Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Digestie mecanică
Digestia mecanică începe în gură cu mestecarea, apoi se deplasează spre usturime în
stomac și segmentarea în intestinul subțire. Peristaltismul face parte și din digestia
mecanică. Aceasta se referă la contracții și relaxări involuntare ale mușchilor
esofagului, stomacului și intestinelor pentru a descompune alimentele și a le deplasa
prin sistemul digestiv.
Digestie chimică
Digestia chimică implică secrețiile enzimelor pe întregul tract digestiv. Aceste enzime
rup legăturile chimice care țin particule alimentare împreună. Acest lucru permite
alimentelor să fie defalcate în părți mici, digerabile.
Cum lucrează împreună
Odată ce particulele alimentare ajung în intestinul subțire, intestinele continuă să se
miște. Acest lucru ajută la menținerea particulelor alimentare în mișcare și expune mai
multe dintre ele la enzime digestive. Aceste mișcări ajută, de asemenea, la mutarea
alimentului digerat în intestinul gros pentru o eventuală excreție.
Fără digestie chimică, corpul tău nu ar fi capabil să absoarbă nutrienți, ceea ce duce la
deficiențe de vitamine și malnutriție.
Unele persoane pot lipsi de anumite enzime utilizate în digestia chimică. De exemplu,
persoanele cu intoleranță la lactoză nu fac, de obicei, suficientă lactază, enzima
responsabilă de descompunerea lactozei, o proteină care se găsește în lapte.
Stomac
În stomacul tău, celulele șef unice secretă enzime digestive. Unul este pepsina, care
descompune proteinele. Un altul este lipaza gastrică, care descompune trigliceridele. În
stomac, corpul absoarbe substanțe solubile în grăsimi, cum ar fi aspirina și alcoolul.
Intestinul subtire
Intestinul subțire este un sit principal pentru digestia chimică și absorbția componentelor
cheie ale alimentelor, cum ar fi aminoacizii, peptidele și glucoza pentru energie. Există o
mulțime de enzime eliberate în intestinul subțire și din pancreasul din apropiere pentru
digestie. Acestea includ lactaza pentru a digera lactoza și sucraza pentru a digera
zaharoza sau zahărul.
Intestinul gros
Intestinul gros nu eliberează enzime digestive, dar conține bacterii care descompun în
continuare nutrienții. De asemenea, absoarbe vitaminele, mineralele și apa.
Linia de jos
Digestia chimică este o parte vitală a procesului digestiv. Fără aceasta, corpul tău nu ar
putea absorbi nutrienții din alimentele pe care le consumi. În timp ce digestia mecanică
implică mișcări fizice, cum ar fi contracția și mestecarea mușchilor, digestia chimică
folosește enzime pentru a descompune alimentele.
La nivelul intestinului subțire, digestia proteică se produce în duoden și jejun sub
acțiunea enzimelor proteolitice din sucul pancreatic și cea a peptidazelor sintetizate de
enterocite (celule din structura peretelui intestinal). Principalele enzime proteolitice
elaborate de pancreas : tripsina, chimotripsina , carboxipolipeptidaza și proelastaza ,
asigură scindarea produșilor rezultatați din degradarea parțială ce a avut loc la nivelul
stomacului în elemente mai mici : dipeptide și tripepeptide, care urmează să fie digerate
pîna la aminoacizi (cele mai mici molecule ), sub acțiunea enzimelor secretate de niște
celule speciale ale peretelui intestinal (enterocitele), numite peptidaze. Aminoacizii
rezultați în urma digestiei sunt absorbiți în sînge și trasportați spre celulele
organismului.
Digestia glucidelor, despre care am vorbit anterior că este inițiată în cavitatea
bucală, unde sunt scindate aproximativ 5 % din cantitatea de amidon conținut în hrana
ingerată , continuă în lumenul intestinului subțire sub influența enzimei α-amilaza ce se
conține în sucul pancreatic, dar și a enzimelor specifice sintetizate de enterocite. α-
amilaza pancreatică timp de 15-30 de minute asigură scindarea carbohidraților în
molecule mai mici, în special maltoză, dextrine și polimeri de glucoză cu moleculă mică.
Acești produși rezultați împreună cu dizaharidele provenite direct din alimentație :
zaharoza ( din zahăr), lactoza (din lapte), maltoza ( din produsele comerciale în care
este utilizată în calitate de înlocuitor al zaharozei) sunt supuși acțiunii dizaharidazelor
(enzime ce manifestă specificitate pentru natura dizaharidului) și scindați pînă la
monozaharide : glucoză, fructoză, galactoză, manoză. Digestia glucidelor este urmată
de absorbția monozaharidelor obținute în sînge.
Lipidele pe care le consumăm , de obicei, sunt lipide neutre, numite și trigliceride,
iar într-o cantitate mai mică, alimentația conține și fosfolipide, colesterol și esteri ai
colesterolului.Deși, mai puțin de 10% din trigliceride sunt digerate în stomac, acest lucru
este lipsit de importanță, deoarece majoritatea procesului se produce la nivelul
intestinului subțire sub influența bilei și a lipazei pancreatice. Sub influența bilei ,ce
reprezintă o secreție a ficatului , lipsită de enzime, dar care este foarte bogată în săruri
(sărurile biliare) și lecitină are loc fragmentarea globulelor lipidice în particule foarte
mici. Enzima lipaza pancreatică, prezentă în cantități foarte mari în sucul pancreatic ,
are capacitatea de a scinda doar într-un minut toate trigliceridele acesibile ei. Produșii
finali ai digestiei lipidice sunt absorbiți mai întîi în vasele limfatice , iar după aceasta în
vasele sangvine.
Digestia este urmată de absorbție, proces prin care are loc penetrarea în sistemul
sangvin și limfatic a substanțelor nutritive simple. Acest fenomen începe în stomac,
unde sunt absorbite direct în sînge molecule simple ca apa, alcoolul. Cea mai mare
parte a procesului de absorbție are loc, însă, în pereții intestinul subțire , care sunt
tapetați cu milioane de vilozități intestinale(niște pliuri longitudinale cu o lungime de
aproximativ 1mm, ce conțin celule intestinale dispuse în straturi) , situate foarte aproape
una de cealaltă , în așa mod mărind suprafața totală de absorbție de zece ori. Fiecare
vilozitate are cîte o rețea de vase sangvine și limfatice, astfel substanțele nutritive
obținute în urma digestiei pătrund direct în fluidele organismului (în sînge și limfă)
Absorbția lipidelor este un proces mult mai complex și are loc prin două mecanisme.
Primul constă în pătrunderea monogliceridelor și a acizilor grași (produșii digestiei
lipidice) în celulele peretelui intestinal , unde vor fi folosite pentru sinteza de trigliceride
noi (lipide complexe), care sunt mai apoi eliberate sub formă de chilomicroni într-un vas
limfatic , numit canalul limfatic toracic , prin intermediul căruia vor ajunge într-un final în
circulația sangvină. Al doilea mecanism constă în absorbția directă în sînge a unor
cantități mici de acizi grași , spre exemplu cum sunt lipidele din lapte.
La nivelul intestinului subțire mai are loc absorbția vitaminelor hidrosolubile : B1,B2,
B6, PP, H, C, ac. pantotenic, acidul folic , a vitaminelor liposolubile(se absorb în
prezența lipidelor și bilei) : A,D,K,E , a aproximativ 7-8 litri de apă, a ionilor de Na+,
Ca2+,Fe , Mg, K și fosfați.
Nu este vorba despre ce mîncăm, dar despre ce noi digerăm și asimilăm, aceasta
adaugă un plus de putere si efecte folositoare organimsului.