Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CLUJ-NAPOCA
Centrul de Formare Continuă şi
Învăţământ la Distanţă
COMPORTAMENT SEXUAL SI
SANATATEA REPRODUCERII
Cluj-Napoca
2020
UNIVERSITATEA ,,BABEŞ – BOLYAI” CLUJ - NAPOCA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
SPECIALIZAREA : ASISTENŢĂ SOCIALĂ
ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ
ANUL II-III, SEMESTRUL II
SUPORT DE CURS
COMPORTAMENT SEXUAL SI
SANATATEA REPRODUCERII
Lect.univ.dr.EUGEN BĂICAN
CLUJ-NAPOCA
2020
Prezentarea generala a cursului
Obiectiv general:
Disciplina isi propune sa furnizeze studentilor informatia de baza necesara pentru
intelegerea problematicii comportamentului sexual si sanatatii reproducerii, inclusiv a
planificarii familiale ca premisa pentru practica asistentei sociale in acest domeniu; de
asemenea, sa prezinte modele de abordare, programe si proiecte in domeniu.
Obiective specifice:
Achizitionarea de cunostinte despre strategii, modele, programe si proiecte de
cercetare si interventie pe problematica sanatatii reproducerii si a
comportamentului sexual, active actualmente in Romania si in plan international.
Dezvoltarea de abilitati si competente necesare in asistarea si consilierea in
problematica sanatatii reproducerii si a comportamentului sexual in segmentele
preventie, terapie, reabilitare.
Asimilarea intelegerii problemelor legate de problematica sanatatii
reproducerii si a comportamentului sexual ca fenomene cu o definitorie
incarcatura socioculturala si pe aceasta baza abordarea beneficiarilor
serviciilor in domeniu in contextul respectului pentru individualitate si
pentru diversitate culturala.
Programa analitica:
Evaluare :
- 100% examen final scris pe baza suportului de curs şi a întâlnirilor de curs
şi tutoriale .
Modulul/Unitatea de curs nr. 1: Obiectul si problematica
disciplinei”Comportament sexual si sanatatea reproducerii”.
Obiective specifice:
Exercitii si aplicatii
Obiective specifice:
Cuvinte cheie : sexualitatea umana intre natura si cultura, valori, stiluri de viata si
modele comportamentale, relativitatea raportului normal- deviant-
patologic,comportamentul sexual si reproductiv ca si construct social.
Sumar:
Exercitii si aplicatii:
1. Exemplificati
2. Aplicati paradigma interactionismului simbolic in descrierea rolului jucat
de valori, norme, stiluri de viata in configurarea comportamentului sexual si
reproductiv.
Crestomatie/ culegere de texte din lucrari reprezentive pe
tematica CSSR
Miriam Grossman, Short history of sex education, conference at The World Congress of the
Families, Sidney, Australia, 2013, http://www.miriamgrossmanmd.com trad. Romana: Larisa
Iftime
Un medic declara pe YouTube: „Așteptați-va sa faceți HPV in momentul in care aveți relații
sexuale intime. Toți facem aceasta boala”. Dar inocența copilariei? … Las-o balta! Materialele
create astazi pentru copii ii fac pe cei mai mulți dintre adulți sa se simta inconfortabil. Pe site-urile
recomandate elevilor, nimic nu este tabu – sadomasochismul, poliamoria și ceea ce era odata numit
comportament deviant … toate sunt bune.
Cand am descoperit acest lucru, am fost șocata. Aceste comportamente bizare nu au de a face
nimic cu sanatatea, imi spuneam. Cum pot permite adulții responsabili acest lucru? Cum pot
ei finanța acest lucru? Ca medic și ca parinte, acest lucru chiar m-a deranjat. Am vrut sa
ințeleg: De unde a venit asta? Cum am ajuns la aceasta nebunie?
Așa ca am cercetat istoria educației sexuale și am scris o carte numita „Ce anume il invațați pe
copilul meu”? Iata ce am descoperit. Educația sexuala moderna a inceput in anii șaizeci ai secolului
trecut. Ea s-a bazat pe modelul sexualitații umane al lui Alfred Kinsey. Grație muncii stralucite și
curajoase a dr. Judith Reisman, știm acum ca studiile lui Kinsey nu au fost decat o minciuna, iar el
insuși a fost un individ profund tulburat.
Pentru Kinsey, mergea orice, atunci cand venea vorba de sexualitate, și vreau sa chiar orice. El
credea, de exemplu, ca pedofilii nu sunt ințeleși și pedepsirea lor este nedreapta. „Sexualitatea nu
este un apetit ca sa fie temperata”, insista Kinsey. A profesat și a trai acest lucru. Biografia sa
oficiala atesta convingerile pe care și-a bazat munca și viața sa personala: „animalul uman” este
pansexual. Moralitatea tradiționala este distructiva. Sexualitatea nu este un apetit care trebuie
temperat.
Cand spun ca Kinsey era un individ profund tulburat, exprimarea nu reușește sa capteze nivelul lui
de psihopatologie. Am fost un psihiatru timp de treizeci de ani, și credeți-ma, am intalnit și oameni
foarte ciudați. Nu ma șocheaza nimic atat de ușor. Dar cand am inceput sa citesc biografia oficiala a
lui Kinsey … Ce pot sa va spun? El a fost – va rog sa-mi scuzați jargonul tehnic – un adevarat caz
mental. Kinsey era dereglat in strafundul sufletului sau. El a fost o ființa umana depravata, și boala
lui emoționala se exprima prin sexualitatea lui. El a fost consumat de o obsesie grotesca, debilitanta,
manifestata printr-o serie larga de comportamente anormale – o sa va scutesc de detalii, dar ma
indoiesc foarte mult ca Kinsey, in toți cei 62 de ani ai sai de viața mizerabila, a cunoscut macar o zi
din ceea ce noi, cei aflați aici, consideram sexualitate sanatoasa.
Partea a II-a
Alfred Kinsey a avut un vis. Sa dovedeasca lumii – și lui insuși – ca stilul sau de viața era normal.
Mediu. Tipic. Iar societatea era de vina, cu religiile sale, cu codurile și cu restricțiile sale morale.
Societatea ii facea pe oamenii sa se simta vinovați pentru faptul de a-și urma impulsurile lor naturale
și asta era nesanatos. Visul lui Kinsey era sa elibereze persoanele din aceste instituții distructive – sa
elibereze „animalul uman”.
El a luat mii de interviuri, a facut niște calcule matematice și a ajuns la concluzia ca cei mai mulți
oameni practicau comportamente sexuale interzise: in medie, mama și tata duceau o viața dubla, așa
cum facea el.
Concluziile sale au fost puse la indoiala de oamenii de știința cunoscuți, dar criticile lor nu au fost
luate in seama. Presa populara a acceptat rapoartele lui Kinsey și carțile sale au devenit best-seller.
O revoluție a luat naștere atunci, iar cultura occidentala a fost transformata. Problema este ca
cercetarile sale au fost fundamental greșite. Eșantioanele sale erau prea puține, iar demografia a fost
grav denaturate. El a exclus anumite populații și s-a axat pe altele – pe infractori, mai ales, pe cei
inchiși. Subiecții sai au fost preselectați, așa cum s-a bazat pe voluntari pentru datele sale. Intreaga
schema nefasta a fost expusa intr-o serie de carți și materiale video de catre dr. Judith Reisman. Va
indemn sa verificați și singuri munca ei pe site-ul www.drjudithreisman.com , daca aveți un stomac
puternic.
Kinsey a murit in 1956. Era perioada cand, in America, datorita antibioticelor, bolile venerice se
vindecau. Cu o injecție, sifilisul și gonoreea se puteau vindeca. S-a crezut ca antibioticele insemnau
sfarșitul bolilor cu transmitere sexuala, sfarșitul tuturor infecțiilor. Va puteți imagina? Caștigatorul
Premiului Nobel pentru medicina din 1960 a spus: „Prevedem eliminarea de fapt a bolilor
infecțioase”. De asemenea, in anii 1960, anticoncepționalele au devenit disponibile pe scara larga.
Prin urmare, odata ce bolile cu transmitere sexuala erau ușor de vindecat și sarcina putand fi
prevenita, singurul obstacol in calea modelului de sexualitate de tip „merge orice” al lui Kinsey era
moralitatea iudeo-creștina.
Anume in acest context, in anul 1964, dr. Mary Calderone a inființat SIECUS (Consiliul pentru
Educare și Informare privind Sexualitatea din SUA). Acesta este grupul din spatele liniilor
directoare ale educației sexuale, directive publicate de UNESCO, promovate agresiv națiunilor din
intreaga lume … Se pare ca curricula educației sexuale din țarile voastre se bazeaza pe
orientarile SIECUS. Dr. Calderone a creat SIECUS cu bani de inceput furnizați de Hugh Hefner.
Ca și Kinsey, ea lansat o cruciada pentru a schimba societatea. Ea a insistat ca educația sexuala are
prea mult negativism, prea mult accent pe sarcini nedorite și pe boli. Problema reala, insista ea,
urmandu-l pe Kinsey, a fost ca societatea era prea puritana și reprimata.
Existau prea mulți de „nu” in materia educației sexuale. Abordarea de catre SIECUS, promisa de dr.
Calderone, trebuia sa se bazeze pe „da”. O educație sexuala adecvata i-ar invața pe copii ca din ziua
in care nasc sunt ființe sexuale și ca exprimarea sexualitații lor este pozitiva, naturala și sanatoasa.
Ea a spus parinților: „Copiii sunt sexuali, au ganduri sexuale și fac lucruri sexuale… Parinții trebuie
sa accepte și sa onoreze potențialul erotic al copilului lor” și „Profesioniștii care studiaza copiii au
confirmat recent sexualitatea puternica a nou-nascutului”.
Ce a insemnat, exact, sa fii deschis și pozitiv, și sa inlocuiești „Nu-ul” din educația sexuala cu „Da-
ul”? Ce insemna sa ne „rupem de viziunile tradiționale”? A insemnat mai mult decat relații sexuale
premaritale și extra-maritale… mult mai mult. Educația sexuala moderna inseamna ruperea
barierelor. Au existat oficiali din cadrul SIECUS, care erau atat de radicali, incat susțineau in mod
public relaxarea tabuurilor in sexualitatea adult/copil, chiar a incestului.
Wardell Pomeroy a fost ucenic al lui Kinsey și a fost președintele SIECUS. El a susținut: „Este
timpul sa recunoaștem ca incestul nu trebuie sa fie o pervertire sau un simptom de boala mintala”.
Revista TIME l-a descris pe Pomeroy (impreuna cu John Money, mai multe despre el citiți in partea
a III-a a acestui material), ca facand parte din „lobby-ul pro-incest”. Președintele SIECUS a scris o
carte, „Boys & Sex”, pentru copiii de clasele a VI-a și mai mari. Iata o mostra: „…
Comportamentul nostru sexual … este ca cel al altor animale… In esența, nimic din ceea ce oamenii
fac sexual nu este anormal”. Calderone a oferit o scurta prezentare pe coperta carții: „Pe masura ce
citeam manuscrisul, nu conteneam sa-mi spun: «In sfarșit se spun lucrurilor pe nume»…”
Partea a III – a
Ultima persoana despre care aș vrea sa va vorbesc este dr. John Money. In 1955, el a introdus
conceptul radical potrivit caruia masculinitatea și feminitatea inseamna un sentiment, ceva separat
de anatomie și cromozomi. El era convins ca ne naștem fara gen, dupa care, suntem condiționați de
societate sa ne identificam fie ca barbat sau ca femeie. Dr. Money a fost un psiholog proeminent; el
mai este respectat pana astazi. Dar el era din aceeași tagma cu Kinsey și ceilalți. El a descris
pedofilia ca fiind o „poveste de dragoste intre un cuplu de varste discordante”. Dr. Money a facut
parte, de asemenea, parte din lobby-ul pentru incest: „Pentru un copil nu e neaparat o problema sa
aiba o experiența sexuala cu o ruda”, scria el. La fel ca și Kinsey, Money avea rani adanci
emoționale. Identitatea sa de barbat era zdruncinata și molesta baieți tineri.
Ce e șocant este ca acești oameni, acești barbați foarte zdruncinați mintal, folosind date
frauduloase și teorii care au fost discreditate, au reușit sa transforme o mare parte din
societate. Educația sexuala de astazi se bazeaza invațaturile lor.
Odata ce am ințeles cine au fost fondatorii educației sexuale – Kinsey, Calderone, Pomeroy, Money
și alții – am ințeles cum am ajuns sa avem astazi „educația completa (comprehensiva) despre
sexualitate”. Am ințeles cum am ajuns la nebunia de azi.
Totul a venit de la indivizi tulburați cu idei periculoase – activiști radicali – care au dorit sa creeze o
societate care nu numai ca le va accepta patologia ci și o vor celebra! Acești oameni au fost pedofili.
Era in interesul lor sa vada copiii drept adulți in miniatura, care se bucura de contactul sexual și au
dreptul sa-l consimta, fara ca alți adulți, sau legea, sa intervina. De ce ar fi prețuit ei inocența
copilariei? In primul rand ei nici nu credeau in inocența copiilor. De asemenea, considerau ca
limitarea sexului intre soț și soție era nefiresc și distructiv. Ei nu luptau impotriva bolilor, ei luptau
cu vechile tabuuri; luptau cu moralitatea biblica.
In concluzie: educația sexuala a inceput ca o mișcare sociala și ramane o mișcare sociala.
Scopul sau este ca elevii sa fie deschiși oricarei forma de exprimare sexuala posibila. Educația
sexuala nu ii invața pe copii despre prevenirea bolilor, ci despre libertatea sexuala, sau mai
bine despre licența sexuala. Educația sexuala este despre schimbarea societații, copil cu copil,
rand pe rand.
Nu trebuie sa fii medic ca sa ințelegi pericolele acestei ideologii. Nu ai nevoie decat de bunul
simț.
Nu mai intreb acum de unde a venit aceasta nebunie, știu de unde a venit. Ceea ce intreb acum, ce
trebuie toți sa ne intrebam, este: cum a putut continua necontrolata timp de cincizeci de ani?
Cum de s-a putut ca grupuri precum SIECUS sa ramana atat de puternice și atat de bine
finanțate?
Unde ne e responsabilitatea? Toți adulții responsabili au obligația de a lupta impotriva promovarii
licenței sexuale tinerilor. Sigur, este o lupta dificila; uneori monstrul pare enorm, la fel cum i se
parea Goliat lui David.
Dar eu sunt aici ca sa va spun ca avem o arma secreta, ca praștia lui David. Arma secreta este
știința secolului al XXI-lea: adevarurile biologice despre concepția organismului nostru, și
modul in care mintea se conecteaza sa raspunda comportamentului intim.
Premisele fundamentale ale educației sexuale – teoriile radicale ale lui Kinsey, Pomeroy, Money și
alții – sunt ușor de demontat cu datele științifice ale secolului al XXI-lea. Da, lupta este in toi. Da,
uneori monstrul pare enorm, ca uriașul Goliat lui David. Dar, gandiți-va puțin … nu mai e nevoie sa
va reamintesc, nu-i așa? Cine a caștigat batalia?
Dan Navolan, Dana Stoian, Marius Craina (coord.) (2020), Sexologia, Ediţia a
II-a, Timişoara, Editura Victor Babes, ISBN 978-606-786-192-2
Când discutăm despre sănătatea sexuală, trebuie avute în vedere mai multe concepte.
Activitatea sexuală reprezintă o componentă naturală şi importantă a vieții.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) acordă o importanţă deosebită aspectelor
legate de sănătatea sexuală, devenind activă în acest domeniu din anul 1974 (Defining
sexual health – site OMS). Conform definiției OMS din anul 2006:
„Sănătatea sexuală este reprezentată de o stare de bine fizică, emoțională, mentală şi socială
în relație cu sexualitatea. Nu înseamnă neapărat lipsa unei boli, disfuncții sau infirmităţi.
Sănătatea sexuală necesită o abordare pozitivă şi respectuoasă faţă de sexualitate şi faţă de
relația sexuală, posibilitatea de a avea experiențe sexuale sigure, plăcute, lipsite de coerciție,
discriminare sau violenţă. Pentru ca sănătatea sexuală să fie păstrată, trebuie respectate şi
protejate în totalitate drepturile persoanelor”.
Majoritatea literaturii (ex. articolul intitulat „Sexual health and sexual Problems”
publicat în anul 2018 în revista Midwifery Womens Health) atrage atenția asupra importanţei
activității sexuale în viața cotidiană şi relațiile interumane. Rolul relațional al activității
sexuale este subliniat afirmând că desfășurarea activității sexuale oferă senzații plăcute
partenerilor şi determină partenerii să se simtă mai apropiați. Sănătatea sexuală înseamnă a
te bucura de sexualitate şi de a avea o activitate satisfăcătoare. Aceasta presupune şi
învățarea a ceea ce face plăcere pentru sine sau partener. Siguranța în activitatea sexuală
înseamnă că este vorba de o activitate consimțită, cu respect reciproc şi fără riscul
transmiterii unor boli cu transmitere sexuală.
Sunt acceptați mai mulți factori ce influențează viața sexuală, dintre care un rol
important în definirea calităţii activităţii sexule îl are relația cu partenerul. Comunicarea
deschisă şi onestă deține un rol important. De asemenea sănătatea partenerului poate
influenţa calitatea activității sexuale. Patologia cronică sau acută, medicația cronică
administrată, mediul cultural, religios şi social, experiența sexuală anterioară pot influenţa
calitatea vieții sexuale şi raportarea la aceasta.
Activitatea sexuală într-un cuplu oferă o satisfacere a nevoilor de bază pentru căldura
umană, afecțiune şi stabilitate emoțională.
Pentru a releva importanţa studierii factorilor ce concură pentru o sănătate sexuală amintim că
Societatea Canadiană de Obstetrică-Ginecologie a elaborat şi publicat în anul 2012 în Jurnalul
Canadian de Obstetrică Ginecologie un „Ghid Clinic de Consens pentru Sănătatea Sexuală a
Femeii”. Acest ghid evaluează următoarele capitole:
1. Sexualitatea pe parcursul vieții.
2. Clasificarea, cauzele şi evaluarea disfuncțiilor sexuale feminine
3. Managementul preocupărilor legate de sănătatea sexuală
4. Probleme de sănătate ce poate afecta sănătatea sexuală
5. Dispareunia
6. Tulburările de libidou
Dimensiunile sexualității
Literatura germana aloca sexualității trei dimensiuni: cea reproductivă, de
plăcere/divertisment şi relațională. Astfel în materialul „Bazele medicinei sexuale - editura
Springer 2015” de Lowit şi Bosinski din die Urologie, aceștia subliniază existenta celor trei
dimensiuni şi expresia lor la nivel somatic, psihic şi social, rolul acestora în relația de cuplu.
A. componenta somatică;
B. dezvoltarea psihosocială;
C. concordanţa absolută a acestor niveluri;
(........................................................................................................................)
2.1. Diferenţierea psihosocială la sexe
Diferenţele tipice între genul feminin şi cel masculin se deosebesc de cele specifice
(somatosexuale) prin faptul că nu sunt în sfera somaticului, ci mai ales în sfera
funcţionalului. Cuantificarea substratului organic responsabil de aceste diferențe este
dificilă, pentru că implicarea socialului in patternurile noastre comportamentale, din sfera
nonsexuală, apare încă din mica copilărie. Momentul atribuirii unui gen la naștere generează
din partea adulților din familie, cercului de prieteni ş.a.m.d., un anume comportament: nou-
născutul primește un nume, haine, jucării, este expus la patternuri comportamentale în
concordanţă cu acest gen. Copilul creşte învăţând faptul că mama se ocupă de activitățile din
gospodărie şi tata de cele administrative, că femeile se îmbracă într-un fel diferit de bărbaţi,
că mersul la toaletă este diferit, că jucăriile sunt potrivite pentru fiecare gen în parte şi multe
alte exemple. În ce măsură comportamentul zilnic este secundar impregnării hormonale şi
cât este un comportament învăţat, rămâne de stabilit. Se descriu următoarele diferențe:
parametrii de comportament, definiţi de marea masă ca tipic feminin/tipic masculin,
sunt mai degrabă o noţiune culturală şi educaţională decât una real biologică;
nu s-au găsit diferenţe semnificative între cele două sexe în ceea ce priveşte
performanţele cognitive;
astfel, CULTURA, şi nu NATURA face diferenţa;
(..........................................................................................................)
F M
F 0 1 2 3 4 5 6
M 6 5 4 3 2 1 0
Una din întrebările fără răspuns ale sexologiei de astăzi este dacă
orientarea sexuală în timp este variabil-bimodală sau constant-continuă?!
În situația ideală există concordanţă între cele patru niveluri. Diverse grade de
homosexualitate se pot manifesta la 1, 2, 3 sau toate cele 4 niveluri. Detaliile sexuale şi ele
pot fi ascunse, doar la nivelurile 1 şi 2, sau exprimate, atunci când sunt prezente şi în nivelul
3. Nu trebuie să existe concordanţă între toate cele patru niveluri, dar o sănătate sexuală a
individului şi un echilibru perfect ar presupune o concordanţă între acestea.
(................................................................................................................ ......)
2.3. Identitatea de gen şi rolul de gen
A fi bărbat sau femeie însemnă mult mai mult decât cromozomi, gonade, gonoducte
şi organe genitale externe diferite. Acestea sunt doar condiţiile minim necesare, de la sine
înţelese, premise pentru dezvoltarea ulterioară. Interacţiunea dintre natură, cultură, social,
experienţe, model şi învăţare determină formarea identităţii de gen şi implicit manifestarea
rolului de gen.
„Rolul de gen = întreaga atitudine, ce faci, ce spui, cum spui, ca să te prezinţi pe tine
ca bărbat/femeie sau ambivalent” (Money şi Erhardt 1972).
Identitatea de gen = experienţa privind identitatea personală, a comportamentului
personal, respectiv a modului de viaţă ca aparţinând unuia dintre sexe;
Rolul de gen = exprimarea către terţi a identităţii de gen.
Nu spune gen = sex, datorită variaţiilor între ceea ce înseamnă sex (predominat
cromozomial sau gonadal), respectiv gen = comportament, percepţie, spaţiu cognitiv.
Parafiliile sunt o categorie aparte de disfuncţii sexuale. Sunt cel mai puţin uzuale,
atunci când ne gândim la disfuncţii sexuale sau la sexualitate, dar sunt faţa negativă a
disfuncţiilor sexuale. Prin aparenta lor raritate, trebuie cunoscute prin potenţialul pericol
pentru individ, partener, familie şi mai ales comunitate.
Termenul este folosit pentru a defini comportamente care nu aparţin normativelor
sexualităţii, la nivel de fantezii sexuale, comportamente sau acte. Dar atenţie: anumite jocuri
sexuale, consimţite de adulţi într-o relaţie, pot avea anumite tente similare – jocuri de rol,
nuvelă, aspecte superficiale sau voit triviale pot fi forme de fetişism fără a fi parafilii. De
asemenea, folosirea unor jucării sexuale, chiar dacă sunt obiecte, aşa cum vom regăsi în
definiţia parafiliei, nu sunt necesar şi parafilii.
Chiar dacă, medical, normalitatea este greu de definit şi mai ales dificil de încadrat ca
normă, individual, dacă doriţi, intuitiv, este uşor să identifici ca anormal o persoană care se
excită la vederea unui animal, indiferent cât de drăgălaş ar fi acesta, iar un cuplu a cărui
sexualitate se rezumă la acte coitale în întunericul dormitorului, ca fiind „prea normal”.
Parafilia (din grecescul para παρά = pe lângă şi philia φιλία = iubire) este un termen
biomedical utilizat pentru a descrie excitarea sexuală ce apare în prezenţa unor obiecte sau
situaţii care nu corespund normelor sexuale şi determină probleme serioase pentru parafilic
sau pentru persoanele asociate lui.
A. Pe o perioadă de minim 6 luni, apariţia recurentă/ frecventă a unor fantezii sexuale, nevoi
sexuale imperioase sau comportament, care presupun:
1) obiecte non-umane sau
2) suferinţa ori umilirea expresă a sinelui sau a partenerului, sau
3) copii sau persoane care nu au consimţit la activitatea angajată de parafilic.
B. Aceste nevoi sau fantezii sexuale determină alterarea importantă a stării de bine psihice
sau modificarea funcţionalităţii socioprofesionale a persoanei în cauză.
Se descriu mai multe tipuri de parafilii, care se deosebesc între ele prin obiectul atracţiei
sexuale, inerent prin gravitate, aceasta fiind dată de gradul de interacţiune şi agresivitate faţă
de un partener.
B. Persoana a acţionat conform acestor nevoi, iar aceste porniri sexuale sau fantezii îi
determină disconfort personal sau dificultăţi interpersonale.
Caracteristici
Esenţial este că voyeristul preferă această activitate celei sexuale normale, mai
mult, satisfacţia sexuală obţinută prin privit este mai mare decât în timpul unui act
sexual coital;
Frecvent sunt bărbaţi singuri, care nu sunt angrenaţi în relaţii intime, de vreme ce
îşi obţin relativ uşor gratificaţia sexuală.
Mecanism posibil
- recapitularea din copilărie (odipiană) a unor scene surprinse dintre părinţi, la care
copilul a fost martor nevăzut;
- compromis între obţinerea gratificaţiei sexuale şi teama de a fi prins de „şefa cea rea”
respectiv mama (perioadă preodipiană).
Manifestări
Exhibiţionistul îşi expune părţi din corp, având ca target final gratificaţie sexuală;
Demonstraţia falică (expunerea penisului în locuri publice, pe stradă, în parc) este
dorinţa celui în cauză de a-şi demonstra masculinitatea;
El aşteaptă reacţie de spaimă, sperietură sau teamă din partea privitorilor, este însă
descumpănit de o reacţie de milă sau de condescendenţă;
Orgasmul se obţine prin masturbare, în 50% din situaţii la locul faptei, dar şi acasă,
prin evocarea întâmplărilor trăite atunci;
Exemple tipice:
o Provin din familii organizate şi integrate social;
o Copil bine integrat, eventual mai retras;
o Dezvoltare socială generală bună, dar apare discrepanţa comparativ cu
perspectivele asupra sexualităţii;
o Viaţă sexuală redusă;
o Comportament deviant începând cu decada a treia de viaţă;
o Repetarea obsesivă a comportamentului, care ajunge să înlocuiască viaţa
sexuală normală;
o Fără terapie, multiple recăderi până în decada a cincea de viaţă;
Exemple atipice
o Mediu social precar;
o Neintegrat social de mic, frecvent printr-o diformitate;
o Frecvent cu anomalii psihice, de sorginte alcoolică sau traumatică;
o Asocial.
Acest comportament înlocuieşte satisfacţia sexuală din cuplu. În cuplu acest bărbat
funcţionează extrem de prost, nu poate integra deloc relaţia cu o persoană
cunoscută nevoilor lui de gratificaţie sexuală.
Caracteristici
Obţine plăcere sexuală mare prin fantezii sau masturbare în contact cu obiectul
fetişului;
Acesta este preferat deoarece este sigur, tăcut, cooperant, liniştit şi poate fi distrus
şi înlocuit fără niciun fel de problemă sau neplăcere;
Uneori fetişistul nu poate avea orgasm decât în prezenţa obiectului respectiv;
Obiecte: 60% lenjerie intimă, dar şi ciorapi, scutece, jachete, pantofi cu tocuri,
boxeri de bărbaţi. Uneori, obiectul poate exista în relaţia cu partenerul: mătase cu
care anumite părţi ale corpului trebuie atinse, ciorapi de un anumit fel, pe care
partenera îi poate purta;
Începe în adolescenţă şi are o evoluţie cronică;
Există forme avansate, în care persoana evită contactul sexual cu femei adulte.
Explicaţie
- teama de castrare = teama de a-ţi pierde penisul, la fel ca şi mama, care nu are penis
pentru că a fost “pedepsită” pentru că a făcut ceva rău şi atunci el nu vrea să se
angajeze în relaţii sexuale, care ar putea avea ca finalitate acelaşi lucru;
Poate fi asociată şi cu disforia de gen = persoana este în disconfort persistent cu rolul sau
identitatea de gen.
Caracteristici
De multe ori, aceşti bărbaţi refuză deseori, pe diverse motive, contactul sexual cu
partenera, pentru că ei nu sunt satisfăcuţi deloc sau aproape deloc cu relaţia cu
sexuală cu partenera, preferând felaţia sau masturbarea manuală.
Manifestări
Îşi freacă genitalele sau coapsa de corpul unei persoane străine, care este deranjată
de această atingere;
Satisfacţia sexuală poate avea loc pe loc sau ulterior, prin autogratificare, ca urmare
a retrăirii senzaţiilor din timpul „atacurilor”.
Manifestări
Predominant la femei: 20:1 (F:M), fiind cea mai frecventă formă de deviaţie
sexuală la femei
La bărbaţi: se leagă singuri, se înţeapă cu ace, îşi aplică şocuri electrice în sfera
genitală;
Îşi înscenează diverse situaţii în care trebuie pedepsiţi, se târăsc ca nişte câini, în
patru labe;
Frecvent există obiecte ale pedepsei;
Femeile aleg varianta mai blândă;
Varianta dură: încercarea de a se sugruma, deoarece hipoxia determină o excitare
sexuală cu un climax extrem de puternic. Uneori aceste încercări se soldează cu
deces (1-2/milion locuitori).
Explicaţii
B. Persoana care acţionează conform acestor nevoi şi se angajează în aceste acte cauzează
dificultăţi personale sau relaţionale.
Manifestări
Manifestările apar în primii ani ai vieţii adulte, chiar dacă fanteziile se descriu din
etapa copilăriei;
o Centrul: nevoia de control asupra victimei (real, fantezie sau act simulat);
o În viaţa reală: poate îmbrăca aproape orice formă de agresiune, cheia fiind
EXCITAREA SEXUALĂ pe care o determină la agresor;
Substrat psihologic
B. Persoana care acţionează în această direcţie are dificultăţi personale, interpersonale sau
relaţionale importante;
C. Persoana are cel puţin 16 ani şi este cu minim 5 ani mai mare decât copilul sau copii
victime.
Notă: în această definiţie nu intră peroanele mai mari de 16 ani, care sunt într-o relaţie
sexuală cosensuală cu un partener de 12 sau 13 ani.
Se specifică
- exclusivă (atras doar de copii) sau nonexclusivă (relaţii cu adulţi, dar preferinţă
evidentă pentru fenotipul prepubertar).
În Comunitatea Europeană, vârsta de definiţie a copilului victimă este variabilă, în
Germania doar de 14 ani, în Marea Britanie de 16 ani, în România este de doar 15
ani.
Manifestări
În general, autorii cunosc extrem de bine legislaţia şi cel mai des caută copii sau
adolescenţi cu caracteristici prepubertare, care însă au vârsta mai mare decât cea din
definiţia pedofiliei, pentru ca în caz de apariţie a poliţiei, cazul să nu fie sub jurisdicţia
penalului;
Molestatorul
este complet străin în doar circa 10% din cazuri, care îl atrage pe copil la şcoală
sau în parc cu dulciuri sau jucării;
în circa 15% din situaţii este un cunoscut al familiei,
sunt persoane care au în general familii, sunt în relaţii heterosexuale în care
funcţionează mai mult sau mai puţin bine;
Mulţi autori par băuţi sau reclamă acest lucru, dar mai degrabă este o formă de
apărare: prin consumul de alcool el se consideră pe sine o altă
persoană, care se delimitează de cel “curat” din viaţa socio-familială de zi cu zi;
Agresorii sunt interesaţi de diferite forme de contact cu tinerii, mascate de interese
socio-profesionale asupra lumii lor;
Frecvent, pedofilii au anumite meserii: profesor cu trup şi suflet, asistent social,
dirijor de cor de copii, antrenor de sport, profesor de religie în şcoli;
Manifestări care nu sunt dure: în timpul jocului cu un copil caut atingeri aparent
întâmplătoare cu copilul, frecvent aşa cum şi-a dorit să fie iubit şi tratat ca şi
copil;
Atingeri ale organelor genitale, mângâieri, stimulare orală a genitalelor
copilului;
În 50% din cazuri apare şi contact sexual, frecvent asociat cu violenţă, din cauza
nesupunerii victimei. La copii foarte mici, semnele de violenţă sunt rare, din
cauza discernământului redus al acestora şi incapacităţii efective de apărare.
o pedofilul agresiv
istoric de comportamente antisociale, frecvent a fost victimă în
copilărie;
devine agresor pentru alţii, la rândul lui;
mecanism: dezinhibiţie, frecvent este modul de a-şi învinge propria
traumă prin transformarea din victimă în agresor, din subjugat şi
abuzat, în deţinător al controlului.
o pedofilul adevărat
este atras sexual de aspectul nonmaturat sexual al corpurilor
copiilor;
relaţii rare şi de scurtă durată cu parteneri adulţi, de sex opus;
de multe ori afişează un interes “pedagogic” asupra universului
copiilor;
frecvent copii cunoscuţi;
mecanism: frecvent pedofilii sunt persoane cu experienţe sexuale
extrem de precoce, care au rămas cu aceeaşi atracţie ca în mica
adolescenţă.
13.10. Incestul
Cuprinde relaţiile sexuale între membrii unei familii, între părinţi şi copii, între fraţi,
dar – după unii – şi în familia lărgită.
Mituri despre incest: apare doar în familii sărace/ sunt comise de taţi cu disfuncţii
sexuale (marea majoritate nu sunt nici cu supra-sexualitate, nici cu componentă pedofilă)/ de
obicei copiii inventează un presupus incest (marea majoritate a incesturilor raportate sunt
adevărate).
Profilul agresorilor este extrem de variabil:
Agresorul circumstanţial:
familie heterosexuală, de condiţie socială bună
frecvent „familie endogamă”
fără semne de violenţă, abuz care durează ani de zile
fata natural sau vitregă este în general la pubertate, dar deseori vârsta
este mult mai mică de 5-6 ani.
Dacă victima este fată, atunci foarte probabil este copil unic, iar dacă este băiat, atunci probabil
are fraţi sau verişori care au fost abuzaţi de acelaşi tată, este mai tânăr decât victimele fete
(incestul în cazurile cu băieţi apare mai repede), de cele mai multe ori, taţii care îşi abuzează fiii
fiind la rândul lor abuzaţi din copilărie.
rezoluţie şi evoluţia.
Prognosticul
Tatăl incestuos, fără tendinţe pedofile, a cărui relaţie cu fiica apare într-un context
aparte intrafamilială, nu recidivează, fiind interesat exclusiv de
relaţia cu persoana respectivă.
Incestuosul cu tendinţe pedofile recidivează, incestul fiind cel mai facil mod
de a-şi satisface nevoile sexual deviante.
În România, incestul cuprinde acte sexuale între fraţi şi surori sau între
părinţi şi copii, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
13.13.1. Hipersexualitate
Definiţia = persoane cu interes şi porniri sexuale extrem de mari, care, în ciuda
numeroaselor acte sexuale cu numeroşi parteneri, nu obţin decât o gratificaţie limitată şi nici
o senzaţie corespunzătoare de eliberare. Această patologie se mai cunoaşte şi sub numele de
nimfomanie (femei) sau satiriazis (la bărbaţi).
Nu există criterii absolute de definire a acestei probleme, care pentru mulţi încă
reprezintă un motiv de glumă, dar în general se regăsesc următoarele criterii de definiţie:
- activitatea sexuală este o nevoie care nu poate fi niciodată satisfăcută, care interferă
cu activităţile zilnice;
- sexul este impersonal, fără intimitate emoţională;
- în ciuda orgasmelor frecvente, satisfacţia sexuală nu este obţinută aproape niciodată.
Atenţie însă la nuanţele acestei definiţii. În publicul general există tendinţa de a pune
etichete atunci când există un dezechilibru între nevoile sexuale în cuplu. De asemenea
există şi prejudecăţi: o femeie cu mai mulţi parteneri este etichetată ca nimfomană, dar un
bărbat care face acelaşi lucru este „taur sau armăsar”.
13.13.2. Adicţii sexuale
Definiţie = comportament compulsiv, precum alcoolismul, dependenţa de droguri,
jocurile de noroc sau pariurile.
A. Lipsa controlului asupra impulsurilor sexuale;
B. Preocupare care absoarbe o bună parte din energia de peste zi, concentrează
gândurile în altă parte;
C. Chiar dacă se opreşte, nu poate renunţa ci recidivează. Simptome de sevraj în
pauze;
D. Consecinţe reale neplăcute, chiar dăunătoare, nerecunoscute de
dependent;
E. De-a lungul timpului escaladarea frecvenţei ;
F. Actul sexual are rol de relaxare/ echilibrare/ „anestezie” emoţională. Echilibrează
teama, tristeţea, furia, anxietatea, groaza. Este un mod de a scăpa de presiunea
stresului şi problemelor zilnice.
Etiologie: alterarea de tip narcisică a eului: afect vechi, de durată, ce a fost sădit în
timpul copilăriei şi a fost purtat până în viaţa adultă. Este un individ inflexibil, maladaptativ,
în ciuda măştii sociale, puse pentru anturaj:
- deficitul răspunsului empatic;
- dezamăgiri puternice, traumatice dpdv emoţional;
- stimul matern inadecvat;
- deficit al funcţiei de rezervor sau sprijin emoţional pentru cei din jur.
Asocieri cu alte dependenţe: chimice (4%), tulburări de apetit (38%), muncă în ritm
compulsiv (workaholic) (28%), cheltuit compulsiv şi fără limite (26%), precum şi consum
excesiv de nicotină, cafeină, co-dependenţă sau cleptomanie. Interesează femei, bărbaţi sau
homosexuali în măsură egală. Ca toţi dependenţii, doresc să se oprească, conving anturajul şi
partenera de acest lucru, încearcă să se oprească, dar nu pot.
Forme de manifestare:
- fenomenul se manifestă din copilărie, cu confuzie vizavi de identitatea de gen din mica
copilărie;
- cross dressing din copilărie;
- probleme cu funcţionarea sexuală în viaţa adultă, fiind atras de celălalt sex, fără însă a fi
homosexual deoarece persoana se percepe pe sine ca aparţinând celuilalt sex;
- niveluri variate de disforie;
- stabilitatea identităţii sexuale este variabilă;
- este o problemă de sănătate mentală, caracterizată prin dezavantaje de integrare socială;
- prevalenţă: M:F 2.43:1, 1/13.000 M, 1: 34.000 F !!! dar poate fi semnificativ subestimată.
Diagnosticul se face de către o echipă de experţi care exclude afecţiunile psihiatrice,
anomalii genetice sau iatrogenie, transsexualitatea trebuie să fi fost constant prezentă minim 2 ani.
Dorinţa de transformare a corpului, prin tratamente cosmetice, hormonale şi chirurgicale trebuie să
existe şi să fie documentată, altfel nu este vorba de trans-sexualism, ci de o formă de transvestism.
De asemenea, anterior diagnosticului şi tratamentului, trebuie îndeplinit criteriul “real life
experience”, care presupune viaţă socială, zilnică, în toate ipostazele, nu numai cu hainele, dar şi
cu nume, atitudini, apelative şi aşa mai departe, aparţinând sexului opus.
(………………………………………………..)
Criza este o stare modificată ce durează o perioadă scurtă de timp şi care, prin natura ei,
provoacă incapacitatea de a coopera, la o anumită persoană (Stössel, 1998, 93). Declanşarea crizei
are loc în momentul în care o femeie descoperă că este însărcinată. În desfăşurarea ei, criza din
sarcina nedorită respectă cinci etape (***, 1998, Care for life, Training video, partea a II-a și a III-
a):
Prima etapă a crizei este impactul. Aflarea veştii că este însărcinată şochează. Femeia încă
se îndoieşte de realitatea evenimentului; ea crede că nu-i adevărat ceea ce i se întâmplă, nu poate
gândi logic la ceea ce s-a întâmplat, nu se poate concentra şi este total depăşită de situaţie. Reacţiile
femeii pot fi contradictorii: pe de o parte, ea doreşte să fugă de situaţie, să nu se mai gândească la
această problemă, iar pe de altă parte, doreşte să lupte pentru a relua controlul asupra situaţiei.
A doua etapă a crizei este faza de retragere și confuzie. În această fază, femeia refuză să
vorbească. Pe măsură ce şocul se atenuează, femeia se retrage în sine şi nu vrea să vorbească despre
ea, iar gândurile sunt tot mai confuze. Aceasta este faza cea mai grea. Uneori, femeia crede că are
situaţia sub control. Frica şi confuzia încep să se reducă, dar lucrurile nu se îmbunătăţesc ci,
dimpotrivă, se înrăutăţesc.
Urmează o a treia etapă a crizei, şi anume: capcana. În această etapă, femeia cade în
deznădejde şi are impresia că se află într-o situaţie fără ieşire, pierzându-şi speranţa. Cea de-a patra
etapă a crizei este acomodarea sau adaptarea. În această fază, femeia începe să vorbească, să
accepte idei şi concepte noi. Totuşi, în acest stadiu, persoana nu este stabilă şi trebuie ajutată să
treacă de această fază pentru a-şi concretiza o decizie.
Ultima etapă a crizei este rezoluția și reconstrucția. Ieşirea din criză poate fi la un nivel
superior, la acelaşi nivel sau la un nivel inferior. Ieşirea din criză la un nivel superior este stadiul în
care femeia poate face faţă unei situaţii. Acesta este şi stadiul în care se iau decizii, ajugându-se
chiar la o maturitate în luarea acestora. Ieşirea din criză nu se poate face sărind peste anumite etape,
ci prin parcurgerea fiecăreia, deoarece toate au importanţă în ceea ce priveşte atitudinea viitoare a
femeii faţă de sarcină.
II. Trauma avortului
2. Sindromul post-avort
Bibliografie
Autodeterminarea sexuală înseamnă că fiecare poate hotărî singur cum și cu cine va fi trăit actul sexual și
nu poate fi constrâns la nimic.În cadrul consilierii sexuale puteți discuta într-un cadru protejat asupra
sexualității dvs.Temele pot fi întrebările legate de corp, orientarea sexuală, tulburările de dinamică
sexuală cum ar fi lipsa apetitului sexual sau probleme de erecție, dar și experiențe sexuale însoțite de
violență
Printre cele mai cunoscute anticoncepționale sunt pastilele contraceptive, care fac parte din categoria
metodelor hormonale anticonceptive, bazate pe acțiunea unei combinații de progesteron și estrogen sau
doar a progesteronului. Totuşi, ai multe alte variante.
Sunt numeroase tipuri de anticoncepționale pe bază de hormoni pentru care poţi opta:
✓ Contraceptivele orale combinate/pilula combinată: au la bază estrogen și progesteron sintetic cu
eficacitate crescută în prevenirea sarcinii. Acestea inhibă ovulația și modifică învelișul intern al uterului
(endometrul), făcând implantarea puțin probabilă, îngroașă mucusul de la nivelul colului uterin și astfel
îngreunează trecerea spermatozoizilor în cavitatea uterină și trompele uterine.
✓ Plasturele hormonal: eliberează constant estrogen și progesteron sintetic prin piele, în fluxul sanguin.
Este o metodă contraceptivă hormonală cu o eficiență ridicată (99,4% - 99,7%) dacă este utilizată corect şi
oferă protecție timp de 7 zile (se înlocuiește în fiecare săptămână). Ca şi celelalte metode hormonale
combinate, plasturele previne ovulația, îngroașă mucusul cervical, astfel încât sperma nu înaintează prin
uter și determină modificări ale mucoasei uterului pentru a scădea probabilitatea de implantare.
✓ Contraceptivul injectabil conține un progestogen sau un progestogen și un estrogen care se
administrează lunar sau o dată la 3 luni. O injecție previne sarcina timp de o lună sau timp de 3 luni. Are
efect contraceptiv întrucât inhibă ovulația și îngroașă mucusul cervical, îngreunând trecerea
spermatozoizilor în cavitatea uterină și trompele uterine.
✓ Implanturile subdermice sunt 6 capsule subțiri și flexibile care se implantează sub piele, în partea
superioară a brațului și au efect contraceptiv timp de 3-5 ani. Aceste implanturi subdermice conțin un
progestogen care este eliberat din cele 6 capsule în circulația sanguină, lent și în cantități mici. Ca și
celelalte metode hormonale, acesta are efect contraceptiv prin inhibarea ovulației, subțierea endometrului
care împiedică implantarea și îngroșarea mucusului cervical pentru prevenirea pătrunderii
spermatozoizilor în cavitatea uterină și trompele uterine.
✓ Spermicidele: sunt metode contraceptive locale sub forma unor substanţe chimice regăsite în ovule
contraceptive, creme, geluri, tablete, spume, filme sau foițe contraceptive, supozitoare anticoncepționale.
Aceste substanțe chimice distrug spermatozoizii și afectează mișcarea acestora astfel încât să nu intre în
contact cu ovulul. Medicii ginecologici ai clinicii Donna îți recomandă să folosești spermicidele
împreună cu o altă metodă de protecție de tip barieră, cum sunt prezervativul și diafragma. Acestea sunt
eficiente în proporție de 60-80%, dar dau deseori iritații sau alergii și trebuie să fii atentă să respecți
întocmai instrucțiunile de utilizare.
✓Diafragma: este un dispozitiv intrauterin cu eficiență de 85%. Acesta acoperă colul uterin și acţionează
ca o barieră ce blochează pătrunderea spermatozoizilor în uter şi în trompele uterine. Spre deosebire de
sterilet, acesta acționează ca o barieră și este introdus în vagin cu 6 ore înainte de contactul sexual.
Vasectomia/Sterilizarea definitivă
Dacă până acum am vorbit despre metode de contracepție temporare, vasectomia este o metodă de
sterilizare permanentă a bărbatului, cum este legarea trompelor la femei, cu o rată de succes de 99%.
Vorbim despre o opţiune care nu este la îndemâna oricui şi este aleasă ca metodă de contracepţie de regulă
de cuplurile stabile care nu îşi mai doresc copii pe viitor sau în situaţiile în care sarcina îi pune în pericol
sănătatea partenerei.
Ca procedură, se realizează prin întreruperea canalelor deferente, care au rolul de a transporta
spermatozoizii de la nivelul testiculelor la nivelul prostatei, unde se vor amesteca cu lichidul produs de
aceasta și cu lichidul seminal din compoziția spermei. Mai departe, spermatozoizii vor intra în compoziția
spermei ce prin ejaculare va ajunge în tractul genital feminin în timpul actului sexual, pentru fertilizare. În
urma întreruperii canalelor deferente, spermatozoizii nu vor mai intra în compoziția lichidului spermatic
și pe cale de consecință, nu se va mai produce fecundarea ovulului, ceea ce echivalează cu
sterilitatea. Activitatea sexuală poate fi reluată la maxim o săptămână după intervenție, însă sterilitatea se
va instala după minim 20 de ejaculări, după ce toate celulele sexuale restante se vor elimina din ducte.
Metoda Calendarului
Metoda calendarului are cea mică eficienţă în evitarea unei sarcini nedorite (65-80%), însă rămâne un tip
de contracepţie folosit de foarte multe femei. Acesta prespune ca un cuplu să cunoască perioada fertilă -
pe baza calendarului ciclului menstrual, înregistrarea modificărilor ciclului menstrual, măsurarea
temperaturii bazale - şi să evite contactul sexual în această perioadă. De cele mai multe ori, această
metodă de prevenire a sarcinii nu este eficientă, fiind greu de aplicat pentru că necesită o înregistrare
atentă a datelor şi este greu de controlat dacă ciclul menstrual este neregulat.
Inserarea unui dispozitiv intrauterin cu fir de cupru/Implantarea DIU (dispozitivul intrauterin sau
steriletul) cu eliberare de cupru
Avantaje:
+ Rată de eșec sub 1%.
+ Este singura metodă mecanică recomandată pentru contracepția de urgență, în primele 5 zile după
contactul sexual neprotejat sau până la maxim 5 zile după ovulație.
+ Este cea mai eficientă metodă de contracepție secundară pentru prevenirea unei sarcini nedorite.
Dezavantaje:
- Este cea mai puțin folosită metodă de contracepție de urgență din cauza riscului crescut de apariție al
bolii inflamatorii pelvine, cu precădere la pacientele cu risc pentru infecții ale tractului genital și boli cu
transmitere sexuala.
- Poate crește sângerarea și durerile în timpul menstruației, în primele luni după inserție,
- Poate determina dureri abdominale, sângerare sau pătare intermenstruală.
- Nu este recomandată femeilor însărcinate.
- Nu protejează de bolile cu transmitere sexuală.
- Nu poate fi folosit de persoanele alergice la cupru sau alt constituent al DIU.
- Nu este recomandat în cazul unor boli cardiovasculare sau afecțiuni hepatice.
- Nu poate fi utilizat până în 18 ani.
- Nu acționează prin întreruperea evoluției unei sarcini preexistente.
Inelul contraceptiv
Avantaje:
+ Aternativă de contracepție la fel de eficientă ca pilulele contraceptive, dar mai comodă pentru că nu ești
nevoită să îți amintești zilnic: oferă protecție timp de 4 săptămîni.
+ Doză redusă de estrogeni.
+ Are mai puține riscuri pentru sănătate prin conținutul hormonal mai mic și modul de administrare
specific.
+ Vărsăturile, diareea sau alte tratamente concomitente nu îi diminuează efectul contraceptiv.
+ Reduce durerile menstruale și sindromul premenstrual și oferă control asupra momentului menstruației
și a numărului de menstruații pe care vrei să le ai.
+ Nu afectează fertilitatea. Dacă vrei să rămâi însărcinată, nu trebuie decât să înlături inelul vaginal.
Dezavantaje:
- Nu se recomandă femeilor fumătoare cu vârsta de peste 35 de ani, femeilor cu tensiune arterială crescută
(hipertensiune), cu risc de tromboză sau boli de ficat.
- Sarcină: proaspetele mame pot folosi inelul contraceptiv la două luni de la naștere.
- Nu oferă siguranță dacă iei anumite medicamente, dacă uiți să introduci inelul vaginal după pauza de 7
zile, dacă este scos în timpul actului sexual și nu îl introduci la loc în maxim 3 ore.
- Efecte secundare, precum dureri de cap, infecții vaginale și grețuri.
- Nu protejează de bolile cu transmitere sexuală.
- Nu acționează prin întreruperea evoluției unei sarcini preexistente.
Plasturele hormonal
Avantaje:
+ Aternativă de contracepție la fel de eficientă ca pilulele contraceptive, dar mai comodă pentru că nu ești
nevoită să îți amintești zilnic, ci săptămânal.
+ Eficacitatea plasturelui merge până la 99%.
+ Se reduc semnificativ riscurile apariției cancerului la aparatul genital.
Dezavantaje:
- Potrivit unui studiu Food and Drug Administration (FDA), femeile care îl folosesc prezintă un risc
crescut de apariție a cheagurilor de sânge.
- Trebuie schimbat săptămânal în aceeași zi și aproximativ la aceeași oră.
- Nu este recomandat în cazul femeilor supraponderale și fumătoarelor.
- Nu este recomandat pacientelor sub tratament cu antibiotic, cu afecțiuni ca epilepsia, virusul HIV sau
tuberculoza, cu tensiune arterială, probleme cu inima sau rinichii. Citește prospectul.
- Nu protejează de bolile cu transmitere sexuală.
- Nu acționează prin întreruperea evoluției unei sarcini preexistente.
Implantul contraceptiv
Avantaje:
+ Aternativă de contracepție la fel de eficientă ca pilulele contraceptive, dar mai comodă pentru că nu ești
nevoită să îți amintești zilnic. Ai protecție de la 3 la 5 ani.
+ Are mai puține riscuri pentru sănătate prin conținutul hormonal mai mic.
+ Se poate folosi în timpul alăptării.
+ Ajută la protejarea împotriva infecțiilor pelvine.
Dezavantaje:
- Modificarea ciclului menstrual.
- Reacții adverse temporare la prima utilizare dureri de cap, sensibilitate a sânilor și schimbări de
dispoziție.
- Nu este indicat femeilor care folosesc medicamente pentru inducerea enzimelor.
- Unele medicamente (pentru HIV, epilepsie sau unele remedii homeopate) pot reduce eficacitatea
implantului.
- Nu protejează de bolile cu transmitere sexuală.
- Nu acționează prin întreruperea evoluției unei sarcini preexistente.
Dana Sicoe, „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XI, nr. 1–2, p. 203–207,
Bucureşti, 2000 – Recenzii şi Note de Lectură: Dr. SORIN M. RĂDULESCU, ANNABELLA
ZOLEI, Sociologia transsexualismului. Evaluări calitative şi studii de caz în România, Bucureşti,
Editura Lumina Lex, 1999: http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.1-2-
2000/Recenzii%20si%20nota%20de%20lectura%20art19.pdf
În acest document, în mod intenționat, s-a decis promovarea unei abordări în care educația sexu- ală începe de la
naștere. Bebelușii învață încă de la naștere valoarea și plăcerea contactului fizic, a căldurii și intimității. La scurt
timp după aceasta, ei învață ce este „curat” și ce este „murdar”. Mai târziu, copiii învață diferența dintre bărbați și
fe- mei, precum și diferența dintre persoane apropiate și străini. Ideea este că, încă de la naștere, părinții, în primul
rând, trimit mesaje copiilor lor care se re- feră la corpul uman și intimitate. Cu alte cuvinte, ei sunt implicați în
educația sexuală.
(………………………….)
1. Programe ce se axează, în primul rând sau în mod exclusiv, pe abstinenţa sexuală până la
căsătorie, cunoscute ca programe „cum să spui nu” sau „doar abstinență” (Tip 1).
Programele de Tip 1 au fost promovate și sprijini- te cu insistență de către administrația republicană a Statelor
Unite în decursul ultimului deceniu, și într-o anumită măsură au influențat evoluțiile în domeniu în alte regiuni,
în special în unele țări în curs de dezvoltare din Europa de Est. Programele de Tip 2 au fost create ca răspuns
la abordarea „doar abstinență”. În cadrul unui studiu amplu au fost comparate rezultatele programelor de Tip 1 și
Tip 2 implementate în Statele Unite ale Americii și s-a constatat că programele „doar abstinență” nu au efecte
pozitive asupra comportamentului sexual sau asupra atenuării riscului de sarcină la vârsta adolescenței, spre
deosebire de programele cuprinzătoare care au un anume astfel efect.
Limitele dintre programele de Tip 2 și Tip 3 nu sunt foarte stricte și în mare parte depind de definiție.
Din păcate, în Statele Unite ale Americii există aproape doar programe de Tip 1 și Tip 2, spre deosebire de
Europa de Vest, unde predomină programele de Tip 3. Literatura de specialitate internațională privind educația
sexuală este, prin definiție, în limba engleză, dar majoritatea docu- mentelor privind educația sexuală în Europa,
fie linii directoare, manuale, materiale didactice, fie chiar rapoarte de evaluare, sunt în limbile euro- pene
naționale. Din motiv că resursele enumerate aici nu sunt, de obicei, accesibile pentru cititorii internaționali, se
poate crea, cu ușurință, falsa im- presie că programele în limba engleză, multe din- tre care provin din Statele
Unite ale Americii, sunt aproape unicele existente.
Aici este important să se accentueze faptul că pro- gramele de Tip 3 au la bază o altă filosofie decât programele
de Tip 1 și Tip 2. Cele din urmă tind să fie mai mult „axate pe rezultate tangibile”, con- centrându-se în special
pe rezultate privind com- portamentul. Pentru evaluarea programelor de Tip 1 și Tip 2 privind educația sexuală
trebuie să răs- pundem la câteva întrebări importante: „Programul se axează pe amânarea vârstei primului contact
sexual?”; „Acesta urmărește reducerea numărului de parteneri sexuali?”; sau chiar „Programul tinde spre
reducerea frecvenței contactelor sexuale?”.
(..................................................)
(.................................................................................................)
OMS sugerează o definiție mult mai cuprinzătoare, care este formulată în felul următor:
„Sexualitatea este un aspect central al naturii umane pe tot parcursul vieții și cuprinde sexul, identitățile de gen,
orientarea sexuală, erotismul, plăcerea, intimitatea și reproducerea. Sexualitatea este trăită și exprimată prin
gânduri, fantezii, dorințe, convingeri, atitudini, valori, comportamen- te, practici, roluri și relații. Deși
sexualitatea poate integra toate aceste dimensiuni, nu fiecare este în- totdeauna trăită sau exprimată. Sexualitatea
este influențată de interacțiunea factorilor biologici, psihologici, sociali, economici, politici, etici, legali, istorici,
religioși și spirituali”21.
Din varii motive, această definiție este foarte uti- lă. Ea accentuează faptul că sexualitatea este un aspect central
al ființelor umane; nu se limitează la anumite categorii de vârstă; este strâns legată de gen; cuprinde diferite
orientări sexuale și este mult mai amplă decât reproducerea. În plus, cla- rifică faptul că „sexualitatea” cuprinde
mai multe elemente decât doar cele comportamentale și că poate varia mult, în funcție de gama largă de in-
fluențe. În mod indirect, definiția indică faptul că și educația sexuală trebuie interpretată în sensul că se referă la
un domeniu mult mai amplu și mai divers decât „educația comportamentului sexual”, care, din păcate, uneori,
este înțeleasă greșit.
Pentru prima dată, „sănătatea sexuală” a fost de- finită de către OMS în anul 1972, în
cadrul unei în- tâlniri tehnice22 și este formulată în felul următor:
„Sănătatea sexuală este integrarea somatică, emo- țională, intelectuală și a aspectelor sociale în exis- tența sexuală
pentru o dezvoltare pozitivă, acestea intensificând personalitatea, comunicarea și dra- gostea”.
Chiar dacă această definiție este, mai degrabă, în- vechită, este folosită des. Pe parcursul consultă- rilor tehnice
ale OMS, în anul 2002, s-a convenit asupra unui nou proiect de definiție a sănătății sexuale. Iată cum este
enunțat acest proiect de definiție din anul 2002:
„Sănătatea sexuală reprezintă o stare de bine fizică, emoțională, mentală și socială legată de sexualitate; nu
reprezintă doar absența unei boli, disfuncții sau infirmități. Sănătatea sexuală im- plică o abordare pozitivă a
sexualităţii și relaţiilor sexuale, bazată pe respect, precum și posibilitatea de a avea experienţe sexuale în
siguranţă și plă- cute, fără coerciţie, discriminare și violenţă. Pentru ca sănătatea sexuală să fie atinsă și menţinută,
drepturile sexuale ale tuturor persoanelor trebuie respectate, protejate și împlinite.” Acest proiect de definiție
accentuează nu doar necesitatea unei abordări pozitive, aspectul prin- cipal al plăcerii, și noțiunea că sănătatea
sexuală cuprinde nu doar aspectele fizice, ci și elemente emoționale, mentale și sociale. În plus, aceasta
avertizează utilizatorul în privința elementelor ne- gative și, pentru prima dată, menționează existen- ța
„drepturilor sexuale” – două aspecte aproape absente în definiția din 1972. Totodată, făcând referire la acest
subiect, nu se pune accent nega- tiv asupra elementelor potențial negative, cum se întâmplă în cazul literaturii de
specialitate privind HIV/SIDA. Pe scurt, această definiție este echili- brată.
Sănătatea sexuală este unul dintre cele cinci as- pecte principale ale Strategiei Globale în Sănăta- tea
Reproducerii a OMS, elaborate în cadrul Adu- nării Mondiale a Sănătăţii în anul 2004.
Trebuie subliniat faptul că de la începutul anilor 1950, OMS a definit și a abordat „sănătatea” în- tr-un mod
foarte amplu și pozitiv, făcând referire la acest aspect ca fiind un „potențial uman” și nu pur și simplu o absență
a bolii. Şi a inclus aici nu doar aspecte fizice, dar și emoționale, mentale, sociale și alte aspecte. Din aceste
motive, defini- țiile oferite de către OMS sunt puncte de plecare acceptabile și utile pentru discuțiile privind edu-
cația sexuală. Astfel, în acest document folosim termenul de „educație sexuală” cu sensul și no- țiunea
„bunăstării sexuale”. Sănătatea sexuală nu este influențată doar de factorii personali, ci și de factori sociali și
culturali.
(............)
2.1 Dezvoltarea psiho-sexuală a copiilor
Această secțiune dezbate nevoia de a începe edu- cația sexuală timpurie și explică de ce anumite subiecte sunt
introduse la anumite vârste. Două organizații notorii în domeniul educației sexuale
– SENOSA din Belgia și Rutgers Nisso Group din Olanda – au furnizat, cu amabilitate, prezentările existente, ce
au fost scurtate și adaptate puțin42.
(..................................)
Progresul dezvoltării sexuale. Primii 10 ani
La general, în primii șase ani, copiii trec mai rapid de la o dependență completă la una limitată. Ei încep să-și
înțeleagă corpurile. Copiii au simțuri sexuale încă de la o vârstă foarte fragedă. Copiii descoperă diferențele
fizice dintre bărbați și femei între cel de- al doilea și al treilea an de viață. În această perioadă ei încep să-și
exploreze propriile corpuri (mastur- bare timpurie, autostimulare), precum și corpurile prietenilor lor (jucând
rolul de doctor). Copiii învață despre mediul în care trăiesc prin experiment, iar sexualitatea nu diferă cu nimic
de alte domenii în acest sens. În urma unei cercetări extensive obser- vaționale au fost identificate
comportamente sexu- ale comune la copii, asigurând astfel că acest tip de comportament este considerat
normal.
Explorând sentimentele și dorințele sexuale prin întrebări, copiii află mai multe informații despre sexualitate.
Încă de la vârsta de trei ani, ei înțeleg că părinții lor sunt mai rezervați față de acest su- biect. Copiii testează
limitele părinților, de exem- plu, dezbrăcându-se fără a-i avertiza sau utilizând un limbaj cu conotație
sexuală. Copiii mici sunt extrem de curioși și adresează multe întrebări. Odată cu pierderea treptată a
egocentricității lor, ei devin tot mai capabili să fie empatici. Odată cu dezvoltarea limbajului, contactul
fizic tinde să treacă pe plan secundar. După aceea copiii au mai multe modalități de a se exprima. La unii se
dezvoltă sentimentul de rușine, iar printre factorii responsabili de aceasta se numără și cel familial.
La aproximativ șase ani, copiii încă sunt foarte in- discreți, dar încep deja să observe că părinții lor nu mai
sunt pe atât de receptivi la întrebările lor, pe cât pretind că sunt. Pentru a afla mai multe, ei se adresează
camarazilor. Copiii de vârsta școlară devin mai introvertiți și rușinoși. Sexualitatea este inactivă, iar
dezvoltarea morală a copiilor stimulea- ză un sentiment sporit de rușine cu privire la sexu- alitatea lor. Jocurile
sexuale iau naștere la această etapă. Aceste acțiuni au fost observate la o treime dintre băieții de opt ani,
procentajul fiind în crește- re odată cu înaintarea în vârstă. La general, gradul activității sexuale este mai mic
la fete, dar interesul sexual crește odată cu maturizarea. Copiilor (de la vârsta de cinci ani și mai ales între
șapte și opt ani) le place să-și etaleze organele genitale și să le privească pe ale altor copii. Principala lor
motivație este curiozitatea și dorința de a cunoaște. Sexu- alitatea la copii este mult mai pronunțată decât la
adulții obișnuiți. Acesta poate fi considerat un aspect al dezvoltării senzualității, care reprezintă o parte a
dezvoltării psihologice, sociale și biologice.
Dezvoltarea sexuală se accelerează în perioada pu- bertății. Percepțiile și motivele aferente sexualității se obțin prin
intermediul dimensiunii sociale: cu și prin alte persoane. Procesul de maturizare sexua- lă este și el în plină
desfășurare. Diferenţele dintre băieți și fete devin tot mai pronunțate. Prietenii de același sex sunt importanți în
primele etape ale pu- bertății, ca persoane cu care să discuți. Dar începe să apară și disponibilitatea pentru relații cu
persoane de sex opus. În perioada pubertății apare o discre- panță între dezvoltarea fizică și statutul psihologic.
La această etapă a vieții, tinerii trec printr-o pe- rioadă de reflectare profundă. Ei învață treptat să se gândească la
lucruri imperceptibile și situații cu care nu s-au confruntat personal. Şi introspecția devine posibilă. Mai mult
decât atât, tinerii își dez- voltă capacitatea de a combina calitățile individua- le pentru a forma o entitate care le-ar
permite să se gândească la o metodă de rezolvare a problemelor.
Între 12 și 20 de ani, la tineri se dezvoltă treptat orientarea sexuală; în același timp, ei își formează și
consolidează preferințele sexuale.
Pentru a obține o imagine mai clară a etapelor specifice de dezvoltare – pe care se bazează ma- tricea de educație
sexuală din Partea II a docu- mentului – a fost inclusă o prezentare sub formă de tabel în care au fost sumarizate
și specificate problemele deja menționate anterior.
Bebelușii: 0 și 1 an (descoperirea)
Dezvoltarea sexuală la copii începe încă de la naștere.
Bebelușii se concentrează în totalitate asupra simțurilor: tactil, auditiv, vizual, gustativ și olfactiv. Prin
intermediul simțurilor, bebelu- șii pot avea un sentiment de confort și sigu- ranță. Dezmierdările și
alintarea bebelușului dvs. sunt foarte importante, dat fiind faptul că acestea constituie baza sănătății
sociale și a dezvoltării emoționale a copilului.
Bebelușii sunt preocupați de descoperirea lumii înconjurătoare. Acest fapt este evident din tendința lor
de a suge (simțul tactil) jucă- riile, de a privi fețele sau de a mișca obiectele mobile (simțul vizual) și de
a asculta muzi- că (simțul auditiv). Bebelușii își descoperă și propriile corpuri. Își ating frecvent corpul,
uneori și organele genitale. Asta are loc mai degrabă întâmplător decât intenționat.
Copiii mici află că sunt băieți sau fete (își dezvoltă identitatea de gen).
Copiii mici devin foarte interesați de propriile corpuri și cele ale oamenilor care îi înconjoară. Adesea
studiază minuțios propriile corpuri și or- gane genitale și le arată și altor copii și adulţi.
Copiii mici încep să-și atingă organele geni- tale intenționat, deoarece aceasta îi face să se simtă bine.
Copiii mici, de asemenea, resimt o nevoie pu- ternică de contact fizic. Le place să stea pe genunchii
cuiva și să se bucure de răsfățuri.
Copiii intră mai des în contact cu grupuri- le mari de oameni (la grădiniță și școală). Ei
învață tot mai mult cum „ar trebui” să se comporte (normele sociale).
Învață că adulții dezaprobă expunerea și au- toatingerea sau atingerea altor persoane în
public. Acest lucru le reduce posibilitatea de a ieși afară dezbrăcați și de a-și atinge organele
genitale în public.
Explorarea propriului corp, precum și a altor persoane este exprimată îndeosebi în condiții
de joacă („jocuri sexuale”): „de-a mama și tata” și „de-a medicii și asistentele medicale”, la
început deschis, dar mai târziu în secret, deoarece deja au aflat că nu este etic ca cine- va să
fie dezbrăcat în public.
„Etapa cuvintelor necenzurate”: copiii își descoperă limitele. Ei observă că unele cuvin-
te rostite provoacă anumite reacții din partea celor din jur. E în același timp interesant și
distractiv, motiv pentru care ei repetă aceleași cuvinte.
Majoritatea copiilor încep să se simtă rușinați față de corpul lor și să-și impună limite.
Ei își dezvoltă idei clare despre „ceea ce face un băiat” și „ceea ce face o fată” (roluri de gen).
Copiii stabilesc relații de prietenie cu alți copii: de ambele sexe sau uneori doar cu alți
băieți sau fete (de același sex).
Copiii de această vârstă deseori asociază pri- etenia și faptul de a place pe cineva cu „în-
drăgostirea”. De exemplu, ei afirmă deseori că sunt îndrăgostiți de mama, profesoara sau
iepurașul lor. De regulă, aceasta nu are nimic în comun cu emoțiile sexuale și dorința. E
pur și simplu modul lor de a spune că cineva le este drag.
S-ar putea ca la această vârstă copiii să în- ceapă să se simtă anapoda dacă
sunt goi în prezența altor oameni. Ei nu mai doresc să se dezbrace atunci când
în preajma lor se află persoane adulte și încetează să mai iasă goi în stradă.
Copiii adresează mai puține întrebări despre sex, dar acest fapt nu înseamnă
că ei sunt mai puțin interesați de subiect. Ei au observat că sexul este un subiect
„încărcat” și că nu se obișnuiește să fie discutat în public.
Copiilor le place mult să se joace cu imagi- nația, utilizând tot ceea ce văd în
jurul lor (familia, școala, TV etc.). Fantezia și realitatea sunt adesea
confundate. Ei pot avea fantezii despre dragoste, de exemplu, uneori chiar fi-
ind îndrăgostiți de cineva de același sex.
Într-o situație de grup (clasă, prieteni), copiii adesea consideră că este foarte
important să arate că sunt maturi, puternici și inteligenți. Copiii încearcă să
demonstreze că unul e mai bun decât celălalt. Ei își doresc să de-
monstreze că dețin unele cunoștințe despre lumea copiilor mai mari sau a
adulților. O modalitate este de a vorbi despre câte cunosc despre sex, utilizând
un limbaj sexual. Copiii inventează rime pentru cuvintele sexuale și
împărtășesc glume pe același subiect (glume necenzurate). Deseori nici chiar
ei nu înțeleg despre ce vorbesc.
Tot la această vârstă copiii trăiesc și primele emoții de dragoste.
10 și 11 ani: pre-pubertate
Începe pubertatea. Hormonii sexuali devin activi, manifestându-se în dezvoltarea
com- portamentală și fizică, precum și în schim- bările de percepție și de
dispoziție. De re- gulă fetele ajung la pubertate cu doi ani mai devreme decât
băieții. Cele mai evidente modificări fizice sunt creșterea sânilor și în înălțime.
Şi fetele continuă să se dezvolte. Ele au tre- cut deja printr-o creștere bruscă, la
această vârstă începând a crește părul de la subraț și cel pubian. La vârsta de 12 ani
(în medie), la fete apare prima menstruație, fiind un semn că sunt pregătite pentru
viața sexuală și pot rămâne însărcinate.
Adolescenții trebuie să se obișnuiască cu „noul lor corp”, simțindu-se adesea jenați și inconfortabil.
Tinerii își dezvoltă o imagine de sine sexu- ală: ei se văd drept persoane care pot avea
contacte sexuale, din acest motiv pentru ei este important să fie atractivi. Din moment
ce sunt adeseori nesiguri de propriul corp, vor fi la fel de nesiguri și în atractivitatea lor
(față de un potențial partener).
Tinerii de această vârstă sunt deseori sensibili la opiniile altora: pot fi influențați de
colegii lor.
Treptat, băieții și fetele descoperă dacă prefe- ră băieți sau fete (orientarea sexuală).
Acum le este mai clar dacă sunt heterosexu- ali sau homosexuali.
Tinerii obțin experienţă sexuală: ei se săru- tă și se mângâie, unii mai devreme, alții
mai târziu.
Cariera sexuală a tinerilor se desfășoară, de regulă, după cum urmează: săruturi, atingeri și
mângâieri îmbrăcați, apoi goi, actul sexual (la heterosexuali) și, la final, sexul oral sau
uneori sexul anal.
Matricea
Informații Abilități Atitudini
0-4 Oferiți informații despre Permiteți copiilor să Ajutați copiii să-și formeze
Fertilitatea și sarcină, naștere și copii vorbească despre aceste aspecte • înțelegerea căilor diferite de a
reproducerea aspectele de bază în familiarizându-i cu vocabularul deveni copilul unei familii
reproducerea umană (de corect
unde vin copiii)
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații Abilități Atitudini
0-4 Oferiți informații despre Permiteți copiilor să Ajutați copiii să-și formeze
Sexualitatea, experiențele bune și rele ale aibă încredere în o apreciere a propriului corp
sănătatea și propriului corp/ce te face să te propriile instincte
înțelegerea faptului că este
bunăstarea simți bine? (ascultă-ți corpul) normal să ceri ajutor
aplice cei trei pași (să spună
dacăexperiența/sentimentul nu nu, să plece, să vorbească cu
este bună (bun), nu ar trebui cineva în care are încredere)
întotdeauna să se conformeze
trăiască sentimente de
bunăstare
Factorii normele sociale și normele/ facă diferența între respectului față de propriul
determinanţi sociali valorile culturale comportamentul privat și corp și corpul altora
și culturali ai cel public
sexualității rolurile de gen acceptare a regulilor sociale
(valori/norme) păstrarea distanței sociale cu respecte regulile sociale și privind confidențialitatea și
diferiți oameni normele culturale intimitatea
se comporte corespunzător, respectul pentru răspunsurile
• influența vârstei în funcție de context „nu” și „da” din partea altor
asupra sexualității și a
persoane
• afle unde pot atinge
comportamentului adecvat alte persoane
vârstei
• normele cu privire la
goliciune
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații
Informații Abilități
Abilități Atitudini
4-6
0-4 Oferițiinformații
Oferiți informațiidespre
despre Permitețicopiilor
Permiteți copiilorsăsă
Atitudini
Ajutațicopiii
Ajutați copiiisă-și
să-șiformeze
formeze
Fertilitatea și miturile aferentereproducerii (de vorbească despre aceste • respectul față de diferențe: unii
reproducerea ex., în unele țări, copiilor li se aspecte, familiarizându-i cu oameni pot avea copii, alții nu
spune că „noul bebeluș a fost vocabularul corect
adus de barză”)
aspectele de bază în
reproducerea umană
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații Abilități
0-4
4-6 Oferiți informații
Oferiți informații despre
despre Permiteți copiilor
Permiteți copiilor să
să
Atitudini
Ajutați copiii
Ajutați copiii să-și
să-și formeze
formeze
Sexualitatea, experiențele bune și rele aibă încredere în propriile atitudinea conform căreia ei
sănătatea și ale propriului corp/ce te instincte și să aplice cei trei pot face o alegere
bunăstarea face să te simți bine? pași (să spună nu, să plece,
înțelegerea riscurilor
(ascultă-ți corpul) să vorbească cu cineva în
care au încredere) o apreciere a propriului corp
dacă
înțelegerea faptului că
experiența/sentimentul nu trăiască sentimente este normal să ceri
este bună (bun), nu ar de bunăstare ajutor
trebui întotdeauna să se
conformeze
Sexualitate și abuz; sunt oameni care nu adreseze întrebări atitudinea „Corpul meu
drepturi sunt buni; ei pretind a fi îmi aparține”
se adreseze la cineva în care
buni, dar ar putea fi violenți au încredere, în cazul unor conștientizarea drepturilor
drepturile lor (inclusiv necazuri lor
dreptul la informare și
protecție) exprime necesitățile
și dorințele
responsabilitatea
adulților pentru
siguranța copiilor
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații Abilități Atitudini
6-9 Oferiți informații despre Permiteți copiilor să Ajutați copiii să-și formeze
diferite metode de
contracepție
• ideea de bază a
ciclului fertilității
• miturile despre reproducere
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații Abilități Atitudini
6-9 Oferiți informații despre Permiteți copiilor să Ajutați copiii să-și formeze
Relații și stiluri de diferite relații în ceea ce își exprime opinia în relații capacitatea de a
viață privește dragostea, prietenia fie capabil să negocieze accepta angajamentul,
etc. compromisuri, să dea responsabilitatea și
dovadă de toleranță și onestitatea drept baze ale
diferite relații de familie
empatie unor relații
• căsătorie, divorț, traiul
împreună cu altă persoană stabilească relații sociale și respectul față de alții
prietenii
acceptarea diversității
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații Abilități Atitudini
9-12 Oferiți informații despre Permiteți copiilor să Ajutați copiii să-și formeze
Corpul uman igiena corpului (menstruație, integreze aceste schimbări în înțeleagă și să accepte
și dezvoltarea ejaculare) viața lor schimbările și diferențele între
umană schimbările la primele etape ale corpuri (mărimea și forma
cunoască și să utilizeze
pubertății (schimbări vocabularul corect penisului, sânilor și a vulvei pot
mentale, fizice, sociale și varia semnificativ, standardele
emoționale și modurile • comunice despre schimbările de frumusețe
diferite în care se pot care au loc la vârsta pubertății se schimbă în timp și sunt
manifesta acestea) diferite în funcție de culturi)
• o imagine pozitivă a propriei
• organele reproductive externe și
persoane și a propriului corp:
interne și funcțiile acestora
stima față de sine
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații Abilități Atitudini
9-12 Oferiți informații despre Permiteți copiilor să Ajutați copiii să-și formeze
Relații și stiluri de viață diferențele dintre prietenie, își exprime prietenia și oatitudinepozitivăfațăde egalitatea de
companie și relații și dragostea în moduri diferite gen în relații și alegerea liberă a
metodele de întâlnire stabilească relații sociale, partenerului
Factorii influența presiunii colegilor, discute aceste influențe respectul față de diferite
determinanţi mediei, pornografiei, culturii, externe și să facă o evaluare stiluri de viață, valori și norme
sociali și culturali religiei, dimensiunii de gen, legilor și personală
• acceptarea diferitelor
ai sexualității statutului economic asupra
• obţină competențe media opinii, puncte de vedere
deciziilor sexuale, parteneriatelor
(valori/norme) moderne (utilizarea telefonului și comportamente privind
și comportamentului
mobil, a internetului, abordarea sexualitatea
pornografiei)
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații
Informații Abilități
Abilități Atitudini
12-15
9-12 Oferiți informații
Oferiți informații despre
despre Permiteți
Permiteți copiilor
copiilor să să
Atitudini
Ajutați
Ajutați copiii
copiii să-șisă-și formeze
formeze
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații Abilități Atitudini
12-15 Oferiți informații despre Permiteți copiilor să Ajutați copiii să-și formeze
diferența dintre prietenie, dragoste își exprime prietenia și acceptarea faptului că
Emoții și plăcere dragostea în moduri diferite
oamenii simt diferit (din
diferite emoții, de ex., curiozitate, își exprime necesitățile, cauza genului, culturii,
îndrăgostire, ambivalență, dorințele și limitele și să le religiei etc. și din cauza
insecuritate, rușine, teamă și respecte pe ale altora
modului în care acești
gelozie
• își stăpânească emoțiile, oameni le interpretează)
sentimentele și dorințele
conflictuale
Relații și stiluri de influența vârstei, genului, religiei și a abordeze injustiția, aspirația de a crea
discriminarea, inegalitatea
viață culturii relații egale și împlinite
• diferitele stiluri de comunicare își exprime prietenia și • înțelegerea influenței
dragostea în moduri diferite
(verbală și nonverbală) și modul de genului, vârstei, religiei,
îmbunătățire a acestora stabilească relații sociale, culturii etc. asupra relațiilor
prietenii, să construiască și să
• cum să dezvolte și să mențină
relațiile mențină relațiile
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații Abilități Atitudini
15 și mai mult Oferiți informații despre Permiteți copiilor să Ajutați copiii să-și formeze
Corpul uman și schimbări psihologice în identifice diferențele între o opinie critică față de
dezvoltarea umană perioada pubertății imaginile din media și viața normele culturale ce țin de
reală corpul uman
cunoașterea corpului,
imaginea corpului, schimbările accepte pubertatea și să acceptarea și aprecierea
corpului reziste presiunii colegilor diferitelor forme ale corpului
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații Abilități Atitudini
15 și mai mult Oferiți informații despre Permiteți copiilor să Ajutați copiii să-și formeze
Sexualitate sexul mai mult decât un discute formele de relații și o atitudine pozitivă față de
raport sexual motivele sexului sau a lipsei sexualitate șiplăcere
acestuia
semnificația sexului la acceptarea diferitelor orientări
diferite vârste,diferențele de „dezvăluie orientarea și identități sexuale
gen sexuală” altor persoane (să
• acceptarea faptului că
recunoască că este
sexualitate și dizabilitate, sexualitatea este prezentă la
homosexual sau bisexual)
influența bolii asupra toate grupurile de vârstă în
sexualității (diabet, cancer dezvolte capacitățile de diferite forme
etc.) comunicare și negociere
• o schimbare de la posibilele
intimă
sexul tranzacțional sentimente negative, dezgust
(prostituție, dar și sexul în • facă față dificultăților și ură față de homosexualitate
schimbul unor daruri, pentru a intra în contact; la acceptarea și aprecierea
hrană/nopți plăcute, mici să-și stăpânească dorințele diferențelor sexuale
sume de bani), pornografia, conflictuale
dependența sexuală
• fie capabil să-și exprime
• variațiile comportamentului respectuos dorințele și limitele și
sexual, diferențele în ciclul să țină seama de cele ale altora
excitării
• reflecte asupra puterii
dimensiunilor sexualității
Emoții diferite tipuri de emoții (dragoste, accepte îndrăgostirea, ambivalența, acceptarea faptului că
gelozie); diferențele dezamăgirea,
oamenii simt diferit (din cauza
dintre sentimente și fapte furia, gelozia, trădarea, încrederea, vina,
teama și nesiguranța; să discute despre genului, culturii, religiei etc.
• conștientizarea diferenței dintre emoții și din cauza modului în care
gândurile și sentimentele raționale acești oameni le interpretează)
• incertitudinile de la începutul
unei relații • își stăpânească emoțiile,
sentimentele și dorințele conflictuale
subiectul principal (nou) subiect principal (consolidare) • subiect suplimentar (nou) • subiect suplimentar
(consolidare)
Informații Abilități Atitudini
15 și mai mult Oferiți informații despre Permiteți copiilor să Ajutați copiii să-și formeze
Sexualitatea, sănătatea și sistemele și serviciile de se opună hărţuirii sexuale; să internalizarea
bunăstarea sănătate obţină competențe de
responsabilității pentru
auto-apărare
comportamentul sexual sănătatea sexuală proprie și a
riscant și impactul pe care solicite ajutor și sprijin în caz altora
îl poate avea acesta asupra de probleme
sănătății
• obțină și să utilizeze
igiena corpului și auto- prezervative în mod eficient
examinarea
influența pozitivă a
sexualității asupra sănătății și
bunăstării
• Transmiterea, prevenirea,
tratamentul, îngrijirea și sprijinul în
cazul HIV/SIDA și ITS