Techinci kinetice dinamice active

- reflexă
- voluntară
Mobilizarea activă se caracterizează prin implicarea contracţiei musculare proprii
segmentului ce se mobilizează

1. Mobilizarea activă reflexă este realizată de contracţii musculare reflexe,

necontrolate şi necomandate voluntar de pacient; mişcările apar ca răspuns la un stimul
senzorial în cadrul arcurilor reflexe motorii. Această activitate motorie reflexă poate fi
stimulată în mod dirijat şi utilizată în scop kinetoterapeutic, pentru facilitarea sau
ameliorarea unei mişcări sau posturi.
Reflexe medulare: a) Reflexul miotatic (de intindere)
b) Reflexul de tendon
c) Reflexul flexor (de apărare)

a) Reflexul miotatic (“strech-reflex”-ul)

Întinderea bruscă a unui muşchi inervat determină contracţia acestuia pentru
echilibrarea forţei de întindere. În momentul în care se aplică o forţă rezistivă contra
efectului acestei contracţii, se realizează o tensiune crescută în muşchi, o contracţie de
calitate mai bună.
!!! Mecanism: întinderea rapidă şi bruscă a muşchiului agonist declanşează strech-
reflexul, prin stimularea terminaţiilor sensitive primare Ia şi excită motoneuronul alfa 1,
care comandă contracţia fibrelor extrafuzale ale muşchiului de la care au pornit semnalele
şi relaxarea fibrelor extrafusale ale muşchiului antagonist.
 un efect facilitator pe muşchiul agonist al cărui tonus muscular creşte;
 un efect de inhibiţie pentru muşchiul antagonist (prin intermediul neuronului
intercalar).
b) Reflexul de tendon
La nivelul joncţiunii mio-tendioase se află organul Golgi de la care pleacă fibre
sensitive mielinizate de tip 1b. Acest receptor detectează orice schimbare în tensiune a
muşchiului. Creşterea tensiunii musculare produce o puternică excitaţie în organul Golgi.

1
Acesta va transmite informaţia la nivelul măduvei unui neuron intercalar inhibitor care va
face conexiune cu motoneuronul α, transmiţându-i acestuia informaţia de inhibiţie
motorie. Această inhibiţie se referă strict la nivelul muşchiului de la al cărui tendon a
plecat stimulul inhibitor.
Uneori când tensiunea de contracţie a unui muşchi devine extremă, impulsul
inhibitor tendinos poate fi atât de intens şi brutal, încât să determine brusca relaxare a
muşchiului – efect numit: “reacţie de alungire”, considerat ca mecanism de apărare
împotriva deşirării tendonului sau smulgerii lui.

c) Reflexul flexor (nociceptiv)

Un stimul senzitiv (în special dureros) la un membru determină retracţia în flexie
a membrului respectiv. Are la bază excitaţia exteroceptivă de la nivelul pielii. Informaţia
este condusă la măduvă la cel puţin 4-5 neuroni intercalary iar apoi este concentrată spre
un motoneuron α. Excitaţia apare la flexorii pincipali dar paote apărea asociat şi în alţi
muşchi (de ex. În abductori, adică în acei muşchi care îndepărtează membrul de stimulul
nococeptiv).
La 0,2 – 0,5 secunde după ce reflexul de flexie a fost declanşat într-un membru,
apare în , mwmbrul opus o extensie => reflexul extensor încrucişat. Stimulul exteroceptiv
ajuns în măduvă, înafară de reflexul flexor homolateral şi reflexul extensor heterolateral,
determină şi un efect inhibitor asupra extensorilor homolaterali şi flexorilor heterolaterali.

Reflexe supramedulare: a) reflexele tonice ale gâtului

b) reflexele labirintice (vestibulare)
c) reflexele de redresare
a) Reflexele tonice ale gâtului se declanşează prin mişcarea şi poziţia capului şi gâtului,
care determină stimularea terminaţiilor sensitive proprioceptive din extremitatea
superioară cervical (artic. Accipito-atlantoidă şi atlantoaxis).
Există două tipuri de răspuns el reflexului tonic al gâtului: - asimetric
- simetric.

2
 => Reflexul tonic asimetric:
- este iniţiat de înclinarea sau rotaţia capului spre o parte având ca rezultat creşterea
tonusului extensorilor membrelor de pe partea bărbiei şi creşterea tonusului muşchilor
flexori din membrele aflate de partea occipitului. Efectul este mult mai evident la nivelul
membrelor superioare decât la cele inferioare. În cazul în care capul este rotat într-o parte
şi înclinat de partea opusă, acest reflex este neutralizat.
=> Reflexul tonic simetric
- se dezvoltă în timpul mişcării de flexie-extensie a gâtului, flexia gâtului se asociază cu
flexia membrelor superioare, flexia lombară şi extensia membrelor inferioare. Extensia
gâtului determină creşteri de tonus muscular inverse. Refl. tonic de extensie a gâtului
iradiază şi spre maxilar producând reflexul de deschidere a gurii.

b) Reflexele labirintice (vestibulare)

Reflexul tonic labirintic simetric declanşează în cazul poziţiei de extensie a
capului (când corpul este în decubit dorsal) o creştere a tonusului extensorilor în
extremităţi. Din decubit ventral, dacă menţinem capul în flexie, induce o creştere a
tonusului flexorilor în membre.
Reflexul tonic labirintic asimetric apare în decubit lateral cu creşterea tonusului
flexorilor la membrele heterolaterale (de deasupra) şi cu creşterea tonusului extensorilor
la membrele homolaterale (în contact cu suprafaţa de sprijin).

c) Reflexele de redresare (echilibrare)

- au punct de plecare în tegument, structuri articulare, muşchi, labirint şi printr-un
joc continuu de contracţii musculare, se opun forţelor dezechilibrante (presiuni, tracţiuni),
menţinând astfel aliniamentul ortostatic.
Sunt mişcări reflexe care încearcă să menţină centrul de greutate al corpului în
interiorul bazei de susţinere; se declanşează în vederea restabilirii echilibrului corpului,
când acesta se pierde prin intervenţia unei forţe exterioare.
Aceste reflexe produc mişcări bruşte ale membrelor, care pot fi utilizate în
reeducarea funcţională.