Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Titlul poemului este unul inedit deoarece este alcătuit dintr-o propoziție prin care
poetul comunică ideea centrală a întregului poem, și anume, apropierea până la
identificare a trecutului cu prezentul, două valori ale existenței umane plasate într-un
spațiu și timp neidentificate. Adverbul în formă populară „aci”, verbul „sosi” (la
perfect simplu) și locuțiunea adverbială de timp „pe vremuri”, sugerează ideea că
existența umană se bazează pe experiențe repetabile, retrăite și reluate de fiecare
generație în parte, generație care simte și trăiește viața asemenea
predecesorilor.Trecând la tematica rurală, putem afirma că încadrează tema iubirii
și a timpului, teme care sunt surprinse într-o construcție simetrică, de factură clasică.
Lumea minunată a satului se manifestă pe două planuri temporale: primul recuperat
prin amintire și al doilea, cel al trăirii prezente ce repetă existența celui dintâi.
Ion Pillat imprimă locurilor natale o culoare arhaică care păstrează amintirile dragi
neșterse. Următoarele distihuri compun o lume de mult apusă iar poetul își
imaginează o poveste de dragoste sensibilă și emoționantă pe care o trăiseră bunicii
săi. Întreaga idilă reflectă puritatea sentimentelor din vremuri străvechi, atunci când
bunica lui, Calyopi, venise cu “berlina” pentru a se întâlni cu bunicul. Decorul este
creat cu ajutorul epitetelor care descriu galbenul lanului de secară, argintiul lunii și
câmpia verde.Atmosfera romantică este creată de emoția bunicului, de tăcerea fetei
îndrăgostite și de recitarea unor versuri în timpul plimbărilor. Toate acestea sunt
completate de imaginiea bunicii, subțire, îmbrăcată într-o largă crinolină, cu ochi de
peruzea. Aici amintim că culoarea albastră este îndrăgită de romantici deoarece
simbolizează infinitul.Povestea frumoasă continuă și prin ochii cititorului, pictând
imaginea bunicului care îi recită bunicii poezia „Le lac” a lui Lamartine, precum și
versuri din „Sburătorul” lui Heliade Rădulescu. Ambii trăiesc o emoție puternică „și
totul, ce romantic, ca-n basme, se urzea”.Cu subtilitate, poetul insinuează motivul
grav al clipei care trece prin bătaia clopotului care anunță moartea dar și nunta: “un
clopot a sunat,/De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din
sat.”Aci sosi pe vremuri are note nostalige, al curgerii implacabile a timpului, fiind
dublată de eternitatea sentimentului de iubire, idee evidențiată prin schimbarea
timpurilor verbale, înlocuind imperfectul cu perfectul compus. Punctele de suspensie
prezente și imaginea auditivă a clopotului, marchează paralelismul dintre timpul iubirii
(veșnic un timp real), care-și urmează curgerea ireversibilă. Poetul continua să
mediteze asupra propriei existențe, utilizând persoana a doua singular: “Ce
straniu lucru: vremea! Deodată pe perete/Te vezi aievea numai
în ștersele portrete.”A doua secvență alcătuită din 7 distihuri și un vers
independent, redă în oglindă un scenariu de iubire din prezent. Experiența
înaintașilor se repetă, poetul întâmpinându-și iubita asemenea bunicului pe vremuri,
recitându-i poeme din creația artistului francez Francis Jammes și din “Balada
lunei” a poetului symbolist Horia Furtună. Iubita, ca și bunica, îl ascultă
gânditoare “cu ochi de ametist”.
Trecerea vremii este marcată și de schimbarea numelor poeților deoarece fiecare
generație are preferații ei.
Opoziția viață-moarte este anulată pentru că sunetul clopotului este același, însoțind
două momente esențiale (nunta și moartea).