Prcesul de angajare a funcționarului public

european

Prof. Coordonator: Lect.univ.dr. Iulian – Georgel Savenco

Student: Catrinel Alexandra Teșu

Master: An I
Specializare: Drept şi administraţie publică europeană
Curs: Funcția Punblică Europeană

Galaţi, 2020

1
 Angajarea reprezintă modaliatea prin care o persoană se poate încadra ca salariat în orice
domeniu.
Selecţia funcţionarilor publici se poate desfăşura în cadrul a două sisteme: sistemul de
carieră şi sistemul de angajare pe post. Nici o ţară nu este adepta unui singur tip de sistem.
Fiecare ţară adoptă într-o proporţie mai mare sau mai mică un anumit sistem. Ceea ce
diferenţiază ţările între ele este predominanţa unora dintre caracteristicile unuia dintre cele două
sisteme.
1. Sistemul de tip carieră:
- Funcţionarii publici sunt recrutaţi pentru o carieră specifică.
- Selecţia se face numai pentru posturile de debut. Funcţionarul intră pe un post de
începător, la cel mai jos nivel al unei cariere pentru care sunt cerute cunoştinţe şi o
pregătire specifică.
- Promovarea în cadrul funcţiei publice se face pe baza unui sistem bine reglementat.
Vechimea este un criteriu important în promovarea funcţionarului public.
- Funcţionarul public face carieră până la pensionare.
- Procedurile de recrutare şi selecţie sunt formalizate.
- În general, nu este recunoscută experienţa profesională dobândită în afara sectorului
public.
- Sistemul de tip carieră este fundamentat pe dreptul fiecărui cetăţean calificat de a avea
acces egal la funcţia publică. Fiecare cetăţean are dreptul de a fi angajat în sectorul public
dacă dovedeşte că îndeplineşte cerinţele generale stabilite de lege sau cerinţele specifice
stabilite pentru organizarea unui concurs.
2. Sistemul de angajare pe post:
- Funcţionarii sunt recrutaţi pentru un post precis şi nu pentru o carieră specifică.
- Condiţiile de angajare sunt fixate de department/ agenţia competentă.
- Aptitudinile specifice pentru un post sunt mai importante decât cariera.
- Nu există proceduri universal aplicabile.
- Legea nu specifică criteriile de angajare decât pentru anumite posturi cu un înalt nivel de
responsabilitate (diplomat, agent de poliție, militar).
- Se recunoaşte experienţa profesională din sectorul privat şi non-profit.
- Remunerarea este diferenţiată şi/sau individuală.

2
 - Nu există o progresie automată a salariului.
- Nu este prevăzut un sistem de promovare.
- Nu este garantat un loc de muncă permanent.
- Se urmăreşte atragerea celor mai calificaţi candidaţi pentru o anumită poziţie.
Prin urmare pentru acest referat am ales să construiesc o paralelă între două state, membre
ale Uniunii Europene, Franța și România prin care să dezvolt prcesul de angajare ale acestora.
Franţa prezintã una dintre cele mai mari rate de locuri de muncã în sectorul din ţãrile
dezvoltate. Rolul atât de important pe care îl joacã statul ca angajator şi reglator al economiei,
împreunã cu prestigiul funcţiei publice au favorizat ca acele clase sociale privilegiate sã fie
interesate sã acceadã în Administraţie.
Pentru recrutarea funcționarilor publici, în general, se utilizează trei metode. In unele state
pentru ocuparea posturilor sau funcțiilor vacante se organizează concursuri de către o anumită
autoritate la nivel central sau de către instituția sau autoritatea publica unde există locurile
vacante.
În Franța exista Ecole Nationale d’Administration, o autoritate centrală pentru selecția
funcționarilor publici pentru posturi și funcții publice de nivel superior. În această țară, există
Institutes Regionaux d’Administration ca instituție specializată, dar la aceasta se adaugă și alte
autorități care se implică în selecția funcționarilor publici pentru posturile și funcțiile de la nivel
mediu și inferior.
Ecole Nationale d'Administration ( E.N.A.), sau aşa-numita fabrică a enarcilor, a fost
fondatã cu scopul de a recruta cadre administrative superioare, formându-le pentru a conduce
destinele Naţiunii în faţa unor partide politice discreditate. E.N.A. îndeplineşte în mod
fundamental trei obiective:
a) recruteazã potenţialii înalţi funcţionari prin intermediul unui concurs competitiv;
b) examineazã, evalueazã şi selecţioneazã candidaţii pentru diferitele corpuri pentru o
perioadã de formare de doi ani;
c) oferã studenţilor sãi o adevaratã iniţiere în viaţa administrativã şi profesionalã,
contribuind la formarea reţelelor de lucru.
Concursul competitiv pe bazã de examen pentru a avea acces la E.N.A. se îndreaptã în
trei direcţii:
 concursul extern: pentru universitarii sub 28 de ani;

3
  concurs intern: pentru funcţionarii cu mai puţin de 46 de ani;
 al treilea concurs: pentru persoanele cu cel puţin 8 ani de experienţã profesionalã
şi pentru cadrele alese de cãtre adunãrile teritoriale, cu mai mult de un mandat.
Admişii, funcţionari în practicã, experimenteazã în cadrul E.N.A. un proces de socializare
foarte competitiv. Timp de 27 de luni cât dureazã şederea în aceastã instituţie cu sedii la Paris şi
Straasbourg, elevii parcurg 2 etape: una practicã, de obicei într-o ambasadã sau într-o prefecturã,
şi alta, de formare în ambele sedii. Pe parcursul acestei perioade, studenţii sunt supuşi la 16
probe, a cãror notã finalã îi clasificã şi îi ordoneazã, determinându-se astfel cariera lor
administrativã pe viaţa.
Conform Codului Adiministrativ al României, pot ocupa o funcție pubilică persoanele
care îndeplinesc următoarele condiții:
 are cetățenie română și domiciliul în România
 cunoaște limba română, scris și vorbit
 are o vârstă de minimum 18 ani împliniți
 are capacitate deplină de exercițiu
 este apt din punct de vedere medical și psihologic să exercite o funcție publică
 îndeplinește condițiile de studii și vechime în specialitate prevăzute de lege pentru
ocuparea functii publice
 îndeplinește condițiile specifice conform fișei postului pentru ocuparea funcției publice
 nu a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului
sau contra autorității, infracțiuni de corupție sau de serviciu, infracțiuni care împiedică
înfăptuirea justiției, infacțiuni de fals ori a une infracțiuni săvârșite cu intenție care ar
face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice
 nu le-a fost interzis dreptul de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia ori
activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, prin hotărâre judecătorească definitivă
 nu a fost destituită dintr-o funcție publică sau nu i-a încetat contractul individual de
muncă pentru motive disciplinare în ultimii 3 ani
 nu a fost lucrător al Securității sau colaborator al acestia în condițiile prevăzute de
legislația specifică.
Pe când în statul francez condiţiile de angajare în administraţia publică centrală sunt
stipulate în Cadrul de Angajare General (General Employment Framework- GEF) în sectorul

4
 public. Statutul funcţionarilor publici este reglementat prin GEF şi Statutul Funcţiei Publice
(1984).

Din perspectiva gradului de formalizare a procedurilor de recrutare există 2 modele:

 Modelul 1: procedurile de recrutare sunt formalizate – se întâlneşte în ţările care
foloseşte sistemul carierei
 Modelul 2: nu există reglementări specifice – sunt căutate persoanele care posedă
aptitudinile şi experienţa necesară pentru posturile vacante
Este interesant de menţionat că ţările care s-au aflat pentru o perioadă lungă de timp sub
influenţa unui regim absolutist sau despotic au dezvoltat un sistem de angajare în sectorul public
bazat pe merit şi acces egal la funcţia publică, sistem concretizat în regulamente stricte şi
explicite. Prin adoptarea acestui sistem se urmărăște desființarea practicilor trecute de obţinerea
funcţiilor publice bazate pe nepotism, patronaj politic şi cumpărare şi vânzare de posturi. Deși
România ar trebui să se încadreze în acestă situație, aceasta nu a reușit să depășească încă
conceptele bazate pe pe nepotism, patronaj politic şi cumpărare şi vânzare de posturi. Pe de altă
parte, Franța, și-a concentrat mult atenția în a-și dezvolta un sistem care să se bazeze pe sistemul
de tip carieră. Intrarea în sistemul public se face pe baza unei examinări competitive centralizate.
Posturile din sistemul public sunt deschise pentru aplicaţii interne și externe sistemului. Sunt
promovate măsuri pentru a crește recrutarea externă a managerilor. Există politici de diversitate
pentru a încuraja participarea femeilor și a persoanelor cu dizabilităţi. Numărul anilor de
experienţă, evaluările de performanţă și nivelul studiilor sunt luate în consideraţie pentru
promovarea în carieră pentru manageri, în timp ce doar experienţa e relevantă pentru personalul
tehnic. Are loc o examinare competitivă pentru a avansa în grad profesional.
Atât în Franța cât și în România, din perspectiva gradului de deschidere către persoanele
care provin din afara instituţiei publice, sistemul de recrutare este de 2 tipuri: externă şi internă.
a) Recrutarea externă – este deschisă oricărei persoane care îndeplineşte cerinţele
specificate de lege şi de către anunţul de recrutare pe postul vacant.
Ambele țări organizează periodic concursuri deschise. După anumite probe orale şi/sau
scrise, listele cu rezultatele şi performanţele candidaţilor sunt publicate, iar cei mai buni candidaţi
sunt recrutaţi în ordinea clasării până ce posturile sunt ocupate. Între două concursuri, posturile
vacante sunt atribuite în funcţie de listele de rezervă de la recrutare.

5
 b) Recrutarea internă – este deschisă numai pentru funcţionarii publici care deja ocupă o
poziţie în cadrul unui birou, şi este folosită în principal ca şi o modalitate de promovare.
Din perspectiva nivelului de libertate deţinut de instituţiile publice, sistemele de management
ale funcţiilor publice pot fi centralizate, descentralizate sau organizate de către consultanţi
externi. În unele ţări nu toate activităţile care sunt incluse în activitatea de selecţie sunt delegate
către instituţiile publice.
Prin urmare, România practică sesteme de descentralizare, iar în Franța sistemele de selecție
sun cele centralizate.
Aproape toate statele membre ale Uniunii Europene au stabilite reglementari generale privind
raporturile in cadrul serviciului public. Astfel, Franta are prevazute in Constitutie principiile
generale de organizare a administratiei publice, aplicabile functionarilor publici.
In multe țări ale Uniunii Europene,printre care și Franța, candidații nu sunt numiți direct
funcționari publici, fiind necesară parcurgerea unei perioade de stagiu sau de instruire specifica.
Durata și conținutul acestei perioade diferă de la o țara la alta, iar in unele țări depinde de nivelul
la care urmează să se facă numirea. Pe de altă parte, în România, perioada de stagiu are ca obiect
verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea atributiilor și respunsabilităților unei funcții
publice, formarea parctică a funcționarilor publici debutanți, precum și cunoașterea de către
aceștia a specificului administrației publice și a axigențelor acesteia. Durata perioadei de stagiu
este de un an, iar la terminarea perioade de stagiu, pe baza rezultatului evaluării activității,
funcționarul public debutant va fi numit funcționar public de execuție definitv în clasa
corespunzătoare studiilor absolvite în gradul profesional asistent sau eliberat din funcția publică,
în cazul în care a obținut la evaluarea activității calificativul necorespunzător.
În Franța, există o perioadă de instruire și o perioadă de stagiu, consecutive.
În majoritatea statelor, printer care se numără și România, există o vârstă minima pentru
intrarea in corpul funcționarilor publici, uneori existând și o vârstă maxima. In schimb în Franța
nu există limită de vârstă, fiind menționate reglementări specifice cu privire la nediscriminarea pe
motiv de vârstă.
În Franţa, autoritatea care realizează selecţia este diferită de autoritatea care pronunţă
numirea şi, cu toate acestea, cea din urmă este cea care verifică îndeplinirea condiţiilor.

6
 În ceea ce priveşte modalitatea de selectare şi recrutare oricare sistem cunoaşte o serie de
formalităţi prin care delimităm funcţia publică de diferitele poziţii din sectorul privat; gradul de
formalism diferă de la un stat la altul, astfel încât se pot distinge patru modele distincte, şi anume:
1) un model potrivit căruia este nevoie de un set minim de formalităţi care presupun
publicarea posturilor vacante;
2) alt model este modelul german caracterizat prin selecţia pe etape şi recrutarea liberă
(sistemul de selectare german menţine, în practică, monopolul juriştilor în funcţiile publice de
conducere; statutul prevede posibilitatea de recrutare şi a altor tipuri de candidaţi, dar nu pentru a
face carieră);
3) modelul englez se caracterizează prin recrutarea realizată de către o comisie
independentă;
4) modelul francez care presupune recrutarea prin organizarea de concursuri şi absolvirea
unor şcoli de formare profesională. Recrutarea nu este posibilă decât pe baza unei descrieri a
funcţiei care precizează condiţiile de pregătire, de experienţă şi personalitatea cerută candidaţilor.
Selecţia va fi precedată de o preselecţie pe baza unui dosar; interviurile cu candidaţii, referinţele
şi informaţiile sunt adeseori completate cu teste psihologice.
Pe de altă parte în ceea ce privește statul român, recrutarea se face tot pe bază de concurs,
care are doua etape:
 Etapa de recutare care constă în verificarea cunștințelor generale și competențelor
generale necesare ocupării unei funcții publice, realizată prin concurs național
 Etapa de selecție care contă în verificarea cunoștințelor de specialitate și
competețelor specifice necesare ocupării unei funcții publice vacante, relizată prin
concurs pe post.
În ambele țări, funcţionarii publici sunt recrutaţi pentru un anumit post sau funcţie
publică, dar pot candida pentru orice alt post vacant din sectorul public, în situaţia în care
candidatul îndeplineşte condiţiile prevăzute de structura postului sau funcţiei publice vacante şi
îşi asumă responsabilitatea îndeplinirii atribuţiilor specifice.
În ţările membre UE, candidaţii care au cazier judiciar, nu pot fi recrutaţi pentru a ocupa
o funcţie publică aici incluzânu-se atât România cât și Franța. De asemenea, starea
corespunzătoare fizică şi psihică reprezintă o condiţie esenţială pentru ocuparea unei funcţii
publice.

7
 Așadar, mai multe state organizează periodic concursuri deschise. După anumite probe
orale şi/sau scrise, listele cu rezultatele şi performanţele candidaţilor sunt publicate. Cei mai buni
candidaţi sunt recrutaţi în ordinea clasării până ce toate posturile sunt ocupate. În intervalul dintre
două concursuri, posturile vacante sunt atribuite în funcţie de listele de rezervă de la recrutare.
Concursurile reprezintă metoda de selecţie cea mai utilizată în Franţași alte țări membre
U.E. În Franţa există trei mari tipuri de concursuri organizate la nivelul funcţiei publice de stat,
funcţiei publice teritoriale şi funcţiei publice spitaliceşti. Concursul organizat de funcţia publică
de stat este un concurs extern, deschis candidaţilor care nu fac parte din funcţia publică şi care
îndeplinesc criteriile minimale de vârstă şi pregătire. Aceste concursuri sunt organizate în scopul
de a recruta personal din afara funcţiei publice pentru posturile de acces la o carieră într-un
anumit corp. De exemplu, pentru a avea acces la o carieră de categoria A, candidaţii trebuie să
aibă o diplomă universitară. Aceste concursuri sunt organizate în fiecare an de către ministerul
sau departamentele competente în funcţie de nivelul postului vacant. Concursul funcţiei publice
teritoriale este un concurs intern organizat pentru recrutarea personalului deja angajat în funcţia
publică şi care doreşte să intre în alte grupe sau doreşte să obţină un post la un nivel înalt.
Concursul intern reprezintă în mod sigur un instrument al promovării interne. Acesta are reputaţia
de a fi mai accesibil decît concursul extern. În plus, dorind să deschidă funcţia publică către
societatea civilă, legi speciale au prevăzut un nou tip de concurs de admitere la anumite şcoli
(ENA, IRA, ENM), accesibil persoanelor care pot să demonstreze capacitatea lor de a exercita o
activitate profesională în sectorul privat sau de a îndeplini un mandat ca membru ales al unei
adunări, a unei autorităţi locale sau regionale.
În România, conform Codului Administrativ, concursul pentru ocuparea unei funcții
publice are la bază principiile competenței, transparenței precum și cel al egalității accesului la
funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale. În cadrul concursului,
subiectele și bibliografia aferentă trebuie să conțină și tematici privind respectarea demnității
umane, protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prevenirii și combaterii
incitării la ură și discriminare. Concursul se organizează pe baza unui plan de recrutare a
funcționarilor publici care se elaborează de către A.N.F.P. s prin care se previzionează, pentru o
perioadă de maximum trei ani, necesarul de resure umane din funcția publică de la nivelul
autorităților și insituțiilor publice în cadrul cărora sunt stabilite funcțiile publice. Planul de
recutare se supune spre aprobare Guvernului.

8
 Prin urmare funcţionarul public ocupă o funcţie publică în urma promovării concursului,
fiind numit întotdeauna printr-un act administrativ de numire (ordin, decizie) de către
conducătorul serviciului public în care există funcţia publică vacantă. Funcţionarul public
exercită atribuţiile şi responsabilităţile ce dau conţinut funcţiei publice ocupate nu în temeiul unui
contract de muncă sau al unui contract de prestări servicii, ci în baza raporturilor speciale de
funcţie publică în care este subiect, mai precis direct în temeiul legii.

9
 Bibliografie

1. Aspecte de drept coparata referitoare la funcția publică și funcționarii publici, Ana

Elena RANTA
2. Codul Administrativ al României
3. http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/STUDIU%20TENDINTE%20UE%20OECD
%20.pdf
4. http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/STUDIU%20TENDINTE%20UE%20OECD
%20.pdf
5. https://www.creeaza.com/legislatie/administratie/FUNCTIONARUL-PUBLIC-IN-
TARI-AL489.php
6. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Managementul%20functiei
%20publice%20in%20unele%20state%20membre%20ale%20UE.pdf
7. https://ramp.ase.ro/_data/files/articole/2_03.pdf

10