Sunteți pe pagina 1din 7

Glandele salivare 

sunt responsabile cu secretia salivei, o mixtura de apa, enzime si


mucina, in cavitatea bucala pentru a lubrifica alimentele ce urmeaza a fi ingerate. De
asmenea, enzimele din saliva interactioneaza cu alimentele din cavitatea bucala
declansand procesul de digestie chimica.

Digestia chimică și absorbția

 Intestinul subţire: enzimele digestive se amestecă cu mâncarea parţial digerată,


separând proteinele, lipidele şi carbohidraţii. Aprox. 95% din nutrienţi sunt
absorbiţi aici: vitaminele, mineralele şi electroliţii.

 Ce este digestia chimică?


 Când vine vorba de digestie, mestecarea este doar jumătate din luptă. Pe
măsură ce mâncarea călătorește din gură în sistemul digestiv, este descompusă
de enzime digestive care îl transformă în substanțe nutritive mai mici pe care
organismul tău le poate absorbi cu ușurință.
 Această defalcare este cunoscută sub denumirea de digestie chimică. Fără
aceasta, corpul tău nu ar putea absorbi nutrienții din alimentele pe care le
consumi.

Cum diferă digestia chimică de digestia


mecanică?
Digestia chimică și mecanică sunt cele două metode pe care organismul le folosește
pentru a descompune alimentele. Digestia mecanică implică mișcare fizică pentru a
reduce alimentele mai mici. Digestia chimică folosește enzime pentru a descompune
alimentele.

Digestie mecanică
Digestia mecanică începe în gură cu mestecarea, apoi se deplasează spre usturime în
stomac și segmentarea în intestinul subțire. Peristaltismul face parte și din digestia
mecanică. Aceasta se referă la contracții și relaxări involuntare ale mușchilor
esofagului, stomacului și intestinelor pentru a descompune alimentele și a le deplasa
prin sistemul digestiv.

Digestie chimică
Digestia chimică implică secrețiile enzimelor pe întregul tract digestiv. Aceste enzime
rup legăturile chimice care țin particule alimentare împreună. Acest lucru permite
alimentelor să fie defalcate în părți mici, digerabile.
Cum lucrează împreună
Odată ce particulele alimentare ajung în intestinul subțire, intestinele continuă să se
miște. Acest lucru ajută la menținerea particulelor alimentare în mișcare și expune mai
multe dintre ele la enzime digestive. Aceste mișcări ajută, de asemenea, la mutarea
alimentului digerat în intestinul gros pentru o eventuală excreție.

Care este scopul digestiei chimice?


Digestia presupune luarea unei porții mari de alimente și descompunerea lor în
micronutrienți suficient de mici pentru a fi absorbite de celule. Masticarea și
peristaltismul ajută în acest sens, dar nu fac particule suficient de mici. Acolo intervine
digestia chimică.
Digestia chimică descompune diferiți nutrienți, precum proteinele, carbohidrații și
grăsimile, în părți și mai mici:

 grăsimi descompun în acizi grași și monogliceride.


 Acizi nucleici descompun în nucleotide.
 Polizaharide sau zaharuri glucide descompun în monosacharide.
 proteine descompun în aminoacizi.

Fără digestie chimică, corpul tău nu ar fi capabil să absoarbă nutrienți, ceea ce duce la
deficiențe de vitamine și malnutriție.
Unele persoane pot lipsi de anumite enzime utilizate în digestia chimică. De exemplu,
persoanele cu intoleranță la lactoză nu fac, de obicei, suficientă lactază, enzima
responsabilă de descompunerea lactozei, o proteină care se găsește în lapte.

De unde începe digestia chimică?


Digestia chimică începe în gură. Pe măsură ce mestecați, glandele salivare vă
eliberează salivă în gură. Saliva conține enzime digestive care încep procesul de
digestie chimică.
Enzimele digestive găsite în gură includ:

 Lipasa linguală. Această enzimă descompune trigliceridele, un fel de grăsime.


 Amilaza salivară. Această enzimă descompun polizaharidele, un zahăr complex
care este un carbohidrat.

Ce cale urmează digestia chimică?


Digestia chimică nu se oprește doar cu enzimele din gură.
Iată câteva dintre principalele opriri ale sistemului digestiv care implică digestia chimică:

Stomac
În stomacul tău, celulele șef unice secretă enzime digestive. Unul este pepsina, care
descompune proteinele. Un altul este lipaza gastrică, care descompune trigliceridele. În
stomac, corpul absoarbe substanțe solubile în grăsimi, cum ar fi aspirina și alcoolul.

Intestinul subtire
Intestinul subțire este un sit principal pentru digestia chimică și absorbția componentelor
cheie ale alimentelor, cum ar fi aminoacizii, peptidele și glucoza pentru energie. Există o
mulțime de enzime eliberate în intestinul subțire și din pancreasul din apropiere pentru
digestie. Acestea includ lactaza pentru a digera lactoza și sucraza pentru a digera
zaharoza sau zahărul.

Intestinul gros
Intestinul gros nu eliberează enzime digestive, dar conține bacterii care descompun în
continuare nutrienții. De asemenea, absoarbe vitaminele, mineralele și apa.

Linia de jos
Digestia chimică este o parte vitală a procesului digestiv. Fără aceasta, corpul tău nu ar
putea absorbi nutrienții din alimentele pe care le consumi. În timp ce digestia mecanică
implică mișcări fizice, cum ar fi contracția și mestecarea mușchilor, digestia chimică
folosește enzime pentru a descompune alimentele.

Prin digestia mecanică, alimentele sunt zdrobite, sfărâmate şi frământate. Prin digestia


fizică se produce dizolvarea lor în salivă şi sucuri digestive, iar prin digestia chimică se
produce dizolvarea lor în salivă şi sucuri gastrice. Prin digestia chimică alimentele suferă
transformări datorate enzimelor. Enzimele sunt substanţe care grăbesc reacţiile chimice
din timpul digestiei (au rol catalizator).
 Digestia chimica este aplicata prin actiunea substantelor din saliva, formata in proportie de
99,5% din apa si 0,5% din reziduuri uscate precum cloruri, fosfati, carbonati, bicarbonati de
natriu, potasiu, calciu, fluor, proteine, acid uric, uree, lizozim, ptialina, alcool sau creatinina.
Bolul alimentar aunge apoi in stomac prin cele trei etape ale deglutitiei: bucala, faringiana si
esofagiana.
Digestia este descompunerea moleculelor alimentare mari insolubile în molecule alimentare
mici solubile în apă, astfel încât acestea să poată fi absorbite în plasma sanguină apoasă . În
anumite organisme, aceste substanțe mai mici sunt absorbite prin intestinul subțire în fluxul
sanguin . Digestia este o formă de catabolism care este adesea împărțită în două procese
bazate pe modul în care se descompun alimentele: digestia mecanică și chimică. Termenul de
digestie mecanică se referă la descompunerea fizică a bucăților mari de alimente în bucăți mai
mici care pot fi accesate ulterior de enzimele digestive . În digestia chimică , enzimele
descompun alimentele în moleculele mici pe care organismul le poate folosi. În sistemul digestiv
uman , alimentele intră în gură și digestia mecanică a alimentelor începe prin acțiunea
masticării (mestecării), o formă de digestie mecanică și prin contactul umed al salivei . Saliva,
un lichid secretat de glandele salivare , conține amilază salivară , o enzimă care începe digestia
amidonului în alimente; saliva conține, de asemenea, mucus , care lubrifiază alimentele, și
hidrogen carbonat , care asigură condițiile ideale de pH ( alcalin ) pentru ca amilaza să
funcționeze. După ce a fost supus masticării și digestiei amidonului, alimentele vor fi sub forma
unei mase mici și rotunde de suspensie numită bolus . Apoi va călători în jos esofag și în
stomac prin acțiunea peristaltismului . Sucul gastric din stomac începe digestia proteinelor .
Sucul gastric conține în principal acid clorhidric și pepsină . La sugari și copii mici, sucul gastric
conține, de asemenea, renin . Deoarece primele două substanțe chimice pot deteriora peretele
stomacului, mucusul este secretat de stomac, oferind un strat subțire care acționează ca un
scut împotriva efectelor dăunătoare ale substanțelor chimice. În același timp, are loc digestia
proteinelor, amestecarea mecanică are loc prin peristaltism , care sunt valuri de contracții
musculare care se mișcă de-a lungul peretelui stomacului. Acest lucru permite ca masa
alimentelor să se amestece în continuare cu enzimele digestive. Digestie -
https://ro.qaz.wiki/wiki/Digestion
După un timp (de obicei 1-2 ore la om, 4-6 ore la câini, 3-4 ore la pisicile de casă), lichidul gros
rezultat este numit chim . Când se deschide valva sfincterului piloric , chimul intră în duoden
unde se amestecă cu enzimele digestive din pancreas și cu sucul biliar din ficat și apoi trece
prin intestinul subțire , în care digestia continuă. Când chimul este complet digerat, este absorbit
în sânge. 95% din absorbția nutrienților are loc în intestinul subțire. Apa și mineralele sunt
reabsorbite înapoi în sânge în colon (intestinul gros), unde pH-ul este ușor acid aproximativ 5,6
~ 6,9. Unele vitamine, cum ar fi biotina și vitamina K (K 2 MK7) produse de bacteriile din colon
sunt, de asemenea, absorbite în sângele din colon. Deșeurile sunt eliminate din rect în timpul
defecației . Digestie - https://ro.qaz.wiki/wiki/Digestion

  Procesul de digestie decurge în două etape : mecanică și chimică.

 Digestia mecanică reprezintă procesul de mărunțire a bucăților mari de alimente


în unele mai mici, care începe în cavitatea bucală prin masticație și continuă în
stomac și lumenul intestinelor prin amestecare realizată de mușchii din pereții lor. La
acest tip de digestie se referă și descompunerea mecanică a grăsimilor în molecule
mai mici ce are loc sub influența bilei produsă de ficat .
 Digestia chimică începe în gură odată cu procesul de masticație prin care
alimentele sunt îmbibate cu salivă,fluid ce conține o enzimă digestivă , α-amilaza
salivară (ptialina), care este secretată de glandele parotide. Această enzimă asigură
doar scindarea amidonului din alimente în maltoză (dizaharidă) și în polimeri formați
din 3-9 molecule de glucoză. Digestia celorlalți constituienți alimentari are loc la
nivelul stomacului și a intestinului subțire.

   La nivelul stomacului are loc doar digestia proteinelor sub acțiunea enzimei pepsina,


care se activează în prezența acidului clorhidric, secretat de celulele parietale ale
glandelor gastrice. Scindarea sub influența acestei enzime constituie doar 10-20% din
întreg procesul digerării proteinelor în molecule mai mici: proteoze, peptone și cîteva
polipeptide. Celelalte 80-90% din acest proces au loc în intestinul subțire, care
constituie și sediul digestiei   carbohidraților, grăsimilor.

    La nivelul intestinului subțire, digestia proteică se produce în duoden și jejun sub
acțiunea enzimelor proteolitice din sucul pancreatic și cea a peptidazelor sintetizate de
enterocite (celule din structura peretelui intestinal). Principalele enzime proteolitice
elaborate de pancreas : tripsina, chimotripsina , carboxipolipeptidaza și proelastaza ,
asigură scindarea produșilor rezultatați din degradarea parțială ce a avut loc la nivelul
stomacului în elemente mai mici : dipeptide și tripepeptide, care urmează să fie digerate
pîna la aminoacizi (cele mai mici molecule ), sub acțiunea enzimelor secretate de niște
celule speciale ale peretelui intestinal (enterocitele), numite peptidaze. Aminoacizii
rezultați în urma digestiei sunt absorbiți în sînge și trasportați spre celulele
organismului.

    Digestia glucidelor, despre care am vorbit anterior că este inițiată în cavitatea
bucală, unde sunt scindate aproximativ 5 % din cantitatea de amidon conținut în hrana
ingerată , continuă în lumenul intestinului subțire sub influența enzimei α-amilaza ce se
conține în sucul pancreatic, dar și a enzimelor specifice sintetizate de enterocite. α-
amilaza pancreatică timp de 15-30 de minute asigură scindarea carbohidraților în
molecule mai mici, în special maltoză, dextrine și polimeri de glucoză cu moleculă mică.
Acești produși rezultați împreună cu dizaharidele provenite direct din alimentație :
zaharoza ( din zahăr), lactoza (din lapte), maltoza ( din produsele comerciale în care
este utilizată în calitate de înlocuitor al zaharozei) sunt supuși acțiunii dizaharidazelor
(enzime ce manifestă specificitate pentru natura dizaharidului) și scindați pînă la
monozaharide : glucoză, fructoză, galactoză, manoză. Digestia glucidelor este urmată
de absorbția monozaharidelor obținute în sînge.

     Lipidele pe care le consumăm , de obicei, sunt lipide neutre, numite și trigliceride,
iar într-o cantitate mai mică, alimentația conține și fosfolipide, colesterol și esteri ai
colesterolului.Deși, mai puțin de 10% din trigliceride sunt digerate în stomac, acest lucru
este lipsit de importanță, deoarece majoritatea procesului se produce la nivelul
intestinului subțire sub influența bilei și a lipazei pancreatice. Sub influența bilei ,ce
reprezintă o secreție a ficatului , lipsită de enzime, dar care este foarte bogată în săruri
(sărurile biliare) și lecitină are loc fragmentarea globulelor lipidice în particule foarte
mici. Enzima lipaza pancreatică, prezentă în cantități foarte mari în sucul pancreatic ,
are capacitatea de a scinda doar într-un minut toate trigliceridele acesibile ei. Produșii
finali ai digestiei lipidice sunt absorbiți mai întîi în vasele limfatice , iar după aceasta în
vasele sangvine.
     Digestia este urmată de absorbție, proces prin care are loc penetrarea în sistemul
sangvin și limfatic a substanțelor nutritive simple. Acest fenomen începe în stomac,
unde sunt absorbite direct în sînge molecule simple ca apa, alcoolul. Cea mai mare
parte a procesului de absorbție are loc, însă, în pereții intestinul subțire , care sunt
tapetați cu milioane de vilozități intestinale(niște pliuri longitudinale cu o lungime de
aproximativ 1mm, ce conțin celule intestinale dispuse în straturi) , situate foarte aproape
una de cealaltă , în așa mod mărind suprafața totală de absorbție de zece ori. Fiecare
vilozitate are cîte o rețea de vase sangvine și limfatice, astfel substanțele nutritive
obținute în urma digestiei pătrund direct în fluidele organismului (în sînge și limfă)

   Proteinele se absorb prin membrana celulelor intestinale în sînge sub formă de


aminoacizi liberi, dar și sub formă de dipeptide, tripeptide.

   Carbohidrații se absorb din intestinul subțire în sînge sub formă de monozaharide :


aproximativ 80% sub formă de glucoză, iar 20% sub formă de galactoză și fructoză.

    Absorbția lipidelor este un proces mult mai complex și are loc prin două mecanisme.
Primul constă în pătrunderea monogliceridelor și a acizilor grași (produșii digestiei
lipidice) în celulele peretelui intestinal , unde vor fi folosite pentru sinteza de trigliceride
noi (lipide complexe), care sunt mai apoi eliberate sub formă de chilomicroni într-un vas
limfatic , numit canalul limfatic toracic , prin intermediul căruia vor ajunge într-un final în
circulația sangvină. Al doilea mecanism constă în absorbția directă în sînge a unor
cantități mici de acizi grași , spre exemplu cum sunt lipidele din lapte.

     La nivelul intestinului subțire mai are loc absorbția vitaminelor hidrosolubile : B1,B2,
B6, PP, H, C, ac. pantotenic, acidul folic , a vitaminelor liposolubile(se absorb în
prezența lipidelor și bilei) : A,D,K,E , a aproximativ 7-8 litri de apă, a ionilor de Na+,
Ca2+,Fe , Mg, K și fosfați.

Nu este vorba despre ce mîncăm, dar despre ce noi digerăm și asimilăm, aceasta
adaugă un plus de putere si efecte folositoare organimsului.

Ce este digestia chimică?

Mecanismul de rupere a particulelor alimentare constă din materiale organice fin


măcinate, care sunt mai des compuse din molecule lungi și complexe. Aceste
molecule trebuie să fie simplificate prin digestie chimică pentru a putea absorbi în
organism. Enzimele digestive sunt responsabile pentru defalcarea chimică a
alimentelor. Amilaza, tripsina, nucleaza, proteaza, lipaza și colagenaza sunt
unele dintre principalele enzime digestive. Concentrațiile și prezența enzimelor
determină viteza de digestie chimică. Diferitele enzime sunt responsabile de
digestia moleculelor lor specifice (de exemplu, proteaze pentru proteine, amilaza
pentru carbohidrati, lipaza pentru lipide). Organele auxiliare ale tractului
alimentar sunt extrem de importante în producerea de enzime digestive.
Glandele salivare, vezica biliară, ficatul și pancreasul sunt principalele glande
accesorii care produc enzime digestive altele decât stomacul. În plus, secreția de
acid clorhidric din interiorul stomacului creează un mediu acid pH scăzut, care
ajută foarte mult la digestia enzimatică. Alimentele digerate chimic sunt apoi gata
pentru absorbția la nivelul intestinului subțire.

S-ar putea să vă placă și