Situatia ipotetica in care echipa de cercetare criminalistica se deplaseaza la locul

comiterii unui furt din locuinta

Cercetarea la fata locului este o activitate procedurală desfăşurată de organelejudiciare cu respectarea regulilor elaborate
de tehnica şi tactica criminalistică.Scopul principal al acestei activităĠi este descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor
create de făptuitor, a mijloacelor şi instrumentelor folosite, precum şi clarificarea împrejurărilor în care s-a săvârşit o
infracĠiune ori s-a produs un eveniment cu implicatii denatură judiciară. Locul săvârşirii infractiunii reprezintă sursa cea
mai importantă de obtinere a unor informatii obiective despre faptă, făptuitor şi împrejurările în care acesta a actionat şi
de aceea cercetarea la fata locului contribuie în mod hotărâtor la aflarea adevărului.

Cercetarea la faţa locului - privită din punct de vedere criminalistic - îşi propune să rezolve,în principal, următoarele
sarcini: examinarea nemijlocită de către organul de urmărire penală sauinstanţa de judecată a locului unde s-a săvârşit
infracţiunea; căutarea, descoperirea, fixarea,ridicarea şi examinarea urmelor şi a altor mijloace materiale de
probă;determinarea drumuluiparcurs de infractor ( iter criminis), a obiectelor asupra cărora a acţionat şi a instrumentelor
folosite;determinarea locurilor de unde se puteau percepe în total sau în parte anumite faze ale săvârşiriiinfracţiunii;
identificarea unor persoane care au tangenţă cu fapta cercetată ( făptuitori, victime,persoane responsabile civilmente);
adunarea altor date care se referă la obiectul probaţiunii, în funcţie de natura infracţiunii săvârşite; efectuarea unor
constatări tehnico - ştiinţifice de specialitate;luarea unor măsuri de limitare a pagubelor şi de prevenire a altor urmări
dăunătoare.

Urmele şi celelalte mijloace materiale de probă examinate cu ocazia cercetării la faţa locului ajută la stabilirea unor date
importante referitoare la obiectul, latura obiectivă, subiectul şi laturasubiectivă ale infracţiunii, prin care să se răspundă la
întrebări esenţiale pentru aflarea adevărului,cum sunt: ce faptă s-a săvârşit, unde, de ce şi de către cine.Cu privire la
obiectul infracţiunii cercetarea la faţa locului permite obţinerea de datereferitoare la relaţiile sociale încălcate şi la
obiectul material al infracţiunii (bunuri, valori,persoane).Privitor la latura obiectivă a infracţiunii, cercetarea la faţa locului
oferă posibilitatea de a se stabili modul concret în care s-a exteriorizat acţiunea sau inacţiunea, timpul, locul şi alte date.
Dacă infractorul a acţionat într-un anumit mod specific şi el are antecedente penale similare, cercetarea lafaţa locului
ajută la adunarea datelor necesare pentru identificarea autorului infracţiunii pe baza cartotecii " modus operandi".

Ca activitate complexă, cercetarea la faţa locului presupune folosirea unei game largi de mijloace şi metode tehnice
criminalistice care ajută la realizarea scopului propus. Dintre acestea pot fi enumerate următoarele: laboratoarele
criminalistice mobile dotate cu aparatura necesară; trusele criminalistice; aparatura şi accesoriile de realizare a fotografiei
şi filmului judiciar; aparatura tehnică de înregistrare video şi sonoră; detectoarele ( de metale, de cadavre, cu radiaţii);
portretul vorbit.

Folosirea în mod corespunzător a acestor mijloace şi metode criminalistice precum şi a altora, cu ocazia cercetării la faţa
locului, permite descoperirea fixarea, ridicarea şi examinarea în bune condiţii a urmelor şi a celorlalte mijloace materiale
de probă, ţinându-se seama şi de particularităţile pe care le prezintă fiecare infracţiune în parte.

În cazul infracțiunilor flagrante conform art. 293 din noul C.p.p. – adică atunci când infracțiunea este descoperită în
momentul săvârșirii sau imediat după săvârșire, respectiv făptuitorul este urmărit ori prezintă urme care justifică
suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea ori este surprins aproape de locul faptei cu arme, instrumente sau
obiecte de natură a îl presupune ca participant la infracțiune -, organele de ordine publică sau de poliție sau de siguranță
națională au obligația să constate fapta și activitățile desfășurate pe care le vor consemna într-un proces-verbal și pe care
îl vor înainta organului competent de urmărire penală alături de plângerile și cererile prezentate în scris, corpul delict
precum și obiectele și înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infracțiunii.

Indiferent de modalitatea în care au fost înștiințate de săvârșirea unei infracțiuni, organele judiciare competente în
efectuarea cercetării la fața locului, pe lângă măsurile de pregătire în vederea deplasării urgente au obligația de a
transmite telefonic sau prin stație, persoanelor sau organelor prezente la locul faptei, activitățile pe care trebuie să le
întreprindă pentru evitarea unor modificări din câmpul infracțional. Măsurile frecvent întâlnite în practică, care trebuiesc
luate de urgență, sunt cele referitoare la starea de sănătate a victimei, limitarea efectelor infracțiunii, nealterarea locului
faptei, identificarea eventualilor martori oculari sau a făptuitorului etc., ordinea priorității lor fiind stabilită funcție de
însemnătatea valorilor sociale amenințate.

Asigurarea intangibilității locului faptei și luarea tuturor măsurilor pentru a nu se modifica poziția obiectelor, este deosebit
de importantă, cu atât mai mult cu cât se diminuează posibilitatea modificării aspectului inițial lăsat de către făptuitor
după ce a desăvârșit activitatea infracțională. Atingerea unor obiecte sau modificarea poziției altora este total
contraindicată și nu trebuie acceptată de către organele sosite primele la fața locului, decât în cazuri extreme, când
situația o impune cu necesitate pentru salvarea victimelor, sau pentru limitarea efectelor unei infracțiuni, care pot
constitui pericole importante pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane.

Menținerea aspectului inițial al locului fapte și luarea tuturor măsurilor pentru conservarea urmelor sunt determinante
pentru evitarea unor acțiuni distructive a factorilor subiectivi (pătrunderea în acel loc a unor persoane), precum și a
intervenției factorilor obiectivi (naturali, atmosferici).

Urmele de la locul faptei pot fi distruse, deteriorate și modificate de intervenția unor factori atmosferici ca ploaia,
ninsoarea, vântul, dar acțiunea acestor factori poate fi anihilată sau în orice caz mult diminuată, astfel încât fața locului să
nu sufere modificări de natură a compromite rezultatul cercetării.

Protejarea urmelor formate în locuri deschise, expuse primejdiei distrugerii sau degradării provocate de intervenția
factorilor atmosferici se realizează prin fotografierea neîntârziată a acestora, măsură ce va fi urmată de acoperirea
urmelor cu diferite obiecte sau materiale găsite în zonă: hârtii, pânze, cutii, lădițe, cartoane, folii de plastic.

Având în vedere primejdia schimbării aspectului locului infracțiunii datorită intervenției unor persoane, se impune izolarea
locului ce conservă urme ale săvârșirii faptei și îndepărtarea tuturor acelora a căror prezență nu este justificată de
interesele cercetării, precum și interzicerea accesului oricărei persoane ce ar încerca să pătrundă la locul faptei.