Plantele - prima mea dragoste

Sursa foto: freepik.com

Am venit pe lume intr-o zi torida de iulie, a anilor '60, pe cand mama se afla
la secerat grau pe camp.

In acea vreme unitatile sanitare erau destul de rare, insa erau multe reguli
care sa le suplineasca: femeia trebuia sa isi gaseasca o moasa printre
femeile din sat cu experienta, pe care o lua sa o insoteasca la asa zisul
Dispensar (o casa nationalizata), unde in anumite zile (sau la cere) aparea
o „felcera” plina de importanta - mai ceva ca un chirurg al zilelor noastre.
Asa ca vazand mama ca nu este chip sa termine ogorul de secerat (caci
fara stare eram si acolo, ca si pe pamant), a luat cea mai priceputa babuta
priceputa in ale nasterii si a pornit la dispensar.
Asa am aparut eu. Un copil „de-o litra”
Eram mica, nu mancam mai nimic… si nici nu cresteam prea repede. Asa
ca nu a fost de mirare ca nu la mult timp, din nu stiu ce cauze sa am o
diaree cu sange.

Abia atunci a aparut in peisaj si doctorul de dispensar, care a incurajat-o pe

mama asa cum nu se putea mai bine:

- Da-i sa mance orice!!!

Atunci mama a inteles ca acel sfat al doctorului era de fapt confirmarea

fricilor ei celor mai crunte: nu voi supravietui.

Asa ca a apelat la ce avea la indemana... si anume la plante.

Rezultatul este confirmat. Am putut manca orice… insa nu

atunci, ci acum...
Anii au trecut… si eu, cu ajutorul plantelor, am supravietuit si, desi mica,
am crescut.

Eram o fire foarte curioasa. Un copil ca oricare: cuminte, insa plin de

nazdravanii, atenta, dar agitata…

… totusi, am copilarit la tara. Iar acolo totul era programat extrem de

riguros.

Duminica, de exemplu, era obligatorie participarea la slujba religioasa.

Indiferent ca voiai sau nu, copil fiind trebuia sa te trezesti devreme si sa
ocupi un loc in strana la Biserica.

Inca imi mai amintesc singurele fraze care mi-au atras atentia in afara de
„Doamne miluieste”. Este vorba despre pasajul din predica in care am
auzit:

„Dumnezeu a facut cerul si pamntul si tot ce se afla pe el”.

De aici in mintea mea s-a declansat un adevarat interogatoriu intern.

Am inceput sa analizez fiecare fir de iarba, fiecare buruiana neinsemnata.

Incercam sa le reproduc in desen si ma minunam cat de complexa este
natura si cata migala i-a trebuit lui Dumnezeu pentru a face toate acestea.
Pe la vreo 7 anisori mi-a adus tata un registru cu foaie velina pe care sa imi
fac schitele. Il luam usor la subrat si porneam pe poteci, pe campuri
studiind si desenand diverse plante.

Iubirea pentru plante - primul ghid

Intr-o zi pe sub padure am intalnit o batrana care strangea ceva plante.
Vazandu-ma cu registrul si creionul in brate, a venit la mine sa vada ce fac
acolo asa de concentrata, si ghemotita in faneata.

A fost incantata de talentul meu la desen, insa mi-a dat o sugestie… Iar
acea sugestie mi-a croit drumul spre pasiunea mea ce era sa ma urmeze
tot restul vietii:

- Frumos ai desenat-o, insa eu as zice sa o smulgi usor din pamant si

sa o asezi intre pagini, langa desen, si mai tarziu am sa iti spun cate
o poveste pentru fiecare din plantele pe care tu ai sa le usuci si
desenezi.

Am facut precum mi-a zis, urmand sa bat cararile cu ea vara, iar mai tarziu
sa si notez anumite lucruri in ierbarul meu.

Timpul a trecut si familia a aflat de intalnirile mele repetate cu batrana… si

cum traiam la tara, printre oameni simpli si tematori, m-am ales cu
interdictia de a o mai vedea, pe motiv ca batrana este vrajitoare.

Nu prea intelegem eu ce vrajtoare imi poate vorbi atat de frumos despre

lucrarea divina si despre ajutorul divin primit plin plante. Plus ca la fiecare
planta culeasa ma invata ca inainte de a o smulge sa fac semnul crucii si
sa aduc multumire divinitatii pentru creatie, binecuvantare si ajutor.

Acest lucru m-a facut sa imi doresc sa stiu si mai multe despre ajutorul
adus de plante.

Intamplari fatidice
La scurt timp dupa primirea interdictiei am urcat sus pe deal unde mama
avea o cultura de porumb ce isi astepta randul la sapa.

In joaca, pe cand mama a luat o pauza, am vrut sa ii arat si eu ca pot

sapa… dar nu am avut prea mare succes. Sapa mi-a sarit pe picior si mi-a
taiat un vas de sange.
Sangele a tasnit, speriind-o ingrozitor pe mama. Nestiind ce sa faca a rupt
o carpa din sort, m-a legat... si cu mine in brate a pornit-o spre „nicaieri”,
caci saraca nu prea stia la cine sa apeleze.

Si cum alerga buimaca in toate directiile, vanata si vinovata, pe carare a

aparut batrana mea.

Vazandu-ne a sfatuit-o pe mama sa ma intinda pe pamant... si cu un calm

de neinteles a smuls cateva plante pe care le-a frecat in maini si le-a
aplicat pe taietura, apasand destul de tare.

Am stat ceva vreme intinsa, pana cand sangerarea s-a oprit.

In acel moment i-a indicat mamei ceaiul pe care sa il faca pentru a ma

spala si dezinfecta din cand in cand.

Urmarea pasiunii
Sigur ca nici aceasta intamplare nu l-a convins pe tata ca este bine sa
reiau legatura cu batrana.

Totusi, cum Dumnezeu are grija de toate si ne ajuta sa ne urmam

pasiunea, mai ales atunci cand este in favoarea Creatiei Sale… a dat un
nou semn.

Asa se face ca intr-o seara, pe cand stateam toti linistiti acasa, tata s-a
trezit brusc cu niste probleme gastrice groaznice. Avea un amalgam de
simptome.

Nu cred ca e nevoie sa va spun ca pe vremea aceea oamenii nu aveau -

ca acum - farmacie in casa. Sau macar pe aproape de ea.

Era una la dispensar in comuna si un spital la 20 Km. La acel spital lucra si

tata, asa ca desi se simtea ingrozitor, a tot sperat ca va rezista pana
dimineata.

Dar cum starea lui se inrautatea de la o clipa la alta, m-am dus si am scos
ierbarul cu plante, alaturi de notitele date de batrana.

I-am facut un ceai (mai mult decoct), dupa care am ars in vatra cateva
lemne, am luat carbunii, i-am pisat in mojar si i-am pus in apa,
indemnandu-l sa bea.
Dimineata cand a trebuit sa mearga la munca era surprins ca nu il mai
durea nimic.

Explicatia medicala
La serviciu a stat de vorba cu un medic despre toata aceasta „vrajitorie”.

Sigur ca medicul i-a explicat stiintific tratamentul meu. Pregatisem un

carbune vegetal care l-a ajutat sa scape de gaze si de crampe, inducandu-i
linistea mult dorita.

Imi amintesc si acum cand s-a intors tata de la lucru: mi-a adus o carte
despre puterea tamaduitoare a plantelor. De atunci tata a inceput sa fie
interesat, ca si mine, de plante.

Timpul trece, pasiunea nu moare!

In timp m-a indrumat spre facultatea de medicina... insa ghinionul meu a
fost ca inainte cu doar cateva luni de examen sa cunosc o fata care era
studenta anul I la medicina. Mi-a spus atat de multe povesti „horor” incat
am ajuns sa renunt la idee.

Si asa m-am trezit in loc de medic… economist!

Dar cu toate acestea, nimeni si nimic nu mi-a putut smulge din suflet
dragostea pentru medicina alternativa.

Mi-a placut sa stiu sa citesc, sa aflu toate tainele lasate de Dumnezeu in

plante, sa inteleg cum actioneaza acestea asupra corpului uman.

Am studiat deopotriva plantele si omul… si am ajuns la concluzia ca sunt

intr-o stransa armonie cu Universul!

Si, ca o paralela, Dumnezeu a creat plantele pentru a ne vindeca, dar ne-a

creat si pe noi insotiti de o lista de inventar (asta sa fie in context cu
meseria mea) unde aveam toate punctele reflexogene pe care sa le putem
stimula prin presopunctura.

Am fost si voi ramane fascinata de aceasta creatie divina plantele si omul.

Si, pentru ca la pensie ajungi sa ai mai mult timp sa te ocupi de pasiunile

tale… si esti mai dornic sa transmiti mai departe ceea ce ai acumulat in toti
anii, am ajuns sa creez blogul sunt-sanatos.ro. Prin intermediul lui imi
doresc sa pot ajuta cat mai multi oameni sa inteleaga si sa iubeasca
plantele!

Cu drag,
Elena.