îmi doresc viitorul de care vorbeam,
alături de tine! Îmi doresc și ți-am mai spus asta în repetate rânduri : " Ai grija de tine!". Vrei pe viitor
să ai lângă tine un bărbat sănătos, muncitor și dedicat familiei, iar tu vrei să fi o mama bună și cea
mai bună versiune a ta!
 Păi ca să poți ajunge acolo, trebuie să schimbi! Ușor.. Sau repede.. Singură sau cu mine.. Dar
trebuie!

Știu, știu, știu.. În teorie știi! Dar nu vreau să cred doar cuvinte! Atâta timp cât sunt eu și îmi pasă ,
voi crede doar în fapte! Așa că arată-mi! Arată-mi că vrei sa ajungi ce mi-ai zis că vrei și că faci tot
posibilul să faci asta!

Final? Nici pe departe!

În final, deși nu este unul.. Îți mulțumesc și pentru ziua de ieri dar și pentru cea de astăzi!

Am simțit că te-ai gândit la mine și am simțit că îți pasă! Mesajele demonstrează asta! Și poate
acum vezi, că nu ești un om rău! Ești exact cum trebuie, ce trebuie, când trebuie!

Ușor, ușor, adorm! Adorm cu gândul la tine, în timp ce scriu! Adorm în continuare cu gândul, că
poate astăzi, vei umple patul gol, privirea mea cu a ta, voi reușii să te îmbrățișez și să te sărut!

Și nu doar astăzi, ci mult timp de acum înainte!